{"id":14395,"date":"2022-09-14T19:13:17","date_gmt":"2022-09-14T17:13:17","guid":{"rendered":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=14395"},"modified":"2022-09-16T19:17:29","modified_gmt":"2022-09-16T17:17:29","slug":"ginduri-rasfirate-intre-moarte-si-viata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=14395","title":{"rendered":"G\u00eenduri r\u0103sfirate \u00eentre moarte \u0219i via\u021b\u0103"},"content":{"rendered":"

(despre triumful vie\u021bii asupra mor\u021bii)<\/em><\/strong><\/p>\n

de Andrei Iriciuc<\/p>\n

Fiecare dintre noi se afl\u0103 la r\u00eendu-i pe un fin fir de m\u0103tase deasupra neantului. Suntem, dintr-un anumit punct de vedere, \u201ecel mai scurt drum dintre via\u021b\u0103 \u0219i moarte\u201d, \u00een aceste condi\u021bii nu este lucru demn de mirare faptul c\u0103 mare parte din ceea ce facem sau g\u00eendim sf\u00eer\u0219e\u0219te \u00een preajma \u2013 sau chair con\u021bine \u00een sine \u00eensu\u0219i \u2013 tensiunea dinamismului organic dintre \u201ea fi sau a nu fi\u201d.<\/p>\n

\u00cen lumina oferit\u0103 de vorbele lui Cioran, care considera moartea locul nostru de drept, iar trezirea \u00eentru fiin\u021b\u0103 un simplu vis am\u0103gitor,\u00a0 via\u021ba devine o sinistr\u0103 deviere de la parcursul optim al existen\u021bei. Tr\u0103im ca urmare a unei erori a fiiri<\/em> \u0219i nu suntem nimic mai mult dec\u00eet o perturbare vibrant\u0103 \u0219i haotic\u0103 a lini\u0219tii primordiale. De unde survine \u00eens\u0103 aceast\u0103 primordialitate a nefiin\u021bei \u00een raport cu fiin\u021ba? De ce este posibil pentru intelectul uman s\u0103 conceap\u0103 cu u\u0219urin\u021b\u0103 o dezvoltare temporal-ierarhic\u0103 a rela\u021biei dintre via\u021b\u0103 \u0219i moarte care postuleaz\u0103 suprema\u021bia celei din urm\u0103?
\nLa \u00eendem\u00een\u0103 ne este s\u0103 percepem drumul vie\u021bii ce \u00ee\u0219i afl\u0103 sf\u00eer\u0219itul \u00een moarte, \u00eens\u0103 este aproape imposibil pentru aceea\u0219i minte s\u0103 conceap\u0103 un univers \u00een care moartea s\u0103 \u201ese \u00eencheie\u201d cu vai\u021ba. (Nu includem \u00een discu\u021bie \u2013 cel pu\u021bin de aceast\u0103 dat\u0103 \u2013 idea unei vie\u021bi de apoi, care prin natura sa implic\u0103 extinderea pe un alt t\u0103r\u00eem a unei \u201ealte\u201d vie\u021bi \u0219i nu a \u201eacestei\u201d vie\u021bi.) Pe urmele lui Eugen Ionescu \u2013 care se \u00eentreba de ce nu este copil\u0103ria r\u00eenduit\u0103 la sf\u00eer\u0219itul vie\u021bii, ca un veritabil \u201edesert\u201d binemeritat de care am \u0219ti s\u0103 ne bucur\u0103m cu al\u021bi ochi \u0219i cu alte for\u021be \u2013 \u00eendr\u0103znim \u00een cuprinsul acestor r\u00eenduri s\u0103 chestion\u0103m at\u00eet motivele pentru care consider\u0103m imposibil\u0103 o moarte din care s\u0103 se ridice lic\u0103rirea vie\u021bii, c\u00eet \u0219i ra\u021bionamentele prin care ajungem la un acord tacit ce sus\u021bine influen\u021ba mor\u021bii asupra vie\u021bii.<\/p>\n

