de Corneliu Negru<\/p>\n
Exist\u0103 o anumit\u0103 frumuse\u021be \u00een a visa la o lume \u00eenc\u0103 neexist\u00e2nd, \u00een care nimic nu a fost corupt sau \u00eenjosit de trecerea timpului. Este o lume a ideilor \u0219i a poten\u021bialului, \u00een care nu exist\u0103 limit\u0103ri sau constr\u00e2ngeri ale realit\u0103\u021bii fizice. Este locul unde con\u0219tiin\u021ba este prezent\u0103, dar nu exist\u0103 \u00eenc\u0103 o form\u0103 concret\u0103 de a se manifesta.<\/p>\n
Cu toate acestea, s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti \u00eentr-o astfel de lume este doar o iluzie, o fantasie \u00een care ne ad\u0103postim pentru a evita durerea \u0219i suferin\u021ba lumii noastre reale. Este o evadare \u00eentr-un t\u0103r\u00e2m al fanteziei \u0219i al imagina\u021biei care ne permite s\u0103 experiment\u0103m plenitudinea unei vie\u021bi lipsite de constr\u00e2ngeri \u0219i de responsabilit\u0103\u021bi.<\/p>\n
Dar aceast\u0103 iluzie este, \u00een cele din urm\u0103, un act de negare a realit\u0103\u021bii noastre umane. S\u0103 tr\u0103im \u00eentr-un astfel de univers de fantezie ne lipse\u0219te oportunitatea de a experimenta frumuse\u021bea \u0219i complexitatea lumii noastre reale. Este o renun\u021bare la via\u021ba noastr\u0103 uman\u0103, la toate bucuriile \u0219i suferin\u021bele ei, \u0219i la experien\u021bele unice \u0219i profunde care ne formeaz\u0103 identitatea.<\/p>\n
De asemenea, s\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti la faptul c\u0103 nu te-ai n\u0103scut poate p\u0103rea o eliberare de toate greut\u0103\u021bile vie\u021bii noastre, dar, \u00een acela\u0219i timp, este o renun\u021bare la toate bucuriile \u0219i experien\u021bele unice pe care le aduce via\u021ba uman\u0103. Este asemenea unei pierderi de libertate, unui act de renun\u021bare la capacitatea noastr\u0103 de a alege \u0219i de a ac\u021biona, \u0219i la puterea noastr\u0103 de a influen\u021ba lumea \u00eenconjur\u0103toare.<\/p>\n
\u00cen cele din urm\u0103, trebuie s\u0103 ne \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103m via\u021ba uman\u0103 cu toate aspectele ei, cu toate suferin\u021bele \u0219i bucuriile ei, \u0219i s\u0103 tr\u0103im fiecare moment al acesteia cu profunditate \u0219i \u00een\u021belegere. Este aceast\u0103 experien\u021b\u0103 uman\u0103 profund\u0103 \u0219i unic\u0103 care ne conecteaz\u0103 cu lumea \u0219i ne ofer\u0103 ocazia s\u0103 tr\u0103im o via\u021b\u0103 deplin\u0103 \u0219i satisf\u0103c\u0103toare.<\/p>\n
Grea\u021ba fa\u021b\u0103 de lume este de-ajuns s\u0103 confere inocen\u021ba, dar cum a\u0219 putea evita zeificarea? Cu c\u00e2t mai mult m\u0103 afund \u00een necazul lumii, cu at\u00e2t mai mult \u00eemi pierd inocen\u021ba \u0219i cu at\u00e2t mai mult m\u0103 aflu la distan\u021b\u0103 de zei. Este ca \u0219i cum a\u0219 \u00eencerca s\u0103 m\u0103 scufund \u00eentr-un ocean de mizerie \u0219i s\u0103 sper c\u0103 voi ie\u0219i curat la malul opus. Dar poate tocmai aceast\u0103 dorin\u021b\u0103 de a r\u0103m\u00e2ne inocent \u00een ciuda tuturor provoc\u0103rilor lumii este ceea ce m\u0103 ajut\u0103 s\u0103 evit zeificarea, pentru c\u0103 m\u0103 \u00eempiedic\u0103 s\u0103 m\u0103 complac \u00eentr-o pozi\u021bie de superioritate moral\u0103. \u00cen schimb, \u00eemi amintesc mereu c\u0103 \u0219i eu fac parte din aceast\u0103 lume grea \u0219i c\u0103 trebuie s\u0103 lupt pentru a-i face fa\u021b\u0103 \u00een mod realist \u0219i responsabil.<\/p>\n
