{"id":14090,"date":"2022-03-14T14:40:02","date_gmt":"2022-03-14T12:40:02","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=14090"},"modified":"2022-03-16T14:40:12","modified_gmt":"2022-03-16T12:40:12","slug":"scurta-cugetare-a-unui-scriitor-care-nu-mai-poate-scrie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=14090","title":{"rendered":"Scurt\u0103 cugetare a unui scriitor care nu mai poate scrie"},"content":{"rendered":"

de Gabi Gabrinov
\n<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Tocmai c\u0103dea prima z\u0103pad\u0103 din anul acela. Era teribil de frig pentru un \u00eenceput de decembrie sec, noduros, molcom, at\u00e2t de frig \u00eenc\u00e2t \u00eemi era greu s\u0103 m\u0103 \u00eenc\u0103lzesc \u015fi \u00een cas\u0103, dar\u0103mite afar\u0103. \u015ei totu\u015fi, am sim\u0163it nevoia de o plimbare mai lung\u0103. Lumina zilei scurte c\u0103dea piezi\u015f pe pervazul meu, ca o ap\u0103sare grea menit\u0103 s\u0103 r\u0103scoleasc\u0103 amintiri care, atunci c\u00e2nd nu pot s\u0103 doarm\u0103, amor\u0163ite \u00een permanen\u0163\u0103 de tainele pe care vrei s\u0103 le ascunzi de tine, te iau de m\u00e2n\u0103 \u015fi te t\u00e2r\u0103sc la o plimbare mai lung\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Fulgii fini \u015fi rari se a\u015fezau cu gra\u0163ie peste urmele frunzelor ruginite, c\u0103zute nu demult, parc\u0103 sim\u0163indu-se nepofti\u0163i. \u00cembr\u0103casem paltonul greu de brocart, negru, abia scos din debaraua cu haine de iarn\u0103, \u015fi \u00eemi pusesem \u00een jurul g\u00e2tului un fular din tricot, lat, de culoarea mierii. Nu aveam idee unde voiam s\u0103 m\u0103 duc, a\u015fa c\u0103 am pornit aiurea pe str\u0103zi, mi-am aprins o \u0163igar\u0103 \u015fi am luat-o pe l\u00e2ng\u0103 \u015fcoala gimnazial\u0103 din spatele cl\u0103dirii \u00een care locuiam, pe aleea care ducea c\u0103tre judec\u0103torie. Sus, jos \u015fi \u00een\u0103untru, oriunde m\u0103 uitam, nu vedeam dec\u00e2t moarte \u015fi descompunere, copaci cu scoar\u0163a scorojit\u0103, frunze ve\u015ftejite, care putreziser\u0103, form\u00e2nd o alee cenu\u015fie, alunecoas\u0103, iarba rar\u0103, \u00eeng\u0103lbenit\u0103 \u015fi uscat\u0103, \u00a0niciun trec\u0103tor care s\u0103-\u015fi plimbe c\u00e2inele, nicio pas\u0103re ag\u0103\u0163at\u0103 de vreo creang\u0103. La fel era \u015fi \u00een mine, numai cenu\u015fiu, putregai \u015fi \u00eentuneric. \u00cen mine r\u0103sunau ecourile unei suferin\u0163e care urlase \u00een chinurile facerii vreme de ani de zile, iar urechile mele fuseser\u0103 \u00eencuiate. Ce n\u0103scuse suferin\u0163a aceea, aveam s\u0103 aflu mult mai t\u00e2rziu: n\u0103scuse moarte. Moartea mea ca om, ca spirit, moartea a tot ceea ce am iubit vreodat\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cemi pl\u0103cea s\u0103 m\u0103 plimb, nu numai prin ora\u015f, dar mai ales pe potecile nesf\u00e2r\u015fite ale sufletului meu. Pimbarea era ca o fug\u0103 binecuv\u00e2ntat\u0103, o r\u0103t\u0103cire asumat\u0103, o privire pe care o \u00eentorceam de la oglinda a c\u0103rei reflexie m\u0103 privea totdeauna acuzator, ca pe un criminal. Plimb\u00e2nu-m\u0103, mai ales \u00een\u0103untru, g\u0103seam lucruri cu mult mai interesante dec\u00e2t vedeam afar\u0103, \u00een lumea fizic\u0103. Eram liber s\u0103 colind coclauri, mormane cu v\u00e2rf de g\u00e2nduri nesortate, poteci pietruite cu toate fricile p\u0103m\u00e2ntului, g\u0103seam cl\u0103diri d\u0103r\u0103p\u0103nate, numai bune de explorat, cu camere pline cu dulapuri \u00een care erau sortate fi\u015fierele tuturor analizelor existen\u0163iale pe care le tr\u0103sesem de-a lungul vremii, mergeam cu capul \u00een jos, cu t\u0103lpile lipite de cerul de sticl\u0103 ce str\u0103lucea amar, \u00eentotdeauna imaginar, m\u0103 b\u0103l\u0103ceam \u00een f\u00e2nt\u00e2nile ad\u00e2nci de minciuni pe care mi le spuneam mie \u00eens\u0103mi, m\u0103 delectam \u00een gr\u0103dinile pline de usc\u0103ciuni, ale