de Rodica Bretin<\/p>\n
Noi suntem Timpul. Clepsidra prin care se scurge nisipul erelor. Suntem trei, suntem una. Suntem ursitoarele Nordului \u015fi \u0163esem destinele omene\u015fti.<\/em><\/p>\n Pe scen\u0103, Nornele \u00ee\u015fi \u00eempleteau vocile \u2013 tonalit\u0103\u0163i diferite, aceea\u015fi partitur\u0103. Trei penelope r\u0103sucind fuse din care porneau firele ce aveau s\u0103 \u0163eas\u0103 tapiseria existen\u0163ei. Iar c\u00e2nd firele ursitoarelor or s\u0103 se rup\u0103, Wotan, cel-n\u0103scut-din-haos, va incendia zidurile Valhallei. Sf\u00e2r\u015fitul lumii, Ragnarok, va veni pentru oameni, dar \u015fi pentru nemuritori. Ironic, nu?<\/p>\n \u201eG\u00f6tterd\u00e4mmerung\u201c<\/em> \u00eencheia ciclul \u201eInelul<\/em> Nibelungilor\u201c<\/em>. Premiera avusese loc la Bayreuth Festspielhaus, \u00een 17 august 1876. Un secol \u015fi jum\u0103tate mai t\u00e2rziu ascultam \u201eAmurgul Zeilor\u201c<\/em> \u00een Sala Operei din Dartmouth.<\/p>\n Oamenilor nu le-a lipsit vreodat\u0103 imagina\u0163ia. Vikingii vedeau Apocalipsa ca pe o iarn\u0103 cum n-a mai fost alta. Criv\u0103\u0163ul, n\u0103me\u0163ii \u015fi gerul pref\u0103ceau p\u0103duri, c\u00e2mpii, lacuri \u015fi fiorduri \u00eentr-un pustiu de ghea\u0163\u0103 \u00een care lupul Fenrir \u00ee\u015fi urla triumful asupra vie\u0163ii, ori, poate, singur\u0103tatea.<\/p>\n Dup\u0103 un mileniu, c\u00e2teva cruciade, pogromuri, revolu\u0163ii, o noapte a Sf\u00e2ntului Bartolomeu, un Ev Mediu cu Inchizi\u0163ie \u015fi v\u00e2n\u0103tori de vr\u0103jitoare, sf\u00e2r\u015fitul prorocit apoi am\u00e2nat din anul O Mie, un Nostradamus, sateli\u0163i \u015fi c\u00e2teva asoliz\u0103ri pe Lun\u0103 \u2013 previziunile s-au \u00eenmul\u0163it. P\u0103m\u00e2ntul poate pieri \u00een at\u00e2tea feluri! Distrus de meteori\u0163i, lovit de o comet\u0103, p\u00e2rjolit de flama unei erup\u0163ii solare. Ce ar mai fi? Radia\u0163iile unei supernove, astrul zilei colaps\u00e2nd \u00eentr-o frigid\u0103 stea pitic\u0103 \u015fi alb\u0103. \u00cens\u0103 p\u00e2n\u0103 la moartea soarelui se pot \u00eent\u00e2mpla multe: un r\u0103zboi atomic, o epidemie de ebola, topirea ghe\u0163arilor, invazia unei rase extraterestre…<\/p>\n Toate scenariile catastrofice au un numitor comun: omenirea \u00ee\u015fi imagineaz\u0103 un sf\u00e2r\u015fit grandios, epopeic, cu focuri de artificii pe acorduri wagneriene, ca finalul unei superproduc\u0163ii cinematografice. Crede, cu convingere nestr\u0103mutat\u0103, c\u0103 Universul \u00eei datoreaz\u0103 o ie\u015fire spectaculoas\u0103 din scena cosmic\u0103. \u00a0Dar nu va fi deloc a\u015fa. Lumea se va stinge \u00eencet, pu\u0163in c\u00e2te pu\u0163in, ca via\u0163a \u00eentr-un trup vl\u0103guit. Vor dispare, pe r\u00e2nd, animale, jungle, petrol, apa freatic\u0103 \u2013 v\u00e2nate, defri\u015fate, sec\u0103tuite, poluate. C\u00e2nd praful \u015fi smogul se va alege de toate, oamenii vor ridica din umeri: \u201eDup\u0103 noi, Potopul!