Am tr\u0103it at\u00e2t de aproape de demonul meu, \u00eenc\u00e2t am devenit aproape inseparabili. \u00cen fiecare zi, \u00eemi contemplu z\u00e2mbetele \u0219i \u00eencerc s\u0103 \u00een\u021beleg semnifica\u021bia lor, s\u0103 aflu ce vor s\u0103-mi spun\u0103 despre mine \u0219i despre via\u021b\u0103. Din aceast\u0103 contemplare a ap\u0103rut un dialog f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it \u00eentre mine \u0219i demonul meu, o conversa\u021bie \u00een care \u00eencerc\u0103m s\u0103 ne cunoa\u0219tem unul pe cel\u0103lalt \u0219i s\u0103 descoperim sensul vie\u021bii noastre comune.<\/p>\n
\u00cens\u0103, cu toate acestea, exist\u0103 unele adev\u0103ruri care nu reu\u0219esc nici s\u0103 le accept, nici s\u0103 le resping. Sunt acele adev\u0103ruri care sunt at\u00e2t de profunde \u0219i de tulbur\u0103toare, \u00eenc\u00e2t \u00eemi este greu s\u0103 le priveasc\u0103 \u00een fa\u021b\u0103. De\u0219i poate c\u0103 m-ar ajuta s\u0103 \u00een\u021beleg mai bine cine sunt \u0219i care este rolul meu \u00een aceast\u0103 lume, prefer s\u0103 le las \u00een umbr\u0103 \u0219i s\u0103 continui s\u0103 explor\u0103m celelalte p\u0103r\u021bi ale vie\u021bii mele.<\/p>\n
A\u0219a c\u0103, \u00een ciuda faptului c\u0103 am tr\u0103it at\u00e2t de aproape de demonul meu, \u00eenc\u0103 mai exist\u0103 o parte din mine care r\u0103m\u00e2ne ascuns\u0103, care \u00eenc\u0103 nu a fost explorat\u0103. \u0218i poate c\u0103 aceasta este ceea ce face via\u021ba at\u00e2t de interesant\u0103 \u0219i de provocatoare: faptul c\u0103 mereu mai avem ceva de descoperit despre noi \u00een\u0219ine \u0219i despre lumea din jurul nostru.<\/p>\n
\u00cen lumea noastr\u0103, \u00een care totul pare s\u0103 fie lipsit de sens \u0219i scop, este mai u\u0219or s\u0103 avansezi cu viciile dec\u00e2t cu virtu\u021bile. Viciile, prin natura lor conciliant\u0103, se ajut\u0103 reciproc \u0219i se sus\u021bin unele pe altele, \u00een timp ce virtu\u021bile, invidioase \u0219i incapabile de a accepta existen\u021ba altora, se confrunt\u0103 \u0219i se anuleaz\u0103 reciproc. \u00centr-o lume \u00een care nu exist\u0103 nicio valoare sau scop absolut, virtu\u021bile nu sunt dec\u00e2t o conven\u021bie uman\u0103, o \u00eencercare de a da un sens unei lumi lipsite de sens. \u00cen acest sens, viciile par s\u0103 fie mai apropiate de adev\u0103rul nihilist al lumii noastre, \u00een care totul este absurd \u0219i lipsit de sens.<\/p>\n
De fapt, conceptul de absurd nu este str\u0103in de vicii, ci dimpotriv\u0103, este parte integrant\u0103 a lor. \u00cen lumea absurd\u0103 \u00een care tr\u0103im, viciile par s\u0103 fie o modalitate de a ne ad\u00e2nci \u00een aceast\u0103 absurditate, de a o accepta \u0219i de a o face parte din noi. Prin urmare, viciile nu sunt doar o form\u0103 de auto-consolare sau o modalitate de a evada din realitate, ci \u0219i o form\u0103 de a ne confrunta cu ea, de a o accepta \u0219i de a o integra \u00een via\u021ba noastr\u0103.<\/p>\n
