de Iulian Dobrinescu<\/p>\n
\u00a0<\/strong>Libertatea nu este un scop \u00een sine. Nimeni nu-\u015fi dore\u0219te \u201elibertate\u201d pur \u015fi simplu, f\u0103r\u0103 alte adaosuri sau preciz\u0103ri. Nu exist\u0103 libertate dincolo de aliniamentul a\u0219tept\u0103rilor, dorin\u021belor \u015fi temerilor noastre. Un om mort pe din\u0103untru, lipsit de orice impuls l\u0103untric, un om care nu vrea \u015fi nu se teme de nimic, care nu are frici \u015fi suferin\u021be de ostoit, care nu este animat de niciun sentiment sau n\u0103dejde mai puternic\u0103 \u015fi care nu t\u00e2nje\u0219te dup\u0103 nimic, f\u0103r\u0103 \u0163eluri sau alte proiecte de orice fel, va fi, \u00eentotdeauna \u015fi inevitabil, \u00een afara oric\u0103rei libert\u0103\u021bi. Nu numai \u00een afara oric\u0103rei libert\u0103\u0163i concrete, ci \u015fi \u00een afara \u00eense\u0219i ideii de libertate. Un asemenea om \u201etr\u0103ie\u0219te\u201d, dar nu a\u015fa cum am \u00een\u021belege sau am recunoa\u015fte noi actul de a tr\u0103i, ci va exista pur \u015fi simplu, \u00een sensul cel mai pur fiziologic, \u021bintuit \u00een parametrii spa\u0163io-temporali ai existen\u021bei sale, ca un mort \u00eentr-un sicriu, un cadavru viu. Un asemenea om, dac\u0103 \u00eentr-adev\u0103r se poate spune c\u0103 tr\u0103ie\u0219te, tr\u0103ie\u0219te \u00een afara libert\u0103\u021bii, dar nu este prin aceasta neliber. El tr\u0103ie\u0219te \u015fi \u00een afara nelibert\u0103\u0163ii. Cum e posibil a\u015fa ceva?<\/p>\n Libertatea este, \u00eenainte de toate, un context, un cadru sau un spa\u0163iu al unei alegeri, marcat de o pendula\u0163ie \u00eentre un plus (+) \u015fi un minus (-), unde o mi\u0219care dinspre (-) \u00eenspre (+) este o ac\u0163iune \u201eliber\u0103\u201d, iar o mi\u015fcare \u00een sens contrar \u00eenseamn\u0103 nelibertate, silnicie. Exist\u0103 doar dou\u0103 mi\u015fc\u0103ri posibile \u00een acest spa\u0163iu. Stagnarea nu poate fi perceput\u0103 dec\u00e2t ca o \u00eendep\u0103rate de (+) \u015fi, ca atare, este \u00een toate cazurile o mi\u0219care \u00eenspre (-).\u00a0 Pendula\u0163ia \u00eentre cei doi poli nu este niciodat\u0103 liber\u0103. Mi\u015fcarea \u00eenspre (+), care reprezint\u0103, dup\u0103 cum spuneam, prototipul ac\u0163iunii \u201elibere\u201d, este \u00eentotdeauna predeterminat\u0103 \u015fi irezistibil\u0103. Dac\u0103 vreau ceva, atunci acel ceva este (+). Orice vrere are o direc\u0163ionalitate predeterminat\u0103 care nu poate fi dec\u00e2t (+). Orice vrere, dorin\u0163\u0103 sau aspira\u0163ie concret\u0103 \u00eenseamn\u0103 (+). Con\u021binutul lui (+) este variabil, dar ca (+) el este irezistibil pentru mine \u015fi mi se impune \u00een chip implacabil. Tot ceea ce vreau, vreau numai \u00een m\u0103sura \u00een care este (+). Dac\u0103 nu mai este (+), \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e (-) \u015fi atunci, tocmai de aceea, nu-l