{"id":14324,"date":"2022-08-26T08:47:16","date_gmt":"2022-08-26T06:47:16","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=14324"},"modified":"2022-08-26T08:47:16","modified_gmt":"2022-08-26T06:47:16","slug":"despre-bolile-spiritului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=14324","title":{"rendered":"Despre bolile spiritului"},"content":{"rendered":"

(phobia perennis)<\/span><\/p>\n

de David M\u00e2ndru\u021b<\/p>\n

\u00cen prezentul studiu ne propunem s\u0103 scoatem la lumin\u0103 \u0219i s\u0103 analiz\u0103m c\u00e2teva boli ale spiritului. Bolile de care vom vorbi se \u00eent\u00e2lnesc cel mai adesea \u00een cadrul rela\u021biilor interpresonale. Prima boala, care este cea mai bl\u00e2nd\u0103 ca s\u0103 zicem a\u0219a, este compara\u021bia, pe care o reclama chiar \u0219i Kierkegaard \u00een Faptele iubirii<\/em>. Vom vedea c\u0103 \u00eentreaga problem\u0103 a compara\u021biei unui Tu cu un alt Tu, sau mai r\u0103u, a unui Tu cu un Acela are o istorie mai complicat\u0103. Vom mai trata \u0219i despre disperare, \u0219i ea teoretizat\u0103 mai bine dec\u00e2t nimeni vreodat\u0103 tot de Kierkegaard, dar ne vom orienta \u0219i \u00eenspre distinc\u021bia lui Fromm dintre \u201ea fi\u201d \u0219i \u201ea avea\u201d, toate acestea \u00een cadrul dihotomiei buberiene dintre cele dou\u0103 atitudini pe care le putem lua fa\u021b\u0103 de lume, anume atitudinea prin care \u00eel privim pe cel\u0103lalt ca pe un Tu sau \u00een vedem pur \u0219i simplu ca pe un Acela. \u00cen fine, ultimele trei boli se refer\u0103 la negarea, sau mai bine zis, uitarea, a ceea ce am dori s\u0103 numin, \u00een urma unei clarific\u0103ri conceptuale realizate de Heidegger, dar \u0219i cu ajutorul lui Buber, diferen\u021ba dialogic\u0103. Diferen\u021ba dialogic\u0103 este negat\u0103 sau uitat\u0103 \u00een cazul acestor ultime boli, diferen\u021b\u0103 prin care deosebim pe Tu de Acela. Nerespectarea diferen\u021bei dialogice duce chiar la confundarea lui Tu cu Acela, sau \u0219i mai grav, la rezultate dezastroase, pe care le vom aminti. Individul care neag\u0103 direct diferen\u021ba dialogic\u0103 este individul pe care Kierkegaard l-ar numi demonic. Dar cum r\u0103m\u00e2ne cu cel care uit\u0103 de diferen\u021ba dialogic\u0103? Nu e nici el departe de un demonism, fiindc\u0103 dup\u0103 Nietzsche uit\u0103m pentru ca ceva s\u0103 se \u00eenscrie \u00een lacuna din g\u00e2ndire, \u00eens\u0103 \u00een cazul uit\u0103rii diferen\u021bei dialogice nu se poate \u00eenscrie nimic, dec\u00e2t ceea ce vom numi mai \u00eencolo ame\u021beala existen\u021bial\u0103, tot dup\u0103 o expresie de-a lui Kierkegaard.<\/p>\n

Trebuie notat faptul c\u0103 \u00eenainte de toate, rela\u021biile interpersonale, deci \u0219i bolile aferente lor au loc \u00een spa\u021biul interuman, ca s\u0103 \u00eel numin a\u0219a, putem s\u0103 \u00eei spunem pur \u0219i simplu \u00centre<\/em>, \u00een englez\u0103 ar fi the in-between<\/em>, deci un fel de \u00cen-\u00centre<\/em>. Dorim \u00een continuare s\u0103 schi\u021b\u0103m pe scurt ontologia acestui \u00centre<\/em>, pentru a \u00een\u021belege mai bine natura rela\u021biilor interumane \u0219i a bolilor care se pot \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a \u00een cadrul acestor rela\u021bii. Mai precizez c\u0103 acest concept de \u00centre<\/em> este preluat \u0219i el din filosofia lui Martin Buber, dar \u00eel reg\u0103sim \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 \u0219i la Winnicott sub numele de spa\u021biu poten\u021bial, sau la Hans-George Gadamer \u00een persoana limbii, care este intermediarul \u0219i mediul de \u00een\u021belegere inclusiv dintre dou\u0103 persoane.<\/p>\n

