{"id":14047,"date":"2022-02-26T08:06:01","date_gmt":"2022-02-26T06:06:01","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=14047"},"modified":"2022-06-08T15:29:50","modified_gmt":"2022-06-08T13:29:50","slug":"viata-unui-imparat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=14047","title":{"rendered":"Via\u021ba unui \u00eemp\u0103rat"},"content":{"rendered":"

o istorie de buzunar<\/span><\/p>\n

de Ana-Maria Negril\u0103<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Recitind \u201eMemoriile lui Hadrian” pentru un club de carte, descop\u0103r la distan\u021b\u0103 de dou\u0103 decenii de la prima lectur\u0103 aceea\u0219i proz\u0103 puternic\u0103, vie, scris\u0103 parc\u0103 chiar de pana \u00eemp\u0103ratului. Hadrian, un filosof \u0219colit la Atena, \u00eei urmeaz\u0103 \u00eemp\u0103ratului Traian, c\u0103l\u0103tore\u0219te prin imperiu, ia m\u0103suri administrative, construie\u0219te, cunoa\u0219te dragostea \u0219i moartea. Cu siguran\u021b\u0103, memoriile lui au existat, de\u0219i timpul nu a fost milos cu ele. Au supravie\u021buit \u00eens\u0103 alte texte, poeme, cuv\u00e2nt\u0103ri, iar romanul lui Marguerite Yourcenar repar\u0103 \u0219i aceast\u0103 gre\u0219eal\u0103 a istoriei. <\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u201eMemoriile lui Hadrian\u201d este o carte scris\u0103 \u00eentr-o via\u021b\u0103. \u00cenceput\u0103 \u00een 1924, a\u0219a cum \u00eens\u0103\u0219i scriitoarea m\u0103rturise\u0219te, aceasta a fost redactat pe parcursul a cinci ani. Manuscrisul acestei prime \u00eencerc\u0103ri s-a pierdut \u00eens\u0103, a\u0219a cum pierdute au fost \u00eens\u0103\u0219i memoriile \u00eemp\u0103ratului. La mul\u021bi ani dup\u0103 aceast\u0103 \u00eencercare, Marguerite Yourcenar reia lucrul la roman, care va dura cu \u00eentreruperi p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputul anilor \u055d50, pentru c\u0103 autoarea nu se limiteaz\u0103 doar la trecerea \u00een zona fic\u021biunii a informa\u021biilor care au supravie\u021buit p\u00e2n\u0103 la noi, ci merge \u0219i mai departe \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 ni-l redea pe Hadrian omul, \u00eemp\u0103ratul, filosoful, iar o astfel de munc\u0103 nu poate dec\u00e2t s\u0103 \u00eei ia o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Autoarea \u00eenva\u021b\u0103 despre lumea lui Hadrian \u00een acela\u0219i fel \u00een care \u0219i acesta a \u00eenv\u0103\u021bat despre ea \u0219i anume tr\u0103ind-o. Re\u00eencepe lucru \u00een 1934, dup\u0103 o alt\u0103 perioad\u0103 de documentare \u0219i, la un moment dat, vede romanul ca pe un dialog, asem\u0103n\u0103tor, probabil, celui platonician, din \u201eBanchetul\u201d. Aceast\u0103 solu\u021bie nu o mul\u021bume\u0219te, tocmai pentru c\u0103 abordarea prea direct\u0103 nu d\u0103 o imagine clar\u0103 asupra unei luni at\u00e2t de diverse, de complexe, cum era cea roman\u0103. De aceea, din manuscrisul acesta nu r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t o fraz\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, romanul se na\u0219te \u0219i este publicat \u00een 1951.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Cine este Hadrian?