Aceasta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 fim fatali\u0219ti sau s\u0103 renun\u021b\u0103m la orice \u00eencercare de a g\u0103si un sens \u00een via\u021ba noastr\u0103. \u00cen schimb, trebuie s\u0103 accept\u0103m c\u0103 sensul nu este un dat, ci o construc\u021bie uman\u0103 \u0219i, prin urmare, este subiectiv \u0219i relativ. \u00cen aceast\u0103 lume absurd\u0103, sensul poate fi g\u0103sit \u00een vicii la fel de bine ca \u0219i \u00een virtu\u021bi. Totul depinde de perspectiva noastr\u0103 \u0219i de modul \u00een care decidem s\u0103 tr\u0103im via\u021ba noastr\u0103.<\/p>\n
\u00cen concluzie, \u00eentr-o lume \u00een care totul este absurd \u0219i lipsit de sens, viciile par s\u0103 fie mai apropiate de adev\u0103rul nihilist al lumii noastre dec\u00e2t virtu\u021bile. Aceasta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 abandon\u0103m virtu\u021bile sau s\u0103 renun\u021b\u0103m la c\u0103utarea sensului, ci doar c\u0103 trebuie s\u0103 fim con\u0219tien\u021bi de relativitatea lor \u0219i de faptul c\u0103 viciile pot fi la fel de semnificative ca \u0219i virtu\u021bile \u00een construirea sensului \u00een via\u021ba noastr\u0103.<\/p>\n
Timpul, cu abunden\u021ba sa de resurse \u0219i creativitatea sa ne\u00een\u021beleas\u0103, are o \u00eenclina\u021bie remarcabil\u0103 de a ne dezam\u0103gi \u0219i a ne \u00eempinge spre nihilism. Parc\u0103 niciodat\u0103 nu ne este suficient timp s\u0103 facem tot ce ne-am propus, iar ideea c\u0103 orice am realiza nu are niciun sens \u0219i c\u0103 totul este sortit e\u0219ecului ne poate cuprinde cu u\u0219urin\u021b\u0103.<\/p>\n
Este paradoxal cum timpul, care ne ofer\u0103 oportunit\u0103\u021bi \u00een fiecare moment, poate fi, totodat\u0103, cel mai mare du\u0219man al nostru. Ne d\u0103ruie\u0219te un prezent mereu \u00een mi\u0219care, dar ne fur\u0103 mereu din el, ne aminte\u0219te de ceea ce am pierdut \u0219i de ceea ce nu vom avea niciodat\u0103.<\/p>\n
Aceast\u0103 con\u0219tientizare ne poate aduce \u00eentr-o stare de dezam\u0103gire \u0219i de nihilism, \u00een care via\u021ba noastr\u0103 pare f\u0103r\u0103 rost \u0219i f\u0103r\u0103 sens. Sim\u021bim c\u0103 nu avem control asupra vie\u021bii noastre, iar orice efort de a-i g\u0103si un sens este sortit e\u0219ecului. \u00cen astfel de momente, ne putem \u00eentreba dac\u0103 nu cumva \u00eentreaga noastr\u0103 existen\u021b\u0103 este doar un absurd \u0219i o glum\u0103 proast\u0103.<\/p>\n
Cu toate acestea, \u00een ciuda aparentei lipsa de sens a existen\u021bei, nu trebuie s\u0103 uit\u0103m c\u0103 suntem noi cei care putem da un sens vie\u021bii noastre. Putem g\u0103si valoare \u0219i bucurie \u00een lucrurile m\u0103runte, \u00een momentele deosebite \u0219i \u00een rela\u021biile cu cei dragi nou\u0103. \u00cen aceste momente, timpul poate fi aliatul nostru \u0219i nu du\u0219manul, oferindu-ne ocazia de a crea amintiri pre\u021bioase \u0219i de a tr\u0103i plenar.<\/p>\n
A\u0219adar, poate c\u0103 nihilismul \u0219i dezam\u0103girea sunt doar o consecin\u021b\u0103 a faptului c\u0103 ne uit\u0103m prea mult la trecut sau ne \u00eengrijor\u0103m prea mult pentru viitor. Timpul ne poate ajuta s\u0103 tr\u0103im \u00een prezent \u0219i s\u0103 ne bucur\u0103m de via\u021b\u0103, s\u0103 g\u0103sim sens \u0219i valoare \u00een fiecare moment \u0219i s\u0103 ne d\u0103m seama c\u0103 via\u021ba este o experien\u021b\u0103 unic\u0103 \u0219i special\u0103.<\/p>\n
