prima parte a acestui text<\/a> poate fi citit\u0103 \u00een EgoPHobia #78<\/p>\nSe spune adesea c\u0103 existen\u021ba – faptul \u00een sine de a participa la existen\u021b\u0103 – are o valoare intrinsec\u0103 \u0219i c\u0103, astfel prezent\u00e2ndu-se lucrurile, existen\u021ba ni se recomand\u0103 cu deplin\u0103 eviden\u021b\u0103 ca fiind preferabil\u0103 neantului, care prin defini\u021bie nu are nici valoare \u015fi nici orice alt atribut care s\u0103-l recomande \u00een vreun fel. Aser\u021biunea aceasta \u2013 s-o recunoa\u015ftem! – nu este, nici m\u0103car la o privire superficial\u0103, deosebit de plauzibil\u0103, dar ea este totu\u015fi implicit\u0103 (poate pe neg\u00e2ndite) \u00een multe discursuri etice: \u00een cazul dezbaterilor despre etica avortului, spre exemplu, o atare viziune trebuie (m\u0103car) presupus\u0103 acolo unde se vorbe\u0219te despre \u201eimoralitatea\u201d suprim\u0103rii unei existen\u021be nule din punctul de vedere al experien\u021belor (de orice fel). La fel \u015fi \u00een ce prive\u0219te chestiunea eutanasiei, insisten\u021ba anumitor persoane c\u0103 via\u021ba trebuie men\u021binut\u0103 p\u00e2n\u0103-n p\u00e2nzele albe, indiferent de calitatea ei, pare a implica (cel pu\u0163in) o credin\u021b\u0103 cum c\u0103 simplul fapt de a exista (de-a fi \u00een via\u0163\u0103) are valoare, independent de alte considera\u021bii.<\/p>\n
S\u0103 analiz\u0103m mai \u00een detaliu aceast\u0103 idee. Ce vrem s\u0103 spunem prin aceea c\u0103 existen\u021ba – faptul de a exista – are o valoare care \u00eei este inerent\u0103? Vrem s\u0103 spunem prin aceast\u0103 c\u0103 orice obiect existent, oric\u00e2t de inert, o piatr\u0103 s\u0103 zicem, are o oarecare valoare, derivat\u0103 din simplul fapt c\u0103 exist\u0103, sau poate vrem s\u0103 spunem c\u0103 nu obiectul ca atare, fie el \u015fi o piatr\u0103, are valoare, ci numai faptul \u00eensu\u0219i c\u0103 el exist\u0103? Oricum am lua-o, problema formulat\u0103 \u00een termeni a\u0219a de explici\u021bi, pare s\u0103 ne sugereze de la bun \u00eenceput o solu\u021bie, pentru c\u0103 o asemenea afirma\u021bie, \u00een ambele sale forme, este pur arbitrar\u0103<\/em>. Nu exist\u0103 niciun motiv s\u0103 o accept\u0103m. Din fericire, este clar c\u0103 nu acesta este sensul real al afirma\u021biei c\u0103 existen\u021ba are valoare \u00een sine. C\u00e2nd vorbim de valoarea existen\u021bei<\/em>, este limpede c\u0103 noi, cei care ne punem asemenea \u00eentreb\u0103ri, noi oamenii adic\u0103, nu ne g\u00e2ndim la existen\u021b\u0103 ca no\u021biune abstract\u0103, sau la existen\u021b\u0103 ca (meta)categorie ontologic\u0103, \u015fi nici nu ne g\u00e2ndim la existen\u021ba oric\u0103ror alte obiecte care ne sunt (mai mult sau mai pu\u0163in) indiferente, ci ne referim la noi \u00een\u015fine, la propria noastr\u0103 existen\u021b\u0103. S-ar p\u0103rea, deci, c\u0103 afirma\u0163ia \u201eexisten\u0163a este intrinsec valoroas\u0103\u201d este doar un mod neutru \u015fi care pare s\u0103 fie \u00een asentimentul tuturor de a spune un alt lucru, nu la fel de neutru, dar care se bucur\u0103 totu\u0219i de acela\u0219i asentiment, anume: \u201enoi oamenii suntem importan\u021bi!\u201d; \u201enoi oamenii suntem importan\u0163i \u015fi ne sup\u0103r\u0103m dac\u0103 cineva insinueaz\u0103 altceva!\u201d; \u201enoi oamenii suntem importan\u021bi \u015fi, tem\u00e2ndu-ne, c\u0103 totu\u0219i o atare proclama\u021bie r\u0103sun\u0103 cam gol, insist\u0103m s\u0103 ne purt\u0103m de parc\u0103 importan\u021ba noastr\u0103 este un dat al naturii\u201d.<\/p>\nEste c\u00e2t se poate de firesc s\u0103 ne consider\u0103m importan\u021bi, dar, totu\u0219i, exist\u0103 oare vreun motiv s\u0103 consider\u0103m c\u0103 suntem realmente<\/em> mai importan\u021bi dec\u00e2t, s\u0103 zicem, firele de praf de pe drum? Din capul locului, vom veni cu obiec\u021bia c\u0103 \u00eentrebarea este absurd\u0103<\/em>. Iar aceasta deoarece a spune c\u0103 un lucru import\u0103 sau are valoare este totuna cu a spune c\u0103 el import\u0103 sau are valoare pentru cineva<\/em>. \u015ei, din moment ce numai noi, cel pu\u0163in din c\u00e2te \u0219tim, alc\u0103tuim acest \u201ecineva\u201d, deci din moment ce numai noi, ca fiin\u021be capabile de g\u00e2ndire reflexiv\u0103, putem atribui oric\u0103rei entit\u0103\u021bi importan\u021b\u0103 sau valoare (c\u0103ci numai pentru noi aceste no\u021biuni, de valoare sau importan\u021b\u0103, au vreun sens), putem conchide c\u0103, fiind importante pentru noi, ele au \u015fi realmente importan\u021b\u0103, pentru c\u0103 acesta este singurul mod \u00een care ceva poate s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 \u201erealmente\u201d importan\u021b\u0103.