\u00a0 \u0218tim destul de multe despre el, despre realiz\u0103rile lui de administrator, despre interesul lui pentru filosofie, pentru arhitectur\u0103, pentru ordine, \u0219i, mai pu\u021bin, despre el ca om, despre sentimentele lui, despre compasiunea lui, pe care trebuie s-o fi avut de vreme ce d\u0103 legi care s\u0103 u\u0219ureze via\u021ba militarilor \u0219i sclavilor. Hadrian este un bun organizator, posed\u0103 cultur\u0103, \u00ee\u0219i \u00eencepe via\u021ba ca un stoic, dar, pe m\u0103sur\u0103 ce prinde gustul lumii, se transform\u0103 \u00eentr-un\u00a0 hedonist \u00een c\u0103utarea frumuse\u021bii \u0219i a pl\u0103cerilor.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Hadrian a fost admirat \u00een timpul vie\u021bii, dar \u0219i dup\u0103 moartea lui, a fost ur\u00e2t \u0219i desconsiderat\u00a0 \u00een via\u021b\u0103, c\u00e2t \u0219i dup\u0103. O m\u0103sur\u0103 a geniului lui ne-o d\u0103 felul \u00een care \u0219i-a asigurat nu numai un succesor direct, pe Antoninus Pius, ci mai mul\u021bi, \u00een persoana lui Marcus Antoninus \u0219i a lui Lucius Verus, fiul acelui Lucius pe care \u00eel \u00eenfiaz\u0103 \u0219i care moare cu c\u00e2teva luni \u00eenaintea lui, \u00een 138 e.n. To\u021bi trei se dovedesc o alegere bun\u0103, continu\u00e2nd \u0219irul a\u0219a-numi\u021bilor Cinci \u00eemp\u0103ra\u021bi buni. Totu\u0219i, ca o nedreptate a istoriei, scrierile lui Marcus Aurelius, care ajung p\u00e2n\u0103 la noi, nu \u00eei fac un portret a\u0219a cum ar merita, pun\u00e2nd hedonismul lui mai presus de alte realiz\u0103ri. Probabil, nici nu ne putem a\u0219tepta la altceva de la stoicul Marcus Aurelius \u0219i medita\u021biile lui.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Hadrian este un om de ac\u021biune, de\u0219i pu\u021bin interesat s\u0103 l\u0103rgeasc\u0103 prin conflicte cuceririle belicosului Traian, ci doar s\u0103 le administreze \u0219i s\u0103 le p\u0103streze neatinse. Nu neglijeaz\u0103 \u00eens\u0103 ap\u0103rarea grani\u021belor, fiind responsabil pentru Limes dacicus<\/em> \u0219i pentru zidul de la frontiera nordica a Imperiului Roman, Vallum Aelium, <\/em>care-i poart\u0103 \u0219i ast\u0103zi numele.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Nu este perfect \u00eens\u0103, este uman, iar dragostea, chiar dac\u0103 apare de cele mai multe ori ca trec\u0103toare, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu poate fi \u0219i ad\u00e2nc\u0103, \u0219i dureroas\u0103. Exist\u0103 \u00een roman zeci de pagini de literatur\u0103 \u0219i pl\u0103cere pur\u0103, aproape de oriunde s-ar cita, este greu s\u0103 nu sim\u021bi asta, iar unele dintre cele mai emo\u021bionante paragrafe sunt cele \u201escrise\u201d la moartea lui Antinous:<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 ,,Moartea aceasta va fi zadarnic\u0103 dac\u0103 nu voi avea curajul s\u0103 o privesc \u00een fa\u021b\u0103, s\u0103 recunosc realit\u0103\u021bi ca frigul, t\u0103cerea, s\u00e2ngele \u00eenchegat, membrele inerte, pe care omul le acoper\u0103 at\u00e2t de iute cu p\u0103m\u00e2nt \u0219i cu ipocrizie; preferam s\u0103 b\u00e2jb\u00e2i \u00een \u00eentuneric, lipsit de ajutorul luminilor oarbe. Sim\u021beam cum \u00een jur cre\u0219tea enervarea fa\u021b\u0103 de durerea-mi at\u00e2t de lung\u0103: intensitatea ei producea de altminteri mai mult\u0103 indignare dec\u00e2t cauza. Dac\u0103 m-a\u0219 fi l\u0103sat prad\u0103 acelora\u0219i lacrimi din pricina mor\u021bii unui frate sau a unui fiu, mi s-ar fi f\u0103cut acela\u0219i repro\u0219: c\u0103 pl\u00e2ng ca o femeie. Amintirea majorit\u0103\u021bii oamenilor e aidoma unui cimitir p\u0103r\u0103sit \u00een care zac, f\u0103r\u0103 s\u0103 li se aduc\u0103 cinstire, mor\u021bii pe care au \u00eencetat s\u0103-i mai iubeasc\u0103. Orice