de Rodica Bretin<\/p>\n
\u201eNu e bine s\u0103 \u00ee\u0163i s\u0103ru\u0163i copilul altfel dec\u00e2t \u00een somn\u201c, citise mama \u00eentr-o carte scris\u0103 de un psiholog din anii \u201960. De-asta c\u0103ldura r\u0103sufl\u0103rii, buzele ei pe fruntea mea se confund\u0103 cu visele copil\u0103riei, \u00een care se amestec\u0103 izul proasp\u0103t al a\u015fternutului, apretat \u015fi c\u0103lcat p\u00e2n\u0103 ce fo\u015fnea ca h\u00e2rtia.<\/p>\n
Ziua, \u00eenc\u0103perea mea preferat\u0103 r\u0103m\u00e2nea buc\u0103t\u0103ria. \u015ei ce mirosuri veneau de acolo! De pl\u0103cint\u0103 cu mere, compot de rabarb\u0103r, cornule\u0163e umplute cu magiun de prune, de o\u0163et fiert cu foi de dafin \u015fi piper pentru gogo\u015fari c\u00e2nd venea vremea mur\u0103turilor. A\u015fa o \u0163in minte pe mama: \u00een capotul ei de diftin\u0103 \u015fi cu p\u0103rul pe moa\u0163e, c\u00e2nd \u00een picioare \u00een fa\u0163a marii sobe Vesta, mestec\u00e2nd \u00een oale, c\u00e2nd cu cu\u0163itul \u00een m\u00e2n\u0103, m\u0103run\u0163ind zarzavatul pe toc\u0103tor, ori fr\u0103m\u00e2nt\u00e2nd aluatul. C\u00e2teodat\u0103 luam \u015fi eu un cu\u0163it mai mic \u015fi t\u0103iam o ro\u015fie, ori un morcov, nu ceap\u0103 fiindc\u0103 ustura la ochi, iar drept r\u0103splat\u0103 mama \u00eemi d\u0103dea s\u0103 rod cotorul de la varz\u0103 t\u0103iat \u00een patru. \u00cemi pl\u0103cea s\u0103 z\u0103bovesc pe l\u00e2ng\u0103 ea fiindc\u0103 de fiecare dat\u0103 m\u0103 alegeam cu ceva bun. Dac\u0103 fierbea r\u0103cituri, scotea m\u0103duva din oase ca s\u0103 o m\u0103n\u00e2nc cu sare; dac\u0103 f\u0103cea salat\u0103 de vinete, luam c\u00e2teva linguri \u00eenainte de a fi pus\u0103 \u00een frigider; iar la limba cu m\u0103sline, jum\u0103tate disp\u0103reau la mine \u00een gur\u0103 p\u00e2n\u0103 s\u0103 ajung\u0103 \u00een sos. Cu tot timpul petrecut \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia castroanelor \u015fi a tig\u0103ilor, n-a ie\u015fit din mine vreo gospodin\u0103. \u00cemi pl\u0103cea s\u0103 m\u0103 uit, s\u0103 gust \u015fi cam at\u00e2t. S\u0103 mestec o jum\u0103tate de zi \u00een cr\u0103ti\u0163i, pentru o m\u00e2ncare ce luneca pe g\u00e2t \u00een c\u00e2teva minute? Nu-mi p\u0103rea s\u0103 merite osteneala. Nici mama nu mi-a dat ghes s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 secretele buc\u0103t\u0103riei. \u201eLas\u2019 c\u0103 ai timp mai t\u00e2rziu…\u201c<\/p>\n
Cum venea de la serviciu g\u0103tea, sp\u0103la, cosea. Curat, tot ea f\u0103cea, \u00eent\u00e2i cu c\u00e2rpa de praf, m\u0103tura \u015fi f\u0103ra\u015ful, iar mai t\u00e2rziu cu aspiratorul Raketa. La cump\u0103r\u0103turi \u00eens\u0103, mergeam \u00eempreun\u0103. M\u0103 lua de m\u00e2n\u0103 \u015fi colindam magazinele de pe Republicii, mereu \u00een c\u0103utarea a ceva bun \u015fi<\/em> ieftin<\/em>. \u00cens\u0103 tot ce p\u0103rea convenabil se strica aproape imediat, ceea ce a na\u015ftere la o nou\u0103 zical\u0103, devenit\u0103 repede preferata mamei: \u201eSuntem prea s\u0103raci ca s\u0103 ne cump\u0103r\u0103m lucruri ieftine.