mai vreau. (+) este etern \u015fi invariabil, la fel \u015fi (-). Dorin\u021bele sunt multe, dar dorin\u0163a \u00een sine este una. Toate dorin\u021bele particulare nu sunt dec\u00e2t una \u015fi aceea\u0219i dorin\u0163\u0103, ata\u0219at\u0103 \u00eens\u0103, \u00een chip mai mult sau mai pu\u0163in accidental, de c\u00e2te vreun obiect oarecare. Sunt liber \u00een m\u0103sura \u00een care nimic nu st\u0103 \u00eentre mine \u015fi dorin\u0163a mea, \u00eentre mine \u015fi obiectele variabile c\u0103tre care tinde dorin\u021ba mea, dar dorin\u0163a \u00eemi preced\u0103 libertatea \u015fi mi-o define\u0219te. Sunt \u201eliber\u201d dac\u0103 dorin\u021ba m\u0103 constr\u00e2nge nestingherit, determin\u00e2ndu-mi ac\u021biunea, care este liber\u0103 tocmai \u00een m\u0103sura \u00een care este astfel constr\u00e2ns\u0103 \u015fi determinat\u0103, \u015fi sunt \u201eneliber\u201d tocmai \u00een m\u0103sura \u00een care aceast\u0103 constr\u00e2ngere \u015fi determinare e\u0219ueaz\u0103 \u015fi sunt eliberat, tocmai prin obstaculizarea mi\u0219c\u0103rii voin\u021bei mele c\u0103tre obiectul dorin\u0163ei mele, de determin\u0103rile voin\u021bei mele. Libertatea este nelibertatea \u00een fa\u0163a vrerii sau dorin\u0163ei, care \u00eemi determin\u0103, preced\u00e2nd-o \u015fi definind-o, voin\u0163a. Nelibertatea este, dimpotriv\u0103, eliberarea de guvernarea dorin\u0163ei, de imperiul vreri(ilor) involuntare, care involuntare \u015fi irezistibilele fiind, \u00eemi dicteaz\u0103 tot ceea ce este voluntar \u00een mine, dicteaz\u0103 con\u021binutul concret al libert\u0103\u021bii mele. Orice\u00a0 st\u00e2njenire a aceste guvern\u0103ri involuntare a voin\u021bei noastre \u201elibere\u201d este suferin\u0163\u0103.<\/p>\n Noi, ca oameni, suntem, \u00een sensul cel mai profund, o alc\u0103tuire de pl\u0103ceri \u015fi suferin\u021be \u00eentre\u021besute unele cu altele; \u015fi at\u00e2t de dens\u0103, de multipl\u0103 \u0219i rafinat\u0103 este aceast\u0103 \u00eencreng\u0103tur\u0103 de pl\u0103ceri \u0219i suferin\u021be, de lipsuri \u015fi de satisfaceri a lipsurilor, \u00eenc\u00e2t nu exist\u0103 niciun moment, oric\u00e2t de bine am duce-o \u00een via\u0163a noastr\u0103, c\u00e2nd toate lipsurile ne-au fost satisf\u0103cute \u015fi toate pl\u0103cerile \u015fi-au parcurs \u00eentreaga lor carier\u0103. Oric\u0103rui moment c\u00e2nd suntem con\u0219tien\u021bi de noi \u00een\u0219ine \u00eei este subiacent\u0103 o insatisfac\u021bie oarecare, o sete sau o poft\u0103, oric\u00e2t de diafan\u0103, care ne \u00eempinge, \u00een chip subtil (dar ineluctabil), c\u0103tre ceva<\/em> anume, un ceva confuz, poate, nedefinit sau chiar indefinibil, dar mereu prezent. Dac\u0103 \u00eens\u0103, printr-un miracol, toate lipsurile, pe toate palierele fiin\u021bei noastre, ar fi pe deplin satisf\u0103cute deodat\u0103<\/em>, atunci – chiar \u00een acel moment \u015fi chiar vii de-am fi ! \u2013\u00a0 am \u00eenceta (a\u0219a zic\u00e2nd) s\u0103 mai exist\u0103m. Am fi mor\u021bi \u00een via\u021b\u0103.