\u201c. Dar nu un nou deluviu va veni, ci un sf\u00e2r\u015fit lent, agonic, adus de lan\u0163ul consecin\u0163elor, iresponsabilitate, nep\u0103sare. O Apocalips\u0103 f\u0103r\u0103 surle \u015fi tr\u00e2mbi\u0163e, \u00cengerul Judec\u0103\u0163ii sau Lupul Fenrir. Nu un Big-Bang ci un suspin, ultima r\u0103suflare a unui muribund. \u015ei, la fel ca \u00een Sodoma \u015fi Gomora, to\u0163i vor pieri, de\u015fi nu to\u0163i au fost vinova\u0163i.<\/p>\n C\u00e2nd un loc este gol, se g\u0103se\u015fte \u00eentotdeauna ceva sau cineva care s\u0103 \u00eel umple. Loja mea, pl\u0103tit\u0103 pentru \u00eentreaga stagiune r\u0103m\u0103sese \u00eenc\u0103 neocupat\u0103 \u2013 am constatat dup\u0103 o privire fugar\u0103<\/em>. Un cuv\u00e2nt care \u00eencepea s\u0103 m\u0103 defineasc\u0103. Dar cine s\u0103 m\u0103 recunoasc\u0103 sub peruca brunet\u0103, \u00een rochia cump\u0103rat\u0103 de la un magazin de solduri, la fel ca pantofii ieftini \u015fi po\u015feta de vinilin? O clip\u0103, mi-a fost team\u0103 c\u0103 exagerasem \u015fi nu o s\u0103 fiu l\u0103sat\u0103 s\u0103 intru. U\u015fierul mi-a aruncat o privire indiferent\u0103, a rupt biletul cu un gest mecanic, apoi mi-a f\u0103cut semn spre r\u00e2ndurile din spate, de unde scena se z\u0103rea ca un \u0163\u0103rm \u00eendep\u0103rtat, a\u015fa cum \u00eei ap\u0103ruse America lui Cristophor Columb.<\/p>\n Dar nu venisem s\u0103 v\u0103d, ci s\u0103 ascult: Orchestra Filarmonic\u0103 \u015fi Opera din Viena \u00eentr-un spectacol-turneu, \u00een premier\u0103 absolut\u0103 la Dartmouth. Cum s\u0103 ratez asta?! \u00cenc\u0103 de la primele acorduri am \u00een\u0163eles c\u0103 meritase. Dirijorul austriac \u015ftia s\u0103 \u0163in\u0103 orchestra \u00een m\u00e2n\u0103, s\u0103 o fac\u0103 s\u0103 sune ca un singur instrument. Armonie \u015fi echilibru. Pianul, viorile, flautele, harpa, vocile tenorului, baritonului, basului, mezzo-sopranei, toate se amestecau, topite \u00een creuzetul din care au prins s\u0103 curg\u0103 sunete incandescente, un metal acustic str\u0103lucitor \u015fi pur ca aurul Rinului din care fusese turnat Inelul Nibelungilor.<\/p>\n Muzica \u2013 limbaj al sentimentelor \u015fi senza\u0163iilor primordiale, nealterate de cenzura con\u015ftientului, neinhibate de condi\u0163ion\u0103ri \u015fi tabuuri sociale. Sonoritatea armoniilor desc\u0103tu\u015fate transformase dictonul \u201eG\u00e2ndesc, deci exist\u201c, \u00een \u201eAscult muzic\u0103, deci tr\u0103iesc\u201c. Iar ce auzeam acum era… divin. A\u015fa \u00eemi imaginam muzica sferelor, vibra\u0163ia particulei zero, cuprinz\u00e2nd toate sunetele universului, de la nota triumf\u0103toare a Crea\u0163iei, p\u00e2n\u0103 la acordul \u00een surdin\u0103 al celei din urm\u0103 stele ce se va pr\u0103bu\u015fi, inevitabil, \u00een sine \u00eens\u0103\u015fi… Sf\u00e2r\u015fitul universului era \u00eens\u0103 departe, iar muzica lui Wagner te f\u0103cea s\u0103 te \u00eendoie\u015fti c\u0103 va veni vreodat\u0103. Sau, s\u0103 nu \u00ee\u0163i pese. Pluteam \u00eentr-un balon umplut cu helium, \u00eentr-o stare de extaz, de fericire pur\u0103, nealterat\u0103 de grija zilei de m\u00e2ine.