c\u0103ror alei erau pavate cu cioburile visurilor sparte, care \u00eemi fuseser\u0103 spulberate pe r\u00e2nd sau toate deodat\u0103, m\u0103 pierdeam adesea \u00een p\u00e2lcuri grase de nu-mai-\u00een\u0163eleg-nimic, m\u0103 priveam \u00een oglinzile de regrete care-mi \u00eentorceau toate fe\u0163ele mele pl\u00e2nse, \u015fi puteam s\u0103 fac toate astea f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 vad\u0103 \u015fi s\u0103 m\u0103 judece nimeni. Acesta era dezavantajul, deghizat \u00een avantaj, de a nu fi cunoscut de nimeni. Singur\u0103tatea era o boal\u0103 pentru mine, \u015fi totodat\u0103, cea mai mare libertate. Faptul c\u0103 o iubeam \u015fi o pre\u0163uiam venea \u00een contradictoriu cu visul de a ie\u015fi din anonimat \u015fi de a m\u0103 afirma ca scriitor.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Fusese o vreme \u00een via\u0163a mea c\u00e2nd iubisem scrisul ca pe o sf\u00e2nt\u0103 cruce. Crezusem cu inocen\u0163a unui copil care nu \u015ftie \u00eenc\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 c\u0103 acesta trebuie s\u0103 fie drumul meu \u00een via\u0163\u0103, destinul meu, menirea mea pe p\u0103m\u00e2nt. At\u00e2t de inocent \u015fi de naiv fusesem, \u00eenc\u00e2t crezusem la un moment dat c\u0103 fiecare om trebuie s\u0103 aib\u0103 o menire, un scop, c\u0103 fiecare dintre noi trebuie s\u0103 ne aducem aportul \u00een circuitul universului. Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd am \u00een\u0163eles c\u0103 lucrurile nu stau de fapt a\u015fa, am priceput \u015fi de ce scrisul m\u0103 p\u0103r\u0103sise. M\u0103 luasem prea \u00een serios, dar ce s\u0103 fi \u015ftiut atunci? Eram doar un copil. Un copil sunt \u015fi acum, chiar dac\u0103 umblu \u00een trupul unui adult. \u00cenc\u0103 mai am momente \u00een care mi se umple inima de speran\u0163\u0103, \u00een care mi se face dor s\u0103 cred \u00een legea schimbului echilvalent \u015fi m\u0103 trezesc sper\u00e2nd c\u0103 ceea ce am pierdut se va \u00eentoarce c\u00e2ndva la mine, sub o form\u0103 sau alta. Amuzant cum noi, oamenii, \u00een mediocritatea noastr\u0103, suntem ve\u015fnic fl\u0103m\u00e2nzi dup\u0103 propriile sl\u0103biciuni. Ne place s\u0103 ne \u00eenfrupt\u0103m \u00eentotdeauna din cele mai sfrijite, hidoase \u015fi m\u0103runte dorin\u0163e ale noastre, at\u00e2t de str\u0103vezii \u015fi de lipsite de sens \u00eenc\u00e2t devin, conservate \u00een timp, iluzii care nici m\u0103car nu \u0163in de foame.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Obi\u015fnuisem s\u0103 scriu foarte, foarte mult, mai ales \u00een perioada liceului. Toate ideile pe care le visam noaptea ajungeau ziua urm\u0103toare pe foi. Scriam cu at\u00e2ta fervoare \u00eenc\u00e2t nu m\u0103 oboseam s\u0103 caut aprecieri, nu m\u0103 opream s\u0103 citesc m\u0103car, ca s\u0103-mi dau seama\u00a0 dac\u0103 ce fac e bine sau nu, dac\u0103 scriu corect, dac\u0103 povestea are sens, dac\u0103 merit\u0103 efortul. Dac\u0103<\/em>… Obsesia mea era s\u0103 redau o imagine cu un impact c\u00e2t mai puternic, s\u0103 construiesc din litere o lume care s\u0103 d\u0103inuie, de\u015fi p\u00e2n\u0103 \u015fi cl\u0103dirile din ciment se mai d\u0103r\u00e2m\u0103 c\u00e2teodat\u0103. Aveam at\u00e2ta \u00eencredere \u00een puterea mea, \u00eenc\u00e2t ajunsesem s\u0103 m\u0103 izolez de lume, de familie, de cunoscu\u0163i, de realitatea din care m\u0103 aprovizionam numai cu durere \u015fi din care m\u0103 inspiram rareori, pentru c\u0103 nu g\u0103seam mai nimic bun \u00een ea, \u015fi m\u0103 afundasem at\u00e2t de mult \u00een pove\u015fti, m\u0103 ata\u015fasem at\u00e2t de mult de personajele mele \u00eenc\u00e2t atunci c\u00e2nd p\u0103\u015feam pe strad\u0103, aveam impresia c\u0103 ele p\u0103\u015fesc odat\u0103 cu mine, c\u0103 \u00eemi dubleaz\u0103 pa\u015fii, c\u0103 \u00eemi \u00eengroa\u015f\u0103 umbra. At\u00e2t de vii erau pentru mine. \u00cemi iubeam lumile, nu pentru c\u0103 eu le creasem, ci pentru c\u0103 nu mai crease nimeni altele identice. Eram at\u00e2t de \u00eendr\u0103gostit de ceea ce \u0163eseau degetele mele, \u00eenc\u00e2t mi s-a strecurat cumva \u00een minte ideea c\u0103 poate chiar a\u015f fi bun la scris, c\u0103 poate destinul meu era s\u0103 ajung scriitor.