<\/p>\n Nu g\u0103sim alt rost pentru energiile noastre, atunci c\u00e2nd debord\u0103m de vitalitate, \u00een afar\u0103 de acela de a le cheltui. Iar atunci c\u00e2nd ne odihnim sau l\u00e2ncezim fie c\u0103ut\u0103m s\u0103 ne ostoim o senza\u021bie ap\u0103s\u0103toare (oboseala, anxietate etc), fie t\u00e2njim s\u0103 ne satisfacem o \u201esete\u201d sau \u201epoft\u0103\u201d de repaos. \u00cen orice caz, at\u00e2t pl\u0103cerea, c\u00e2t \u015fi suferin\u021ba \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc aceea\u0219i dinamic\u0103: \u015fi una, \u015fi cealalt\u0103 caut\u0103 s\u0103 se epuizeze, s\u0103 se sting\u0103. Ele nu sunt, deci, scopuri \u00een sine. Ci doar o \u201epunte\u201d. Iar dac\u0103 toate pun\u0163ile ar putea fi trecute deodat\u0103<\/em>, deci dac\u0103 am putea s\u0103 ne pozi\u021bion\u0103m \u00een postura s\u0103tulului \u00een raport de toate \u201epoftele\u201d noastre\u00a0 – de la cele de prisos p\u00e2n\u0103 la cele strict trebuincioase din punct de vedere fiziologic -, ce ar mai r\u0103m\u00e2ne din noi? Am \u00eencepe s\u0103 plutim cu trupul \u015fi sufletul \u00een iazul celei mai depline satisfac\u0163ii existen\u021biale? Sau poate am descoperi c\u0103 ne-am golit de sens existen\u0163a, dezb\u0103r\u00e2ndu-ne de orice strop de \u201eanimus<\/em>\u201d?<\/p>\n S\u0103 ne g\u00e2ndim la urm\u0103toare \u00eentrebare. Ce este preferabil: s\u0103 fii s\u0103tul sau s\u0103 fii fl\u0103m\u00e2nd? S\u0103tul, desigur. Totodat\u0103, faptul c\u0103, gra\u0163ie naturii noastre perisabile, vom resim\u021bi iar\u0103\u0219i, la nu mult\u0103 vreme chiar \u015fi dup\u0103 cea mai copioas\u0103 mas\u0103, aceea\u0219i primordial\u0103 foame, nu schimb\u0103 cu nimic lucrurile. M\u00e2nc\u0103m, nu-i a\u015fa?, pentru niciun alt scop \u00een afar\u0103 de acela de a ne stinge nevoia de a m\u00e2nca, deci p\u00e2n\u0103 dob\u00e2ndim sa\u021bietatea, care sa\u021bietate este \u015fi va fi mereu efemer\u0103. Dar dac\u0103 sa\u021bietatea n-ar fi efemer\u0103, am mai avea noi vreun folos pentru hran\u0103 sau pentru pl\u0103cerile m\u00e2nc\u0103rii? Se va putea spune c\u0103, \u00een afar\u0103 de satisfacerea necesit\u0103\u021bilor pur biologice, actul de a m\u00e2nca, presupun\u00e2nd desigur c\u0103 hrana ne \u00eenc\u00e2nt\u0103 gustul, ne procur\u0103 o desf\u0103tare care nu este reductibil\u0103 la o simpl\u0103 func\u021bie fiziologic\u0103 \u015fi care astfel dob\u00e2nde\u0219te valoare \u00een sine. Se prea poate. Dar oare aceast\u0103 desf\u0103tare nu este cumva subordonat\u0103 func\u021biunii fiziologice, determinat\u0103 de aceasta \u015fi existent\u0103 strict \u00een marja acesteia? Dac\u0103 dispare foamea, nu dispare cu ea \u015fi desf\u0103tarea hr\u0103nirii? Dac\u0103 ne-am \u00eendestulat stomacul