<\/p>\n Ropotul aplauzelor m-a readus la realitate.<\/p>\n Spectatorii se ridicau, gr\u0103bindu-se spre foaier s\u0103 vad\u0103 \u015fi s\u0103 fie v\u0103zu\u0163i. Era un spectacol \u00een spectacol, prilej ca doamnele s\u0103 \u00ee\u015fi etaleze toaletele, bijuteriile, tratamentele faciale \u015fi implanturile cu silicon. Ocazie ca domnii s\u0103 \u00ee\u015fi prezinte \u00eenso\u0163itoarele, so\u0163ii sau amante, ca pe ni\u015fte trofee cinegetice, dob\u00e2ndite la o v\u00e2n\u0103toare unde nu plecau cu pu\u015fca \u015fi ogarii, ci cu cardurile.<\/p>\n Eu aveam… bancnote. La intrare, m\u0103 z\u0103p\u0103cisem: am scos \u00eent\u00e2i yeni, apoi lire sterline \u015fi, la \u00eencruntarea casierei, i-am \u00eentins repede ni\u015fte dolari canadieni. \u015ei iat\u0103-m\u0103, pl\u0103tind pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 \u00eentr-un deceniu cu bani ghea\u0163\u0103 \u2013 oare de ce li se spune a\u015fa unor h\u00e2rtii nici calde, nici reci?<\/p>\n Scaunul, netapisat, era la fel de incomod ca unul din metrou. Amor\u0163isem, un \u015fir de furnici \u00eemi urca pe pulpa dreapt\u0103, pe sub piele. Le-am suportat stoic, r\u0103sfoind libretul pe care \u00eel \u015ftiam pe de rost. Contribuisem la versiunea ini\u0163ial\u0103, pe vremea c\u00e2nd lui Richard Wagner nu i se suise \u00eenc\u0103 la cap celebritatea. Atunci, asculta tot ce \u00eei spuneam, \u015fi nu doar despre muzic\u0103.<\/p>\n Spectatorii reveneau \u00een sal\u0103, eu \u00eencercam s\u0103 m\u0103 fac invizibil\u0103 \u2013 \u015fi dac\u0103, totu\u015fi, cineva o s\u0103 m\u0103 recunoasc\u0103? Abia dup\u0103 ce luminile s-au stins, b\u0103t\u0103ile de gong mi-au readus pulsul la normal.<\/p>\n Actul doi. Cortina s-a ridicat peste p\u0103durea de mucava, peste Rinul cu valuri pictate, puse \u00een mi\u015fcare de ma\u015fini\u015fti. Un decor identic cu cel din 1876, \u00een mijlocul c\u0103ruia Hagen jura \u00eenr-un crescendo plin de patos: \u00eel va ucide pe Siegfried \u015fi \u00eei va lua inelul Nibelungilor! Vocea de bass, profund\u0103, vibrant\u0103, mi-a amintit de primul interpret al rolului, Gustav Siehr.<\/p>\n La fel ca un chip, o voce \u00ee\u0163i poate st\u0103rui \u00een memorie luni, ani, iar \u00een cazul meu, secole. Iar vocile acelea<\/em> n-am s\u0103 le uit niciodat\u0103: Georg Unger, tenorul care a fr\u00e2nt mai multe inimi dec\u00e2t Rudolf Valentino, amantul fatal al Hollywoodului; Amalie Materna, n\u0103scut\u0103 pentru a fi Br\u00fcnnhilda; \u015fi, evident, Gustav.<\/p>\n … La premier\u0103, \u00een culise, \u00eemp\u0103r\u0163isem cu ei emo\u0163iile dinainte de spectacol. \u015ei triumful de dup\u0103. Afar\u0103 ne a\u015fteptau \u015firul de tr\u0103suri, ploaia cu petale de trandafiri, admiratorii \u00eenfoca\u0163i care nu se numeau \u00eenc\u0103 fani, iar \u00een loc de autografe se mul\u0163umeau cu o atingere, o privire, un sur\u00e2s. Am pornit spre p\u0103durea vienez\u0103, \u00een tropotul arm\u0103sarilor negri, urm\u0103ri\u0163i de aplauze \u015fi jobene aruncate \u00een aer. Dar noaptea era abia la \u00eenceput.