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ce glum\u0103 bun\u0103<\/em>, mi-am zis, pufnind \u00een g\u00e2nd pe c\u00e2nd m-am a\u015fezat pe o banc\u0103 de lemn putred \u015fi mi-am aprins o alt\u0103 \u0163igar\u0103, privind spre strad\u0103 la desf\u0103\u015furarea traficului. Un adolescent naiv care \u00eendr\u0103zne\u015fte s\u0103 cread\u0103 c\u0103 nu s-a n\u0103scut degeaba. Eram at\u00e2t de fericit, \u00eemi amintesc, m\u0103 sim\u0163eam at\u00e2t de \u00eemplinit, de parc\u0103 g\u0103sisem mai mult dec\u00e2t un scop pentru a tr\u0103i, de parc\u0103 g\u0103sisem f\u00e2nt\u00e2na tinere\u0163ii sau elixirul iubirii ve\u015fnice. Crescusem auzind \u00een fiecare zi cum nu eram bun de nimic \u015fi cum f\u0103ceam umbr\u0103 p\u0103m\u00e2ntului degeaba, astfel c\u0103 atunci c\u00e2nd mi-am dat seama ce lucruri frumoase pot s\u0103 ias\u0103 din m\u00e2inile mele, toat\u0103 ura acelor cuvinte, ur\u0103 care \u00eemi c\u0103ptu\u015fea oasele \u015fi care \u00eemi \u00eenfunda arterele, s-a dizolvat \u00eentr-o secund\u0103, a disp\u0103rut, a r\u0103mas f\u0103r\u0103 putere. Cuvintele odioase nu mai aveau putere asupra mea. R\u0103ut\u0103\u0163ile celorlal\u0163i nu m\u0103 mai deranjau. Tr\u0103d\u0103rile, minciunile, nedrept\u0103\u0163ile, toate m\u0103 l\u0103sau rece. Eu aveam puterea, iar puterea mea putea deveni la nevoie scut sau sabie. M\u0103 sim\u0163eam invincibil. \u00cemi imaginam a\u015fa un viitor m\u0103re\u0163, \u00een care chiar a\u015f fi devenit scriitor, a\u015f fi publicat mai multe c\u0103r\u0163i, a\u015f fi colindat toat\u0103 \u0163ara prezent\u00e2ndu-mi c\u0103r\u0163ile cititorilor \u00eenfoca\u0163i. A\u015f fi fost a\u015fa de fericit, cum n-am meritat niciodat\u0103 s\u0103 fiu.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cemi pl\u0103cea s\u0103-mi imaginez via\u0163a ca pe un dans. A\u015f \u00eendr\u0103zni s\u0103 spun \u201eca pe un dans cu moartea\u201d, dac\u0103 n-ar suna prea cli\u015feic. Fiecare dintre noi danseaz\u0103 dansul \u0103sta, to\u0163i cu aceea\u015fi moarte, \u00een acela\u015fi timp. Muzica se schimb\u0103 \u00een func\u0163ie de circumstan\u0163e, uneori vals\u0103m lini\u015ftit \u015fi convers\u0103m \u015foptit cu moartea, \u00eei vindem baliverne, minciuni pe care noi chiar le lu\u0103m drept adev\u0103r. Alteori, dansul se transform\u0103 \u00eentr-un tango zbuciumat, iar la fiecare piruet\u0103, moartea ne mai fur\u0103 c\u00e2te ceva, ne dezbrac\u0103 pe r\u00e2nd de c\u00e2te o pies\u0103 vestimentar\u0103: ast\u0103zi perlele, m\u00e2ine \u015falul de m\u0103tase, poim\u00e2ine pantofii… Alt\u0103dat\u0103, dansul devine o s\u00e2rb\u0103 \u00een doi, s\u0103lt\u0103rea\u0163\u0103, de voie bun\u0103, \u015fi nou\u0103 ne place, \u015fi mor\u0163ii \u00eei place, problema e c\u0103 nu ne uit\u0103m niciodat\u0103 \u00een jos, ca s\u0103 vedem pe cadavrele cui dans\u0103m noi s\u00e2rba. Dac\u0103 ne-am uita, ne-am vedea tot pe noi, ori cel pu\u0163in o reflexie a noastr\u0103, dintr-un viitor nu foarte \u00eendep\u0103rtat. Dansul e o entitate vie, se schimb\u0103, se transform\u0103, iar la un moment dat, atunci c\u00e2nd sim\u0163im c\u0103 ne ard pl\u0103m\u00e2nii \u015fi ne doare splina, dansul se opre\u015fte. Oamenii care sunt \u00eentr-adev\u0103r \u00eenzestra\u0163i, sunt aceia care reu\u015fesc s\u0103 n-o lase pe moarte s\u0103 le ia nimic \u00een timpul dansului. Unii dintre noi pierdem c\u00e2te ceva \u00een mod voluntar, ne azv\u00e2rlim noi singuri pantofii atunci c\u00e2nd sim\u0163im c\u0103 ne ard t\u0103lpile. Ceilal\u0163i, realiz\u0103m trec\u0103tor c\u0103 moartea \u00eencearc\u0103 s\u0103 ne \u015fterpeleasc\u0103 br\u0103\u0163ara de aur de