<\/p>\nTotu\u0219i, dac\u0103 mai reflect\u0103m un pic, vom observa, poate, c\u0103 nu asta e ceea ce \u00een\u021belegem atunci c\u00e2nd spunem c\u0103 un lucru sau altul are \u201evaloare\u201d. Aceasta este (sau pare s\u0103 fie) o afirma\u021bie strict obiectiv\u0103, deci o afirma\u021bie despre<\/em> lucrul la care ea se refer\u0103. Nu e vorba nicidecum de ceva pur subiectiv, de expresia unei st\u0103ri emo\u021bionale l\u0103untrice. C\u00e2nd spunem despre ceva, orice ar fi acel ceva, c\u0103 \u201eare valoare\u201d, este \u201evaloros\u201d, \u201emerit\u0103\u201d, are important\u0103 ori trebuie prezervat, eviden\u021biem o proprietare real\u0103 a acestui ceva – \u201epre\u021biozitatea\u201d lui, care, fiind \u00eenglobat\u0103 \u00een valoare, iradiaz\u0103 \u00een ochii no\u0219tri cu for\u0163a eviden\u021bei. Aurul este pre\u0163ios, nu-i a\u015fa?, pentru motive foarte bine \u00eentemeiate, pe care orice economist le-ar putea enumera cu patos \u015fi \u201eobiectivitate\u201d \u0219tiin\u021bific\u0103, iar nu pentru c\u0103 noi, ca ni\u015fte maimu\u021be antropoide ce suntem, ne l\u0103s\u0103m vr\u0103ji\u021bi de pu\u021bin\u0103 sclipeal\u0103 g\u0103lbuie. Dar dac\u0103, la urma urmei, tot maimu\u021ba din noi este cea care vorbe\u0219te \u015fi, tot vorbind despre importan\u021ba micilor noastre existen\u021be, nu facem altceva dec\u00e2t s\u0103 ne exhib\u0103m arogan\u021ba \u015fi anxiet\u0103\u021bile existen\u021biale?<\/p>\nS\u0103 lu\u0103m, \u00een scop ilustrativ, afirma\u021bia \u201eciocolata are gust bun\u201d. Aceasta pare s\u0103 fie o afirma\u021bie despre ciocolat\u0103, dar \u00een realitate nu este a\u0219a. Proprietatea de a avea \u201egust bun\u201d nu este o proprietate a ciocolatei. De fapt, gustul pe care un lucru sau altul \u201e\u00eel are\u201d nu este de fapt o proprietate a acelui lucru, dup\u0103 cum nu este o proprietate a niciunui alt obiect. C\u00e2nd spunem c\u0103 ceva are gust, bun sau r\u0103u, nu spunem realmente altceva \u00een afar\u0103 de faptul c\u0103 acel obiect ne provoac\u0103, atunci c\u00e2nd \u00eel a\u0219ez\u0103m pe limb\u0103, o senza\u021bie papilar\u0103 pl\u0103cut\u0103. Aceast\u0103 senza\u021bie, nu putem nega, este corelat\u0103 cu unele propriet\u0103\u021bi reale ale obiectului, dar aceste propriet\u0103\u021bi nu sunt ele \u00eensele gust, ci cu totul altceva. Prin urmare, atunci c\u00e2nd spunem c\u0103 ciocolata are gust bun, nu facem altceva dec\u00e2t s\u0103 dezv\u0103luim o informa\u021bie despre noi \u00een\u0219ine, anume c\u0103 senza\u021bia ciocolatei pe limba noastr\u0103 este pl\u0103cut\u0103. Aceast\u0103 senza\u021bie, singur\u0103, nu ne spune nimic despre ciocolat\u0103, nici m\u0103car c\u0103 vom resim\u021bi aceea\u0219i pl\u0103cere c\u00e2nd o vom gusta din nou. O asemenea cunoa\u0219tere o vom dob\u00e2ndi numai dup\u0103 ce am m\u00e2ncat suficient\u0103 ciocolat\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 fim asigura\u021bi de corela\u021bia constant\u0103 dintre aplicarea ei pe limb\u0103 \u015fi senza\u0163ia papilar\u0103 pl\u0103cut\u0103, deci este vorba de o inferen\u021b\u0103 inductiv\u0103 ulterioar\u0103, care se \u00eentemeiaz\u0103 nu pe gustul pl\u0103cut ca atare, ci pe caracterul repetat al acestuia.<\/p>\n