<\/p>\n Tr\u0103surile nu aveau baruri cu \u015fampanie la bord; de-asta am fost obliga\u0163i la multe popasuri. Nu cred s\u0103 ne fi sc\u0103pat vreun restaurant din Viena \u2013 \u015fi peste tot eram primi\u0163i ca ni\u015fte mesageri ai Fortunei… Spre zori, c\u00e2nd vizitiul mo\u0163\u0103ia, iar caii mergeau la pas, am oprit \u00een fa\u0163a unui han de la periferie. Richard Wagner, orchestra, ma\u015fini\u015ftii, baletul \u015fi corul abandonaser\u0103 undeva pe parcurs. Din \u015faptesprezece tr\u0103suri r\u0103m\u0103sese doar una.<\/p>\n C\u00e2nd am intrat, am fost gata s\u0103 fac st\u00e2nga-mprejur. B\u0103ncile din lemn erau murdare, cr\u0103pate, lustruite de \u00eendelungata folosin\u0163\u0103, mesele aveau o crust\u0103 de gr\u0103sime, pe podea mi\u015funau \u015fobolanii, ori poate erau g\u00e2ndaci cu blan\u0103. Oric\u00e2t de euforic\u0103 m\u0103 sim\u0163eam, c\u0103rciuma aceea \u00eemi p\u0103rea absolut oribil\u0103. La fel \u015fi ideea lui Siegfried-Georg de a r\u0103m\u00e2ne acolo.<\/p>\n \u2013 S\u0103 vedem cum se distreaz\u0103 oamenii de r\u00e2nd. \u015ei ei cump\u0103r\u0103 bilete la oper\u0103, nu?<\/p>\n M\u0103 \u00eendoiam, dar… M-am resemnat s\u0103 \u00eei urmez pe Georg, Amalie \u015fi Gustav, care se a\u015fezaser\u0103 la o mas\u0103 liber\u0103, a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 fie recunoscu\u0163i, sau m\u0103car servi\u0163i. Nu s-a \u00eent\u00e2mplat nici una, nici alta. Georg a trebuit s\u0103 \u00ee\u015fi foloseasc\u0103 glasul de tenor ca pe un lasou aruncat spre hanghi\u0163a care nu ne-a luat \u00een seam\u0103: ori era surd\u0103, ori nu ne considera demni de aten\u0163ie. \u00cen loc s\u0103 abandoneze spelunca ce colc\u0103ia ca un cuib de salmonella gata s\u0103 eclozeze, Georg a sos un r\u0103cnet cutremur\u0103tor, s\u0103rind \u00een picioare:<\/p>\n \u2013 G\u00f6tterd\u00e4mmerung!<\/p>\n C\u00e2\u0163iva t\u00e2rgove\u0163i au catadicsit s\u0103 \u00eei arunce o privire plictisit\u0103, restul \u015fi-au v\u0103zut de stacanele cu vin, bere, snaps, de conversa\u0163iile compuse din exclama\u0163ii monosilabice. Amalie l-a tras de m\u00e2nec\u0103, Gustav i-a f\u0103cut semn s\u0103 stea potolit, eu num\u0103ram pa\u015fii care ne desp\u0103r\u0163eau de u\u015f\u0103. \u00cens\u0103 Siegfried nu \u00ee\u015fi ie\u015fise \u00eenc\u0103 din rol. Iar un erou na\u0163ional nu se las\u0103 ignorat! A \u00eenceput s\u0103 c\u00e2nte, cu patos \u015fi gesturi largi, aria care \u00eel f\u0103cuse celebru.