\u00centre-le<\/em>, the In-Between<\/em>, poate fi considerat de drept un spa\u021biu. Bine\u00een\u021beles, nu este un spa\u021biu ambiant, cum ar fi cel \u00een care se g\u0103sesc unelte, obiect sau chiar Umwelt-ul<\/em> animal, ci acest \u00centre<\/em> trebuie \u00een\u021beles drept realitatea care are loc atunci c\u00e2nd doi oameni se \u00eent\u00e2lnesc \u0219i ini\u021biaz\u0103 un dialog, acesta fiind unul care are loc prin viu grai sau doar corporal. Odat\u0103 ce un individ dore\u0219te s\u0103 \u00eencheie acest dialog \u0219i se retrage sau pleac\u0103, dispare \u0219i spa\u021biul dintre om \u0219i om. Putem de accea s\u0103 suger\u0103m c\u0103 acest In-Between<\/em> este mai degrab\u0103 un spa\u021biu virtual sau poten\u021bial dec\u00e2t unul actual. In-between-ul<\/em> nu exist\u0103 independent de contactul dintre doi oameni. Doar \u00eentr-un dialog autentic dintre doi indivizi, dup\u0103 momentul \u00een care cei doi se confirm\u0103 la nivel spiritual, sufletesc \u0219i fizic ca fiind prezen\u021bi, poate s\u0103 aib\u0103 loc vindecarea prin \u00eent\u00e2lnire. Cu c\u00e2t este mai mare diferen\u021ba dintre indivizi, cu at\u00e2t este poten\u021ba mai mare de a \u00eencheia dialogul mai c\u00e2\u0219tiga\u021bi prin impresii, informa\u021bii, p\u0103reri etc., aceasta dator\u00e2ndu-se \u201cfuziunii de orizonturi\u201d, care cel mai adesea are loc prin viu grai sau chiar printr-o gestualitate a corpului sau dup\u0103 cum ar sus\u021bine chiar Gadamer, prin intermediul limbii. Diferen\u021ba este eminamente cunoa\u0219tere inter-uman\u0103. F\u0103r\u0103 diferen\u021b\u0103 nu poate exista via\u021b\u0103 uman\u0103 \u00een sine. Acest In-Between<\/em> este spa\u021biul creativit\u0103\u021bii \u0219i al \u00een\u021belegerii mutuale, spa\u021biul \u00een care indivizii sunt sorti\u021bi s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. In-Between-ul<\/em> este o manifestare a faptului-de-a-fi-cu, de a fi laolalt\u0103, pe scurt al Mitsein-ului<\/em>, \u00een care aceste se fundeaz\u0103. \u0218i doar prin acest mod de a fi laoalalt\u0103, de a fi aproape, de a confirma \u0219i m\u00e2ng\u00e2ia\/\u00eembr\u0103\u021bi\u0219a se poate vindeca vinov\u0103\u021bia, o tem\u0103 care ne-a obsedat \u00een ultima vreme. Vindecarea de vinov\u0103\u021bie este eminamente vindecarea realizat\u0103 \u00centre<\/em>, vindecare de la om la om, aici, bine\u00een\u021beles, referindu-ne la vina ontic\u0103, \u0219i nu la faptul de a fi vinovat originar sau la faptul de a fi vinovat fa\u021b\u0103 de sinele propriu.<\/p>\n