Cu adev\u0103rul incontestabil al sf\u00eer\u0219itului pe care ni-l relev\u0103 moartea suntem (deja) obi\u0219nui\u021bi. \u0218tim c\u0103 via\u021ba are un punct terminal. \u00cens\u0103 \u00eentre a \u0219ti \u0219i a con\u0219tientiza c\u0103 propria via\u021b\u0103 \u00ee\u0219i va consuma c\u00eendva ultima suflare exist\u0103, de cele mai multe ori, o distan\u021b\u0103 considerabil\u0103. Fie tr\u0103im distra\u0219i, \u00eenec\u00eend g\u00eendul mor\u021bii \u00eentr-o fals\u0103 pulsa\u021bie a lui \u201eacum\u201d, pulsa\u021bie indus\u0103 pe diverse c\u0103i, fie ne am\u0103gim cu g\u00eendul c\u0103 sf\u00eer\u0219itul se afl\u0103 undeva \u00eenc\u0103 departe, fie consider\u0103m iluzoriu c\u0103 suntem intangibili. Acesta din urm\u0103 pare a fi modul favorit al literaturii de a descrie \u201e\u0219ocul mor\u021bii\u201d: personajul crede cu o t\u0103rie stupefiant\u0103, \u00eembibat\u0103 \u00een frc\u0103, faptul c\u0103 moartea este rezervat\u0103 pentru to\u021bi ceilal\u021bi, \u00eens\u0103 nu \u0219i pentru sine, \u201enou\u0103 nu ni se poate \u00eent\u00eempla, noi suntem excep\u021bia\u201d . Ceea ce ne zdruncin\u0103 atunci c\u00eend moartea se prelinge \u00een spa\u021biul vie\u021bii cotidiene nu este \u0219ocul mor\u021bii \u00eense\u0219i \u2013 c\u0103ci nu am tr\u0103it nicio clip\u0103 a vie\u021bii noastre intim-profunde \u00een necuno\u0219tin\u021b\u0103 de cauz\u0103, neg\u00eend sau necunosc\u00eend existen\u021ba mor\u021bii. Moartea nu este niciodat\u0103 nea\u0219teptat\u0103, \u00eens\u0103 cu siguran\u021b\u0103 este ne-a\u0219teptat\u0103\u00a0 \u2013, ci mai cur\u00eend, ne izbe\u0219te realitatea necru\u021b\u0103toare care str\u0103punge \u0219i dizolv\u0103 iluziile falsei excep\u021bii. Frica de moarte nu r\u0103sare din posibilitatea mor\u021bii \u00een genere, ci din momentul de luciditate care ne dezv\u0103luie c\u0103 sf\u00eer\u0219itul se apropie.<\/p>\n

Pentru om moartea nu reprezint\u0103 propriu-zis o surpriz\u0103, ci doar o chestiune de timp \u0219i \u00eemprejur\u0103ri. Ontologic vorbind, moartea nu face altceva dec\u00eet s\u0103 des\u0103v\u00eer\u0219easc\u0103 \u2013 iat\u0103 aici o oportunitate de a discuta despre ce \u00eenseamn\u0103 formula \u201ea te s\u0103v\u00eer\u0219i \u00eentru moarte\u201d \u2013 cu alte cuvinte, s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 firescul lucrurilor, \u00eenchiz\u00eend cercul \u0219i oferind un rost. Neobi\u0219nuitul nu \u00eenso\u021be\u0219te de regul\u0103 urmele sf\u00eer\u0219itului, acesta fiind \u00eentr-o anume m\u0103sur\u0103 familiar a fi<\/em>-ului \u00eensu\u0219i. Mirarea \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te loc mai cur\u00eend \u00een dreptul vie\u021bii \u0219i al supra-vie\u021buirii. \u201eCum de\u201d este cu putin\u021b\u0103 ca ceva s\u0103 fie? Sau \u201ecum de\u201d ceva se \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00eeneaz\u0103 s\u0103 existe? \u00cen jurul unor astfel de \u00eentreb\u0103ri graviteaz\u0103 un sentiment al straniet\u0103\u021bii care denun\u021b\u0103 astfel nefirescul faptului de a fi. Din spuma traiului pr\u0103fuit \u0219i plumburiu dus zi de zi chiar \u0219i o minte \u00eence\u021bo\u0219at\u0103 \u0219i greu \u00eencercat\u0103 poate culege \u00eentreb\u0103ri ce vizeaz\u0103 via\u021ba \u0219i aspectele ei (\u0219i nu moartea). \u201eCe este via\u021ba?\u201d \u2013 contemplarea acestui subiect ne este fireasc\u0103 \u0219i la \u00eendem\u00een\u0103, pe c\u00eend moartea ne r\u0103m\u00eene o mare necunoscut\u0103. Ne-firescul nu este ne-fiirea, ci tocmai fiin\u021ba. \u00cen contextul curent devine cu at\u00eet mai dreapt\u0103 \u00eentrebarea heideggerian\u0103 \u201eDe ce este de fapt fiin\u021bare \u0219i nu, mai cur\u00eend, nimic?\u201d care adreseaz\u0103 nefirescul esen\u021bial, evit\u00eend neobi\u0219nuitul de suprafa\u021b\u0103 modificat de frica \u0219i l\u0103comia uman\u0103 \u00een ceea ce prive\u0219te curgerea timpului.<\/p>\n