p\u00e2n\u0103 la refuz, atunci \u015fi cele mai rafinate bucate vor ajunge s\u0103 ne \u00eengre\u021bo\u0219eze. Acela\u0219i lucru, la o adic\u0103, este valabil pentru toate tipurile de pl\u0103cere. Toate pl\u0103cerile, oricare ar fi natura acestora, tind c\u0103tre unul \u015fi acela\u0219i scop: mistuirea propriei lor substan\u021be. Pl\u0103cerea tinde s\u0103 se sting\u0103 pe sine. \u00centr-adev\u0103r, oare nu cumva, atunci c\u00e2nd ne \u00eenfrupt\u0103m din dulcea\u021ba vreunei pl\u0103ceri oarecare, pulsiunea care ne orienteaz\u0103 voin\u021ba c\u0103tre respectiva pl\u0103cere scade pe m\u0103sur\u0103 ce ne \u00eendestulam din ea \u015fi dispare de \u00eendat\u0103 ce “foamea”, “setea” sau lipsa, oricum am denumi-o, care ne-a \u00eempins c\u0103tre pl\u0103cerea respectiv\u0103 a disp\u0103rut, disp\u0103r\u00e2nd cu ea \u015fi pl\u0103cerea \u00eens\u0103\u0219i? Se prea poate s\u0103 ne auzim adres\u00e2ndu-ne \u00een sinea noastr\u0103, \u00een toiul vreunei desf\u0103t\u0103ri deosebit de intense, c\u00e2te vreo exclama\u021bie de tipul: \u201evai, ce n-a\u015f da ca momentul acesta s\u0103 nu se sf\u00e2r\u0219easc\u0103 niciodat\u0103!\u201d. Aceasta, trebuie spus, nu este un indiciu al perenit\u0103\u021bii pl\u0103ceri, \u015fi nici nu dovede\u0219te c\u0103 pl\u0103cerea cu pricina ar avea vreo valoare intrinsec\u0103. Nu, aceasta este doar manifestarea efemer\u0103 a aceleia\u0219i pulsiuni auto-mistuitoare care \u00eenso\u021be\u0219te toate pl\u0103cerile. Este doar dorin\u021ba de a continua p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t.<\/em> Pl\u0103cerea ne determin\u0103 astfel s\u0103 ne prelungim delectarea p\u00e2n\u0103 ce pl\u0103cerea \u00eens\u0103\u0219i va fi \u00eencetat s\u0103 mai existe. \u00cen orice moment al delect\u0103rii ne-am opri din \u00eensu\u0219i actul delect\u0103rii, dac\u0103 acest moment preced\u0103 apogeul acelei delect\u0103ri, care apogeu coincide tocmai cu momentul aneantiz\u0103rii pl\u0103cerii, ne sim\u021bim nesatisf\u0103cu\u021bi. Satisfac\u021bia nu este niciodat\u0103 deplin\u0103 dec\u00e2t atunci c\u00e2nd ea va fi izbutit s\u0103 se \u0219tearg\u0103 pe sine. Aici se va putea obiecta c\u0103 ne-am hazardat c\u00e2nd am a\u0219ezat apogeul pl\u0103cerii c\u0103tre sf\u00e2r\u0219itul intervalului desf\u0103t\u0103tor, atunci c\u00e2nd pl\u0103cerea este \u00een realitate mai slab\u0103, \u0219tiut fiind c\u0103 momentul de intensitate maxim\u0103 a pl\u0103cerii este anterior, ba chiar coincide cu primele momente ale desf\u0103t\u0103rii. Obiec\u021bia e\u0219ueaz\u0103 \u00eens\u0103 \u00eentr-o confuzie. Pl\u0103cerea este mai \u201eintens\u0103” atunci c\u00e2nd lipsa care t\u00e2nje\u0219te c\u0103tre acea pl\u0103cere este ea \u00eens\u0103\u015fi mai intens\u0103. Suferin\u021ba aici – c\u0103ci orice lips\u0103 este o suferin\u021b\u0103 \u00een sensul larg al cuv\u00e2ntului –\u00a0 