de Floriana Genes<\/p>\n
\n
“All the world’s a stage,\u00a0<\/em> Erving Goffman e considerat de mul\u021bi ca fiind cel mai influent sociolog american al secolului XX, lucr\u0103rile sale fiind mai mult dec\u00e2t studii de specialitate. \u00cen 1956, Goffman a publicat \u201eVia\u021ba cotidian\u0103 ca spectacol\u201d, \u00een care a prezentat concep\u021bia sa dramaturgic\u0103 cu privire la interac\u021biunile sociale, prin care sus\u021bine c\u0103 oamenii nu au un singur sine, ci interpreteaz\u0103 diverse roluri distincte \u00een fa\u021ba celorlal\u021bi, alese \u00een func\u021bie de context sau aspira\u021bii personale.<\/p>\n \u00cen aceea\u0219i perioad\u0103, \u00een Fran\u021ba, renumitul filosof Jean-Paul Sartre lucra la idei asem\u0103n\u0103toare cu cele ale lui Goffman. N\u0103scut \u00een 1905, Sartre a fost probabil cel mai influent dintre filosofii existen\u021biali\u0219ti. A\u0219a cum a sus\u021binut \u00een capodopera lui din 1943, \u201eFiin\u021ba \u0219i neantul\u201d, a considerat c\u0103 oamenii nu posed\u0103 un singur sine inflexibil, perspectiv\u0103 ce \u00eel apropie de scrierile lui Goffman. Fiin\u021ba uman\u0103, conform lui Sartre, se bazeaz\u0103 pe o contradic\u021bie. Este, \u00een acela\u0219i timp, transcenden\u021b\u0103 \u0219i facticitate \u0219i acesta este unul dintre motivele pentru care ambiguitatea este inerent\u0103 fiin\u021bei umane.<\/p>\n \u00cen analiza mea, voi oferi o imagine de ansamblu asupra ideilor lui Goffman \u0219i Sartre cu privire la identitatea omului \u00een societate. Voi ar\u0103ta c\u0103, de\u0219i au opinii similare \u00een ceea ce const\u0103 identitatea personal\u0103, ei trag concluzii opuse pornind de la aceea\u0219i premis\u0103.<\/p>\n \n Pentru \u00eenceput, nici Goffman \u0219i nici Sartre nu au crezut \u00een viziunea standard a identit\u0103\u021bii personale. Concep\u021bia pe care o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc cei mai mul\u021bi oameni se refer\u0103 la faptul c\u0103 \u00een profunzimea fiin\u021bei umane, sub tot ceea ce am f\u0103cut vreodat\u0103, am g\u00e2ndit, sim\u021bit sau dorit, se afl\u0103 sinele real, esen\u021ba pe care am avut-o dintotdeauna \u0219i de care nu ne putem elibera niciodat\u0103. Nu putem ac\u021biona sau g\u00e2ndi mereu \u00een moduri care sunt reprezent\u0103ri bune ale acestui sine, totu\u0219i el este \u00eentotdeauna acolo, \u00een fundal. Aceast\u0103 concep\u021bie \u00ee\u0219i are originile \u00een mi\u0219carea de la finalul secolului al XVIII-lea cunoscut\u0103 sub numele de \u201eRomantism\u201d. Romanticii au fost cei care au definit ini\u021bial sinele ca pe un interior neschimbat. Pentru ei \u0219i pentru mul\u021bi dintre noi, este esen\u021bial\u0103 exprimarea individualit\u0103\u021bii acestui nucleu interior. \u00cens\u0103 ideea c\u0103 oamenii posed\u0103 un sine profund nemodificat nu a fost \u00eentotdeauna cea mai popular\u0103 viziune. De exemplu, \u00een Grecia Antic\u0103, majoritatea oamenilor s-au \u00een\u021beles \u00een termenii metafizicii teleologice. Practic, doctrina teleologic\u0103 implic\u0103 explicarea lucrurilor afirm\u00e2nd c\u0103 acestea tind s\u0103-\u0219i \u00eendeplineasc\u0103 scopul natural. Sus\u021bin\u0103torii acestei concep\u021bii merg pe ideea c\u0103 oamenii se str\u0103duiesc pur \u0219i simplu s\u0103 \u00ee\u0219i ating\u0103 acest scop, indiferent spre ce \u00eenclin\u0103 ei din punct de vedere moral, sau social. Prin urmare, nu