\u00cen egal\u0103 m\u0103sur\u0103, \u201epulsiunea de via\u021b\u0103\u201d poate fi privit\u0103 drept o form\u0103 de rezvr\u0103tire \u00een fa\u021ba firescului mor\u021bii, r\u0103zvr\u0103tire din rezervorul c\u0103reia \u00ee\u0219i trage for\u021bele. Prin faptul c\u0103 reu\u0219e\u0219te s\u0103 se ridice deasupra nefiin\u021bei dob\u00eende\u0219te o tensiune intern\u0103 clocotitoare eficace \u00een procesul zbaterii \u00een\u00a0 fa\u021ba \u201enaturalului\u201d mor\u021bii. Ca urmare a acestui dinamism pulsiunea de via\u021b\u0103 este condi\u021bionat\u0103 de opozi\u021bia cu \u201eceea ce nu este\u201d, din moarte \u0219i \u00eempotriva mor\u021bii se ridic\u0103 via\u021ba, iar pulsiunea de moarte atenteaz\u0103 la via\u021b\u0103 chiar din interiorul acestei din urm\u0103. Pulsiunea de moarte, un strig\u0103t \u00eentre\u021besut \u00een \u00eens\u0103\u0219i curgerea vie\u021bii. \u00cen ciuda simbiozei via\u021b\u0103-moarte g\u00eendirea insist\u0103 s\u0103 le perceap\u0103 ideatic separat \u0219i aflate \u00een raport de subordonare. O posibil\u0103 surs\u0103 a acestei \u201eobi\u0219nuin\u021be\u201d ce ac\u021bioneaz\u0103 \u00een detrimentul demersului nostru se poate reg\u0103si prin efectuarea unor observa\u021bii ale substratului ontic al leg\u0103turii chestionate. Via\u021ba \u00eemb\u0103tr\u00eene\u0219te sub ochii no\u0219trii clip\u0103 de clip\u0103, la de-c\u0103derea ei, de multe ori prelung\u0103, avem acces, despre moarte nu \u0219tim dec\u00eet paradoxalul fapt c\u0103 ea \u201eeste\u201d ne-fiind. Traducem ceea ce putem vedea cu titlu de dovad\u0103 a neputin\u021bei vie\u021bii \u00een fa\u021ba mor\u021bii, pentru c\u0103 inevitabil moartea ajunge s\u0103 corup\u0103 \u0219i \u00een cele din urm\u0103 s\u0103\u00a0 r\u0103peasc\u0103 dintru via\u021b\u0103 orice \u201eviu\u201d transpunem efectul \u00eentr-o concluzie ce \u00eenclin\u0103 \u00een favoarea suprema\u021biei mor\u021bii asupra vie\u021bii. Scufunda\u021bi \u00een obi\u0219nuin\u021ba unui \u201edeja g\u00eendit\u201d drumul c\u0103tre o alt\u0103 posibilitate hermeneutic\u0103 ne devine inaccesibil. \u00cen fiecare clip\u0103, spun g\u00eendurile noastre, moartea sustrage \u00eenc\u0103 o f\u0103r\u00eem\u0103 de via\u021b\u0103 din fragilul \u0219ir temporal pe care \u00eel reprezent\u0103m. Suntem a\u0219adar mereu \u00een pierdere \u00een fa\u021ba mor\u021bii, juc\u00eend un sumbru joc de eroziune lent\u0103, dar sigur\u0103. \u0218i dac\u0103 totu\u0219i via\u021ba este cea care \u00eenregistreaz\u0103 victorii \u00een aceast\u0103 presupus\u0103 \u201elupt\u0103\u201d \u00eentre for\u021be, \u00een\u0103l\u021b\u00eend fiecare secund\u0103 \u00een pofida insiten\u021belor nefiin\u021bei? Poate c\u0103 nu pierdem, ci ne c\u00ee\u0219tig\u0103m via\u021ba clip\u0103 de clip\u0103, \u00eengrijind de buna ei curgere nestingherit\u0103 prin alegeri ce sus\u021bin \u0219i ocrotesc trupul \u0219i mintea. Via\u021ba privit\u0103 drept un mare c\u00ee\u0219tig ce \u00eei subtilizeaz\u0103 mor\u021bii permisiunea de a se ridica \u0219i a persista pentru o vreme.<\/p>\n