este v\u00e2ntul care sufl\u0103 \u00een p\u00e2nzele pl\u0103cerii. Ceea ce luam a fi intensitatea pl\u0103cerii era \u00een realitate intensitatea poftei<\/em>, adic\u0103 intensitatea suferin\u021bei care vrea s\u0103 fie absorbit\u0103 \u00een pl\u0103cere. Purific\u00e2ndu-se de aceast\u0103 suferin\u021b\u0103, pl\u0103cerea tinde s\u0103 se des\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103, dar rezult\u0103 \u00een acela\u0219i timp c\u0103, des\u0103v\u00e2r\u0219indu-se, pl\u0103cerea se \u015fi stinge.<\/p>\n S-ar mai putea obiecta c\u0103 nu este strict logic a spune c\u0103 apogeul unei pulsiuni, oricare ar fi aceasta, coincide cu momentul epuiz\u0103rii sale, pentru c\u0103 acest moment, prin ipotez\u0103, este \u00een afara pulsiunii respective, iar apogeul unui lucru nu poate fi altceva dec\u00e2t o parte (un interval, un moment) al acelui lucru. Dar \u015fi aceast\u0103 obiec\u021biune ignor\u0103 o realitate simpl\u0103, anume c\u0103 exist\u0103 lucruri, abstracte sau nu, care nu se des\u0103v\u00e2r\u0219esc dec\u00e2t prin epuizare. S\u0103 lu\u0103m conceptul abstract de \u201ec\u0103utare\u201d. Evident, orice c\u0103utare este o c\u0103utare pentru un \u201eceva\u201d care, odat\u0103 g\u0103sit, stinge \u00eens\u0103\u0219i c\u0103utarea. Apogeul \u201ec\u0103ut\u0103rii\u201d este \u201eg\u0103sirea\u201d, scopul c\u0103tre care tinde \u015fi de la care-\u015fi \u00eemprumut\u0103 sensul respectiva c\u0103utare, dar \u015fi sf\u00e2r\u0219itul c\u0103ut\u0103rii. La fel, apogeul construirii<\/em> nu poate fi dec\u00e2t construc\u021bia<\/em> finalizat\u0103, dar este clar c\u0103, odat\u0103 finalizat\u0103 construc\u021bia, construirea, ca proces de sine st\u0103t\u0103tor, s-a epuizat. Acesta era de fapt \u015fi scopul. Exist\u0103 lucruri, printre care \u015fi pl\u0103cerea, care tind c\u0103tre contrariul lor, dar cum ele prin \u00eens\u0103\u0219i natura lor exclud acest contrariu, nu le mai r\u0103m\u00e2ne altceva dec\u00e2t s\u0103 se nege pe sine; \u015fi neg\u00e2ndu-se pe sine, ele se \u015fi des\u0103v\u00e2r\u0219esc, c\u0103ci ele nu aveau dintru \u00eenceput alt\u0103 finalitate dec\u00e2t aceea de a-\u015fi afirma propriul lor contrariu. Durata \u00een sine a pl\u0103cerii e irelevant\u0103 at\u00e2ta timp c\u00e2t, mistuindu-se \u00een chip natural, ea s-a des\u0103v\u00e2r\u0219it prin stingere.<\/p>\n Aceasta ridic\u0103 semne de \u00eentrebare atunci c\u00e2nd vorbim de pl\u0103cere, pl\u0103ceri \u015fi finalitatea pl\u0103cerilor, pentru c\u0103 tot acolo e dac\u0103 pl\u0103cerea e sorbit\u0103 cu pipeta \u015fi dr\u0103muit\u0103 cu m\u0103sura ori devorat\u0103 \u015fi mistuit\u0103 dintr-o singur\u0103 \u00eenghi\u021bitur\u0103 stra\u0219nic\u0103. Pl\u0103cerea e pl\u0103cere \u015fi, c\u00e2t\u0103 vreme prisose\u0219te \u00een fa\u0163a suferin\u0163ei, nu conteaz\u0103 c\u00e2t, unde \u015fi cum o g\u0103sim. Tot