pe m\u00e2n\u0103 ori agrafa cu pietre colorate prins\u0103 \u00een p\u0103r ori cravata \u00een dungi cu ac argintiu, \u015fi, nevr\u00e2nd s-o l\u0103s\u0103m, \u00eencerc\u0103m s\u0103 \u0163inem cu din\u0163ii de lucrul nostru, lupt\u0103m totu\u015fi pentru a-l p\u0103stra, de\u015fi \u00een final, moartea tot \u00eel ia. A\u015fa cum ne ia \u015fi pe noi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Acest dans zbuciumat se nume\u015fte via\u0163\u0103, iar \u00een fiecare zi care se scurge, noi, oamenii, muritorii de r\u00e2nd, mai pierdem c\u00e2te ceva mai mult sau mai pu\u0163in important. Acum, din punctul meu de vedere, oamenii se \u00eempart \u00een dou\u0103 categorii: sunt cei care nu realizeaz\u0103 nici m\u0103car c\u0103 tr\u0103iesc, nu \u00ee\u015fi con\u015ftientizeaz\u0103 nici propriul sine \u015fi nici parcursul prin lume, astfel c\u0103 \u00ee\u015fi iau propriile existen\u0163e de-a gata \u015fi tr\u0103iesc dup\u0103 cum le e dictat, mai mult sau mai pu\u0163in, \u015fi mor f\u0103r\u0103 s\u0103 simt\u0103 vreodat\u0103 pe buze gustul acestui dans, \u015fi sunt cei care devin con\u015ftien\u0163i, \u00eentr-un anumit punct al existen\u0163ei, de forma \u015fi impactul dansului, dar \u015fi de iminen\u0163a lui, \u015fi se arunc\u0103 pe o potec\u0103 a introspec\u0163iei, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 o veche or\u00e2nduial\u0103 g\u00e2ndit\u0103 anume pentru a nu fi \u00een\u0163eleas\u0103 de min\u0163ile oamenilor; totu\u015fi ei \u00eencearc\u0103, fiind convin\u015fi cumva c\u0103 poate sunt ceva mai mult dec\u00e2t oameni, c\u0103 poate ceea ce tr\u0103iesc este pu\u0163in mai mult dec\u00e2t le place oamenilor s\u0103 vad\u0103 c\u0103 este, \u015fi \u00eencep s\u0103-\u015fi pun\u0103 \u00eentreb\u0103ri, s\u0103-\u015fi l\u0103rgeasc\u0103 barierele, s\u0103-\u015fi condi\u0163ioneze ignoran\u0163a natural\u0103 \u015fi s\u0103 caute, cu o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 sete, capcane potrivite pentru moarte, pentru a-i pune piedici \u00een executarea dansului, ca s\u0103 le r\u0103m\u00e2n\u0103 \u015fi lor mai mult timp. Ace\u015ftia din urm\u0103 sunt, \u00een majoritate, arti\u015fti, adesea folosofi, arareori profesori, min\u0163i deschise \u015fi firi nem\u0103rginite, pentru c\u0103 ei au capacitatea de a estima valoarea incomensurabil\u0103 a fiec\u0103rei secunde pe care o pot fura de la moarte \u00een favoarea lor.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 M-am trezit tremur\u00e2nd. At\u00e2t de tare m\u0103 ad\u00e2ncisem \u00een aceast\u0103 teorie, \u00eenc\u00e2t r\u0103m\u0103sesem pe banca putrezit\u0103 ca o statuie, iar fulgii deveniser\u0103 mai mari \u015fi mai repezi \u015fi z\u0103pada se a\u015fternuse \u00een poala mea, acoperindu-m\u0103, ca un pui de c\u00e2ine care s-a ghemuit acolo unde a g\u0103sit un strop de cl\u0103dur\u0103. M-am ridicat \u015fi m-am scuturat r\u00e2z\u00e2nd singur, ap\u0103sat, chiar dac\u0103 oamenii care treceau pe l\u00e2ng\u0103 mine m\u0103 priveau suspicios. Mi se \u00eent\u00e2mpla adesea, exact ca acum, s\u0103 m\u0103 r\u0103t\u0103cesc \u00een detaliile inutile ale inexisten\u0163ei mele interioare \u015fi s\u0103 uit p\u00e2n\u0103 \u015fi faptul c\u0103 mai respir. \u015ei nu m\u0103 deranja prea tare. Puteam s\u0103 fac abstrac\u0163ie de lumea \u00eenconjur\u0103toare at\u00e2ta timp c\u00e2t lupa mea intern\u0103 era fixat\u0103 pe ceva anume. Am pornit mai departe f\u0103r\u0103 tragere de inim\u0103 \u015fi mi-am aprins alt\u0103 \u0163igar\u0103. A\u015f fi b\u0103ut o cafea fierbinte, a\u015f fi c\u0103utat un loc mai retras, prin vreun parc, pe l\u00e2ng\u0103 copaci, unde s\u0103 m\u0103 \u00eentind c\u00e2teva minute pe spate, ca s\u0103 pot s\u0103 privesc cerul prin cr\u0103p\u0103turile c\u0103ruia se strecurau fulgi din ce \u00een ce mai mari.