<\/p>\n Era secolul nou\u0103sprezece, c\u00e2nd nimeni nu auzise despre influen\u0163a benefic\u0103 a muzicii asupra gorilelor, cimpanzeilor, babuinilor \u015fi triburilor primitive. La cei din han \u00eens\u0103… Vocifer\u0103rile, fluier\u0103turile \u015fi alte sunete onomatopeice nu sunau apreciativ. Dimpotriv\u0103. C\u00e2\u0163iva se ridicaser\u0103 amenin\u0163\u0103tori \u015fi…<\/p>\n Amalie-Br\u00fcnnhilda a s\u0103rit pe mas\u0103. Din c\u00e2teva piruete \u015fi r\u0103suciri de glezn\u0103 a golit-o de halbe, farfurii, ulcioare. Hanghi\u0163a a c\u0103scat ochii, estim\u00e2nd paguba, de\u015fi se spune c\u0103 cioburile aduc noroc. Amalie a scos un \u201eOlariuu!\u201c de s-au cutremurat grinzile \u015fubrezite de carii, apoi \u015fi-a av\u00e2ntat glasul limpede de sopran\u0103 pe notele unui c\u00e2ntec popular tirolez, ritm\u00e2ndu-l cu pa\u015fii unei polci \u00eendr\u0103cite.<\/p>\n Asta da, muzic\u0103! \u2013\u00a0 s-au luminat fe\u0163ele \u00eencruntate \u015fi belicoase din jur, de parc\u0103 \u00een tavan se aprinseser\u0103 reflectoare. To\u0163i se \u00eensufle\u0163eau, dornici s\u0103 \u00ee\u015fi aduc\u0103 m\u0103car o modest\u0103 contribu\u0163ie. \u00cen m\u00e2inile unuia ap\u0103ruse un acordeon, altul izbea dou\u0103 capace \u00een loc de talgere, al treilea sufla \u00eentr-un instrument neidentificabil, sco\u0163\u00e2nd zgomote de elefant \u00een c\u0103lduri. Pe c\u00e2\u0163iva \u00eei \u00eencercau talentele vocale, url\u00e2nd versurile cu convingere \u015fi \u00een falset, \u00een timp ce izbeau stacanele de mese. O cacofonie de sunete la auzul c\u0103reia Richard Wagner ar fi f\u0103cut infarct pe loc. Dar… te pui cu gustul publicului?<\/p>\n Gustav, Georg \u015fi cu mine ne-am adaptat rapid situa\u0163iei. Zbieram c\u00e2ntece tiroleze \u00eempreun\u0103 cu Amalie, am dansat, am b\u0103ut \u015fnaps, am m\u00e2ncat weisswurst, c\u00e2rna\u0163ii albi care ar\u0103tau ca ni\u015fte \u015foareci nou-n\u0103scu\u0163i, am ron\u0163\u0103it Brezen, covrigii bavarezi, dar nu ne-am l\u0103sat tenta\u0163i de puii Hendl, dintr-un motiv evident: creaturile ce se roteau \u00een frig\u0103rui nu avuseser\u0103, \u00een via\u0163\u0103 fiind, pene, ci blan\u0103. Mai curajos, Gustav a gustat dintr-un steckelfish \u2013 pe\u015fte pe b\u0103\u0163, pr\u0103jit \u00een c\u0103rbuni \u00eencin\u015fi. Apetisant? Nu \u015fi dac\u0103 \u015ftiai unde fusese pescuit. La r\u0103stimpuri, to\u0163i exclamau \u201eProsit!\u201c, ur\u00e2ndu-\u015fi reciproc s\u0103 aibe noroc \u015fi s\u0103 nu crape de at\u00e2ta \u00eembuibare. Neobosit\u0103, hanghi\u0163a c\u0103ra din buc\u0103t\u0103rie t\u0103vi cu ciolane de porc, c\u00e2rna\u0163i \u00eencol\u0103ci\u0163i ca ni\u015fte \u015ferpi boa, pulpe de vi\u0163el aburinde. Iar festinul pantagruelic era \u00eentre\u0163inut de stacanele mereu pline.<\/p>\n Germanii inventaser\u0103 berea \u00eenc\u0103 din 1328 \u015fi erau at\u00e2t de \u00eenc\u00e2nta\u0163i de \u201enectarul plebeilor\u201c \u00eenc\u00e2t, dou\u0103 secole mai t\u00e2rziu, \u00een 1516, d\u0103duser\u0103 Reinheitsgebot, \u201elegea purit\u0103\u0163ii berii\u201c, r\u0103mas\u0103 \u015fi ast\u0103zi \u00een vigoare. Hanghi\u0163a nu auzise de a\u015fa ceva, nici de protec\u0163ia consumatorului.