de Ion-Daniel Pestrea<\/p>\n
I.<\/p>\n
Ie\u0219i din z\u0103pu\u0219eala beciului \u00een 4 labe. Urc\u0103 cu cele dou\u0103 bidoane armonice la spinare. Ambele aveau 10 litri. Miza pe m\u0103car 5 litri \u00een ziua aceea, dar putea fi sigur de doar doi litri: por\u021bia zilnic\u0103 de la autorit\u0103\u021bi \u0219i litrul c\u00e2\u0219tigat la trac\u021biune.<\/p>\n
De\u0219i Soarele nu r\u0103s\u0103rise \u00eenc\u0103, zorii erau torizi, ca \u00eentotdeauna, \u0219i nicio boare de v\u00e2nt. Totul era nemi\u0219cat sub praful gros. \u00ce\u0219i calcula efortul \u0219i respira\u021bia. Uneori \u00eei venea mai simplu s\u0103 mearg\u0103 precum maimu\u021bele, cu m\u00e2inile ating\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul. I se p\u0103rea \u0219i c\u0103 are m\u00e2ini foarte lungi. Tot mai greu putea sta drept, din cauza sl\u0103biciunii.<\/p>\n
M\u00e2ncase doar o sup\u0103 extrachioar\u0103, din oase cu r\u0103d\u0103cin\u0103 de piersic \u0219i scoar\u021b\u0103 de salcie pentru acreal\u0103. Nu era cel mai r\u0103u lucru pe care-l m\u00e2ncase la via\u021ba lui, totu\u0219i.<\/p>\n
Primul lui g\u00e2nd fu ca \u00eentotdeauna: o fi venit apa?<\/p>\n
\u00cenaint\u0103 prin praful gros p\u00e2n\u0103 la cu\u0219ca lui Nero. Ultima dat\u0103 c\u00e2nd \u00eel z\u0103rise chelise complet \u0219i avea r\u0103ni uscate pe tot corpul. I se f\u0103cuse o mil\u0103 imens\u0103 de el, ar\u0103ta cu adev\u0103rat jalnic. \u021aop\u0103i o vreme prin curte, \u00een c\u0103utare de indicii. Nu v\u0103zu urme, era \u0219i greu \u00een \u021b\u0103r\u00e2na care-i venea p\u00e2n\u0103 la genunchi. Dar era bine. Nero era bine. Turturica uscat\u0103 pe care i-o pusese la intrarea \u00een grota s\u0103pat\u0103 de animalul \u00eennebunit de c\u0103ldur\u0103 disp\u0103ruse.<\/p>\n
Se vedeau urme de s\u0103pat proasp\u0103t, p\u0103m\u00e2nt mai \u00eenchis la culoare, cum era la 2-3 metri ad\u00e2ncime, la fel ca cel scos de el ca s\u0103 ad\u00e2nceasc\u0103 beciul. Nu era jilav, dar p\u0103stra o culoare mai \u00eenchis\u0103. Nu era praf, era p\u0103m\u00e2nt u\u0219or umezit, mai \u00eenchis la culoare, care putea fi modelat \u00een pumn. Bravo, Nero, g\u00e2ndi. D\u00e2mbul excavat din grota lui era, \u00eentr-adev\u0103r, prodigios. Lu\u0103 un vas de plastic \u00een care turn\u0103 trei degete de ap\u0103 din bidonul de 1 litru pe care-l \u021binea la cureaua pantalonilor scur\u021bi, albi, pe care-i purta. Mai avea un tricou alb pe el \u0219i o \u0219apc\u0103 improvizat\u0103, alb\u0103, pe cap. B\u0103g\u0103 vasul c\u00e2t putu de ad\u00e2nc \u00een intrarea culcu\u0219ului lui Nero, ciob\u0103nescul german chel.<\/p>\n
Era un miracol c\u0103 mai tr\u0103ia \u00eenc\u0103. Cu ceva timp \u00een urm\u0103 se g\u00e2ndise s\u0103-l m\u0103n\u00e2nce. Cum f\u0103cuser\u0103 mul\u021bi cu animalele lor de companie. Ultima resurs\u0103 de carne. Pisici, c\u00e2ini, tot ce mi\u0219ca era bun. Unii puneau capcane pentru \u0219obolani, singurii care se descurcau \u00eenc\u0103 \u00een aceste condi\u021bii dificile. O friptur\u0103 de \u0219obolan devenise o delicates\u0103.<\/p>\n
Oricum ar fi murit de sete, se justificau cei care-\u0219i sacrificaser\u0103 pisica sau c\u00e2inele. Nu era ap\u0103 pentru to\u021bi.<\/p>\n