a\u015fa, c\u00e2t\u0103 vreme libertatea e de g\u0103sit \u00een vecin\u0103tatea pl\u0103cerii, ier nelibertatea \u00een cea a suferin\u021bei, rezult\u0103 c\u0103 o via\u0163\u0103 \u00een care abund\u0103 pl\u0103cerea, oric\u00e2t de scurt\u0103 ar fi altminterea, e o via\u0163\u0103 mai liber\u0103 dec\u00e2t o via\u0163\u0103 \u201ecump\u0103tat\u0103\u201d, fad\u0103 \u015fi cu pl\u0103ceri mode\u015fte, dar lung\u0103. \u015ei dac\u0103 o via\u0163\u0103 cump\u0103tat\u0103, tr\u0103it\u0103 \u00een acord cu toate virtu\u0163ile cump\u0103t\u0103rii, e o via\u0163\u0103 neliber\u0103, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u015fi cump\u0103tarea, la r\u00e2ndul ei, e doar un soi de silnicie.<\/p>\n Exist\u0103, deci, ceva dincolo de pl\u0103cere? Exist\u0103 libertate \u00een afara pl\u0103cerii? Are existen\u021ba noastr\u0103 vreun sens dincolo de orizontul sensibilit\u0103\u021bii, dincolo de pl\u0103cere (+) \u015fi suferin\u0163\u0103 (-)?<\/p>\n S\u0103 ne imagin\u0103m c\u0103 avem un prieten, pe care de altminteri \u00eel invidiem pentru ursita lui cea bun\u0103, c\u0103ci el este bogat \u015fi frumos \u0219i inteligent, dar care are o problem\u0103, sau \u00een orice caz ceea ce noi consider\u0103m a fi o problem\u0103, anume c\u0103 prietenul nostru, bietul de el, este dependent de droguri. \u00centr-adev\u0103r, el este un crackhead \u015fi jum\u0103tate. Zi de zi \u00eel vedem priz\u00e2nd \u015fi, v\u0103z\u00e2ndu-l, parc\u0103 ne petrece un sim\u021b\u0103m\u00e2nt de mil\u0103 \u0219i regret, pentru c\u0103 ni se pare c\u0103 prietenul nostru \u00ee\u0219i irose\u0219te multele daruri pe care o soart\u0103 prea generoas\u0103 i le-a oferit pe nemeritate. Dar \u00een afar\u0103 de compasiune, prietenul nostru, prin atitudinea lui, ne prilejuie\u0219te \u015fi un alt sentiment, \u015fi \u00eenc\u0103 unul pe care cu greu l-am fi anticipat, anume mirarea. Prietenul nostru, pare-se, ne comp\u0103time\u0219te \u015fi el pe noi, \u015fi nu pentru vreun alt motiv \u00een afar\u0103 de acela c\u0103, spre deosebire de el, noi nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219im acela\u0219i gust pentru drog. \u0218i este o mirare c\u00e2t se poate de justificat\u0103. Cine a mai auzit ca un dependent s\u0103-i comp\u0103timeasc\u0103 tocmai pe cei care au ocolit capcana viciului \u015fi tocmai pentru c\u0103 au f\u0103cut asta? Nu cumva, zicem noi \u00een sinea noastr\u0103, mai degrab\u0103 remu\u0219carea \u015fi regretul amarnic sunt sentimentele care s-ar cuveni s\u0103 se prind\u0103 de inima prietenului nostru, pentru c\u0103 el, ca un nenorocit, se face singur culpabil de groz\u0103via de a-\u0219i fi azv\u00e2rlit via\u021ba toat\u0103 \u00een haznaua puturoas\u0103 a adic\u021biei? A\u015fa s-ar p\u0103rea! Dar iat\u0103 c\u0103 prietenul nostru ne informeaz\u0103 c\u0103, de fapt, noi suntem \u00een eroare. Comp\u0103timirea noastr\u0103, ne spune el, este \u00een \u00eentregime van\u0103.