durere prelungit\u0103 este o insult\u0103 la adresa uit\u0103rii omene\u0219ti.” (Memoriile lui Hadrian, Humanitas, 2015)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Indiferent ce s-ar putea scrie despre\u00a0 aceast\u0103 carte, va fi mult prea s\u0103rac pentru frumuse\u021bea prozei, a viziunii, pentru modul \u00een care Hadrian este readus\u00a0 la via\u021b\u0103. Este \u00eens\u0103 vorba despre el sau despre Yourcenar? Este vocea lui sau a ei, cea pe care o auzim printre r\u00e2nduri? Unele idei par foarte moderne \u0219i atunci o putem b\u0103nui pe autoare c\u0103 a preluat controlul asupra personajului ei, \u00eens\u0103 aceste momente sunt pu\u021bine \u0219i, oricum, pentru cititorul modern nu au foarte mare importan\u021b\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Un element pl\u0103cut, \u0219i care ilustreaz\u0103 foarte bine m\u0103iestria cu care a fost scris\u0103 aceast\u0103 carte, se afl\u0103 \u00een ultimul paragraf, care este, de fapt, o rescriere \u00een proz\u0103 a unei poezii din Historia Augusta<\/em>, presupus\u0103 a fi fost scris\u0103 de Hadrian cu pu\u021bin \u00eenaintea mor\u021bii sale. Astfel, ne \u00eentoarcem la \u00eenceputul romanului, la mottoul acestuia \u0219i la titlul dat primului capitol, \u201eAnimula vagula blandula\u201d (\u201eSuflet mic, suflet bl\u00e2nd \u0219i c\u0103l\u0103tor\u201d).<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u201eSuflet mic, suflet bl\u00e2nd \u0219i c\u0103l\u0103tor, tovar\u0103\u0219 al trupului meu care te-a g\u0103zduit, vei cobor\u00ee pe meleagurile livide, aspre, pustii, unde nu vei mai fi juc\u0103u\u0219 precum obi\u0219nuiai odinioar\u0103. \u00cenc\u0103 o clip\u0103, s\u0103 privim \u00eempreun\u0103 t\u0103r\u00e2murile familiare, obiectele pe care ne\u00eendoielnic nu le vom mai vedea niciodat\u0103\u2026 S\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 p\u0103trundem \u00een moarte cu ochii deschi\u0219i\u2026\u201d (Memoriile lui Hadrian, Humanitas, 2015)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

o istorie de buzunar de Ana-Maria Negril\u0103 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Recitind \u201eMemoriile lui Hadrian” pentru un club de carte, descop\u0103r la distan\u021b\u0103 de dou\u0103 decenii de la prima lectur\u0103 aceea\u0219i proz\u0103 puternic\u0103, vie, scris\u0103 parc\u0103 chiar de pana \u00eemp\u0103ratului. Hadrian, un filosof \u0219colit la Atena, \u00eei urmeaz\u0103 \u00eemp\u0103ratului Traian, c\u0103l\u0103tore\u0219te prin imperiu, ia m\u0103suri administrative, construie\u0219te, cunoa\u0219te […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,1548,1298],"tags":[1255,1113,1549,1301],"class_list":["post-14047","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-71","category-o-istorie-de-buzunar","tag-ana-maria-negrila","tag-critica","tag-egophobia-71","tag-o-istorie-de-buzunar"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3Ez","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14047","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14047"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14047\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14210,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14047\/revisions\/14210"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14047"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14047"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14047"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}