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Fulgii ace\u015ftia care c\u0103deau peste mine \u0163eseau o poveste pe care ochii mei erau mult prea \u00eemp\u0103ienjeni\u0163i de nesomnul tuturor nop\u0163ilor ca s\u0103 o vad\u0103. At\u00e2tea lupte se d\u0103deau \u00een mine simultan, \u00eenc\u00e2t aproape c\u0103 sim\u0163eam \u00een n\u0103ri mirosul prafului care se ridica din c\u00e2mpurile m\u0103turate de copitele g\u00e2ndurilor \u015fi ideilor care se \u00eenv\u0103lm\u0103\u015feau \u00eentr-o \u00eenc\u0103ierare epic\u0103 \u015fi fantezist\u0103, dar ve\u015fnic f\u0103r\u0103 final. M\u0103 chinuiau toate ideile peste care nu mai puteam s\u0103 suflu ca s\u0103 le dau via\u0163\u0103. Visam noaptea scenarii at\u00e2t de ireale, de fantastice, at\u00e2t de omogene \u015fi bine \u00eenchegate, \u00eenc\u00e2t m\u0103 a\u015fezam diminea\u0163a \u00een fa\u0163a laptopului cu entuziasmul omului care a descoperit Atlantisul, \u00eens\u0103 c\u00e2nd voiam s\u0103 a\u015ftern cuvintele \u00eentr-o prim\u0103 fraz\u0103, se risipeau ca g\u0103lu\u015ftele \u00een sup\u0103, \u015fi r\u0103m\u00e2neam a\u015fa ore \u00een \u015fir, \u00een fa\u0163a fi\u015fierului gol, \u00een fa\u0163a ecranului alb, incapabil s\u0103 transpun \u00eentr-o lucrare ceea ce mintea mea stearp\u0103 mai sc\u0103pa din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. Pierdusem scrisul, care pentru mine fusese prima iubit\u0103 virgin\u0103, singurul lucru pe care numai eu l-a\u015f fi putut \u00eencepe \u015fi termina, iar acum colindam p\u0103m\u00e2ntul f\u0103r\u0103 suflet, cu umbra \u00eempr\u0103\u015ftiat\u0103 \u00een mii de z\u0103ri. Nu aveam stare s\u0103 fac nimic, nu puteam s\u0103 muncesc, nu m\u0103 \u00eenduram s\u0103 m\u0103 apuc de nimic, nici m\u0103car de cea mai banal\u0103 cur\u0103\u0163enie prin cas\u0103. Orice activitate, chiar \u015fi s\u0103 sp\u0103l dou\u0103 farfurii, mi se p\u0103rea inutil\u0103, f\u0103r\u0103 sens \u015fi teribil de dureroas\u0103. \u00cemi sim\u0163eam sufletul usc\u00e2ndu-se ca un cotor de m\u0103r uitat pe masa din buc\u0103t\u0103rie \u00eentr-o zi \u00een care am plecat gr\u0103bit la serviciu \u015fi am uitat s\u0103-l arunc. Totu\u015fi, niciuna dintre aceste dureri m\u0103runte, dar proprii, nu se comparau cu for\u0163a nimicitoare a nimicului.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Pentru fiin\u0163ele creatoare, nimicul doare. S\u0103 nu mai pot scrie, s\u0103 nu mai fiu \u00een stare s\u0103 a\u015ftern pove\u015fti pe foi, \u00eensemna pentru mine o execu\u0163ie public\u0103 pentru o crim\u0103 pe care nu o comisesem. S\u0103 nu mai fiu capabil s\u0103-mi organizez haosul \u00een idei, s\u0103-mi strecor \u015fi interpretez visele diluate \u00een scurte \u015fi electrizante pastile de cianur\u0103, s\u0103 nu-mi mai pot filtra otrava, \u00eensemna blocarea mecanismului care m\u0103 \u0163inea \u00een via\u0163\u0103. F\u0103r\u0103 scris, eram doar un mort viu, care nu putea s\u0103 simt\u0103 nimic, iar nimicul doare cel mai r\u0103u. Incapabilitatea de a \u00eentreprinde nu doar o simpl\u0103 ac\u0163iune, ci ac\u0163iunea pe care o iubeai \u00eenainte cel mai mult pe lume \u015fi care \u00ee\u0163i d\u0103dea sens ca om, era letal\u0103 pentru mine. M\u0103 pomeneam adesea st\u00e2nd pe un scaun sau pe o banc\u0103 \u015fi privind \u00een gol, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai v\u0103d \u00eenaintea ochilor desf\u0103\u015fur\u00e2ndu-se planuri elaborate de ac\u0163iuni, scene \u015fi personaje. Priveam \u00een gol f\u0103r\u0103 s\u0103 v\u0103d nimic, mintea mea nu putea fabrica nicio idee, scenariul pe care \u00eel urmam de obicei fusese uitat, aruncat \u00eentr-un abis al ne\u00eencrederii, cuvintele nu mai voiau s\u0103 curg\u0103. Cuvintele mele, at\u00e2t de pre\u0163ioase, care de at\u00e2tea ori m\u0103 alinaser\u0103, \u00een cele mai negre momente din via\u0163a mea, care de at\u00e2tea ori m\u0103 ridicaser\u0103 atunci c\u00e2nd m\u0103 t\u00e2ram \u00een noroiul suferin\u0163ei ca un vierme insignifiant, fugiser\u0103, se \u00eempr\u0103\u015ftiaser\u0103 