{"id":14041,"date":"2022-02-18T19:42:11","date_gmt":"2022-02-18T17:42:11","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=14041"},"modified":"2022-02-18T19:42:11","modified_gmt":"2022-02-18T17:42:11","slug":"vina-si-individuatie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=14041","title":{"rendered":"Vin\u0103 \u0219i individua\u021bie"},"content":{"rendered":"

(phobia perennis)<\/span><\/p>\n

de David M\u00e2ndru\u021b<\/p>\n

S-a scris mult despre problema individua\u021biei, de la presocratici p\u00e2n\u0103 \u00een epoca modern\u0103 la Kierkegaard \u0219i Jung, autorii pe care dorim s\u0103 \u00eei atac\u0103m \u00een acest eseu. Teoriile recente ale individua\u021biei \u00eel au \u00een centru pe Gilles Deleuze, un autor care dezolt\u0103 teoriile lui Bergson, \u00eens\u0103 el nu va fi discutat \u00een prezentul, deoarece ar trebui s\u0103 intr\u0103m \u00een carnea conceptului de elan vital, \u00een varianta sa deleuze-ian\u0103, \u00een care acesta este v\u0103zut drept mi\u0219care a diferen\u021bierii. Termenii de vin\u0103 \u0219i de vinov\u0103\u021bie vor fi, din nou, folosi\u021bi \u00een mod inter\u0219anjabil.<\/p>\n

Individua\u021bia este \u00eenainte de toate, procesul prin care ajungem la probabil cel mai pre\u021bios aspect al personalit\u0103\u021bii noastre, care este tocmai sinele individual. Vom \u00eencerca \u00een schimb s\u0103 demonstr\u0103m faptul c\u0103 vinov\u0103\u021bia este primul motor, care declan\u0219eaz\u0103 \u0219i consolideaz\u0103 procesul individua\u021biei. Cu c\u00e2t mai mult\u0103 vinov\u0103\u021bie, cu at\u00e2t mai mult\u0103 individuare. Preciz\u0103m c\u0103 procesul individu\u0103rii are loc toat\u0103 via\u021ba, p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clipa, care se sondeaz\u0103 cu moartea individual\u0103, astfel nu putem spune c\u0103 fiin\u021ba uman\u0103 s-a individuat complet, dat fiind faptul c\u0103 \u00een clipa acestei individu\u0103ri absolute, fiin\u021ba uman\u0103 nu mai exist\u0103. \u00cen acest sens, putem spune c\u0103 tocmai moartea e cea care ne absolv\u0103 sau ne vindec\u0103 de toate vinov\u0103\u021biile noastre, aceasta desigur, dac\u0103 ne pl\u0103tim toate datoriile la timp. Fa\u021b\u0103 de disperarea kierkegaardian\u0103, care e boala de moarte, pentru care suntem r\u0103spunz\u0103tori inclusiv dup\u0103 ce pierim, vina \u00eenceteaz\u0103 odat\u0103 cu decesul persoanei, cu moartea ontic\u0103 pe scurt.<\/p>\n

Cei doi mari eroi pe care vrem s\u0103 \u00eei pomenim succint \u00een acest eseu sunt, bine\u00een\u021beles, Kierkegaard \u0219i Carl Gustav Jung, mae\u0219trii individua\u021biei. Vom vedea \u00eens\u0103 c\u0103 de\u0219i Kierkegaard nu a vorbit explicit despre acest aspect al vie\u021bii individuale, prin teoria lui despre stadiile existen\u021bei \u0219i prin studiul asupra sinelui din Boala de moarte<\/em>, danezul aniticipeaz\u0103 aceast\u0103 chestiune care va sta la baza psihologiei analitice jungiene. \u00cen sensul acesta nu vrem s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 danezul este un precursor al lui Jung, ci dorim \u00een schimb s\u0103 exprim\u0103m faptul c\u0103 viziunilor lor comport\u0103 unele similarit\u0103\u021bi organice. De altfel, p\u0103rintele psihologiei analitice nici m\u0103car nu prea agrea g\u00e2ndirea danezului.<\/p>\n