\u201c A\u015fa fusese cu ma\u015fina de sp\u0103lat; tata g\u0103sise un Albalux la reduceri care, dup\u0103 o lun\u0103, se oprise cu rufele \u00een\u0103untru. Chemat degrab\u0103, electricianul \u00ee\u015fi pusese m\u00e2inile \u00een cap, apoi me\u015fterise c\u00e2t se pricepea \u015fi motorul pornise \u00eentr-un t\u00e2rziu. Dar at\u00e2t. Ma\u015fina nu mai \u00eenc\u0103lzea, iar de stors, nici vorb\u0103. Mama fierbea apa \u00eentr-o oal\u0103 \u015fi o turna \u00een cuv\u0103, punea s\u0103pun dat pe r\u0103z\u0103toare \u00een loc de detergent, iar rufele le scotea \u015firoind de ap\u0103. Oricum era mai bine dec\u00e2t \u00eenainte, c\u00e2nd \u00ee\u015fi jupuia pielea de pe m\u00e2ini cu frec\u0103torul.<\/p>\n Nu mi-o pot \u00eenchipui pe mama altfel dec\u00e2t cu ceva \u00een m\u00e2n\u0103 \u2013 m\u0103tur\u0103, perie, ac \u015fi a\u0163\u0103, sucitor, polonic ori lingur\u0103 de lemn \u2013 care, \u00eempreun\u0103 cu \u015for\u0163ul de buc\u0103t\u0103rie, \u00eei deveniser\u0103 o parte din trup. M\u00e2nca pe fug\u0103, adesea \u00een picioare, ca s\u0103 nu piard\u0103 timpul \u015fi, c\u00e2nd se a\u015feza \u00een sf\u00e2r\u015fit, la cap\u0103tul trudei \u015fi-al zilei, \u00eentre degete \u00eei ap\u0103reau ca prin farmec andrelele, fiindc\u0103 mereu cro\u015feta ba \u015fosete groase \u015fi m\u0103nu\u015fi cu un deget pentru mine, ba un fular pentru tata. Noi doi eram ra\u0163iunea sa de a fi. Rostul ei pe lume era s\u0103 spele h\u0103inu\u0163ele mele de rugina \u015fi praful de c\u0103r\u0103mid\u0103 din fundul cur\u0163ii, s\u0103 calce c\u0103m\u0103\u015file albe ale tatei, s\u0103-i potriveasc\u0103, tot cu fierul, dunga de la pantaloni. G\u0103tea \u00eentotdeauna ce ne pl\u0103cea nou\u0103 \u2013 nu acela\u015fi lucruri la fiecare, tata ar fi m\u00e2ncat sarmale, musaca \u015fi iahnie de fasole la orice mas\u0103, eu a\u015f fi avut un singur r\u0103spuns dac\u0103 m-ar fi sculat cineva din somn s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe ce vreau: cartofi pr\u0103ji\u0163i \u015fi salat\u0103 verde! Care erau felurile ei preferate? Nu \u015ftiu dec\u00e2t unul, g\u0103lu\u015ftile umplute cu prune pe care le f\u0103cea rar, altfel nu-\u015fi \u00eeng\u0103duia pofte ori mofturi, l\u0103s\u00e2ndu-le \u00een seama mea, care n-aveam vreun scrupul. A\u015fa cum nu mi se p\u0103rea ciudat s\u0103 le fac\u0103 pe toate \u00een cas\u0103, f\u0103r\u0103 niciun ajutor din partea mea sau a tatei. Tr\u0103ia ca s\u0103 ne serveasc\u0103, robotea cu s\u00e2rg ca s\u0103 fim mul\u0163umi\u0163i. Ce era nefiresc \u00een asta?<\/p>\n Tata venea de la serviciu, m\u00e2nca, r\u0103sfoia ziarul sau asculta vreo pies\u0103 radiofonic\u0103, apoi ne mutam am\u00e2ndoi \u00een sufragerie, unde d\u0103deam drumul la televizor. B\u0103rba\u0163ii anilor \u201960 nu se \u00eenh\u0103mau la vreo treab\u0103. E-adev\u0103rat, o dat\u0103 pe an, \u00een miez de ianuarie, erau trimi\u015fi s\u0103 bat\u0103 covoarele pe z\u0103pad\u0103, un obicei abolit \u00eens\u0103 dup\u0103 ce \u00een fiecare c\u0103min \u015fi-au f\u0103cut intrarea aspiratoarele. Tata respecta cu sfin\u0163enie tradi\u0163ia, nef\u0103c\u00e2nd nimic \u00een cas\u0103, \u00een afar\u0103 de repara\u0163ii \u2013 schimbatul becurilor, al siguran\u0163elor, desfundatul chiuvetei \u015fi \u00eenlocuitul robinetelor. \u00cen copil\u0103rie am stat destul pe l\u00e2ng\u0103 el, deprinz\u00e2nd lucruri care \u00eemi p\u0103reau interesante \u015fi periculoase \u2013 cum ar fi umblatul la o priz\u0103 care te putea lovi oric\u00e2nd cu fulgerul electrocut\u0103rii.