de Peca \u015etefan<\/p>\n
Constantin Virgil B\u0103nescu 1982 \u2013 2009. Al\u0103turi, un scurt bio al autorului. Am citit asta pe 12 august seara, \u00een urma unui post pe Facebook al lui Dan Iancu. Ini\u0163ial am crezut c\u0103 e o glum\u0103 \u2013 \u00eel v\u0103zusem pe Bobi\u0163\u0103 cu vreo dou\u0103 luni \u00een urm\u0103 \u201ela Neam\u0163u\u2019\u201d (sau Fiord) \u00een T\u00e2rgovi\u015fte. Se mutase \u00een ora\u015f, \u00eentr-o garsonier\u0103 pe Alee \u2013 nu \u00eei mergea tocmai bine, zicea el (dar cui \u00eei merge \u00een perioada asta?) \u2013 dar mi-a zis c\u0103 traduce, c\u0103 a fost la o burs\u0103 \u00een Germania, c\u0103 mai urmeaz\u0103 o burs\u0103. A r\u0103mas s\u0103 mai vorbim \u2013 mi-a luat iar num\u0103rul (de\u015fi \u00eel avea deja \u2013 nu mi l-am schimbat de 8 ani) \u015fi ne-am desp\u0103r\u0163it. Nu era ceva neobi\u015fnuit \u2013 eu \u015fi cu el ne vedeam la c\u00e2teva luni, c\u00e2nd ne intersectam \u00een Bucure\u015fti. \u00cenainte de asta \u00eemi d\u0103duse ultima lui carte, pentru c\u0103 nu ajunsesem la lansare. Eram plecat atunci. Am toate c\u0103r\u0163ile lui \u2013 prima dat\u0103 c\u00e2nd am fost la o lansare de-a lui eram \u00een liceu. Cred c\u0103 era prin 2000 \u2013 m-a invitat la Romexpo, a fost o lansare de \u201csuccess\u201d, cu critici, public, citire. Bobi\u0163\u0103 era v\u0103zut (\u015fi pe bun\u0103 dreptate) ca o speran\u0163\u0103 a poeziei rom\u00e2ne\u015fti, a dou\u0103mii\u015ftilor cum spuneau unii. Dup\u0103 lansarea aia am petrecut seara la un restaurant cu el, al\u0163i poe\u0163i \u015fi Cezar Iv\u0103nescu (care era prietenul bun \u015fi mentorul lui Bobi\u0163\u0103) \u2013 la o b\u0103ut\u0103 \u015fi multe \u0163ig\u0103ri. Bobi\u0163\u0103 \u015fi Cezar Iv\u0103nescu au \u00eenceput la un moment dat s\u0103 recite, pe r\u00e2nd, parc\u0103 \u00een trans\u0103 \u2013 erau am\u00e2ndoi foarte buni \u201cperformeri\u201d \u2013 prin fumul des de \u0163igar\u0103 se instalase o lini\u015fte profund\u0103 \u015fi, dup\u0103, o t\u0103cere respectoas\u0103. Doi oameni care tr\u0103iau \u00een, prin \u015fi pentru poezia lor. Nu aveai cum s\u0103 negi lucrul \u0103sta. <\/p>\n
Cu un an \u00eenainte f\u0103cusem cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu Bobi\u0163\u0103 \u00een curtea liceului nostru \u2013 Ien\u0103chi\u0163\u0103 V\u0103c\u0103rescu. Nu mai \u0163in minte cum sau \u00een ce context. El era o figur\u0103 boem\u0103 \u2013 fuma pip\u0103 \u015fi c\u00e2nta la fluier, din vedere \u00eel \u015ftiam de mai demult. Un \u201cciudat\u201d. De\u015fi eram de aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103 el era \u00een anul superior. \u015etiu c\u0103 s-a recomandat ca Bobi\u0163\u0103, de-aia \u015fi acum \u00eei zic a\u015fa. Am re\u0163inut numele pentru c\u0103 \u00eemi amintea de doi al\u0163i Bobi\u0163\u0103 \u2013 un fost coleg de gr\u0103dini\u0163\u0103 care nu avea un bra\u0163 \u015fi un personaj dintr-o carte. Personajul din carte era un pu\u015fti priceput la toate, un me\u015fter care putea s\u0103 repare aproape orice. \u015ei Bobi\u0163\u0103 B\u0103nescu era un me\u015fter \u2013 un me\u015fter al cuvintelor \u015fi al imagina\u0163iei. Peste c\u00e2teva luni, eram am\u00e2ndoi \u00een Cluj, pe strad\u0103, el cu fluierul, eu cu o chitar\u0103 \u015fi c\u00e2ntam. El recitativ 1, eu recitativ ocazional. Am f\u0103cut cred aproape o sut\u0103 de mii \u00eentr-o zi, ceea ce \u00een 99 erau destui ca s\u0103 m\u00e2nc\u0103m la Hungry Bunny, s\u0103 fum\u0103m un pachet de \u0163ig\u0103ri \u015fi s\u0103 bem beri prin Music Pub. Cu ce mai aveam pe la noi, ne-a ajuns s\u0103 bem o noapte. Am vorbit mult atunci, \u015fi dup\u0103 a r\u0103mas o leg\u0103tur\u0103 mi\u015fto \u00eentre noi \u2013 \u00een care, indiferent de trecerea timpului, ne puteam re\u00eentoarce la aceea\u015fi familiaritate. Era \u015fi un mare respect reciproc pentru ceea ce f\u0103cea cel\u0103lalt \u2013 respectul \u0103sta exista pur \u015fi simplu. Dup\u0103 ce am plecat am\u00e2ndoi din T\u00e2rgovi\u015fte, tata se \u00eent\u00e2lnea mereu cu mama lui Bobi\u0163\u0103 \u015fi vorbeau mereu despre copiii lor (am\u00e2ndoi ne idolatrizau). Deveniser\u0103 prieteni \u015fi se vedeau mult mai des dec\u00e2t m\u0103 vedeam eu cu Bobi\u0163\u0103. La un moment dat \u015ftiam mai mult de la tata despre Bobi\u0163\u0103 dec\u00e2t de la Bobi\u0163\u0103 \u00eensu\u015fi\u2026 Anul \u0103sta s-au dus am\u00e2ndoi.<\/p>\n