Pentru c\u0103 am stabilit acum spa\u021biul, \u00een jurul c\u0103ruia se va juca toat\u0103 aceast\u0103 cercetare asupra bolilor interumane, consider\u0103m c\u0103 putem trece la prima maladie a rela\u021bion\u0103rii, \u0219i anume la compara\u021bie, deja anun\u021bat\u0103 de Kierkegaard, cum am zis, \u00een Faptele iubirii<\/em>. \u00cen primul r\u00e2nd, dac\u0103 compar\u0103m un Tu cu un alt Tu, neg\u0103m unicitatea nu doar a unei persoane, ci a ambelor, este cumva ca \u0219i metafora cu \u00eempu\u0219catul a doi iepuri dintr-o lovitur\u0103, doar c\u0103 \u00een detrimentul tuturor. Tu-ul nu poate fi niciodat\u0103 comparat, fiindc\u0103 se refer\u0103 la unicitatea persoanei, \u00een timp ce Acela poate fi comparat, de exemplu \u00een cazul \u00een care compar\u0103m o unealt\u0103 cu alta, de exemplu, un ciocan cu altul, \u00een vederea efectu\u0103rii unei opera\u021bii \u00een via\u021ba de toate zilele. Compara\u021bia e \u0219i mai rea \u00een schimb atunci c\u00e2nd nici m\u0103car nu compari un Tu cu un Tu, ci un Tu cu un Acela, atunci practic \u00eei iei persoanei statutul de unicitate, reduc\u00e2nd-o la un simplu individ al speciei sau poate chiar mai r\u0103u, la un obiect, ca \u0219i \u00een cazul sclaviei la Aristotel. Dar tocmai aceasta este sublima noastr\u0103 melancolie, anume c\u0103 un Tu trebuie s\u0103 se transforme \u00eentr-un Acela. Da, el se trasform\u0103 \u00een func\u021bie de situa\u021bie, dar compara\u021bia trebuie evitat\u0103 pe c\u00e2t se poate, fiindc\u0103 acesta este un mod for\u021bat, brutal chiar, \u00een care un Tu poate deveni un Acela. Chiar \u0219i filosoful contemporan Giorgio Agemben sus\u021bine c\u0103 iubirea, despre care vorbim aici p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, este obliterat\u0103 prin intermediul compara\u021biei. Iubirea autentic\u0103 nu suport\u0103 predica\u021bie, pe scurt nu iubim pe X fiindc\u0103 ESTE W, Y \u0219i Z(unde aceste litere capitale sunt calit\u0103\u021bile specifice), ci iubim pe X W-Y-Z, pur \u0219i simplu, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eel mai afirm\u0103m pe este, anume copula. Dar oare nu chiar \u0219i poetul poe\u021bilor se \u00eentreba \u00eentr-un sonet dac\u0103 e drept s\u0103 \u00ee\u0219i compare iubita cu o zi de var\u0103? Deja aici e presupus acest p\u0103cat pe care \u00eel comitem adesea \u00een mod incon\u0219tient, dar care se sondeaz\u0103 \u00een final cu pierderea iubirii, din p\u0103cate.<\/p>\n

Vom trece \u00een continuare la cea de a doua boal\u0103 a spiritului, care se manifest\u0103 pe un plan interpersonal, anume la problema ridicat\u0103 de Fromm \u00eentre \u201ca avea\u201d \u0219i \u201ea fi\u201d. Problema este legat\u0103 organic \u0219i de chestiunea compara\u021biei, dar \u0219i de modul \u00een care ne raport\u0103m la realitate. Diferen\u021ba aceasta este subliniat\u0103 \u0219i de distinc\u021bia fundamental\u0103 operat\u0103 de Martin Buber \u00eentre impunere(imposing) \u0219i desf\u0103\u0219urare(unfolding). Pentru a men\u021bine dialogul \u00een limitele normalit\u0103\u021bii trebuie s\u0103 \u00eel l\u0103s\u0103m s\u0103 se desf\u0103\u0219oare de la sine \u0219i s\u0103 nu intervenim cu opinia noastr\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ne-o impunem asupra celuilalt, fiindc\u0103, spune Buber, am sf\u00e2r\u0219i \u00eentr-un fel de propagand\u0103. Acest unfolding \u021bine \u0219i de caracterul de joc al rela\u021biei, am putea spune, ca \u0219i \u00een cazul \u00een care doi copii las\u0103 jocul s\u0103 se desf\u0103\u0219oare de la sine, pas\u00e2ndu-\u0219i mingea unul la altul. Dac\u0103 pentru Martin Buber, cele dou\u0103 atitudini pe care le putem lua fa\u021b\u0103 de lume sunt Eu-Tu \u0219i Eu-Acela, la Fromm acestea se numeste \u201eA fi\u201d \u0219i \u201eA avea\u201d, \u201eA fi\u201d corespunz\u00e2nd bine\u00een\u021beles lui Eu-Tu, \u0219i \u201eA avea\u201d lui Eu-Acela. Vom \u00eencerca \u00een continuare s\u0103 red\u0103m \u00eentr-un mod poetic ce avem \u00een minte legat de acest\u0103 chestiune folosindu-ne de urm\u0103toarele teze:<\/p>\n

    \n
  1. Cine \u00eel ARE pe Acela este un om normal.<\/li>\n
  2. Cine \u00eel ARE pe Tu este un neom, subom.<\/li>\n
  3. Cine \u00eel las\u0103 S\u0102 FIE pe Acela e un om \u0219i el.<\/li>\n
  4. Cine \u00eel las\u0103 S\u0102 FIE pe Tu e un om sf\u00e2nt.<\/li>\n<\/ol>\n