\u00cencerc\u0103 s\u0103 fluiere, dar de pe buzele uscate nu ie\u0219i niciun sunet. Avea buzele uscate \u0219i g\u00e2tul dureros. C\u0103ldura era deja ap\u0103s\u0103toare, ca un bloc de piatr\u0103 ce-i ap\u0103sa spinarea.<\/p>\n
Era imposibil s\u0103 te r\u0103core\u0219ti, nu mai \u0219tiau ce-i aia r\u0103coare.<\/p>\n
F\u00e2nt\u00e2nile secaser\u0103 demult. Apa, adus\u0103 de cine \u0219tie unde, le era dat\u0103 cu por\u021bia: un litru de persoan\u0103 pe zi. Cisterna era a armatei \u0219i o p\u0103zeau oameni \u00eenarma\u021bi. Fire\u0219te c\u0103 nu le ajungea, sufereau permanent de sete. O foloseau rar pentru g\u0103tit, c\u00e2nd merita. Era strict pentru b\u0103ut. De gr\u0103din\u0103rit nu putea fi vorba.<\/p>\n
Apa era at\u00e2ta c\u00e2t s\u0103-i \u021bin\u0103 \u00een via\u021b\u0103. Oare acolo unde se afla el, ad\u00e2nc, Nero g\u0103sise r\u0103coare?<\/p>\n
Dar nu mai avea timp de pierdut. Cu o zi \u00eenainte se \u00eent\u00e2lnise cu T., iar acesta \u00eei spusese c\u0103 exist\u0103 un zvon despre o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 \u00een care s-ar fi g\u0103sit ap\u0103 la marginea satului, spre deal, nu departe de albia r\u00e2ului secat. Autorit\u0103\u021bile urmau s\u0103 investigheze locul. Triumviratul care conducea localitatea, pe cei r\u0103ma\u0219i, era format din preot, primar \u0219i secretarul prim\u0103riei. Ei c\u0103l\u0103toreau \u00een care trase de cei care doreau un litru de ap\u0103 \u00een plus fa\u021b\u0103 de ra\u021bie.<\/p>\n
Dorea s\u0103 mearg\u0103 acolo, s\u0103 vad\u0103 cu ochii lui minunea. Pentru a-\u0219i feri restul corpului de Soare trebuia s\u0103 mearg\u0103 pe la groapa cu n\u0103mol. Mai exista un singur asemenea loc, acolo unde, pe vremuri, fusese o excavare uria\u0219\u0103. O mul\u021bime de s\u0103lcii adumbriser\u0103 locul de-a lungul timpului, acum nu mai r\u0103m\u0103sese mare lucru din ele, frunzele erau c\u0103utate pentru hran\u0103, dar \u0219i coaja fusese smuls\u0103 de pe copaci, iar mul\u021bi s\u0103pau \u00een prezent dup\u0103 r\u0103d\u0103cini. Vremuri grele, cum nu se mai pomenise. Autorita\u021bile declaraser\u0103 s\u0103lciile specie protejat\u0103, dar nu aveau oameni s\u0103 le p\u0103zeasc\u0103 pe toate. Groapa fusese mult\u0103 vreme locul din care ob\u021bineau un surplus de ap\u0103, murdar\u0103, clocit\u0103, dar care filtrat\u0103 prin tifon \u0219i fiart\u0103 era potabil\u0103. Acum r\u0103m\u0103sese doar ceva n\u0103mol, pe care mul\u021bi \u00eel foloseau ca s\u0103 se protejeze de arsuri, \u00een combina\u021bie cu ve\u0219minte albe, uneori confec\u021bionate din cearceafuri.<\/p>\n
Puteau spune c\u0103 groapa aceea fusese motivul pentru care supravie\u021buiser\u0103 at\u00e2t de mult\u0103 vreme \u00een seceta cumplit\u0103. Nici ierburile, cu excep\u021bia holerei, o plant\u0103 mic\u0103, \u021bepoas\u0103 \u0219i otr\u0103vitoare, nu rezistaser\u0103.<\/p>\n
Mai luase cu el \u0219i o pung\u0103 cu oase \u0219i hoituri uscate pe care le recoltase \u00een ajun din casele \u0219i cur\u021bile, grajdurile p\u0103r\u0103site. C\u00e2teva pas\u0103ri mumificate, lilieci \u0219i oase mai mari, b\u0103nuia c\u0103 de oaie. Exista un centru de colectare unde putea primi o turt\u0103 mic\u0103, alb\u0103, cu gust de p\u0103m\u00e2nt, pentru ce avea \u00een pung\u0103. Aceea\u0219i turt\u0103 o primea \u0219i ca ra\u021bie de m\u00e2ncare.<\/p>\n