Mult timp am crezut c\u0103 sunt un individ cu o perspectiv\u0103 normal\u0103 asupra vie\u021bii \u0219i a lumii \u00een care tr\u0103im. Aceast\u0103 idee mi-a alimentat sentimentul de dezinteres fa\u021b\u0103 de via\u021ba productiv\u0103, transform\u00e2ndu-m\u0103 \u00eentr-un pasionat al inactivit\u0103\u021bii: de ce s\u0103 te str\u0103duie\u0219ti \u00eentr-o lume plin\u0103 de nebuni, ignoran\u021bi \u0219i vis\u0103tori f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103? Pentru cine \u0219i pentru ce s\u0103 te epuizezi? \u00cenc\u0103 nu \u0219tiu dac\u0103 am reu\u0219it s\u0103 m\u0103 eliberez de aceast\u0103 certitudine care, de\u0219i absolut\u0103, este d\u0103un\u0103toare \u00een prezent. Dar, de\u0219i \u00eenc\u0103 sunt captivul acestei idei, \u00eencep s\u0103 \u00een\u021beleg c\u0103, poate, nu exist\u0103 normalitate absolut\u0103 sau perspective universale. Nihilismul \u0219i absurdul \u00ee\u0219i fac sim\u021bit\u0103 prezen\u021ba \u00een fiecare moment al existen\u021bei noastre, iar pesimismul \u0219i scepticismul devin din ce \u00een ce mai tentante ca op\u021biuni de via\u021b\u0103.<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Toate bucuriile mele au fost ale inutilului. M\u0103 g\u00e2ndesc cu groaz\u0103 la toate acele momente de fericire, care n-au avut nicio leg\u0103tur\u0103 cu vreun lucru absolut necesar existen\u021bei mele \u0219i care totu\u0219i, f\u0103r\u0103 ele, mi-a\u0219 fi dorit s\u0103 nu mai tr\u0103iesc. Sunt la fel ca o buruian\u0103 a c\u0103rei existen\u021b\u0103 depinde numai de \u00eent\u00e2mplare, numai de v\u00e2nt \u0219i de ploaie, \u0219i care \u00ee\u0219i tr\u0103ie\u0219te via\u021ba \u00eentr-un paradox ne\u00een\u021beles de nimeni.<\/p>\n
\u00centr-o lume at\u00e2t de plin\u0103 de concepte \u0219i idei preconcepute, am dori s\u0103 ne putem \u00eentoarce \u00een timp, la o stare primar\u0103 de sim\u021bire \u0219i tr\u0103ire. S\u0103 putem nota cu precizie varia\u021biile infime ale experien\u021belor noastre, s\u0103 ne exprim\u0103m a\u0219a cum o face o fiin\u021b\u0103 aflat\u0103 la baza lan\u021bului alimentar. Dar \u00eentr-o astfel de lume, singur\u0103tatea \u0219i dezn\u0103dejdea sunt aproape inevitabile. Ne sim\u021bim pierdu\u021bi \u00een fa\u021ba complexit\u0103\u021bii lumii moderne, cu toate limitele \u0219i constr\u00e2ngerile sale. Ne lupt\u0103m cu disconfortul de a fi prea umani, de a c\u0103uta \u00een van un loc \u00een care s\u0103 ne sim\u021bim acas\u0103.<\/p>\n
\n
Simt c\u0103 tot ce exist\u0103 mai absurd \u00een noi provine din hedonism, din incapacitatea noastr\u0103 de a ne ridica deasupra pl\u0103cerilor imediate, de a ne angaja \u00eentr-o c\u0103utare de sens \u0219i de a ne concentra asupra lucrurilor cu adev\u0103rat importante. Nevoia sau refuzul de a c\u0103uta sens ne men\u021bine \u00eentr-o stare de confuzie, iar dorin\u021ba de a ne distra ne conduce la goliciune \u0219i superficialitate. Mila, \u00een loc s\u0103 ne inspire la ac\u021biune, ne face s\u0103 r\u0103m\u00e2nem pasivi \u0219i s\u0103 accept\u0103m starea de fapt, \u00een loc s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 o schimb\u0103m.<\/p>\n