    Pe scurt, atitudinea pe care trebuie s\u0103 o avem fa\u021b\u0103 de un Tu e aceea de a-l l\u0103sa s\u0103 se desf\u0103\u0219oare \u0219i pe c\u00e2t se poate aceea de a nu ne impune opinia asupra sa, dec\u00e2t \u00een cazuri excep\u021bionale. Acest principiu poate fi aplicat la fel de bine \u0219i \u00een psihoterapie, dar \u0219i \u00een educa\u021bie. La fel \u0219i cu compara\u021bia, psihoterapeutul nu trebuie s\u0103 \u00eel compare pe Tu cu Acela, adic\u0103 persoana privit\u0103 fenomenologic-holistic cu un complex de substan\u021be chimice din creierul acestuia, fiindc\u0103 sf\u00e2r\u0219im \u00een ceea ce Ion Minulescu a numit a privi pe cineva ca fiind o juc\u0103rie stricat\u0103. La fel \u0219i \u00een educa\u021bie, un copil nu trebuie s\u0103 fie comparat cu un altul, ci trebuie l\u0103sat ca esen\u021ba sa s\u0103 se desfo\u0219oare \u00een ritmul ei natural, esen\u021b\u0103 asistat\u0103 de faptul de a mo\u0219i al educatorului. Atitudinea pe care o putem lua fa\u021b\u0103 de Acela este reprezentat\u0103 de verbul \u201cA avea\u201d, fiindc\u0103 adesea ne folosim de unelte \u0219i ustensile din mediul nostru ambiant, pentru a ne \u00eendeplini scopurile cotidiene, \u0219i de ce nu, pentru a ajuta un alt Tu. Pe scurt, trebuie s\u0103 \u021binem cont mereu de cele dou\u0103 axe care se intersecteaz\u0103, axa Tu-Acela \u0219i axa A fi-A avea, cu toate combina\u021biile lor posibile.<\/p>\n

    Am ajuns \u00een final la cele trei boli crunte ale spiritului, care se manifest\u0103 \u00eentr-un cadru interpersonal. Preciz\u0103m din capul locului c\u0103 a treia decurge din prima \u0219i a doua, dar nu cu necesitate, pe scurt, putem s\u0103 r\u0103m\u00e2nem doar la prima boal\u0103 sau la a doua, f\u0103r\u0103 a ajunge la a treia. Prima boal\u0103 am numit-o ame\u021beala, a doua orbirea, iar a treia vertijul.<\/p>\n

    Ame\u021beala existen\u021bial\u0103 \u00ee\u0219i are finalitatea \u00een faptul c\u0103 persoana nu mai recunoa\u0219te diferen\u021ba dialogic\u0103 ca fiind valabil\u0103, pe scurt \u00een cazul dezastruos, Tu este tratat ca Acela, dar aceast\u0103 ame\u021beal\u0103 poate s\u0103 se sondeze \u0219i cu un caz fericit, anume ca Acela s\u0103 fie tratat ca un Tu, bine\u00een\u021beles acest caz fiind un caz mai rar. Dar ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de fapt \u00een ame\u021beala existen\u021bial\u0103? Persoana nu prea mai \u0219tie care e st\u00e2nga \u0219i dreapta, care e susul sau jocul, respectiv omite diferen\u021ba dialogic\u0103, \u0219i \u00een final \u00eel confund\u0103 pe Tu cu Acela.<\/p>\n

    Urm\u0103toarea boal\u0103 nu decurge cu necesitate din prima, dar are unele asem\u0103n\u0103ri organice cu ea, ne referim aici la orbirea existen\u021bial-metafizic\u0103. Aceast\u0103 boal\u0103 a fost anticipat\u0103 \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 de Ernesto Sabato \u0219i de Jose Saramago, bine\u00een\u021beles, f\u0103r\u0103 a-i intui finalitatea dialogic-rela\u021bional\u0103. La fel ca cea de a treia boal\u0103, pe care o vom discuta, anume vertijul, orbirea poate fi voluntar\u0103 sau involuntar\u0103. Pe scurt, persoana poate s\u0103 aleag\u0103 s\u0103 nu \u00eel vad\u0103 pe Tu, ci doar pe Acela \u0219i s\u0103 se comporte ca atare, din proprie ini\u021biativ\u0103 sau nu. Orbirea involuntar\u0103 ar fi o consecin\u021b\u0103 \u0219i a ame\u021belii existen\u021biale. Deja am men\u021bionat c\u0103 \u00een cadrul acestei boli nu \u00eel mai vedem pe Tu, ci doar pe Acela, sau \u0219i mai grav, datorit\u0103 ame\u021belii, \u00een vedem pe Acela \u00een Tu.<\/p>\n