ca la un blestem \u015fi nu mai reu\u015feam s\u0103 le culeg. Iar nimicul acesta care \u00ee\u015fi f\u0103cuse culcu\u015f \u00een pieptul meu sf\u00e2\u015fia \u00een carne vie. Pentru c\u0103 dac\u0103 nu mai aveam puterea de a scrie, nu \u00eemi mai r\u0103m\u00e2nea nimic. Nu eram o fiin\u0163\u0103 norocoas\u0103, \u00eenzestrat\u0103 cu talente, nu aveam un job prea bun, nici vreo carier\u0103 impresionant\u0103, nici m\u0103car la facultate nu m\u0103 dusesem p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Nu aveam nici o cas\u0103 a mea, ci st\u0103team cu chirie \u00eentr-o v\u0103g\u0103un\u0103, iar prin familie \u00een\u0163elegeam o mam\u0103 care m\u0103 abuzase \u00een copil\u0103rie \u015fi care, atunci c\u00e2nd \u00eemi apela num\u0103rul de telefon, auzea mereu intr\u00e2nd robotul. F\u0103r\u0103 scris, eram nimic, eram un nimeni. Asta \u00eensemna s\u0103 accept c\u0103 sunt un nimeni, c\u0103 nu sunt bun de nimic, c\u0103 fac umbr\u0103 p\u0103m\u00e2ntului degeaba, c\u0103 nu am un scop, c\u0103 nu am, practic, niciun motiv s\u0103 tr\u0103iesc. Iar nimicul acesta m\u0103 durea ca o opera\u0163ie pe viu, f\u0103r\u0103 anestezie. Tremuram de spaim\u0103 numai la umbra g\u00e2ndului, m\u0103 treceau n\u0103du\u015felile numai c\u00e2nd auzeam vreo \u015foapt\u0103 stearp\u0103 venind din acest nimic care pulsa dureros, ghemuit \u00een capul pieptului.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 M\u0103 temeam ca r\u0103t\u0103cirea mea s\u0103 nu devin\u0103 permanent\u0103, pentru c\u0103 dura deja de vreo trei ani \u015fi nu d\u0103deam niciun semn c\u0103 a\u015f avea inten\u0163ia s\u0103 fac vreun pas \u00een direc\u0163ia potrivit\u0103, pentru a ie\u015fi din h\u0103ul acela. Probabil c\u0103 undeva, \u00een sinea mea, a\u015fteptam s\u0103 vin\u0103 cineva s\u0103 m\u0103 salveze. Ori poate a\u015fteptam s\u0103 vin\u0103 sf\u00e2r\u015fitul lumii. \u00cen tot acest zbucium, nu g\u0103seam puterea s\u0103 m\u0103 adun pentru c\u0103 m\u0103 \u00eempiedica o ur\u0103 groas\u0103 \u015fi consistent\u0103 fa\u0163\u0103 de propria persoan\u0103, ur\u0103 care se hr\u0103nise din fricile \u015fi neputin\u0163ele mele p\u0103m\u00e2ntene \u015fi care crescuse \u00een umbra sufletului meu, ca un \u015farpe care suge \u0163\u00e2\u0163a darnic\u0103 a mamei lui, p\u00e2n\u0103 ce o sec\u0103tuie\u015fte complet de lapte, devenind apoi at\u00e2t de zdrav\u0103n, \u00eenc\u00e2t o \u00eenghite cu totul. M\u0103 uram deopotriv\u0103 pentru cine eram \u015fi pentru cine nu eram. Zburdam cu voio\u015fie \u00eentr-un cerc vicios apocaliptic: m\u0103 uram pentru c\u0103 nu puteam s\u0103 scriu, dar nu voiam s\u0103 \u00eencerc din nou s\u0103 scriu pentru c\u0103 m\u0103 uram. Din nefericire pentru mine, eram genul de om care poate s\u0103 disocieze tipurile de durere. Era durerea proprie, pe care o purtam ca pe o a doua piele, \u015fi durerea lumii, care m\u0103 durea, nu la fel de tare cum m\u0103 durea durerea mea, dar care \u00eemi furniza suficient\u0103 am\u0103r\u0103ciune \u00eenc\u00e2t s\u0103 m\u0103 scufund \u00eentr-un foarte bine organizat proces de nep\u0103sare nihilist\u0103. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd m\u0103 mai vizita c\u00e2te un \u015fubred firi\u015for de speran\u0163\u0103, mintea mea pornea greoi, ca un mecanism ruginit, \u00een a proiecta scenarii care n-aveau s\u0103 se \u00eent\u00e2mple niciodat\u0103, despre cum aveam s\u0103 m\u0103 trezesc \u00eentr-o zi cu o revela\u0163ie, cum aveam s\u0103 devin alt om, aveam s\u0103 m\u0103 a\u015fez la birou, s\u0103 deschid laptopul \u015fi s\u0103 continui s\u0103 scriu ultima carte de la jum\u0103tate, acolo unde m-am oprit, \u015fi nu oricum, ci s\u0103 o scriu at\u00e2t de bine \u00eenc\u00e2t ideile s\u0103 curg\u0103 spumoase ca apa unei cascade, s\u0103 mi se \u00eempleticeasc\u0103 degetele pe tastaur\u0103, sufletul s\u0103-mi tresar\u0103 de bucurie \u015fi\u00a0 emo\u0163ie la fiecare scen\u0103, s\u0103 r\u00e2d, s\u0103 pl\u00e2ng, s\u0103 tr\u0103iesc \u015fi s\u0103 mor odat\u0103 cu personajele mele, pe care le-am abandonat f\u0103r\u0103 mil\u0103 \u00eentr-o lume a increatului, de unde n-au cum s\u0103 mai vad\u0103 vreodat\u0103 lumina zilei. Ori a tiparului.