exist\u0103 niciun fel de sine sub scopul nostru natural. Goffman \u0219i Sartre au respins, la r\u00e2ndul lor, ideea unui sine profund \u0219i suprem, \u00eens\u0103 mai cur\u00e2nd datorit\u0103 fenomenologiei, dec\u00e2t prin prisma metafizicii teleologice. Fenomenologia studiaz\u0103 lumea a\u0219a cum este reprezentat\u0103 ea \u00een con\u0219tiin\u021ba uman\u0103. Motivul pentru care fenomenologia i-a condus pe cei doi autori la respingerea ideii unui sine unic este cel mai bine rezumat de David Hume, care a scris: \u201eDin partea mea, c\u00e2nd p\u0103trund ad\u00e2nc \u00een ceea ce m\u0103 numesc eu, m\u0103 lovesc mereu de o anumit\u0103 percep\u021bie sau alta cu privire la cald sau rece, lumin\u0103 sau umbr\u0103, dragoste sau ur\u0103, durere sau pl\u0103cere. Niciodat\u0103 nu m\u0103 pot surprinde f\u0103r\u0103 o percep\u021bie \u0219i niciodat\u0103 nu pot observa doar percep\u021bia \u00een sine.\u201d (Hume, 2012). A se observa accentul lui Hume asupra sinelui a\u0219a cum este revelat con\u0219tiin\u021bei sale.<\/p>\n De\u0219i nici Goffman, nici Sartre nu credeau \u00eentr-un sine profund, neschimb\u0103tor, concluziile pe care le-au tras pornind de la aceea\u0219i premis\u0103 sunt foarte diferite. Goffman a fost doar intrigat de ideea c\u0103 nu exist\u0103 un sine fix \u0219i imuabil. Pentru Sartre, \u00eens\u0103, lipsa unui sine profund a reprezentat un fapt alarmant. Practic, pentru c\u0103 nu avem un sine suprem, tot ceea ce avem cu adev\u0103rat este suma experien\u021belor noastre. \u00cen fiecare moment al vie\u021bii noastre, ne cre\u0103m experien\u021bele, indiferent dac\u0103 vrem sau nu. Prin urmare, fiecare dintre noi purt\u0103m o povar\u0103 extrem\u0103 sub forma unei responsabilit\u0103\u021bi uria\u0219e de a ne forma pe noi \u00een\u0219ine \u00een fiecare moment al existen\u021bei (Sartre, 1943).<\/p>\n Pentru Goffman, cel mai autentic sine pe care \u00eel avem este masca noastr\u0103 social\u0103 ideal\u0103. El scrie: \u201e\u00cen m\u0103sura \u00een care aceast\u0103 masc\u0103 reprezint\u0103 concep\u021bia pe care ne-am format-o despre noi \u00een\u0219ine, rolul la \u00een\u0103l\u021bimea c\u0103ruia ne str\u0103duim s\u0103 perform\u0103m, aceast\u0103 masc\u0103 este sinele nostru adev\u0103rat, sinele care ne-ar pl\u0103cea s\u0103 fim.\u201d (Goffman, 1959)<\/p>\n \u00cen contrast, pentru Sartre, o persoan\u0103 tr\u0103ie\u0219te cu autenticitate atunci c\u00e2nd \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 nu are un interior profund \u0219i, prin urmare, ac\u021bioneaz\u0103 \u00een moduri care indic\u0103 libertatea sa absolut\u0103. Aceast\u0103 idee poate fi mai u\u0219or de conceptualizat cu un exemplu dat chiar de Sartre \u00een \u201eFiin\u021ba \u0219i neantul\u201d. El spune: \u201eS\u0103 lu\u0103m \u00een considerare acest chelner \u00een cafenea. Mi\u0219carea lui este rapid\u0103 \u0219i \u00een fa\u021b\u0103, un pic prea precis\u0103, o idee prea rapid\u0103. El vine spre patroni un pic prea subit. Se apleac\u0103 pu\u021bin prea dornic, dar ce joac\u0103? Nu trebuie s\u0103 privim mult \u00eenainte s\u0103 putem explica. El joac\u0103 rolul de a fi chelner \u00eentr-o cafenea.