Dac\u0103 \u015fi afirma\u021bia \u201eexisten\u021ba are \u00een sine valoare\u201d face parte din aceea\u0219i categorie de afirma\u021bii ca aceea despre savoarea gustului pl\u0103cut, \u015fi \u00eentr-adev\u0103r avem toate motivele s\u0103 credem c\u0103 a\u015fa \u015fi este, atunci s\u0103 c\u0103dem de acord c\u0103 aceasta nu este \u00een realitate o afirma\u0163ie despre existen\u0163\u0103<\/em> sau valoarea<\/em> ori importanta<\/em> existen\u0163ei, ci este doar m\u0103rturisirea involuntar\u0103 a faptului c\u0103 ne place s\u0103 ne consider\u0103m importan\u0163i sau valoro\u0219i. Corolarul ar fi c\u0103, dac\u0103 accept\u0103m cele de mai sus, afirma\u021biile despre \u201evaloarea\u201d existen\u0163ei sunt condamnate a nu avea niciun sens (obiectiv) \u015fi, dac\u0103 le interog\u0103m toate dedesubturile, ajungem, prin distilare analitic\u0103, la a constata c\u0103 ele \u00een realitate vor s\u0103 zic\u0103 numai at\u00e2t: \u201e\u00eemi place s\u0103 fiu\u201d, \u201em\u0103 bucur c\u0103 exist\u201d etc. Ceea ce, \u00een treac\u0103t fie spus, este totuna cu a spune \u201e\u00eemi place pl\u0103cerea \u015fi de aceea vreau s\u0103 fiu\u201d. De asemenea, mai pot \u00eensemna \u201emi-e team\u0103 s\u0103 nu fiu\u201d etc.<\/p>\n\u00cen orice caz, se poate spune, dac\u0103 nu orice altceva, c\u0103 existen\u021ba ofer\u0103 cel pu\u021bin posibilitatea fericirii<\/em>, care posibilitate nici m\u0103car nu exist\u0103 pentru cel care el \u00eensu\u0219i nu exist\u0103, n-a existat niciodat\u0103 sau a \u00eencetat de a mai exista. Ca atare, dat fiind c\u0103 fericirea este un scop \u00een sine, a c\u0103rui dezirabilitate transpare, \u00een mod nemijlocit \u0219i neechivoc, din \u00eens\u0103\u0219i natura lui, rezult\u0103 c\u0103, tocmai prin acest lucru, cel care exist\u0103 se afl\u0103 \u00eentr-o pozi\u021bie mai bun\u0103, deci preferabil\u0103,<\/em> celui care nu exist\u0103, care nici m\u0103car nu poate accede la conceptul<\/em> de fericire. Unele critici pot fi aduse. Dac\u0103 \u00eens\u0103\u0219i valoarea existen\u021bei este \u00een colimator, nu putem avansa un argument care nu st\u0103 \u00een picioare dec\u00e2t dac\u0103 presupunem deja aceast\u0103 valoare. Fericirea, ca un lucru recomandabil sau despre care se b\u0103nuie\u0219te c\u0103 ar fi recomandabil, este de dorit, dar dac\u0103 este de dorit, aceasta e pentru c\u0103-i un lucru pre\u021bios sau, ceea ce e tot una, pentru c\u0103 este un lucru rar sau greu accesibil, deci care, \u00een cea mai mare parte a timpului, ne lipse\u0219te. Dac\u0103 este adev\u0103rat c\u0103 \u201ecineva dore\u0219te numai ceea ce-i lipse\u0219te sau, mai bine zis, nu dore\u0219te ceea ce nu-i lipse\u0219te\u201d – [Platon, Banchetul, 200b, trad. Petru Cre\u0163ia, Bucure\u015fti,\u00a0 Humanitas, 2011<\/em>], rezult\u0103 c\u0103 dorim fericirea pentru c\u0103 ne lipse\u0219te \u0219i, lipsindu-ne, c\u0103utarea ei ne este de folos, dar numai \u00een marja acestui scop determinat, dup\u0103 cum de folos este orice lucru care tinde s\u0103 suplineasc\u0103 o lips\u0103. Dar mai este de folos un lucru care supline\u0219te o lips\u0103 care nicic\u00e2nd nu a existat? Dac\u0103 r\u0103spunsul este nu, atunci nici fericirea nu e \u00een mod inerent valoroas\u0103 \u0219i, ca o consecin\u021b\u0103, ea nu este un scop \u00een sine. \u00centr-adev\u0103r, fericirea este dezirabil\u0103, \u00eens\u0103 numai \u00een chip de contrapartid\u0103 a contrariului s\u0103u, nefericirea, care genereaz\u0103 \u201ecererea<\/em>\u201d pentru fericire.<\/p>\nDorin\u021ba de a fi fericit implic\u0103, \u00een mod evident, dorin\u0163a de a exista, cel pu\u0163in \u00een circumstan\u021be fire\u015fti. Pentru a fi fericit, trebuie mai \u00eent\u00e2i sa exi\u0219ti. Ra\u021bionamentul, din p\u0103cate, nu func\u021bioneaz\u0103 \u015fi \u00een sens invers. Dac\u0103 nu po\u0163i fi fericit f\u0103r\u0103 mai \u00eent\u00e2i a exista, po\u0163i \u00eens\u0103 exista f\u0103r\u0103 a fi fericit. Dorin\u021ba de a exista, prin urmare, nu este totuna cu dorin\u0163a de a fi fericit. Dar dac\u0103 am stabilit ca aceste dou\u0103 dorin\u021be nu sunt una \u015fi aceea\u0219i – cu toate c\u0103 \u00een mod normal ele converg, presupun\u00e2ndu-se una pe cealalt\u0103-\u00a0 poate fi imaginat\u0103 vreo situa\u0163ie \u00een care ele s\u0103 se t\u0103g\u0103duiasc\u0103 reciproc? Sigur c\u0103 da. Dac\u0103 circumstan\u021bele vie\u0163ii unui individ sunt de o asemenea natur\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00eens\u0103\u015fi posibilitatea fericirii nu numai c\u0103 este categoric exclus\u0103, dar nefericirea este inevitabil garantat\u0103, atunci dorin\u021ba de a exista neag\u0103 dorin\u021ba de fi fericit. Iar aceasta pentru c\u0103 existen\u021bei, \u00eentr-o atare situa\u021bie, \u00eei este iremediabil ata\u0219at\u0103 nefericirea. Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 atunci cu foarte fireasca dorin\u0163\u0103 de a fi fericit; piere ea ca r\u0103mas\u0103 f\u0103r\u0103 obiect, ofilindu-se sub imposibilitatea realiz\u0103rii ei? Nu. Dorin\u0163a de a fi fericit are o component\u0103 pozitiv\u0103 – \u00een sensul c\u0103 tindem c\u0103tre fericire, o dorim, o r\u00e2vnim – , dar \u015fi o component\u0103 negativ\u0103 – \u00een sensul c\u0103 respingem nefericirea, o ocolim, o combatem. Este logic, pentru c\u0103 prezen\u021ba fericirii presupune absen\u021ba nefericirii, \u015fi \u00eenc\u0103 \u00een mod necesar. Desigur c\u0103 se poate imagina o stare neutr\u0103, o stare care nu-i nici fericire, nici nefericire. Dar despre o asemenea stare putem spune m\u0103car ca nici nu implic\u0103 fericirea, dar nici nu o exclude. Nefericirea \u00eens\u0103 exclude fericirea; iar nefericirea permanent\u0103 exclude permanent fericirea, exclude \u00eens\u0103\u0219i posibilitatea fericirii. Dorin\u021bei de a fi fericit, \u00een m\u0103sura \u00een care \u00eei sunt sugrumate toate celelalte c\u0103i de expresie, \u00eei mai r\u0103m\u00e2ne, putem fi siguri, aceast\u0103 latur\u0103 negativ\u0103. \u00centr-o asemenea situa\u021bie, except\u00e2nd vreo n\u0103dejde \u00eentr-o ipotetic\u0103 ameliorare viitoare, dorin\u0163a de fi fericit se va reg\u0103si, vr\u00e2nd, nevr\u00e2nd, la antipodul dorin\u0163ei de a exista; de unde rezult\u0103 c\u0103 ceea ce numim \u00een general dorin\u021ba de a exista<\/em> nu este \u00een realitate nicidecum a\u015fa ceva, ci o alt\u0103 dorin\u021b\u0103, dorin\u021ba de a fi fericit, care nu este altceva dec\u00e2t o \u201esete\u201d pentru un anumit tip de pl\u0103cere. O pl\u0103cere a c\u0103rei satisfac\u021bie presupune pur \u015fi simplu, cel mai adesea (dar nu \u00eentotdeauna), faptul de a exista.<\/p>\nEste adev\u0103rat c\u0103 se vehiculeaz\u0103 aici o distinc\u021bie (pretins) calitativ\u0103\u00a0 (\u015fi tradi\u021bional\u0103) \u00eentre a\u0219a zisele pl\u0103ceri ale trupului – grosiere \u0219i, pare-se, superficiale – \u0219i a\u0219a zisele pl\u0103ceri nobile – ale spiritului sau, \u00een orice caz, cu un pedigriu mai prestigios. De fapt, acestea din urm\u0103 a\u0219a de bine sunt v\u0103zute, \u00eenc\u00e2t nici m\u0103car nu mai primesc eticheta de pl\u0103cere. Ele sunt socotite virtu\u021bi, iar c\u0103utarea lor, praxis etic \u0219i prilej de fericire, care fericire nu este (\u0219i nu poate fi) sinonim\u0103 cu pl\u0103cerea. Dac\u0103 st\u0103m s\u0103 ne g\u00e2ndim mai bine \u00eens\u0103, nu exist\u0103 distinc\u021bie \u00eentre pl\u0103cere \u0219i fericire. Fericirea este ea \u00eens\u0103\u0219i o form\u0103 de pl\u0103cere; este con\u0219tientizarea pl\u0103cut\u0103, recomandat\u0103 intelectului tot prin intermediul pl\u0103cerii, a faptului c\u0103, per ansamblu, \u00een circumstan\u021bele unei vie\u021bi particulare, pl\u0103cerea (sau numai posibilitatea pl\u0103cerii) dep\u0103\u0219e\u0219te suferin\u021ba. Con\u0219tientizarea posibilit\u0103\u021bii pl\u0103cerii este ea \u00eens\u0103\u0219i o pl\u0103cere care, \u00eentoars\u0103 spre sine \u0219i contempl\u00e2ndu-se pe sine, se converte\u0219te \u00eentr-o nou\u0103 form\u0103 de pl\u0103cere, distinct\u0103 \u0219i autonom\u0103, dar totu\u0219i derivat\u0103. Aceasta este fericirea.<\/p>\n