    Vertijul este cea mai grav\u0103 form\u0103 dintre bolile reg\u0103site \u00een rela\u021biile interumane, boal\u0103 care se caracterizeaz\u0103 prin faptul c\u0103 Acela ne cheam\u0103 s\u0103 s\u0103rim \u00een h\u0103u, care este chiar t\u0103r\u00e2mul lui, din care odat\u0103 c\u0103zu\u021bi, nu mai putem ie\u0219i. Vertijul e mereu precedat de ame\u021beala \u0219i orbirea existen\u021bial\u0103, iar odat\u0103 intra\u021bi \u00een vertij, nu se mai poate ie\u0219i, e un fel de salt mortal, \u00een cadrul c\u0103ruia suntem tra\u0219i de Acela pe fundul h\u0103ului, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00eempietri\u021bi \u00een bra\u021bele acestuia, \u00eentr-un fel de paralizie. Cum am precizat deja, acest vertij poate fi voluntar sau nu, involuntar \u00een sensul c\u0103 Acela \u201ene cheam\u0103\u201d \u0219i \u00eei \u00eendeplinim dorin\u021ba \u0219i r\u0103m\u00e2nem cu el pe vecie, sau \u00een sens voluntar, care reprezint\u0103 chiar demonismul, c\u00e2nd noi de bun\u0103 voie ne arunc\u0103m \u00een h\u0103ul lui Acela \u0219i r\u0103m\u00e2nem pe veci cu el. Cel care a c\u0103zut \u00een h\u0103ul, \u00een r\u00e2pa lui Acela nu va mai putea vedea niciodat\u0103 lumina lui Tu. Acest vertij presupune \u0219i un fel de \u00eencremenire existen\u021bial\u0103, am putea zice o alt\u0103 boal\u0103 a spiritului, \u00een care nu putem realiza \u00eentoarcerea de care vorbea Martin Buber, pe scurt, \u00eencremenirea e caracterizat\u0103 de imposibilitatea realiz\u0103rii pasajului de la Acela la Tu. \u00cen ame\u021beala mergi pe b\u00e2bj\u00e2ite, te clatini, dar \u00eenc\u0103 e\u0219ti \u00een picioare, \u00een timp ce \u00een vertij e\u0219ti \u00eenghi\u021bit de abisul lui Acela.<\/p>\n

    Sper\u0103m c\u0103 am reu\u0219it s\u0103 aducem o contribu\u021bie \u0219i o f\u0103r\u00e2m\u0103 de lumin\u0103 asupra rela\u021biile interpersonale, dar \u0219i asupra bolilor care pot surveni \u00een cadrul acestora, noi \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 demonstr\u0103m ce nu trebuie f\u0103cut \u00eentr-o rela\u021bie \u0219i folosindu-ne de metafore adesea. \u00cen final mai men\u021bion\u0103m c\u0103 exist\u0103 o disperare de a dori cu disperare s\u0103 intri cu orice pre\u021b \u00eentr-o rela\u021bie interpersonal\u0103, care se nume\u0219te obsesie, \u0219i o disperare de a nu voi cu disperare s\u0103 intri \u00eentr-o rela\u021bie interpersonal\u0103 cu orice pre\u021b, care se nume\u0219te izolare, dar cum ar zice Heidegger, noi fiin\u021b\u0103m mereu ca Mitsein<\/em>, izolarea total\u0103 nu este posibil\u0103, noi \u00een cazul acesta vorbim doar de izolarea doar fa\u021b\u0103 de \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia lui Tu, t\u0103r\u00e2mul lui Acela r\u0103m\u00e2n\u00e2nd mereu deschis.<\/p>\n

     <\/p>\n

     <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

    (phobia perennis) de David M\u00e2ndru\u021b \u00cen prezentul studiu ne propunem s\u0103 scoatem la lumin\u0103 \u0219i s\u0103 analiz\u0103m c\u00e2teva boli ale spiritului. Bolile de care vom vorbi se \u00eent\u00e2lnesc cel mai adesea \u00een cadrul rela\u021biilor interpresonale. Prima boala, care este cea mai bl\u00e2nd\u0103 ca s\u0103 zicem a\u0219a, este compara\u021bia, pe care o reclama chiar \u0219i Kierkegaard […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1569,27,1463],"tags":[1398,1570,1117,1464],"class_list":["post-14324","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-73","category-filosofie","category-phobia-perennis","tag-david-mandrut","tag-egophobia-73","tag-filosofie","tag-phobia-perennis"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3J2","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14324","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14324"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14324\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14325,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14324\/revisions\/14325"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14324"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14324"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14324"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}