<\/p>\n Mama nu m-a pus vreodat\u0103 s\u0103 o ajut \u015fi nici eu nu m-am oferit, primind darul timpului \u00eenchinat nou\u0103 ca pe o ofrand\u0103 fireasc\u0103. Dar era oare? Mama nu se pl\u00e2ngea \u2013 mul\u0163umit\u0103 ori resemnat\u0103, se \u00eenh\u0103ma la c\u0103ru\u0163a rutinei, tr\u0103g\u00e2nd-o pe drumul zilei c\u0103tre noapte. Duminicile m\u0103 trimitea cu tata la plimbare, \u00een parc, la cofet\u0103rie, ori iarna \u00een Or\u0103\u015felul Copiilor \u015fi ea r\u0103m\u00e2nea s\u0103 ne preg\u0103teasc\u0103 o mas\u0103 mai special\u0103.<\/p>\n Cel mai greu \u00eei era de s\u0103rb\u0103tori. C\u00e2nd veneau Pa\u015ftele, Cr\u0103ciunul, Anul Nou sau Sf\u00e2ntul Ioan, casa trebuia s\u0103 fie curat\u0103 ca un pahar, c\u0103mara \u015fi frigiderul pline, iar felurile de bucate la \u00een\u0103l\u0163imea a\u015ftept\u0103rilor unor musafiri importan\u0163i cum erau cumna\u0163ii ei, domnii doctori<\/em>. Pentru mama s\u0103rb\u0103torile aduceau ore suplimentare la toate: cur\u0103\u0163enie, g\u0103tit, alergat dup\u0103 cump\u0103r\u0103turi \u015fi stat la cozi. Poate fiindc\u0103 \u015ftia asta, tata \u00ee\u015fi \u0163inea doar ziua sf\u00e2ntului botez\u0103tor, iar de a lui, cea adev\u0103rat\u0103, ne lua pe mine \u015fi pe mama \u00een ora\u015f, la restaurantul Post\u0103varul.<\/p>\n Iar eu? De m-ar fi chemat Maria sau Elena, a\u015f fi fost cu ro\u015fu \u00een calendar m\u0103car o dat\u0103 pe an. Numele meu n-avea \u00eens\u0103 conota\u0163ii biblice, mai degrab\u0103 ateiste \u2013 dac\u0103 m\u0103 n\u0103\u015fteam cu o zi mai t\u00e2rziu, m-ar fi s\u0103rb\u0103torit \u00eentreaga Rusie de revolu\u0163ia bol\u015fevic\u0103 din octombrie, ce f\u0103cuse pa\u015fi \u00een noul calendar, mut\u00e2ndu-se pe 7 noiembrie. Pe 6 deci, suflam \u00een tortule\u0163ul \u00een care se tot \u00eenmul\u0163eau lum\u00e2n\u0103rile. P\u00e2n\u0103 la nou\u0103 ani, musafirii au r\u0103mas \u00eens\u0103 aceia\u015fi: v\u0103rul meu Sorin \u015fi Drago\u015f, copilul din vecini, c\u00e2nd aliat, c\u00e2nd inamic \u00een jocurile cur\u0163ii de pe Strada Lung\u0103. Desf\u0103ceam cadourile \u2013 \u00een fiecare an pijamale, de parc\u0103 invita\u0163ii se vorbiser\u0103 dinainte \u2013, mama ne trata cu saleuri, fursecuri, arahide \u015fi sirop de zmeur\u0103, apoi jucam remi, Popa Prostu\u2019 \u015fi moar\u0103, dup\u0103 care gata, fiecare acas\u0103 la el, \u015fi a\u015fa Drago\u015f s\u0103rise peste somnul de amiaz\u0103, ceea ce nu se \u00eent\u00e2mpla prea des.<\/p>\n Ziua mea nu-mi p\u0103rea memorabil\u0103 \u2013 ca a lui Sorin, care avea c\u00e2te dou\u0103zeci de invita\u0163i, \u00eenc\u0103 de la gr\u0103dini\u0163\u0103 \u2013, mai degrab\u0103 ceva de bifat \u00een calendar, dar m\u0103car era<\/em>, pe c\u00e2nd cea mamei… Sigur, pe 8 martie \u2013 c\u00e2nd \u00eei duceam flori tovar\u0103\u015fei \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare \u2013 era ziua tuturor femeilor, c\u0103rora li se \u00eeng\u0103duia s\u0103 plece mai devreme de la serviciu; p\u00e2n\u0103 \u015fi mama ajungea mai repede acas\u0103. Toate bune \u015fi frumoase, dar c\u00e2nd era ziua ei, numai a ei?