\u201d (Sartre, 1943)<\/p>\n Conform lui Sartre, chelnerul tr\u0103ie\u0219te inautentic, deoarece el crede cu adev\u0103rat \u00een performance<\/em>-ul s\u0103u de chelner (ceea ce Sartre nume\u0219te \u201etr\u0103ind cu rea-credin\u021b\u0103\u201d). De aceea, consider\u0103 c\u0103 personajul din exemplu ar trebui s\u0103 fie criticat. C\u0103 el joac\u0103 cu condi\u021bia s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103, dar nu este, nu poate fi redus la rolul lui. La fel, exist\u0103 \u0219i \u201edansul b\u0103c\u0103niei, al croitorului, al ofertantului, prin care to\u021bi se str\u0103duiesc s\u0103-i conving\u0103 pe clien\u021bii lor c\u0103 nu sunt altceva dec\u00e2t un l\u0103c\u0103tu\u0219, un licitator, un croitor\u201d (Sartre, 1943), totu\u0219i niciunul dintre ei nu va fi acest personaj pe care \u0219i l-au creat \u0219i pe care \u00eel joac\u0103. Aceasta este doar o reprezenta\u021bie, un spectacol pentru sine \u0219i pentru al\u021bii. Dar, dac\u0103 este o reprezentare pentru sine, atunci sinele e automat separat de aceast\u0103 persoan\u0103 \u0219i nu mai poate fi aceast\u0103 persoan\u0103. Aici, ne confrunt\u0103m cu o contradic\u021bie: nu putem fi \u00een acela\u0219i timp persoana care ac\u021bioneaz\u0103 \u0219i persoana care observ\u0103 \u0219i judec\u0103.<\/p>\n Dup\u0103 Goffman \u00eens\u0103, chelnerul tr\u0103ie\u0219te cu ceea ce el nume\u0219te sinceritate \u0219i, prin urmare, ar trebui s\u0103 fie l\u0103udat tocmai pentru c\u0103 el crede \u00een performance<\/em>-ul s\u0103u. Potrivit lui, oamenii se pot manifesta doar printr-un rol. Interac\u021biunea dintre oameni este comparat\u0103 cu un teatru \u00een care oamenii vor avea fiecare c\u00e2te o masc\u0103 \u00eentr-un anumit moment. Goffman explic\u0103 faptul c\u0103 fiecare persoan\u0103 are un rol care este actualizat \u00een func\u021bie de situa\u021bie; un individ va fi profesor ziua, dup\u0103 care p\u0103rinte \u0219i apoi so\u021b sau so\u021bie. G\u0103sim aici un ecou la diferitele \u201edansuri\u201d men\u021bionate anterior, descrise de Sartre. Goffman chiar citeaz\u0103 un extras din \u201eFiin\u021ba \u0219i neantul\u201d \u00een \u201eVia\u021ba cotidian\u0103 ca spectacol\u201d \u0219i calific\u0103 individul drept interpret \u201efabricant al impresiilor implicate \u00een sarcina tot at\u00e2t de uman\u0103 de a realiza un performance<\/em>\u201d (Goffman, 1959).<\/p>\n \n O mare parte din ceea ce facem \u00een via\u021b\u0103 pare a fi un fel de \u201ea ne asigura\u201d c\u0103 interpret\u0103rile personale si cele pe care le observ\u0103m la al\u021bii se potrivesc cu o anumit\u0103 realitate. Ne place s\u0103 prezent\u0103m lumii o imagine de sine pentru care facem eforturi de a o sus\u021bine, ceea ce face interesant\u0103 rela\u021bia dintre performance<\/em> \u0219i public. Este vorba de o rela\u021bie dialectic\u0103 \u00een toate sensurile – nu prea mult “efectu\u00e2nd” f\u0103r\u0103 un auditoriu – de\u0219i, evident, suntem at\u00e2t de convin\u0219i de performan\u021ba noastr\u0103 \u00eenc\u00e2t putem deveni propriul nostru public. Iar a\u0219tept\u0103rile unui public sunt un factor cheie \u00een calea \u0219i direc\u021bia unui spectacol. Aceasta este o idee ce duce cu g\u00e2ndul la Panopticonul lui Foucault: suntem urm\u0103ri\u021bi, astfel \u00eenc\u00e2t ne vom comporta ca \u0219i cum am fi urm\u0103ri\u021bi, a\u0219a c\u0103 ne vom comporta ca \u0219i c\u00e2nd vom fi urm\u0103ri\u021bi chiar \u0219i atunci c\u00e2nd nu vom fi urm\u0103ri\u021bi.