\u00cen timp ce c\u0103utam pe site-uri \u00een seara lui 12 august, gluma se \u00eengro\u015fa. Era \u015fi o chestie \u00een Observatorul Cultural. Oameni scriau pe bloguri poezii memoriale, chestii ca asta pe care o scriu eu acum. Deja gluma era un adev\u0103r. A doua zi, pe 13, era ziua mea de na\u015ftere. Primul telefon l-am primit de la mama lui, pe la 9 diminea\u0163a. S-a nimerit s\u0103 fiu \u00een T\u00e2rgovi\u015fte. M-am dus s\u0103-l v\u0103d, de\u015fi nu mi-a f\u0103cut pl\u0103cere. A\u015f fi vrut s\u0103 mi-l amintesc a\u015fa cum \u00eel v\u0103zusem \u00een noaptea aia \u00een Fiord.<\/p>\n
Mi-am luat r\u0103mas bun. Am fumat ni\u015fte \u0163ig\u0103ri \u015fi am stat cu ai lui vreo dou\u0103 ore. Mi-a fost foarte greu s\u0103 fiu acolo \u015fi s\u0103 particip la durerea p\u0103rin\u0163ilor. La un moment dat, au vorbit cu primarul. Ca o ironie, peste pu\u0163in timp era planificat un eveniment \u00een care Bobi\u0163\u0103 primea diploma de artist de onoare al ora\u015fului. Mama lui se zb\u0103tea \u00een momentul de fa\u0163\u0103 s\u0103-i g\u0103seasc\u0103 o biseric\u0103 unde s\u0103-l depun\u0103. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s-a g\u0103sit biserica, dar ironia aia amar\u0103 a r\u0103mas. Totul venise prea t\u00e2rziu.
\nBobi\u0163\u0103 se sinucisese. <\/p>\n
Asta m-a dezam\u0103git. Am mai vorbit cu Bobi\u0163\u0103 despre asta, \u00eenc\u0103 de acum zece ani. La beri, ca o idee romantic\u0103. Dar depresia lui ajunsese anul \u0103sta \u00een stadiul \u0103la. El a ales s\u0103 plece. Eu l-am \u00een\u0163eles, dar \u00een continuare sunt dezam\u0103git, sau poate foarte trist. Mai departe, nu-l judec.<\/p>\n
Bobi\u0163\u0103 avea 27 de ani. O s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een amintirea multora. Constantin Virgil B\u0103nescu, poetul, nu are v\u00e2rst\u0103. A r\u0103mas deja \u00een c\u0103r\u0163i. E suma cuvintelor lui. \u015ei cred c\u0103 dac\u0103 cite\u015fti poeziile lui, ai acces la lumea ideilor \u00een care respira. O lume \u00een care c\u0103uta ceva ce nu se poate ob\u0163ine aici, printre noi. Dar o lume plin\u0103 de iubire. A fost un artist autentic, care \u00ee\u015fi tr\u0103ia aceast\u0103 lume. Cred c\u0103 cel mai important acum e ca oamenii s\u0103-i citeasc\u0103 cuvintele. E modul cel mai bun s\u0103 ne amintim. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Peca \u015etefan Constantin Virgil B\u0103nescu 1982 \u2013 2009. Al\u0103turi, un scurt bio al autorului. Am citit asta pe 12 august seara, \u00een urma unui post pe Facebook al lui Dan Iancu. Ini\u0163ial am crezut c\u0103 e o glum\u0103 \u2013 \u00eel v\u0103zusem pe Bobi\u0163\u0103 cu vreo dou\u0103 luni \u00een urm\u0103 \u201ela Neam\u0163u\u2019\u201d (sau Fiord) \u00een […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[315,125],"tags":[336,1132,1129,333],"class_list":["post-1444","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-23","category-invitat","tag-constantin-virgil-banescu","tag-egophobia-23","tag-invitat","tag-peca-stefan"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-ni","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1444","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1444"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1444\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1469,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1444\/revisions\/1469"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1444"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1444"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1444"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}