<\/p>\n Noi credem<\/em> c\u0103 el este \u00een suferin\u021b\u0103, dar realitatea e c\u0103, departe de a\u015fa ceva, el este \u00een extaz. \u00cen orice caz, a\u0219a sus\u021bine el. El nu pretinde c\u0103 ar putea oric\u00e2nd s\u0103 se las\u0103 de drog, a\u015fa cum se am\u0103gesc cei mai mul\u021bi dependen\u021bi. Nu, el recunoa\u0219te cu deplin\u0103 candoare c\u0103 este de-a binelea \u015fi \u00een chip fatidic sclavul narcoticelor. Eroarea noastr\u0103, argumenteaz\u0103 \u00eens\u0103 narco-dialecticianul nostru, const\u0103 \u00een aceea c\u0103 am neglijat s\u0103 lu\u0103m \u00een calcul toate aspectele relevante, \u015fi anume tocmai elementul care \u00eel deosebe\u0219te pe prietenul nostru de majoritatea celorlal\u021bi dependen\u021bi, anume c\u0103 el este bogat \u015fi lipsit de griji materiale. Nicic\u00e2nd nu va suferi de pe urma poftei ne\u00eemplinite. Astfel c\u0103, de-ar vrea, \u015fi \u00eentr-adev\u0103r el vrea, prietenul nostru \u015fi-ar putea petrece tot restul vie\u021bii sub fiorul drogului, f\u0103r\u0103 nicio piedic\u0103. \u00cei vom zice, desigur, c\u0103 el se \u00een\u015fal\u0103, c\u0103 drogul \u00ee\u015fi va pierde puterea, c\u0103 oricum s\u0103n\u0103tatea lui se va ofili \u015fi c\u0103, \u00een final, sf\u00e2r\u0219itul lui va fi unul ignobil, intempestiv \u015fi, evident, prematur. Dar toate acestea nu-l impresioneaz\u0103 c\u00e2tu\u015fi de pu\u021bin. \u00ce\u0219i va pierde drogul efectul? Nicio problem\u0103, exist\u0103 at\u00e2tea alte droguri! Va muri de t\u00e2n\u0103r? Se prea poate, dar via\u021ba lui, cantitativ scurt\u0103, va fi fost, f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, calitativ superioar\u0103. Fiecare secund\u0103 a vie\u021bii el \u015fi-o tr\u0103ie\u0219te cu o intensitate pe care al\u021bii abia \u015fi-o pot imagina. Chiar dac\u0103 va muri de timpuriu, el va fi tr\u0103it \u00een pu\u021bina lui via\u021b\u0103 c\u00e2t al\u021bii \u00eentr-un milion de ani. De fapt, ne zice el, noi suntem cei care, prea servili fa\u021b\u0103 de virtu\u021bile \u015fi precau\u021biile noastre liliputane, ocolim cu o miopie plebee singura \u0219ans\u0103 de a cunoa\u0219te unica specie de extaz paradiziac pe care existen\u021ba noastr\u0103 teluric\u0103 ne-o poate \u00een mod demonstrabil procura. \u015ei pentru acest motiv, mai adaug\u0103 el cu o not\u0103 de dispre\u021b, suntem vrednici de toat\u0103 comp\u0103timirea.<\/p>\n Adic\u021bia, ne mai spune el, e o for\u021b\u0103 extern\u0103, dar odat\u0103 ce a prins r\u0103d\u0103cini \u00een noi, se tope\u0219te in fiin\u021ba noastr\u0103, inject\u00e2nd-\u015fi compulsiile neuro-chimice at\u00e2t de ad\u00e2nc \u00een carnea noastr\u0103, \u00eenc\u00e2t acestea devin inextricabil \u00eentre\u021besute cu toate compulsiile si adic\u0163iile “fire\u0219ti” la care natura ne-a os\u00e2ndit pe cale fiziologic\u0103. Sigur c\u0103 \u00eempotriva adic\u021biilor \u201eartificiale\u201d depune m\u0103rturie tocmai artificialitatea lor.