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 De obicei, dup\u0103 ce aceast\u0103 scurt\u0103 criz\u0103 de speran\u0163\u0103 m\u0103 p\u0103r\u0103sea, m\u0103 \u00eentorceam t\u00e2r\u00e2\u015f la nostalgia mea pr\u0103fuit\u0103, al\u0103turi de care \u00eemi pl\u0103cea s\u0103-mi \u00eenec amarul zilnic, fum\u00e2nd \u015fi pierz\u00e2nd vremea aiurea. Imagina\u0163ia mea d\u0103dea, totu\u015fi, semne de func\u0163ionare, numai c\u0103 se \u00eempotmolea uneori ca o dacie veche pe o strad\u0103 noroioas\u0103. \u00cemi imaginam cum undeva, \u00eentr-o camer\u0103 \u00eentunecoas\u0103 din sufletul meu, \u0163ineam un c\u00e2ine gri, l\u0103\u0163os, cu ochii alba\u015ftri sc\u00e2nteietori, \u00eenchis \u00eentr-o cu\u015fc\u0103 de fier. S\u0103 nu mai pot scrie \u00eensemna s\u0103 nu mai am ce s\u0103-i dau s\u0103 m\u0103n\u00e2nce c\u00e2inelui. \u00cel hr\u0103nisem at\u00e2ta timp cu fripturi \u015fi c\u00e2rna\u0163i, iar acum, dintr-odat\u0103, nu mai aveam s\u0103-i dau nici m\u0103car salat\u0103, iar c\u00e2inele devenea din ce \u00een ce mai furios \u015fi ar fi fost \u00een stare s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u015fi cu\u015fca de foame. Iar furia lui m\u0103 r\u0103nea, m\u0103 durea, pentru c\u0103 iubeam c\u00e2inele cu toat\u0103 fiin\u0163a mea \u015fi eram convins c\u0103 \u00eentr-o zi, chiar dac\u0103 \u015ftiam c\u0103 \u015fi el m\u0103 iubea pe mine, avea s\u0103 rup\u0103 barele de fier \u015fi avea s\u0103 m\u0103 m\u0103n\u00e2nce, fiindc\u0103 a\u015fa \u00eei dicta instinctul. Asta era legea firii lui. A\u015fadar, adormeam mereu ucis de visul fr\u00e2nt \u015fi m\u0103 trezeam bolnav de un dor al nim\u0103nui. \u00cemi era dor s\u0103 fiu cineva care nu fusesem niciodat\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 F\u0103r\u0103 s\u0103-mi dau seama, am ajuns din nou pe strada mea, \u00een\u0163esat\u0103 de oameni care ie\u015fiser\u0103 voio\u015fi la plimbare, probabil ademeni\u0163i de dansul gra\u0163ios al fulgilor care a\u015fterneau un strat gros de z\u0103pad\u0103 pe trotuare. Trotuarele, care p\u00e2n\u0103 acum o or\u0103 fuseser\u0103 goale, reci \u015fi triste, abandonate de orice suflare. Trebuia s\u0103 m\u0103 retrag \u00een cas\u0103, nu-mi pl\u0103cea s\u0103-mi petrec timpul \u00een aglomera\u0163ii de r\u0103sufl\u0103ri care nu erau ale mele. Odat\u0103 cu scrisul, mai pierdusem \u015fi iubirea pentru oameni. \u00cen ultimii ani, \u00eei vedeam din ce \u00een ce mai r\u0103i, mai pro\u015fti, mai cruzi \u015fi f\u0103r\u0103 de speran\u0163\u0103. Nu credeam c\u0103 aveam s\u0103-mi revin vreodat\u0103, nici eu, nici omenirea, \u015fi nu m\u0103 mai ardea focul dorin\u0163ei de a schimba ceva \u00een sensul \u0103sta. Pur \u015fi simplu, l\u0103sam zilele s\u0103 se scurg\u0103, \u00een\u015firuite pe o sfoar\u0103 de c\u00e2nep\u0103 care avea s\u0103 se rup\u0103 la un moment dat de greutatea inutilit\u0103\u0163ii lor. S\u0103 tr\u0103ie\u015fti pentru a face umbr\u0103 p\u0103m\u00e2ntului degeaba, fiind un suflet con\u015ftient de propria valoare, oric\u00e2t de mic\u0103 ar fi ea, \u015fi de povara datoriei universale de a l\u0103sa ceva \u00een urm\u0103, era at\u00e2t de dureros, \u00eenc\u00e2t a\u015f fi preferat s\u0103 m\u0103 fi n\u0103scut \u015fi eu un om mediocru, mul\u0163umit de condi\u0163ia sa, care s\u0103 nu fie dornic s\u0103 sape dup\u0103 adev\u0103ruri \u015fi nici s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 mai multe dec\u00e2t trebuie. Ferici\u0163i cei pro\u015fti, nu-i a\u015fa?, c\u0103ci numai ei sunt singurii care pot umbla cu sufletul clocit \u015fi putrezit, f\u0103r\u0103 s\u0103 le vin\u0103 vreodat\u0103 la nas vreun miros pestilen\u0163ial care s\u0103-i fac\u0103 s\u0103 se opreasc\u0103 o clip\u0103 din s\u00e2rba pe care o joac\u0103 cu moartea \u015fi s\u0103 se \u00eentrebe de unde naiba vine mirosul.