Vom \u00eencepe cu Carl Gustav Jung, fiindc\u0103 \u00een cazul teoriei sale nu dorim s\u0103 dezvolt\u0103m at\u00e2t de mult aspectele ce \u021bin de individua\u021bie, ci doar s\u0103 men\u021bion\u0103m succint ce \u00eenseamn\u0103 aceasta \u00een cadrul g\u00e2ndirii sale. Jung consider\u0103 c\u0103 individua\u021bia trebuie \u00een\u021beleas\u0103 prin procedeul enantiodromiei, respectiv a fuziunii de contrarii din psihismul individual, idee preluat\u0103 de la presocratici. \u00cen varianta acestuia a individua\u021biei, contrariile psihice intr\u0103 \u00eentr-o armonie simbiotic\u0103, fuzion\u00e2nd \u0219i cre\u00e2nd un \u00eentreg, un tot, un cerc, am putea spune, \u00een sensul de mandala. Individua\u021bia jungian\u0103 mai poate fi privit\u0103 \u0219i ca procesul prin care elementele incon\u0219tiente sunt integrate \u00een psihismul con\u0219tient, rezult\u00e2nd o armonie a sferelor cere\u0219ti, pentru a ne exprima poetic. Aceast\u0103 fuziune dintre elementele incon\u0219tiente \u0219i con\u0219tiente poate fi \u00een\u021beleas\u0103 tot ca o fuziune a contrariilor. \u00cen sensul acesta, unul dintre scopurile terapiei jungiene ar fi posibilitatea ca umbra s\u0103 fie integrat\u0103 \u00een psihismul con\u0219tient, umbra reprezent\u00e2nd aspectele nedorite ale personalit\u0103\u021bii individuale, adesea refulate, un fel de incon\u0219tient freudian, sau am putea spune, o voin\u021b\u0103 schopenhauer-ian\u0103, aceasta doar \u00een limita respect\u0103rii unor distinc\u021bii terminologice \u0219i conceptuale. Aici vinov\u0103\u021bia, cea din procesul individua\u021biei trebuie \u00een\u021beleas\u0103 tocmai drept clipa \u00een care vina incon\u0219tient\u0103 t\u00e2\u0219ne\u0219te \u00een psihismul con\u0219tient, atunci vina fiind resim\u021bit\u0103 cel mai dureros, tocmai gra\u021bie faptului c\u0103 a fost con\u0219tientizat\u0103. \u00centr-un sens freudian, precon\u0219tientul, cel din prima topic\u0103, ar fi cel care \u021bine vina s\u0103 nu \u021b\u00e2\u0219neasc\u0103 din incon\u0219tient \u00een con\u0219tient, precon\u0219tientul fiind mai mult un vas comunicant \u00een sensul acesta. Am mai afirmat \u00een alte locuri faptul c\u0103 vina incon\u0219tient\u0103 este mai pu\u021bin dureroas\u0103 dec\u00e2t cea con\u0219tient\u0103, tocmai fiindca intensitatea ei este cu un ton mai jos, \u00eens\u0103 ea este cu at\u00e2t mai par\u0219iv\u0103, fiindc\u0103 individul poate tr\u0103i o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 cu ea, cu vina incon\u0219tient\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 o con\u0219tientizeze. \u00cen acest sens, bine\u00een\u021beles vina con\u0219tient\u0103, mai ales cea reflexiv\u0103 este mai dureroas\u0103, \u00eens\u0103 este mai u\u0219or de remediat, prin actul de distan\u021bare fa\u021b\u0103 de sine, iluminare ar numi-o Buber, iar apoi prin repara\u021bie. Vina incon\u0219tient\u0103 este totu\u0219i mai des \u00eent\u00e2lnit\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt, fiindc\u0103 procesul de refulare este unul universal de care ne folosim cu to\u021bii, iar prea pu\u021bini sunt cei dispu\u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i con\u0219tientizeze vinov\u0103\u021bia.<\/p>\n