\u00a0Daca jugul lor e greu, asta se explic\u0103 prin aceea c\u0103, \u00eenh\u0103m\u00e2ndu-ne dinadins la el, ne-am asumat o greutate care, spre deosebire de multe altele, nu ne era h\u0103r\u0103zit\u0103. Dar admi\u021b\u00e2nd aceasta, nu r\u0103m\u00e2ne neatins faptul c\u0103, odat\u0103 \u00eenjuga\u021bi, r\u0103m\u00e2nem \u00eenjuga\u021bi tot at\u00e2t c\u00e2t am fi \u0219i dac\u0103 adic\u021bia ne era predestinat\u0103? Originile prezentului nu sunt importante c\u00e2t\u0103 vreme realitatea lui e aceea\u0219i.<\/p>\n Nu vom fi, \u015fi pe bun\u0103 dreptate, prea<\/em> impresiona\u021bi de argumenta\u021bia prietenului nostru imaginar. Dar \u00eenainte de a-i respinge abordarea, s\u0103 ne amintim c\u0103 exemplul pe care l-am oferit este, poate, mult prea \u00eenc\u0103rcat emo\u021bional \u0219i astfel risc\u0103 s\u0103 ne coloreze impresiile \u00een tonuri mult prea sumbre. Repro\u0219ul pe care i-l aducem e c\u0103 \u015fi-a scurtat existen\u0163a, ocolind etapele \u201efire\u0219ti\u201d ale maturiz\u0103rii \u00eentru responsabilitate social\u0103 \u015fi cheltuindu-\u0219i combustibilul vital de dragul unei singure explozii de pl\u0103cere, \u00een loc s\u0103-\u015fi dr\u0103muiasc\u0103 propria stingere cu chibzuial\u0103 \u015fi zg\u00e2rcenie, a\u015fa cum facem noi. Ni se pare c\u0103, proced\u00e2nd astfel, \u015fi-a devalorizat existen\u021ba. Dar chiar avem temei s\u0103 credem asta?<\/p>\n # va urma<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Iulian Dobrinescu \u00a0Libertatea nu este un scop \u00een sine. Nimeni nu-\u015fi dore\u0219te \u201elibertate\u201d pur \u015fi simplu, f\u0103r\u0103 alte adaosuri sau preciz\u0103ri. Nu exist\u0103 libertate dincolo de aliniamentul a\u0219tept\u0103rilor, dorin\u021belor \u015fi temerilor noastre. Un om mort pe din\u0103untru, lipsit de orice impuls l\u0103untric, un om care nu vrea \u015fi nu se teme de nimic, care […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1676,27],"tags":[1677,1117,1680],"class_list":["post-14976","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-78","category-filosofie","tag-egophobia-78","tag-filosofie","tag-iulian-dobrinescu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3Ty","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14976","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14976"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14976\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14977,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14976\/revisions\/14977"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14976"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14976"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14976"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}