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cen ziua aceea, \u00een care avusesem poft\u0103 de plimbare, natura m\u0103 r\u0103spl\u0103tise cu acea prim\u0103 ninsoare ginga\u015f\u0103, ceea ce m\u0103 f\u0103cuse s\u0103 m\u0103 simt pu\u0163in mai bine. Am urcat \u00een apartamentul meu, av\u00e2nd o poft\u0103 neobi\u015fnuit\u0103 s\u0103 beau ciocolat\u0103 cald\u0103 \u015fi s\u0103 fumez \u00een fotoliu, de unde puteam urm\u0103ri \u00een continuare dansul fulgilor, \u00eenfofolit \u00eentr-o p\u0103tur\u0103 moale. Era frig \u015fi \u00een cas\u0103, a\u015fa cum era \u015fi afar\u0103, a\u015fa cum era \u015fi \u00een sufletul meu, un teritoriu infinit, nem\u0103rginit, un sac f\u0103r\u0103 fund, cum \u00eemi pl\u0103cea mie s\u0103-l numesc. A\u015fa parc\u0103 scrisesem odat\u0103: ,,sufletul omului e un sac f\u0103r\u0103 fund, \u00eencap \u00een el un infinit de dureri \u015fi bucurii, care nu se termin\u0103 nici dup\u0103 ce via\u0163a omului s-a scurs de mult…\u201d. O chestie foarte curioas\u0103 la fiin\u0163ele creatoare, la arti\u015fti \u00een general, fie c\u0103 sunt scriitori, pictori, dansatori, c\u00e2nt\u0103re\u0163i, sculptori, orice, este c\u0103 arta nu \u00eei p\u0103r\u0103se\u015fte niciodat\u0103 cu adev\u0103rat. Un moment de blocaj nu e ca \u015fi cum \u0163i-ar fi murit cel mai bun prieten \u015fi l-ai fi \u00eengropat \u00een curtea din spatele casei. Arta, cel mai bun prieten, nu st\u0103 \u00eengropat\u0103, ci se ridic\u0103 din morm\u00e2ntul de pretexte cu care ai acoperit-o \u015fi vine \u015fi te b\u00e2ntuie noapte de noapte, te perpele\u015fte, \u00ee\u0163i r\u0103scole\u015fte cele mai ad\u00e2nci temeri, \u00ee\u0163i \u00eemplete\u015fte nebuniile cu rugile fierbin\u0163i, \u015fi te face cumva s\u0103 te mi\u015fti din neputin\u0163a \u00een care ai \u00een\u0163epenit. Asta pentru c\u0103 arta e un dar nepre\u0163uit, nu unul pe care s\u0103-l alegem noi sau s\u0103-l primim de la al\u0163ii, cu unul care ne alege pe noi<\/em>.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 M-am a\u015fezat, a\u015fadar, \u00een fotoliu, am pus cana cu ciocolat\u0103 fierbinte pe pervaz, l\u00e2ng\u0103 scrumier\u0103 \u015fi \u0163ig\u0103ri, am tras m\u0103nunchiul de foi mai aproape \u015fi mi-am \u00eempuns limba cu v\u00e2rful creionului. Parc\u0103 m\u0103 furnicaser\u0103 degetele tot drumul \u015fi mi se f\u0103cuse poft\u0103 s\u0103 scriu despre cum un om care iube\u015fte scrisul nu mai poate scrie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Gabi Gabrinov \u00a0\u00a0 Tocmai c\u0103dea prima z\u0103pad\u0103 din anul acela. Era teribil de frig pentru un \u00eenceput de decembrie sec, noduros, molcom, at\u00e2t de frig \u00eenc\u00e2t \u00eemi era greu s\u0103 m\u0103 \u00eenc\u0103lzesc \u015fi \u00een cas\u0103, dar\u0103mite afar\u0103. \u015ei totu\u015fi, am sim\u0163it nevoia de o plimbare mai lung\u0103. Lumina zilei scurte c\u0103dea piezi\u015f pe pervazul […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1548,15],"tags":[1549,1407,1115],"class_list":["post-14090","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-71","category-proza","tag-egophobia-71","tag-gabi-gabrinov","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3Fg","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14090","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14090"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14090\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14091,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14090\/revisions\/14091"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14090"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14090"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14090"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}