Privi casa: nu mai era un loc primitor, devenise un cuptor \u0219i peste noapte \u00ee\u0219i p\u0103stra fierbin\u021beala. Probabil erau 60 de grade \u00een\u0103untru. Obiectele din ea erau inutile. Nu mai exista de mult\u0103 vreme electricitate. La robinet nu mai cursese ap\u0103 \u0219i uitase de c\u00e2nd. Un an s\u0103 fie? Doi?<\/p>\n
Nu mai \u021binea num\u0103r\u0103toarea zilelor. Nu-l mai interesa calendarul \u0219i nici orele. Se orienta dup\u0103 instinct.<\/p>\n
O f\u00e2nt\u00e2n\u0103 pe bune? Ar fi observat mai mult\u0103 agita\u021bie. Probabil doar semne de ap\u0103, n\u0103mol sau cine \u0219tie ce altceva. Avea o zi lung\u0103 \u00een fa\u021b\u0103. Era deja istovit. Aerul mirosi dintr-o dat\u0103 a ars. Privi speriat \u00een jur, la cer. Nimic de speriat. Probabil doar asfaltul, care sub razele soarelui se topea \u0219i uneori lua foc.<\/p>\n
Totu\u0219i, fusese o idee bun\u0103 s\u0103 dea stuful jos de pe cas\u0103, chiar dac\u0103 temperatura \u00een interior crescuse, nu mai exista pericol de incendiu. Ce-l mai \u00eengrijora era nucul uscat care str\u0103juia casa, existaser\u0103 cazuri de copaci usca\u021bi care luaser\u0103 foc din senin. Nucul r\u0103m\u0103sese f\u0103r\u0103 coaj\u0103 \u0219i acum era doar o stafie amenin\u021b\u0103toare peste cas\u0103, \u00eengropat p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tate \u00eentr-o dun\u0103 de praf. Era o idee bun\u0103 s\u0103-l taie, dar nu avea energia pentru aceasta. Tot ce mai conta acum \u0219i pentru care-\u0219i risipea puterile erau c\u0103utarea apei \u0219i a hranei. Dune erau pretutindeni. Ele erau utile pe drum, pentru c\u0103 asfaltul era sensibil la razele deosebit de fierbin\u021bi ale Soarelui.<\/p>\n
Cerul se albea deja, dac\u0103 voia s\u0103 evite z\u0103duful cel mare trebuia s\u0103 se gr\u0103beasc\u0103. Avea un toiag din lemn de carpen pe care-l lua cu el ca s\u0103 se apere de eventualii \u0219acali, cei care \u0219tiau secretul apei de vreme ce supravie\u021buser\u0103 \u00een num\u0103r destul de mare. Uneori le auzea chiotele noaptea. B\u00e2ntuiau \u0219i atacau, \u00eennebuni\u021bi de foame \u0219i sete, chiar \u0219i oameni. C\u0103utau intr\u0103ri \u00een gospod\u0103riile abandonate prafului \u0219i scotoceau peste tot.<\/p>\n
\u00a0Solda\u021bii mai v\u00e2naser\u0103 dintre ei. Dat cotoii erau foarte \u0219ire\u021bi.<\/p>\n
Toiagul era util \u0219i pentru a m\u0103sura praful, ca s\u0103 nu nimereasc\u0103 vreo groap\u0103 sau un \u0219an\u021b. Era nepl\u0103cut c\u00e2nd te \u00eengropai p\u00e2n\u0103 la g\u00e2t \u00een praf, cum o p\u0103\u021bise odat\u0103.<\/p>\n
Avea la el \u0219i un pic de m\u00e2ncare, juma’ de turt\u0103 uns\u0103 cu untur\u0103 veche \u0219i un castravecior murat din butoiul antic cu mur\u0103turi, comoara lui din beci.<\/p>\n