Tot \u00een cadrul g\u00e2nidirii lui Jung, se ajunge la conceptul de sine tocmai \u00een urma procesului de individua\u021bie\/enantiodromie, el, sinele, fiind la fel de valoros cum era personalitatea pentru un Schopenhauer, sau supraomul pentru un Nietzsche. Sinele reprezint\u0103 \u00eenainte de toate armonia mandalei, a cercului, care este inclusiv un simbol pentru Iisus Christos, dar \u0219i pentru simbolismul zodiacului pe\u0219tilor \u00een general.<\/p>\n

Am \u00eenceput cu Jung aceast\u0103 analiz\u0103, tocmai fiindc\u0103, \u00een ciuda sutelor de pagini de analiz\u0103 asupra individua\u021biei, g\u0103sim la filosoful danez o teorie cu mai multe ramifica\u021bii asupra acesteia. Dac\u0103 Jung se limita psihologic la lupta dintre dimensiunile psihismului, \u00een procesul individua\u021biei, Kierkegaard vede totul \u00eentr-un mod mai existen\u021bial, prin teoria sa asupra sinelui \u0219i asupra stadiilor existen\u021bei. Pe scurt, ajungem la conceptul de sine, str\u0103b\u0103t\u00e2nd toate cele trei stadii ale existen\u021bei, dup\u0103 Ionu\u021b B\u00e2rliba, stadiul religios fiind destina\u021bia final\u0103 \u00een via\u021ba individual\u0103. Dup\u0103 Kierkegaard, acesta este stadiul \u00een care putem vorbi despre un sine, ale c\u0103rui laturi s\u0103 spunem, sunt \u00een echilibru perfect, anume dimensiunea trup-suflet, necesitat-libertate, timp-eternitate etc.<\/p>\n

\u00cen continuare, vom \u00eencerca s\u0103 stabilim de ce exist\u0103 o necesitate ca \u00een fiecare stadiu kierkegaardian al existen\u021bei s\u0103 ne lovim de vinov\u0103\u021bie. Estetul se desfat\u0103 \u00een mod nemijloc \u0219i imediat, prin mijloace diverse, iar cea mai mare fric\u0103 a lui este tocmai plictiseala, respectiv vinov\u0103\u021bia de a-\u0219i risipi sinele, de aceea el va alege metoda rota\u021biei pentru a fi mereu \u00een priz\u0103, \u0219i a g\u0103si mereu o nou\u0103 form\u0103 de satisfac\u021bie, vezi cazul Don Juan. Estetul ajuns la dimnesiunea reflexiv\u0103 simte vinov\u0103\u021bia gra\u021bie reflexivit\u0103\u021bii sale realizeaz\u0103 \u0219i anume prim faptul c\u0103 a tr\u0103it prea mult \u00een t\u0103r\u00e2mul lui Acela, \u0219i a \u00eenchis por\u021biile universului lui Tu.<\/p>\n

Vinov\u0103\u021bia \u00een stadiul etic se refer\u0103 la faptul c\u0103 eticianul are o responsabilitate absolut\u0103 fa\u021b\u0103 de cel\u0103lalt, care se concretizeaz\u0103 \u00eentr-un fel de imperativ categoric kantian, care dac\u0103 nu e respectat, hop! apare \u0219i vinov\u0103\u021bia. Putem spune astfel c\u0103 eticianul se afl\u0103 mereu cu sabia lui Damocles deasupra capului, dar \u0219i cu ciocanul lui Thor pe piept, care e o metafor\u0103 tocmai pentru insuportabila greutate a con\u0219tiin\u021bei vinovate.<\/p>\n