Pl\u0103cerile c\u0103rnii – \u00een treac\u0103t fie spus –\u00a0 nu sunt doar asta, adic\u0103 pl\u0103ceri pur senzuale ale trupului, ci sunt \u0219i pl\u0103ceri ale sufletului. Atunci c\u00e2nd sim\u021bim o pl\u0103cere, senza\u021bia brut\u0103 de juisare este permanent \u00eenso\u021bit\u0103 \u015fi de un fenomen pur mental, anume reflectarea acestei pl\u0103ceri in intelect. Simt pl\u0103cerea \u015fi sunt con\u0219tient c\u0103 simt pl\u0103cerea, aceast\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 fiind ea \u00eens\u0103\u0219i izvorul unei delect\u0103ri care este distinct\u0103 de senza\u021bia primar\u0103 din care se extrage. Mai mult, aceasta dedublare a pl\u0103cerii \u00een intelect este prilej pentru alte pl\u0103ceri derivate, \u015fi ele mentale. Con\u0219tiin\u021ba unei pl\u0103ceri actuale este \u0219i con\u0219tiin\u021ba unei dorin\u021be prealabile actualizate, c\u0103ci \u00eentr-adev\u0103r \u00eenainte de a exista pl\u0103cerea ca atare a existat aspira\u021bia c\u0103tre pl\u0103cere, adic\u0103 dorin\u021ba. Con\u0219tiin\u021ba unei dorin\u021be ne\u00eemplinite este suferin\u021b\u0103, poate, dar con\u0219tiin\u021ba unei pl\u0103ceri \u00eemplinite este ne\u00eendoios pl\u0103cere. \u00cen fine, aceast\u0103 ultim\u0103 pl\u0103cere declan\u0219eaz\u0103 \u0219i ea un moment psihic specific, m\u00e2ndria, care m\u00e2ndrie se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 con\u0219tiin\u021bei tot \u00een chipul unei pl\u0103ceri.<\/p>\n
Nu exist\u0103, prin urmare, o \u201edorin\u021b\u0103\u201d, \u201epulsiune\u201d sau orice alt\u0103 tendin\u021b\u0103 c\u0103tre existen\u021b\u0103 per se<\/em>. Existen\u021ba (i.e. participarea la existen\u021b\u0103, via\u0163a) este pre\u0163uit\u0103 nu ca atare, ci ca matrice, ca premis\u0103 necesar\u0103 (dar nu \u015fi suficient\u0103, desigur) a realiz\u0103rii unei st\u0103ri mintale \u2013 o stare emo\u021bional\u0103 de fapt, care este adev\u0103rata for\u021b\u0103 motrice a dorin\u021bei de a persista \u00een existen\u021b\u0103. Aceast\u0103 \u201edorin\u021b\u0103\u201d se desprinde, \u00een fapt, dintr-un izvor unic: sensibilitatea, deci capacitatea de a sim\u021bi at\u00e2t suferin\u021b\u0103, c\u00e2t \u015fi pl\u0103cere. Aceast\u0103 capacitate injecteaz\u0103 semnifica\u021bie \u00een existen\u021ba noastr\u0103 \u0219i traseaz\u0103, \u00een termeni generali, parametrii no\u0219tri axiologici. Nu putem spune despre nimic c\u0103 este bun sau r\u0103u, dezirabil sau indezirabil, altfel dec\u00e2t raport\u00e2nd aceast\u0103 judecat\u0103 de valoare la cele dou\u0103 coordonate fundamentale ale pl\u0103cerii \u015fi suferin\u021bei. \u00cen absen\u021ba acestei capacit\u0103\u021bi sensibile, aceste concepte (bine, r\u0103u etc.) ar fi de altfel complet lipsite de sens. Orice ra\u021bionament axiologic penduleaz\u0103 \u00eentre aceste dou\u0103 borne de hotar \u015fi devine inaplicabil \u00een afara lor. Virtutea \u00eens\u0103\u0219i, dac\u0103 nu ne procur\u0103, fie \u015fi numai sub deghizamentul mul\u021bumirii de sine, o umbr\u0103 de \u00eenc\u00e2ntare sau nu ne ostoie\u0219te o suferin\u021b\u0103 ori alung\u0103 o team\u0103, ar fi de prisos; iar asta dac\u0103 am mai putea-o m\u0103car recunoa\u0219te.<\/p>\nNu putem alege \u00eentre existen\u021b\u0103 \u015fi non-existen\u021b\u0103 f\u0103c\u00e2nd uz de categoriile clasice ale binelui \u015fi r\u0103ului, dezirabilului sau indezirabilului, pentru c\u0103 acestea au sens numai \u00een cadrul trasat de aceast\u0103 capacitate sensibil\u0103 fundamental\u0103. Or, prin ipotez\u0103, un termen al ecua\u021biei este plasat in afara acestei capacit\u0103\u021bi. Cu alte cuvinte, nu putem spune c\u0103 non-existen\u021ba (sau op\u021biunea non-existen\u021bei) este un r\u0103u sau c\u0103 este indezirabil\u0103, pentru c\u0103 astfel ne izbim de urm\u0103toarea problem\u0103: pentru cine este un r\u0103u?; pentru cine este indezirabil\u0103?<\/em> Evident, nu poate fi vorba de cel (sau cea) care a \u00eencetat de a mai exista, tocmai pentru c\u0103, nemaiexist\u00e2nd, ace(a)sta nu mai poate cunoa\u0219te nici r\u0103ul \u015fi nici suferin\u021ba. Nici nu putem avansa (nu \u00een mod rezonabil, \u00een orice caz) un argument de tip utilitarist \u00een sensul c\u0103, p\u0103r\u0103sind existen\u021ba \u00een mod prematur, aceast\u0103 persoan\u0103 ipotetic\u0103 \u00ee\u0219i reduce sim\u021bitor cuantumul total al experien\u021belor pozitive semnificative, astfel c\u0103, per total, via\u021ba acesteia va fi fost mai s\u0103rac\u0103 \u00een pl\u0103cere (sau fericire), nu neap\u0103rat la modul absolut, ci eventual numai \u00een chip poten\u021bial.