<\/p>\n Una peste alta, n-a fost chiar at\u00e2t de r\u0103u. Un Oktoberfest \u00eentr-o Vien\u0103 vesel\u0103 \u015fi lipsit\u0103 de griji, unde sf\u00e2r\u015fitul lumii nu \u00ee\u015fi avea locul dec\u00e2t pe scen\u0103…<\/p>\n \u00cen Dartmouthul secolului 21, cortina c\u0103dea peste finalul actului doi, \u00eentr-o grindin\u0103 de aplauze. Cei din primele loji aruncau cu flori pe scen\u0103: trandafiri, violete, crizanteme. Un buchet de iri\u015fi albi a aterizat \u00een bra\u0163ele Br\u00fcnnhildei \u015fi, f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, mi-am ridicat privirea.<\/p>\n Russell Morgan m-a salutat cu o \u00eenclinare a capului; un gest de o polite\u0163e irepro\u015fabil\u0103. Gentlemanul karghan urm\u0103rea spectacolul din fotoliul meu<\/em>. \u015ei, mai r\u0103u de-at\u00e2t, m\u0103 recunoscuse.<\/p>\n \u00cen via\u0163\u0103, trecusem prin destule momente aparent f\u0103r\u0103 ie\u015fire, nepl\u0103cute, primejdioase, sau doar penibile. \u015ei iat\u0103-m\u0103 \u00eenc\u0103 aici, pe ringul care era lumea, \u00eencas\u00e2nd, eschiv\u00e2ndu-m\u0103, lovind la r\u00e2ndul meu.<\/p>\n \u201eA\u015fteapt\u0103-te la ce este mai r\u0103u, \u00een orice clip\u0103. Sigur nu vei fi dezam\u0103git\u0103!\u201c, era unul din preceptele dup\u0103 care m\u0103 c\u0103l\u0103uzisem mereu. Karghanii \u00eentruchipau R\u0103ul absolut, iar Morgan nu f\u0103cea not\u0103 discordant\u0103. Prin contrast, Cei Vechi<\/em> se situau de cealalt\u0103 parte a baricadei, \u00een tab\u0103ra care avea dreptate. Iar la sf\u00e2r\u015fit binele \u00eenvinge \u00eentotdeauna \u2013 p\u00e2n\u0103 \u015fi copiii umani<\/em> \u015ftia asta. \u00cens\u0103 p\u00e2n\u0103 la victoria final\u0103, deocamdat\u0103 pierdeam b\u0103t\u0103lie dup\u0103 b\u0103t\u0103lie…<\/p>\n Am aruncat o privire \u00eenspre loja mea, din nou goal\u0103. Spectatorii reveneau \u00een sal\u0103, \u00eencepea actul trei. Venise momentul s\u0103 m\u0103 eclipsez. N-am apucat. Russell Morgan s-a l\u0103sat s\u0103 lunece \u00een scaunul de al\u0103turi, dezinvolt, de parc\u0103 \u00eel a\u015fteptam.<\/p>\n \u2013 Plictisit\u0103 deja, Lady Argyll? Crede-m\u0103, finalul merit\u0103 to\u0163i banii.<\/p>\n Dac\u0103 se referea la biletul meu ieftin, ironia i s-a pierdut ca o lovitur\u0103 de sabie dat\u0103 \u00een ap\u0103. Dar am tres\u0103rit c\u00e2nd m-a prins de um\u0103r, r\u0103sucindu-m\u0103 spre locurile de protocol din fa\u0163a dirijorului. Acolo, Judec\u0103torul Samuel Wolfe \u015fi t\u00e2n\u0103ra lui \u00eenso\u0163itoare salutau ridicarea cortinei cu b\u0103t\u0103i entuziaste din palme.<\/p>\n \u2013 De ce crezi c\u0103 este aici?<\/p>\n Ca s\u0103 m\u0103 aresteze, evident<\/em>. Dar am f\u0103cut pe naiva.<\/p>\n \u2013 O fi meloman, el sau nevast\u0103-sa.<\/p>\n \u2013 Nu v\u0103d vreun inel pe degetul doamnei. \u00cel a\u015fteapt\u0103 pe cel al Nibelungilor?