Exist\u0103 un sentiment ciudat de \u00eenstr\u0103inare care m\u0103 \u00eenso\u021be\u0219te pretutindeni, de parc\u0103 a\u0219 fi un observator invizibil \u00eentr-o lume care nu m\u0103 vrea cu adev\u0103rat. \u00cemi fac iluzia c\u0103 m\u0103 implic \u00een ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een jurul meu, dar de fapt r\u0103m\u00e2n mereu \u00eentr-un joc inutil \u0219i f\u0103r\u0103 sens. \u00cemi simt energia \u00eempr\u0103\u0219tiat\u0103 \u00eentr-un automatism mecanic, f\u0103r\u0103 a-mi g\u0103si niciodat\u0103 adev\u0103rata prezen\u021b\u0103 \u00eentr-un loc sau \u00eentr-un moment anume. \u00centotdeauna ceva m\u0103 atrage \u00een alt\u0103 parte, spre o alt\u0103 realitate pe care nu reu\u0219esc s\u0103 o \u00een\u021beleg \u00een totalitate. Parc\u0103 sunt \u00eentr-o c\u0103utare continu\u0103 a acelui ceva unicat<\/em>, un loc sau o experien\u021b\u0103 care s\u0103 m\u0103 defineasc\u0103 cu adev\u0103rat, dar mereu r\u0103m\u00e2n captiv \u00een aceast\u0103 lume a neajutor\u0103rii \u0219i a lipsei de semnifica\u021bie.<\/p>\n Negarea, sursa nev\u0103zut\u0103 a sufletului.<\/p>\n Aparent o diminea\u021b\u0103 obi\u0219nuit\u0103, m\u0103 trezesc cuprins de-o nea\u0219teptat\u0103 senza\u021bie de negare. Realizez c\u0103 aceasta nu provine dintr-un ra\u021bionament clar, ci dintr-o surs\u0103 aparent ascuns\u0103 \u0219i veche, ce zace \u00een str\u0103fundurile fiin\u021bei noastre. Argumentele \u0219i explica\u021biile se nasc ulterior, ele se str\u0103duiesc s\u0103 ofere o fundamentare \u0219i sus\u021binere acestei neg\u0103ri interioare, \u00eens\u0103 \u00een esen\u021b\u0103, negare nu provine din g\u00e2ndire, ci din ad\u00e2ncul fiin\u021bei (sufletului) noastre.<\/p>\n Exist\u0103 crepuscule pe care nici cei mai ingenio\u0219i dintre c\u0103l\u0103i n-ar fi putut s\u0103 le viseze. La sf\u00e2r\u0219itul lor, e\u0219ti zdrobit, \u00eenv\u0103luit \u00een cea\u021b\u0103, r\u0103t\u0103citor, lipsit de reminiscen\u021be \u0219i presim\u021bi, \u0219i chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u021bi recuno\u0219ti propria esen\u021b\u0103. \u0218i atunci ziua apare f\u0103r\u0103 scop, lumina otr\u0103vitoare \u0219i \u00eenc\u0103 \u0219i mai ap\u0103s\u0103toare dec\u00e2t bezna.<\/p>\n \u00cen v\u00e2ltoarea vie\u021bii, omul \u00ee\u0219i \u00eentinde aripile \u00eentr-o revolt\u0103 \u00eempotriva t\u0103cerii cerului. Metaforele se contopesc, iar sufletul, \u00een solitudinea sa, se confrunt\u0103 cu divinitatea \u00eendep\u0103rtat\u0103. \u00cen lupta pentru sens, omul \u00ee\u0219i croie\u0219te drum prin bezna interioar\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se \u00eenal\u021be deasupra abisului existen\u021bei.<\/p>\n C\u00e2nd te confrun\u021bi cu convingerea c\u0103 totul din jurul t\u0103u este doar o iluzie, parc\u0103 pierzi tot sensul \u0219i valoarea lucrurilor. Atunci te sim\u021bi singur, confuz \u0219i dep\u0103\u0219it de tot ceea ce te \u00eenconjoar\u0103. \u00cen inima ta, sim\u021bi o durere profund\u0103, o durere care \u00ee\u021bi aminte\u0219te mereu c\u0103 existen\u021ba ta este efemer\u0103 \u0219i trec\u0103toare. Nu exist\u0103 nicio certitudine, nicio garan\u021bie c\u0103 totul nu va disp\u0103rea \u00eentr-o clip\u0103, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 doar golul \u0219i melancolia. \u00cen astfel de momente, este greu s\u0103-\u021bi g\u0103se\u0219ti sensul \u0219i s\u0103 continui s\u0103 mergi \u00eenainte. \u00cens\u0103, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd totul pare f\u0103r\u0103 sens, \u00eenc\u0103 mai exist\u0103 un motiv pentru a lupta. Poate c\u0103 acesta este sensul pe care \u00eel c\u0103ut\u0103m, acela de a g\u0103si frumuse\u021bea \u00een durerea existen\u021bei. Poate c\u0103 asta este singura noastr\u0103 \u0219ans\u0103 de a face ceva care s\u0103 conteze cu adev\u0103rat, chiar dac\u0103 totul este trec\u0103tor.