Mai erau o m\u00e2n\u0103 de oameni \u00een sat, restul, care nu muriser\u0103, plecaser\u0103 sau fuseser\u0103 evacua\u021bi mai spre munte, unde se zvonea c-ar fi izvoare \u00eenc\u0103. David se \u00eendoia c-ar fi posibil, \u0219i totu\u0219i solda\u021bii aduceau ap\u0103 de undeva. Poate un rezervor imens, poate descoperiser\u0103 f\u00e2nt\u00e2ni nesecate \u00een alte p\u0103r\u021bi. Oricum, mai r\u0103u ca aici, \u00een Dobrogea, nu putea fi. Aici era polul secetei.<\/p>\n
De ce nu plecase? Era sigur c\u0103 dac\u0103 cineva i-ar propune acum s\u0103 fie evacuat, ar pleca. Dar o asemenea invita\u021bie nu-i mai f\u0103cuse nimeni.<\/p>\n
II.<\/p>\n
Cei trei barosani, st\u0103p\u00e2nii apei de b\u0103ut, ie\u0219ir\u0103 unul dup\u0103 cel\u0103lalt din sediul ars de soare, cu litere decolorate pe frontispiciu, al Prim\u0103riei: erau Primarul, cel care \u00eemp\u0103r\u021bea apa adus\u0103 de armat\u0103 cu cisterna, Preotul, care beneficia de mult respect \u00een aceste vremuri tulburi, \u0219i Secretarul, despre a c\u0103rui f\u00e2nt\u00e2n\u0103 se spunea, dar nu era sigur, c\u0103 nu secase. De ma\u0219ini erau fixate cu \u0219uruburi hamuri simple, care mergeau puse pe ceaf\u0103, din funii groase sau din piele, c\u00e2te 6 hamali la fiecare, cu excep\u021bia ma\u0219inii mai mici, un opel ro\u0219u, la care tr\u0103geau doar patru.<\/p>\n
Ceata “cailor” era adunat\u0103 la umbra blocului, mai to\u021bi \u00een alb \u0219i unii cu n\u0103mol pe m\u00e2ini, picioare \u0219i fa\u021b\u0103. Soarele era \u00een\u0103l\u021bat de o palm\u0103 \u0219i ardea cumplit.<\/p>\n
Cei trei barosani erau \u0219i ei echipa\u021bi \u00een alb, dar mai elegant, \u0219i aveau umbrele pentru a se feri. Fiecare “cal” \u00ee\u0219i \u0219tia locul, David tr\u0103gea la primar, care c\u0103l\u0103torea \u00eentr-un Jeep alb c\u0103ruia-i fusese scos motorul, pentru a fi mai u\u0219or. Sarcina cea mai grea o aveau cei care erau \u00eenh\u0103ma\u021bi la Preot pentru c\u0103 Jeep-ul lui avea \u0219i motorul, care c\u00e2nt\u0103rea imens.<\/p>\n
Caroseria u\u0219oar\u0103 func\u021biona ca o tr\u0103sur\u0103. Ro\u021bile ceva mai mari o ajutau s\u0103 treac\u0103 prin dunele de praf. Asfaltul trebuia ocolit cu orice pre\u021b, deoarece \u00eencepuse deja s\u0103 se topeasc\u0103 \u0219i chiar s\u0103 fumege. To\u021bi “caii” aveau \u00een picioare sandale sau \u00eenc\u0103l\u021b\u0103ri sport.<\/p>\n
Popa avea un bici pe care-l folosea simbolic, pentru a da startul \u0219i pentru a-i \u00eencuraja. F\u0103r\u0103 excep\u021bie, “caii” erau slabi p\u00e2n\u0103 la os \u0219i ar\u0103tau ca ni\u0219te sperietori \u00een ve\u0219mintele largi. Barosanii erau rumeni \u00een obraji, probabil m\u00e2ncau \u0219i altceva dec\u00e2t turte, hoituri fierte sau sup\u0103 de oase f\u0103r\u0103 m\u0103duv\u0103.<\/p>\n
Cei trei \u00ee\u0219i \u00eemp\u0103r\u021biser\u0103 satul pentru a vedea mai u\u0219or cum se descurc\u0103 fiecare locuitor \u00een parte, pentru a-i evacua pe cei care nu se mai descurcau, dar acum mergeau cu to\u021bii \u00een aceea\u0219i direc\u021bie: spre deal, unde zvonul unei f\u00e2nt\u00e2ni \u00eei chema.<\/p>\n
David primise o turt\u0103 mic\u0103 alb\u0103 la centrul de colectare a oaselor \u00een schimbul traistei pe care o adunase, cu lilieci usca\u021bi, turturele mumificate \u0219i ceva oase, poate de oaie.<\/p>\n