<\/p>\n Pe scen\u0103, ac\u0163iunea se accelerase, apropiindu-se de deznod\u0103m\u00e2nt… Siegfried se elibereaz\u0103 de vraj\u0103, nu \u015fi de naivitate. Este atras \u00eentr-o curs\u0103, apoi ucis. Prilej pentru Br\u00fcnnhilda s\u0103 \u00eel pl\u00e2ng\u0103 \u015fi s\u0103-l a\u015feze pe un rug funerar demn de un rege. Rugul este aprins, Siegfried se mistuie \u00een v\u00e2lv\u0103t\u0103i spectaculoase, dup\u0103 care Rinul se revars\u0103, stinge fl\u0103c\u0103rile, iar fecioarele apei revendic\u0103 inelul… Cei r\u0103i \u015fi-au primit pedeapsa meritat\u0103, Siegfried a fost reabilitat, fecioarele apei au \u00eenapoiat inelul Nibelungilor fluviului-tat\u0103. \u00cen Valhalla \u00eens\u0103, lucrurile nu st\u0103teau prea bine. Zidurile cet\u0103\u0163ii eterne de la cap\u0103tul curcubeului ardeau, zei \u015fi muritori pierind laolalt\u0103, \u00eentr-o Apocalips\u0103 purificatoare.<\/p>\n De ce un final negativ? C\u00e2nd l-am \u00eentrebat pe Richard Wagner, mi-a r\u0103spuns cu sinceritate: pentru spectacol. Un sf\u00e2r\u015fit fericit era pe placul tuturor, ar fi mul\u0163umit pe fiecare; aplaudat, ova\u0163ionat \u015fi uitat a doua zi. \u015ei avea dreptate… Dac\u0103 Ana Karenina se d\u0103dea la o parte \u00een ultima clip\u0103 din fa\u0163a trenului, ar mai fi fost un roman celebru? De\u015fi nu recunosc, to\u0163i vor ca eroii din c\u0103r\u0163i, piese de teatru sau filme s\u0103 fie neferici\u0163i, sf\u00e2\u015fia\u0163i de angoase, preferabil \u00een pragul sinuciderii. A\u015fa, via\u0163a real\u0103 devine suportabil\u0103, m\u0103car prin compara\u0163ie.<\/p>\n Morgan avea o concep\u0163ie proprie despre \u201eAmurgul Zeilor\u201c<\/em>:<\/p>\n \u2013 Nu-i vorba aici despre dragoste-gelozie-r\u0103zbunare, ori despre eroism, ci despre putere. Ac\u0163iunea graviteaz\u0103 \u00een jurul inelului Nibelungilor. Lancea magic\u0103 Gungir, atotprezen\u0163ii corbi, ochii \u015fi urechile lui Wotan, p\u00e2n\u0103 \u015fi arborele lumii, Yggdrasil, toate sunt elemente de recuzit\u0103. Important r\u0103m\u00e2ne doar inelul<\/em>.<\/p>\n Karghanul vorbea \u00een \u015foapt\u0103, cu buzele lipite de urechea mea. M\u0103 sim\u0163eam ca o pas\u0103re \u00eencol\u0103cit\u0103 de un \u015farpe; dar nu \u00eemi era fric\u0103. Eram curioas\u0103. \u015ei m-am r\u0103sucit \u00eenfrunt\u00e2ndu-i privirea, menit\u0103, presupun, s\u0103 m\u0103 hipnotizeze.<\/p>\n \u2212 Ce vrei, Russell?<\/p>\n \u2212 S\u0103 nu ui\u0163i cine te-a ajutat ast\u0103zi…<\/p>\n Mi-am plecat ochii \u00eentr-un gest de reluctant\u0103 acceptare, iar cortina a c\u0103zut peste o Valhalla \u00een fl\u0103c\u0103ri, unde zei, eroi, r\u0103zboinici \u015fi valkyrii piereau laolalt\u0103.<\/p>\n Russell mi-a oferit bra\u0163ul \u015fi am pornit spre una din ie\u015firile laterale, un cuplu printre sutele care p\u0103r\u0103seau teatrul, lu\u00e2nd cu ei lumea de ghea\u0163\u0103 \u015fi foc a Nordului \u2013 unde intrigile \u015fi setea de putere pe de-o parte, infatuarea zeilor pe de alta, reu\u015fiser\u0103 s\u0103 distrug\u0103 lumea dintr-o singur\u0103 lovitur\u0103.