<\/em> De ce? Argumentul postuleaz\u0103, implicit sau explicit, c\u0103 cineva<\/em> a ie\u0219it \u00een pierdere, dar acest cineva, prin ipotez\u0103, nu (mai) exist\u0103; este vorba, deci, de o proiec\u021bie ipotetic\u0103 unei vie\u021bi care nu mai exist\u0103. Este vorba de o pierdere ipotetic\u0103 resim\u021bit\u0103 de un individ ipotetic. Nimeni \u00een realitate nu a pierdut nimic.<\/p>\nTotodat\u0103, e bine s\u0103 \u021binem seama de faptul c\u0103, \u00een ipoteza dat\u0103, nu renun\u021b\u0103m la ceva anume, ci renun\u021b\u0103m la motivele pentru care aceast\u0103 renun\u021bare este o renun\u021bare; a refuza un pahar de ap\u0103 c\u00e2nd ne este sete e o renun\u021bare, dar dac\u0103, odat\u0103 cu refuzul paharului de ap\u0103, renun\u021b\u0103m \u015fi la setea care ne f\u0103cea s\u0103 poftim paharul cu ap\u0103, atunci nu mai suntem \u00een prezenta unei renun\u021b\u0103ri. O pierdere nu este cu adev\u0103rat o pierdere c\u00e2t\u0103 vreme ceea ce s-a pierdut a \u00eencetat (sau urmeaz\u0103 a \u00eenceta \u00een viitor) de a mai avea vreo \u00eensemn\u0103tate. Tot astfel, resping\u00e2ndu-se existen\u021ba, se respinge totodat\u0103 (poten\u021biala) fericire viitoare, dar aceast\u0103 renun\u021bare nu este strict vorbind o renun\u021bare (veridic\u0103), pentru c\u0103, descotorosindu-ne de existen\u021b\u0103, ne-am descotorosit totodat\u0103 de \u00eens\u0103\u0219i nevoia de fericire, de \u201esetea\u201d care genera \u00een noi pulsiunea c\u0103tre fericire, deci de \u00eens\u0103\u015fi \u201edorin\u0163a\u201d de a exista.<\/p>\n
Se sus\u021bine adesea c\u0103 pare a fi mai bine a avea un surplus de experien\u021be pozitive dec\u00e2t nicio experien\u021b\u0103 pozitiv\u0103 \u015fi c\u0103, \u00een mod corespunz\u0103tor, absen\u021ba total\u0103 a experien\u021belor pozitive este o stare de lucruri deloc preferabil\u0103 surplusului de experien\u021be pozitive. Argumentul, altminteri conving\u0103tor, presupune \u00eens\u0103 o anumit\u0103 \u201ecaptivitate\u201d \u00een cadrul logicii diadice a preferin\u021bei. Dar exist\u0103 temei pentru a ne ar\u0103ta b\u0103nuitori fa\u0163\u0103 de el. Dup\u0103 cum spuneam mai sus, toate pendul\u0103rile preferen\u021biale \u00eentre un plus (+) \u015fi un minus (-) se explic\u0103 \u00een temeiul unei st\u0103ri de fapt prealabile care genereaz\u0103 impulsul preferin\u021bei: prefer\u0103m sa\u021bietatea foamei pentru c\u0103<\/em> natura a s\u0103dit \u00een noi necesitatea hr\u0103nirii; prefer\u0103m pl\u0103cerea suferin\u0163ei pentru c\u0103<\/em> suntem creaturi sensibile etc. Bog\u0103\u021bia este preferabil\u0103 s\u0103r\u0103ciei, spre exemplu, pentru c\u0103 suntem supu\u0219i unor constr\u00e2ngeri ambientale referitoare la hran\u0103, ad\u0103post, resurse materiale etc. Dac\u0103 \u00eens\u0103 ne-am putea muta pe o alt\u0103 planet\u0103, unde for\u021bele naturii conspir\u0103 s\u0103 ne satisfac\u0103 toate trebuin\u021bele, temeiul preferin\u021bei \u00eentre boga\u0163ie \u015fi s\u0103r\u0103cie s-ar aneantiza. Temeiul oric\u0103rei <\/em>preferin\u021be s-ar aneantiza, pentru c\u0103 orice preferin\u021b\u0103, la fel ca orice reflex voli\u0163ional de altfel, nu exist\u0103 dec\u00e2t de-a lungul axei celor dou\u0103 borne, \u00eentre pl\u0103cere (+) \u015fi suferin\u0163\u0103 (-).\u00a0\u00a0 Dincolo de pl\u0103cere \u015fi suferin\u0163\u0103 nu exist\u0103 bine \u015fi r\u0103u, libertate sau nelibertate, \u015fi nici vreun sens al existen\u021bei. Dincolo de pl\u0103cere \u015fi suferin\u021b\u0103 nu exist\u0103 dec\u00e2t repaus \u015fi nemi\u0219care.<\/p>\nConfruntarea dintre neant \u015fi existen\u0163\u0103 d\u0103 \u00een vileag urm\u0103torul lucru: nu este vorba de o alegere \u00eentre dou\u0103 op\u0163iuni, dintre care una este poten\u021bial preferabil\u0103 celeilalte, ci de a p\u0103\u015fi (sau nu) \u00een afara contextului existen\u0163ial care confer\u0103 alegerii \u00eense\u015fi \u00eentreaga sa semnifica\u021bie. Aceasta este \u015fi ea o alegere, dar nu este o alegere tradi\u0163ional\u0103, pentru c\u0103 nu opune un lucru dorit unui alt lucru nedorit (sau mai pu\u0163in dorit), ci pune pe tapet tocmai respingerea logicii preferin\u021bei. Deci este vorba de o a treia op\u0163iune. De unde rezult\u0103 c\u0103 moartea nu este un (-), cel pu\u0163in nu \u00een sine. Acesta