\u00cen stadiul religios, care decurge cu necesitate printr-un salt, din cel etic, care la r\u00e2ndul lui decurge cu necesitate din cel estetic, vinov\u0103\u021bia se refer\u0103 mereu la faptul datoriei absolute inclusiv fa\u021b\u0103 de Dumnezeu, care se concretizeaz\u0103 \u00een imperativul conform c\u0103ruia trebuie s\u0103 ne iubim aproapele. Prin urmare, dac\u0103 nu \u00eendeplinim acest imperativ ne vom sim\u021bi vinova\u021bi, fa\u021b\u0103 de noi, fa\u021b\u0103 de aproape, dar \u0219i fa\u021b\u0103 de Dumnezeu. S\u0103 ne g\u00e2ndim doar la ordalia lui Avram de cavaler al credin\u021bei, anume la clipa \u00een care i s-a zis c\u0103 trebuie s\u0103 \u00ee\u0219i sacrifice fiul, vinov\u0103\u021bie mai mare nu ar fi existat, \u0219i totu\u0219i, el ar fi fost dispus s\u0103 realizeze mi\u0219carea infinitei resemn\u0103ri \u0219i cea a credin\u021bei pentru a deveni cavalerul credin\u021bei. Iov se afl\u0103 \u00eentr-o situa\u021bie similar\u0103, de\u0219i pentru Kierkegaard, el nu ajunge nici m\u0103car erou al credin\u021bei, dar\u0103mite cavaler.<\/p>\n

Sinele pentru Kierkegaard reprezint\u0103 \u0219i el o sintez\u0103 care se raporteaz\u0103 tocmai la raportul care o reprezint\u0103 pe aceasta. Prin urmare, sinele este o sintez\u0103 de trup \u0219i suflet, ghidat de spirit, cel de al treilea element, ter\u021bul am putea spune, este \u0219i o sintez\u0103 de libertate \u0219i necesitate, dar este simultan \u0219i o sintez\u0103 de temporal \u0219i etern, aici ter\u021bul fiind chiar clipa, aceast\u0103 anxietate \u00een via\u021ba individual\u0103.<\/p>\n

Mai exist\u0103 \u00eenc\u0103 dou\u0103 tipuri de vinov\u0103\u021bie care poate fi decelate \u00een urma distinc\u021biei f\u0103cute de Donald Winnicott \u00eentre sinele adev\u0103rat \u0219i sinele fals. Dac\u0103 s\u0103l\u0103\u0219luim prea mult \u00een sinele fals, disper\u0103m \u0219i mai apoi ne sim\u021bim vinova\u021bi fiindc\u0103 devenim o simpl\u0103 persona, o masc\u0103 pe scurt. Iar dac\u0103 s\u0103l\u0103\u0219luim prea mult \u00een sinele adev\u0103rat devenim vulnerabili, vulnerabilitate care duce din nou la disperare \u0219i la vinov\u0103\u021bie. Solu\u021bia pentru via\u021ba individual\u0103 ar fi tocmai echilibrul \u00eentre sinele adev\u0103rat \u0219i cel fals. Exist\u0103 de asemenea pericolul de a distorsiona acest echilibrul, \u00een primul r\u00e2nd uit\u00e2nd de sinele adev\u0103rat, anume uit\u00e2nd de faptul c\u0103 avem \u0219i un sine adev\u0103rat, \u00a0dar la fel, putem uita la r\u00e2ndul nostru \u0219i de sinele fals, anume uitarea fapului c\u0103 \u00een constitu\u021bia psihismului nostru exist\u0103 \u0219i un sine fals, o persona, o masc\u0103.<\/p>\n

Vina nu numai invidueaz\u0103, dar \u0219i individualizeaz\u0103, \u00een sensul heideggerian din analitica existen\u021bial\u0103 a Dasein-ului, pe scurt vina trimite Dasein-ul\u00a0 c\u0103tre propria individualitate, orient\u00e2ndu-l \u00eenspre cea mai proprie posibilitate a sa de a ac\u021biona, \u00een acest caz posibilitatea repara\u021biei vinov\u0103\u021biei.<\/p>\n