Cu greu ne putem \u00eencrede \u00een existen\u021ba unei opozi\u021bii cr\u00eencene \u00eentre ceea ce \u00eenseamn\u0103 \u00een logica uman\u0103 \u201evia\u021b\u0103\u201d \u0219i respectiv \u201emoarte\u201d. Faptul c\u0103 ceva se \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00eeneaz\u0103 s\u0103 fie cap\u0103t\u0103 forma unei rebeliuni adolescentine, \u00eeng\u0103duite, un copil r\u0103zvr\u0103tindu-se \u00een fa\u021ba autorit\u0103\u021bii adul\u021bilor, astfel de peisaj se dezv\u0103luie \u00een urma dialogului existen\u021bial \u0219i nicicum \u201eo confruntare pe via\u021b\u0103 \u0219i pe moarte\u201d \u00eentre Via\u021b\u0103 \u0219i Moarte. Mai mult, cartografia esen\u021bial\u0103 a rela\u021biei celor dou\u0103 elemente nu este desemnat\u0103 de termenii unei opozi\u021bii exclusive. Via\u021ba \u0219i moartea nu concureaz\u0103 pentru teritorii \u0219i nici pentru corpuri (animate-ne-animate), omul nu este ringul \u00een care cele dou\u0103 \u00ee\u0219i disput\u0103 feroce suprema\u021bia. Interac\u021biunea Via\u021b\u0103-Moarte nu respect\u0103 regulile impuse de forme \u0219i condi\u021bion\u0103ri spa\u021biale, desf\u0103\u0219urarea lor nu \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te curs \u00een pre-determin\u0103rile unor liniarit\u0103\u021bi limitate la o anumit\u0103 zon\u0103 restr\u00eens\u0103. G\u00eendirea \u201eobi\u0219nuit\u0103\u201d, simpl\u0103 \u0219i des uzitat\u0103 tr\u0103ie\u0219te \u00eenc\u0103 ghidat\u0103 de logica aristotelic\u0103 a principiului ter\u021bului exclus. Ceea ce nu este moarte, este via\u021b\u0103, iar ceea ce nu este viu este cu siguran\u021b\u0103 mort, cu toate acestea \u0219tim prea bine c\u0103 pe parcursul unei vie\u021bi po\u021bi muri de mult \u0219i de multe ori. Dinamismul lor \u00ee\u0219i urmeaz\u0103 cursul firesc, fiecare independent de cel\u0103lalt \u0219i totu\u0219i \u00een simbioz\u0103. \u201eCiocnirea\u201d elementelor discu\u021biei noastre nu este una frontal\u0103. Este \u201emoartea\u201d titlul generic oferit pentru non-via\u021b\u0103? Este mai mult dec\u00eet at\u00eet?<\/p>\n

Devine limpede faptul c\u0103 pentru a identifica un moment \u00een care via\u021ba triumf\u0103 asupra ap\u0103s\u0103rii mor\u021bii nu ne putem \u00eencrede \u00een abord\u0103ri liniare, fundamentate pe contactul \u0219i continuitatea uneia \u00een cealalt\u0103. Am putea crede c\u0103 via\u021ba se ridic\u0103 dincolo de moarte prin na\u0219tere, \u00eens\u0103 trebuie p\u0103strat \u00een vedere c\u0103 fiecare na\u0219tere nu \u00eenseamn\u0103 dec\u00eet o nou\u0103 promisiune pentru moarte. Orice na\u0219tere poart\u0103 \u00een sine \u201evictoria\u201d latent\u0103 a mor\u021bii asupra vie\u021bii. Dac\u0103 exist\u0103 momente \u00een care \u201emica-moarte\u201d se manifest\u0103 \u00een fisurile vie\u021bii, trebuiesc investigate clipele \u00een care via\u021ba \u00eens\u0103\u0219i tresalt\u0103 a vitalitate \u0219i a sur-plus. Astfel de clipe extatice, \u201epline\u201d, ni se dezv\u0103luie \u00een \u2013 \u0219i prin – \u00eent\u00eelnire. Prin \u201emiraculosul\u201d \u00eent\u00eelnirii ajungem s\u0103 dob\u00eendim un plus de vitalitate prin care marc\u0103m un c\u00ee\u0219tig \u00een fa\u021ba pierderii fire\u0219ti \u00een fa\u021ba mor\u021bii. Fuziunea de orizonturi ce are loc \u00een \u00eent\u00eelnirea autentic\u0103 este o \u00eembog\u0103\u021bire esen\u021bial\u0103 care se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een ciuda pierderii nisipului din clepsidr\u0103, ridic\u00eendu-ne astfel deasupra influen\u021bei mor\u021bii. Ne \u00eembog\u0103\u021bim cu adev\u0103rat doar \u00een clipe, dincolo de pierderea anilor.<\/p>\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(despre triumful vie\u021bii asupra mor\u021bii) de Andrei Iriciuc Fiecare dintre noi se afl\u0103 la r\u00eendu-i pe un fin fir de m\u0103tase deasupra neantului. Suntem, dintr-un anumit punct de vedere, \u201ecel mai scurt drum dintre via\u021b\u0103 \u0219i moarte\u201d, \u00een aceste condi\u021bii nu este lucru demn de mirare faptul c\u0103 mare parte din ceea ce facem sau […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1569,27],"tags":[1593,1570,1117],"class_list":["post-14395","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-73","category-filosofie","tag-andrei-iriciuc","tag-egophobia-73","tag-filosofie"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3Kb","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14395","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14395"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14395\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14396,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14395\/revisions\/14396"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14395"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14395"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14395"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}