<\/p>\n Cunoa\u0219terea noastr\u0103 este inevitabil naiv\u0103 \u0219i ciop\u00e2r\u021bit\u0103, \u00eentotdeauna limitat\u0103 de perspectiva noastr\u0103 individual\u0103 \u0219i de constr\u00e2ngerile lumii noastre (doctrine enervante). Acest fapt ne poate aduce \u00eentr-o stare de dezn\u0103dejde profund\u0103, deoarece realiz\u0103m c\u0103 nu putem ob\u021bine niciodat\u0103 o imagine complet\u0103 \u0219i definitiv\u0103 a adev\u0103rului. \u00cens\u0103, paradoxal, tocmai aceast\u0103 naivitate a cunoa\u0219terii poate s\u0103 ne \u00eencurajeze s\u0103 c\u0103ut\u0103m mai mult, s\u0103 explor\u0103m \u0219i s\u0103 ne dezvolt\u0103m \u00een mod constant. Fiecare nou\u0103 defini\u021bie, chiar dac\u0103 este incomplet\u0103 \u0219i par\u021bial\u0103, ne poate ajuta s\u0103 ne apropiem mai mult de \u00een\u021belegerea adev\u0103rului final. \u00cen fa\u021ba dezn\u0103dejdii \u0219i a incertitudinii, trebuie s\u0103 ne str\u0103duim s\u0103 g\u0103sim un sens \u00een lumea noastr\u0103, s\u0103 g\u0103sim o valoare \u0219i-o frumuse\u021be \u00een ceea ce este limitat \u0219i imperfect. Numai prin acceptarea \u0219i asumarea naivit\u0103\u021bii \u0219i a limit\u0103rilor noastre putem s\u0103 descoperim ceva nou \u0219i autentic.<\/p>\n C\u00e2nd ne examin\u0103m faptele noastr\u0103 considerate nobile, descoperim inevitabil c\u0103 sunt relative \u0219i imperfecte. Fiecare ac\u021biune are un poten\u021bial negativ \u0219i poate avea consecin\u021be nea\u0219teptate \u0219i neiert\u0103toare. Aceast\u0103 relativitate a ac\u021biunilor noastre ne face s\u0103 ne sim\u021bim adesea nedumeri\u021bi \u0219i neputincio\u0219i, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 navig\u0103m \u00eentr-o lume complex\u0103 \u0219i incert\u0103. Este u\u0219or s\u0103 ne pierdem \u00een pesimism \u0219i s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m despre sensul \u0219i valoarea ac\u021biunilor noastre. Iar \u00eentr-o lume complex\u0103 \u0219i incert\u0103, este nevoie de curaj pentru a supravie\u021bui.<\/p>\n Dup\u0103 ce \u00eentunericul se risipe\u0219te, trec\u0103torii par ni\u0219te umbre f\u0103r\u0103 voin\u021b\u0103. Niciunul nu pare s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een acord cu propria natur\u0103, ci s\u0103 se lase purtat de curentul existen\u021bei. Fiecare pare o fantom\u0103 a lui \u00eensu\u0219i: nimic autentic; z\u00e2mbete \u0219i gesturi for\u021bate, e\u0219ecuri ale autenticit\u0103\u021bii. Tu \u00eensu\u021bi devenind o umbr\u0103, cum s\u0103 vezi adev\u0103rul \u00een ceilal\u021bi?<\/p>\n S\u0103 tr\u0103ie\u0219ti \u00eentr-o lume de umbre – \u00een timp ce inima \u00ee\u021bi arde de pasiuni neexprimate! O simfonie nescris\u0103, care se contureaz\u0103 \u00een ad\u00e2ncul fiin\u021bei.<\/p>\n Epuizarea pur\u0103, f\u0103r\u0103 cauz\u0103, epuizarea ce vine ca o revela\u021bie sau o \u00eencercare; prin ea, \u00eemi redescop\u0103r esen\u021ba, m\u0103 simt eu<\/em>. \u00cen clipa \u00een care dispare, devin un simplu obiect lipsit de via\u021b\u0103.<\/p>\n #<\/p>\n\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n