Barosanii mai verificau casele abandonate, cur\u021bile, f\u00e2nt\u0103nile, care erau apoi sigilate de form\u0103, pentru c\u0103 se \u0219tia \u0219i era acceptat\u0103 tacit ocupa\u021bia supravie\u021buitorilor de a scotoci \u0219i scormoni prin locurile pustii, \u00een poduri chiar, \u00een c\u0103utarea hranei, cotrob\u0103ial\u0103 care-i ajuta s\u0103 nu-\u0219i piard\u0103 min\u021bile, cum mai se \u00eent\u00e2mpla cu c\u00e2te unul.<\/p>\n
David \u00ee\u0219i puse hamul din funie groas\u0103 la ceaf\u0103 \u0219i pe sub subsuori. Cele trei vehicule pornir\u0103. Popa pocni din bici. El era primul, ma\u0219ina lui grea d\u0103dea ritmul. Urmau ei, cu Primarul, apoi Opelul mic ro\u0219u cu Secretarul.<\/p>\n
Avur\u0103 de urcat un deal, iar David sim\u021bi c\u0103 se sufoc\u0103, c\u0103 va ceda, c\u0103 nu mai poate, starea asta o traversa mereu. \u0218i totu\u0219i mai putea. Nu c\u0103zu \u00een genunchi, nu ceru ajutor. Ocolir\u0103 cu aten\u021bie por\u021biunile de asfalt fumeg\u0103tor, al c\u0103rui fum \u00eei \u00eeneca \u0219i care ar fi fost o capcan\u0103 pentru sandalele lor \u0219i ro\u021bile ma\u0219inilor, transformat de t\u0103ria Soarelui \u00eentr-o past\u0103 fiebinte. C\u00e2nd dep\u0103\u0219eau o dun\u0103, sau un val mai mare de praf, noroco\u0219ii din fa\u021ba lor le eliberau calea.<\/p>\n
T\u00e2mplele \u00eei zv\u00e2cneau \u0219i sudoarea curgea, lipindu-i tricoul de corp. Atunci sim\u021bi arsura Soarelui, cea care distrusese toate plantele, cu excep\u021bia holerei. P\u0103r\u021bile acoperite cu n\u0103mol frigeau \u0219i ele, dar m\u0103car pielea nu \u00eei era fript\u0103 de raze.<\/p>\n
\u00cen sf\u00e2r\u0219it, v\u0103zur\u0103 c\u00e2\u021biva oameni, unii dintre ei prosterna\u021bi \u00een \u021b\u0103r\u00e2n\u0103. Oameni tineri, majoritatea, care rezistaser\u0103 vremurilor. Oprir\u0103, iar barosanii, cu umbrelele desf\u0103cute, se \u00eendreptar\u0103 primii s\u0103 vad\u0103 minunea.<\/p>\n
\u00centr-o r\u00e2p\u0103 ad\u00e2nc\u0103, umbrit\u0103, \u00eenflorise un salc\u00e2m. Preotul se prostern\u0103 \u0219i el, apoi ceilal\u021bi de fa\u021b\u0103. Era, \u00eentr-adev\u0103r, un miracol. Preotul \u00eencepu s\u0103 morm\u0103ie ceva, o mul\u021bumire adus\u0103 proniei cere\u0219ti. Sub salc\u00e2m, p\u0103m\u00e2ntul era reav\u0103n. Este, probabil, un loc cu ap\u0103, un izvor ascuns, spuse Secretarul. Trebuie s\u0103 s\u0103p\u0103m locul, s\u0103 g\u0103sim sursa!<\/p>\n
E un miracol \u0219i nu ne vom atinge de el p\u00e2n\u0103 ce nu \u0219tim ce anume ne arat\u0103. E un semn al unor vremuri mai bune, zise Preotul. Nici vorb\u0103 nu poate fi s\u0103 ne atingem de el. Rupe\u021bi doar c\u00e2te o inflorescen\u021b\u0103, s\u0103 aib\u0103 fiecare un ceai la mas\u0103. Ceai din flori de salc\u00e2m.<\/p>\n
Cred c\u0103 p\u0103rintele are dreptate. S\u0103pa\u021bi, dar departe de r\u0103d\u0103cini, vede\u021bi unde muste\u0219te mai tare, zise Primarul. Malul de p\u0103m\u00e2nt era negru, umezit.<\/p>\n
-E un semn! Trebuie s\u0103 fie un semn! Va veni o ploaie, asta e sigur.<\/p>\n
Un feciora\u0219 se sui \u00een salc\u00e2m \u0219i \u00eencepu s\u0103 \u00eempart\u0103 flori. Doi cu h\u00e2rle\u021be sondar\u0103, departe de r\u0103d\u0103cinile arborelui declarat sacru.<\/p>\n