Vina este o constant\u0103 \u00een via\u021ba individual\u0103, \u00een sensul acesta, dup\u0103 o teoretizare, care apar\u021bine Ileanei M\u0103l\u0103ncioiu, putem vorbi despre disperarea virtual\u0103 \u0219i cea real\u0103. Putem \u0219i noi afirma faptul c\u0103 odat\u0103 cu na\u0219terea noastr\u0103 \u0219i ie\u0219irea din inocen\u021b\u0103, i.e. metafora pomului cunoa\u0219terii, to\u021bi suntem vinova\u021bi \u00een mod virtual, vinov\u0103\u021bia urm\u00e2nd s\u0103 se concretizeze \u00eentr-o vin\u0103 real\u0103 prin acte de ad\u0103ugire sau omisiune, cum le-am numit. Prin ad\u0103ugire, facem un r\u0103u \u00een plus, de care ne puteam lipsi, \u00een acest sens sim\u021bindu-ne vinova\u021bi, iar prin vinov\u0103\u021bia prin omisiune, omitem s\u0103 facem ceva esen\u021bial pentru echilibrul vie\u021bii \u00een general, respectiv omitem s\u0103 salv\u0103m via\u021ba cuiva, astfel sim\u021bindu-ne vinova\u021bi, din nou. Vina prin act este mult mai dureroas\u0103 \u00een intensitate, dec\u00e2t cea prin omisiune, de\u0219i vina prin omisiune o \u00eent\u00e2lnim mai des \u00een via\u021ba noastr\u0103 cea de toate zilele.<\/p>\n

\u00cen concluzie, vrem s\u0103 afrim\u0103m succint c\u0103 am \u00eencercat \u00een prezentul s\u0103 analiz\u0103m concep\u021biile despre individua\u021bie \u0219i sine ale lui Kierkegaard \u0219i Jung, oferindu-le o not\u0103 c\u00e2t am putut de original\u0103 \u0219i pun\u00e2nd concep\u021biile \u00eentr-o anumit\u0103 lumin\u0103 tocmai pentru a \u00eencerca s\u0103 implic\u0103m \u00een discu\u021bie faptul c\u0103 \u00een ambele procese, vina este definitoarie pentru procesul invidua\u021biei, dar \u0219i al invidualiz\u0103rii. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 exist\u0103 o voluptate de-a dreptul pervers\u0103 \u0219i boln\u0103vicioas\u0103 \u00een faptul de a fi vinovat, tocmai pentru c\u0103 \u00een clipa \u00een care ne con\u0219tientiz\u0103m vinov\u0103\u021bia sim\u021bim cel mai tare faptul c\u0103 tr\u0103im \u0219i exist\u0103m, \u00een acest sens putem afirma, \u00eenchei\u00e2nd \u00eentr-o not\u0103 poetic\u0103 c\u0103 \u201cSunt vinovat, deci exist!\u201d.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(phobia perennis) de David M\u00e2ndru\u021b S-a scris mult despre problema individua\u021biei, de la presocratici p\u00e2n\u0103 \u00een epoca modern\u0103 la Kierkegaard \u0219i Jung, autorii pe care dorim s\u0103 \u00eei atac\u0103m \u00een acest eseu. Teoriile recente ale individua\u021biei \u00eel au \u00een centru pe Gilles Deleuze, un autor care dezolt\u0103 teoriile lui Bergson, \u00eens\u0103 el nu va fi […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1548,27,1463],"tags":[1398,1549,1117,1464],"class_list":["post-14041","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-71","category-filosofie","category-phobia-perennis","tag-david-mandrut","tag-egophobia-71","tag-filosofie","tag-phobia-perennis"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3Et","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14041","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14041"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14041\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14042,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14041\/revisions\/14042"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14041"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14041"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14041"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}