<\/p>\n O performan\u0163\u0103 ce i-ar fi m\u0103gulit p\u00e2n\u0103 \u015fi pe karghani.<\/p>\n Cel de l\u00e2ng\u0103 mine m-a condus spre sta\u0163ia de taxiuri, printre agen\u0163ii care \u00eei legitimau pe spectatori; mai ales pe cei modest \u00eembr\u0103ca\u0163i \u2013 ca mine. De unde \u015fi insignele \u201eServiciul de Imigr\u0103ri\u201c, purtate la vedere. Noi, Cei Vechi<\/em>, veniser\u0103m pe Terra \u00eenainte ca b\u0103\u015ftina\u015fii s\u0103 coboare din copaci. Dar tot str\u0103ini ilegali<\/em> ne numeam.<\/p>\n Poli\u0163i\u015ftii m\u0103 c\u0103utau, de fapt, pe mine, ocupam locul de onoare \u00een lista \u201einamicilor publici\u201c. Russell era gata s\u0103 cheme un taxi, c\u00e2nd ne-au t\u0103iat calea doi agen\u0163i: politico\u015fi, dar fermi. Pe fostul magnat Global Vortex<\/em> l-au recunoscut imediat, salut\u00e2ndu-l. Eu am sur\u00e2s inocent \u015fi le-am \u00eentins permisul auto pe numele de Marjorie Kane. Primul cerber \u00een uniform\u0103 a privit o clip\u0103 fotografia, apoi mi-a \u00eenapoiat dreptunghiul plasticizat.<\/p>\n \u2013 V\u0103 rog s\u0103 m\u0103 scuza\u0163i, domnule Morgan, doamn\u0103…<\/p>\n \u2013 Lady Argyll v\u0103 va urma la sec\u0163ie de bun\u0103 voie. Nu sunt necesare c\u0103tu\u015fele, a spus atunci Russell Morgan.<\/p>\n Poli\u0163i\u015ftii m-au apucat de bra\u0163e \u015fi am pornit \u00eentre ei spre duba ce se ivise de pe o strad\u0103 lateral\u0103. Abia dup\u0103 ce u\u015file s-au tr\u00e2ntit \u00een urma mea, mi-am adus aminte s\u0103 \u00eenchid gura: o lady, chiar arestat\u0103, nu poate ar\u0103ta ca un pe\u015fte pe uscat.<\/p>\n De\u015fi, sincer, a\u015fa m\u0103 sim\u0163eam.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Rodica Bretin Noi suntem Timpul. Clepsidra prin care se scurge nisipul erelor. Suntem trei, suntem una. Suntem ursitoarele Nordului \u015fi \u0163esem destinele omene\u015fti. Pe scen\u0103, Nornele \u00ee\u015fi \u00eempleteau vocile \u2013 tonalit\u0103\u0163i diferite, aceea\u015fi partitur\u0103. Trei penelope r\u0103sucind fuse din care porneau firele ce aveau s\u0103 \u0163eas\u0103 tapiseria existen\u0163ei. Iar c\u00e2nd firele ursitoarelor or s\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1681,15],"tags":[1682,1115,1219],"class_list":["post-15102","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-79-80","category-proza","tag-egophobia-79-80","tag-proza","tag-rodica-bretin"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3VA","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15102","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15102"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15102\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15103,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15102\/revisions\/15103"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15102"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15102"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15102"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}