Restul zilei privir\u0103 cu speran\u021b\u0103 la cer, dar niciun nor nu se ivi.<\/p>\n
III.<\/p>\n
Eliberat din jug, cu doi litri de ap\u0103 \u0219i dou\u0103 turte albe cu gust de p\u0103m\u00e2nt, David porni \u00een tristul drum spre cas\u0103. Avea cu el inflorescen\u021ba \u0219i mai g\u0103si, \u00eentr-un pod, doi lilieci mumifica\u021bi, unul pentru el, cel\u0103lalt pentru Nero. Se g\u00e2ndi cu poft\u0103 la frunzele salc\u00e2mului, la florile lui. \u00cen mod sigur, peste noapte, urma s\u0103 fie jefuit. Doar dac\u0103 nu puneau paz\u0103.<\/p>\n
Fierse un ceai din care b\u0103u cu \u00eenghi\u021bituri mici. Cereasc\u0103 arom\u0103! Poate p\u0103rintele a avut dreptate, poate va veni, \u00een sf\u00e2r\u0219it, o ploaie! Poate rug\u0103ciunile noastre mai au putere, g\u00e2ndi, pe c\u00e2nd \u00eel lua somnul, \u00een beci, pe salteaua pe care o tr\u0103sese acolo, la o temperatur\u0103 ceva mai mic\u0103 dec\u00e2t p\u00e2rjolul de afar\u0103. Pusese un liliac scrobit la intrarea \u00een grota lui Nero. Pe cel\u0103lalt \u00eel p\u0103strase pentru el.<\/p>\n
Avu un somn tulburat de vise acvatice. Vis\u0103 c\u0103 plou\u0103, c\u0103 dealurile au \u00eenverzit. Vis\u0103 bel\u0219ug \u0219i r\u0103coare.<\/p>\n
\u00cen zori, b\u0103u cu o pl\u0103cere neegalat\u0103 ce mai l\u0103sase din ceai. Urc\u0103 s\u0103 vad\u0103 de Nero: liliacul disp\u0103ruse, semn bun. Nero tr\u0103ia.<\/p>\n
Apoi, i se p\u0103ru c\u0103 aude un strig\u0103t \u00een dep\u0103rtare, lucru neobi\u0219nuit. Merse la poart\u0103, o deschise \u0219i ie\u0219i \u00een drum. Un b\u0103ietan alerga \u0219i urla ceva ce David nu \u00een\u021belese la \u00eenceput.<\/p>\n
-Ce-i m\u0103, ce ai? \u00eentreb\u0103. Ce alergi a\u0219a?<\/p>\n
B\u0103iatul se opri g\u00e2f\u00e2ind, \u0219i-i zise ceva, parc\u0103 \u00eentr-o limb\u0103 str\u0103in\u0103.<\/p>\n
-A venit Dun\u0103rea, nea David, a venit Dun\u0103rea!<\/p>\n
-sf\u00e2r\u0219it-<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Ion-Daniel Pestrea I. Ie\u0219i din z\u0103pu\u0219eala beciului \u00een 4 labe. Urc\u0103 cu cele dou\u0103 bidoane armonice la spinare. Ambele aveau 10 litri. Miza pe m\u0103car 5 litri \u00een ziua aceea, dar putea fi sigur de doar doi litri: por\u021bia zilnic\u0103 de la autorit\u0103\u021bi \u0219i litrul c\u00e2\u0219tigat la trac\u021biune. De\u0219i Soarele nu r\u0103s\u0103rise \u00eenc\u0103, zorii […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1644,15],"tags":[1645,1419,1115],"class_list":["post-14758","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-76","category-proza","tag-egophobia-76","tag-ion-daniel-pestrea","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-seceta","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14758","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14758"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14758\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14759,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14758\/revisions\/14759"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14758"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14758"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14758"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}