<\/p>\n Personal, consider c\u0103 principala problem\u0103 legat\u0103 de ideea de performance<\/em> este aceea c\u0103 oamenii nu v\u0103d cu adev\u0103rat ceea ce fac \u00een via\u021b\u0103 ca fiind un spectacol. Este esen\u021bial\u0103 men\u021binerea oric\u0103rui aspect care trebuie men\u021binut. At\u00e2t timp c\u00e2t se men\u021bine aceast\u0103 aparen\u021b\u0103, ceea ce se afl\u0103 dedesubt (adic\u0103 conceptul tradi\u021bional de sine) este \u00een realitate neimportant. No\u021biunea de interpretare implic\u0103 un tip de minciun\u0103. Dar ideea sus\u021binut\u0103 de Goffman este c\u0103 pentru a \u00eendeplini cu succes toate rolurile sociale care ni se succed trebuie s\u0103 credem \u00een ele. Dac\u0103 suntem doar ceea ce determin\u0103 rela\u021biile cu ceilal\u021bi, atunci ceea ce g\u00e2ndim sau sim\u021bim \u00een interior \u0219i nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219im cu ceilal\u021bi, nu conteaz\u0103 deloc. De multe ori jongl\u0103m at\u00e2t de rapid cu rolurile, \u00eenc\u00e2t ne \u00eencurc\u0103m: suntem studen\u021bi, apoi fii sau fiice, apoi angaja\u021bi ai unei companii, gazde pentru oaspe\u021bi, clien\u021bi \u0219.a.m.d., totul \u00een func\u021bie de audien\u021b\u0103 \u0219i context. Ne alegem \u201ecostumele\u201d cu mult\u0103 aten\u021bie, avem grij\u0103 la atitudine \u0219i la fiecare detaliu al interpret\u0103rii, totul \u00eentr-un joc minu\u021bios p\u00e2n\u0103 \u00een momentul \u00een care cade cortina, r\u0103gazul at\u00e2t de necesar fiec\u0103ruia dintre noi. Goffman \u00eensu\u0219i subliniaz\u0103 faptul c\u0103 perspectiva dramaturgic\u0103 este doar un alt aspect al unei \u00eencerc\u0103ri mai mari de a explica ac\u021biunea uman\u0103 \u00een termeni de interac\u021biune, dar din punctul meu de vedere, ea are o pondere profund explicativ\u0103, situ\u00e2ndu-se la grani\u021ba cu filosofia budist\u0103 \u0219i cea hinduis\u0103.<\/p>\n \n #<\/p>\n Referin\u021be bibliografice<\/strong><\/p>\n \n Goffman, Erving (1959) The Presentation of Self in Everyday Life, <\/em>Anchor Books, New York.<\/p>\n Sartre, Jean-Paul (1943) L’\u00eatre et le n\u00e9ant: essai d’ontologie ph\u00e9nom\u00e9nologique, <\/em>Gallimard, Paris.<\/p>\n Hume, David (2012) Despre idei<\/em>, ALL, Bucure\u0219ti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Floriana Genes “All the world’s a stage,\u00a0 and all the men and women merely players: They have their exits and their entrances; And one man in his time plays many parts.” [W. Shakespeare, As You Like It, Actul II, Scena VII] Erving Goffman e considerat de mul\u021bi ca fiind cel mai influent sociolog american […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1653,27],"tags":[1654,1117,1659],"class_list":["post-14880","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-77","category-filosofie","tag-egophobia-77","tag-filosofie","tag-floriana-genes"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3S0","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14880","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14880"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14880\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14881,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14880\/revisions\/14881"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14880"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14880"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14880"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nand all the men and women merely players:
\nThey have their exits and their entrances;
\nAnd one man in his time plays many parts.”<\/em>
\n[W. Shakespeare, As You Like It<\/em>, Actul II, Scena VII]<\/p>\n