e, de altfel motivul pentru care moartea, cu condi\u021bia desigur ca mortul s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 totu\u015fi \u00een via\u0163\u0103, a fost \u00een mod tradi\u021bional privit\u0103 ca o porti\u0163\u0103 de sc\u0103pare din \u201eprizonieratul\u201d cupletului pl\u0103cere-suferin\u0163\u0103. Acesta este miezul tuturor moralismelor \u00eentemeiate pe ascez\u0103, neprih\u0103nire, \u00eenfr\u00e2nare \u015famd. Descoperind c\u0103 moartea nu reprezint\u0103 (-), s-a c\u0103zut mult prea lesne \u00een gre\u0219eala de a crede c\u0103, totu\u015fi, ea reprezint\u0103 un (+); c\u00e2nd ea nu este, de fapt, nici una, nici alta. Suferin\u021ba, deci tot ceea ce este (-) a fost luat\u0103 drept (\u015fi \u00eentr-adev\u0103r este) nelibertate, silnicie, dar cum ea este \u00eentotdeauna, at\u00e2t conceptual, c\u00e2t \u015fi \u00een practic\u0103, negre\u0219it \u00eenso\u021bitoarea pl\u0103cerii \u2013 \u00een fond, o pl\u0103cere t\u0103g\u0103duit\u0103 este suferin\u0163\u0103, iar o suferin\u021b\u0103 t\u0103g\u0103duit\u0103 este, la r\u00e2ndul ei, pl\u0103cere -, a fost prea u\u015for s\u0103 se conchid\u0103 c\u0103, neg\u00e2ndu-le pe am\u00e2ndou\u0103, ne rec\u00e2\u0219tig\u0103m libertatea.<\/p>\n
\u201eSclavia\u201d \u00een fa\u0163a pl\u0103cerilor \u201evane\u201d, primejdia acestei subjug\u0103ri a sinelui nostru de c\u0103tre sinele nostru (?) este o tem\u0103 recurent\u0103 \u2013 \u015fi \u00eenc\u0103 \u00een chip obsesiv \u2013 a religiei \u015fi moralei. Nu e greu de intuit \u00een spatele lor altceva dec\u00e2t teama de suferin\u0163\u0103; o team\u0103 at\u00e2t de puternic\u0103, \u00eenc\u00e2t, laolalt\u0103 cu suferin\u021ba \u015fi ca urmare a anticipa\u021biei terifiante a suferin\u021bei care ar putea-o urm\u0103ri, pl\u0103cerea a fost intempestiv izgonit\u0103. Aceasta e originea ascetismului moral, adic\u0103 a ideologiilor morale (\u015fi moralizatoare) care insist\u0103 pe \u201erealismul\u201d \u015fi \u201eobiectivismul\u201d unui izvor extra-mintal al moralei, de dragul c\u0103ruia pl\u0103cerea (\u015fi c\u0103utarea pl\u0103cerii) trebuie \u201epus\u0103 la respect\u201d, dresat\u0103. Aceasta e morala supunerii, a disciplinei \u015fi a \u201edatoriei\u201d. Aceasta e \u015fi o moral\u0103 a renun\u021b\u0103rii, o moral\u0103 a desc\u0103tu\u0219\u0103rii de \u201erobia\u201d c\u0103rnii, a repudierii ispitelor dulci \u015fi viclene, de dragul unei \u201elibert\u0103\u021bi\u201d sobre dincolo de orice determin\u0103ri hedonice.<\/p>\n
Ascetul moralist, cu alte cuvinte, n\u0103d\u0103jduind c\u0103-\u0219i va afla m\u00e2ntuirea \u00een fuga din calea patimilor \u015fi a \u201eispitei\u201d, nu face altceva dec\u00e2t s\u0103 se joace de-a mortul. \u00cen asta const\u0103 toat\u0103 \u00een\u021belepciunea lui. Pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 s-a dezb\u0103rat de multiplele ipostazieri ale lui (+), el \u00ee\u015fi imagineaz\u0103 c\u0103 a izb\u00e2ndit asupra lui (-). Observ\u00e2nd c\u0103 numai \u00een \u015fi prin moarte sc\u0103p\u0103m de \u201econstr\u00e2ngerea\u201d exercitat\u0103 de (+), de \u201etirania\u201d pl\u0103cerilor adic\u0103, moralistul ascet, c\u0103znindu-se \u00een van s\u0103 imite \u00een propriu-i s\u00e2n netulburarea pacific\u0103 a neantului, se am\u0103ge\u0219te c\u0103 ob\u021bine o victorie asupra iluzoriului s\u0103u \u201edu\u0219man\u201d. Dar ac\u021bion\u00e2nd a\u015fa cum o face, ascetul, de\u0219i pretinde c\u0103 izgone\u0219te de la sine pl\u0103cerea, \u00een realitate tot pl\u0103cerea o caut\u0103. Melcul, retr\u0103g\u00e2ndu-se \u00een cochilia sa \u00een fa\u0163a primejdiei, caut\u0103 s\u0103 evite o suferin\u021b\u0103 \u015fi, proced\u00e2nd astfel, caut\u0103 o pl\u0103cere, pentru c\u0103 orice suferin\u021b\u0103 ocolit\u0103 este o pl\u0103cere dob\u00e2ndit\u0103. Pendula\u0163ia \u00eentre (+) \u015fi (-) este, dup\u0103 cum spuneam, \u00eentotdeauna bidirec\u021bional\u0103; orice mi\u0219care dinspre un pol este o mi\u0219care \u00eenspre cel\u0103lalt pol. Fugind de pl\u0103cere (ca de un lucru primejdios), ascetul tot pl\u0103cerea o caut\u0103; fugind \u00eenspre suferin\u021b\u0103, ascetul tot pl\u0103cerea caut\u0103. Asta poate p\u0103rea paradoxal, dar dac\u0103 lu\u0103m seama la exemplul masochistului, poate realiz\u0103m c\u0103 nu e aici nimic neobi\u0219nuit. Pl\u0103cerea devine \u00eenc\u0103 \u015fi mai puternic\u0103 dac\u0103 e \u201econdimentat\u0103\u201d cu un pic de suferin\u021b\u0103. \u00cen fond, poate c\u0103 sfin\u021benia nu este nici ea dec\u00e2t o form\u0103 reprimat\u0103 \u015fi degradat\u0103 de masochism.<\/p>\n
Dar dac\u0103 e a\u015fa, de ce aceast\u0103 \u00eend\u00e2rjire \u00eempotriva pasiunilor \u015fi pl\u0103cerilor \u201ejoase\u201d? Iar\u0103\u0219i frica e la mijloc. Pl\u0103cerea e prea anarhic\u0103. \u015ei spectrul anarhiei \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103. Dac\u0103 moralitatea nu poate avea un temei non-sensibil (non-hedonic), adic\u0103 un temei ferm<\/em> ancorat \u00een terenul fix<\/em> al unui principiu imuabil, atunci moralitatea pur \u0219i simplu nu poate avea un temei. Voin\u021ba hedonic\u0103, cu toat\u0103 viermuiala de pasiuni multiple care-i coloreaz\u0103 substan\u021ba, este \u00een mod esen\u021bial schimb\u0103toare \u0219i multiform\u0103. Pasiunile nu pot fundamenta ele \u00eensele o cunoa\u0219tere a binelui \u0219i a r\u0103ului, pentru c\u0103 pasiunile sunt subiective \u015fi egoiste, fiecare din ele acredit\u00e2nd, f\u0103r\u0103 jen\u0103, \u00een chip de \u201ebine\u201d, numai ceea ce decurge \u00een mod natural din pulsiunea lor definitorie, alt criteriu de distinc\u021bie \u00een afar\u0103 de \u00eens\u0103\u0219i aceast\u0103 pulsiune neexist\u00e2nd. De aceea, pasiunile nu pot indica ceea ce este binele \u015fi ceea ce este r\u0103ul, pentru c\u0103 disonan\u021ba neast\u00e2mp\u0103rat\u0103 a pasiunilor va sf\u00e2r\u0219i prin a scufunda orice gr\u0103unte de moralitate \u00een h\u0103ul nihilismului. \u015ei dac\u0103 morala nu are niciun temei, totul este \u00eeng\u0103duit.<\/p>\nG\u00e2ndirea ascetic\u0103, care este \u00een substan\u021b\u0103 ei intim\u0103 mai mereu fricoas\u0103, timorat\u0103, vede \u00een sentin\u0163a \u201etotul este \u00eeng\u0103duit\u201d cea mai mare primejdie posibil\u0103, spectrul terifiant al dezagreg\u0103rii sociale, tr\u00e2mbi\u021ba apocalipsului. Realitatea anodin\u0103 e c\u0103, departe de a fi prevestirea \u00eengrozitoare pe care unii o cred a fi, cuvintele \u201etotul este \u00eeng\u0103duit\u201d nu exprim\u0103 dec\u00e2t o suprem\u0103 banalitate. Totul este \u00eeng\u0103duit. Totul a fost dintotdeauna \u00eeng\u0103duit. Dar care este consecin\u021ba con\u0219tientiz\u0103rii acestei disolu\u021bii a categoriilor morale \u015fi normative socotite c\u00e2ndva implacabile? R\u0103spunsul: absolut niciuna. Aceste categorii n-au fost nicic\u00e2nd implacabile. Ele sunt mai mult fic\u021biune. \u015ei totu\u015fi… soarele \u00eenc\u0103 r\u0103sare \u00een fiecare diminea\u021b\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Iulian Dobrinescu prima parte a acestui text poate fi citit\u0103 \u00een EgoPHobia #78 Se spune adesea c\u0103 existen\u021ba – faptul \u00een sine de a participa la existen\u021b\u0103 – are o valoare intrinsec\u0103 \u0219i c\u0103, astfel prezent\u00e2ndu-se lucrurile, existen\u021ba ni se recomand\u0103 cu deplin\u0103 eviden\u021b\u0103 ca fiind preferabil\u0103 neantului, care prin defini\u021bie nu are nici […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1681,27],"tags":[1682,1117,1680],"class_list":["post-14978","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-79-80","category-filosofie","tag-egophobia-79-80","tag-filosofie","tag-iulian-dobrinescu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3TA","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14978","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=14978"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14978\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":14979,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/14978\/revisions\/14979"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=14978"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=14978"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=14978"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}