<\/p>\n Pe 2 octombrie, am aflat de la tata, \u00een\u0163eleg\u00e2nd de ce venea mereu, \u00een acea dup\u0103-amiaz\u0103, cu un buchet de trandafiri galbeni \u015fi un carton cu pr\u0103jituri luate de la cofet\u0103rie, din cele care \u00eemi pl\u0103ceau mie: savarine, diplomat \u015fi ecleruri. Asta era tot, f\u0103r\u0103 cadouri ori mers la restaurant. Iar o mas\u0103 cu invita\u0163i n-ar fi fost dec\u00e2t o corvoad\u0103 \u00een plus pentru mama. Onomastica ei venea, trecea, la fel ca o zi oarecare \u2013 doar to\u0163i trebuia s\u0103 ne na\u015ftem \u00eentr-una, avea asta chiar at\u00e2ta \u00eensemn\u0103tate?<\/p>\n \u00cen 1969, anul \u00een care americanii au p\u0103\u015fit pe Lun\u0103, aveam aproape unsprezece ani \u015fi o idee nou\u0103 care mi se \u00een\u015furubase \u00een minte: s\u0103 \u00eei fac mamei o zi special\u0103, cum nu avusese p\u00e2n\u0103 atunci.<\/p>\n Alesesem darul potrivit, un colier din vitrina unui magazin cu gablonzuri de pe Strada Republicii, la care \u00eemi r\u0103m\u0103sese g\u00e2ndul. C\u00e2nd \u00eel v\u0103zusem \u00eent\u00e2ia oar\u0103 era amiaz\u0103 \u015fi soarele pref\u0103cuse vitrina \u00eentr-un acvariu unde coliere, bro\u015fe \u015fi br\u0103\u0163\u0103ri p\u0103reau s\u0103 pluteasc\u0103 ca ni\u015fte pe\u015fti exotici, flutur\u00e2ndu-\u015fi voalurile \u00eenot\u0103toarelor \u015fi cozile de curcubeu. Dar mai tare dec\u00e2t toate str\u0103lucea \u015firagul de m\u0103rgele verzi ca ochii mamei. Cine ar fi zis c\u0103 erau din sticl\u0103 colorat\u0103 \u015fi nu smaralde de-adev\u0103ratelea?<\/p>\n Singura problem\u0103 era pre\u0163ul \u2013 \u015faizeci de lei \u2013 adic\u0103 mult, pentru mine. Cum se f\u0103ceau averile \u00een America? Viitorii miliardari puneau deoparte cent peste cent \u2013 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd mo\u015fteneau o m\u0103tu\u015f\u0103 bogat\u0103 ori c\u00e2\u015ftigau la loterie. \u015ei eu luam lozuri \u2013 nu din cele pe care scria nec\u00e2\u015ftig\u0103tor<\/em> sau mai trage o dat\u0103<\/em>, ci plicuri filatelice cu premii. C\u00e2\u015ftigai sau nu, r\u0103m\u00e2neai cu timbrele, iar dac\u0103 erau dubluri puteai face schimb la Cercul Filatelic, ce se \u0163inea \u00een fiecare miercuri diminea\u0163a, \u00een Palatul Po\u015ftei. Un plic cu timbre costa trei lei, pe care tata mi-i d\u0103dea o dat\u0103 pe lun\u0103; pasiunea de colec\u0163ionar cu cheltuial\u0103 se \u0163ine…<\/p>\n Pentru septembrie \u00eemi d\u0103duse banii, \u00eens\u0103 m-am f\u0103cut c\u0103 uit, iar dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 i-am cerut din nou, cam ru\u015finat\u0103, e drept. Tata s-a uitat lung la mine, \u00eentreb\u00e2ndu-se dac\u0103 nu era prea devreme ca s\u0103 m\u0103 lase memoria. \u00cencepusem s\u0103 b\u00e2igui ceva despre o serie de timbre din Camerun, din cele scumpe, cu picturi, ce trebuia neap\u0103rat completat\u0103, c\u00e2nd m-a \u00eentrerupt cu o \u00eentrebare:<\/p>\n \u2013 C\u00e2t \u00ee\u0163i trebuie?<\/p>\n \u2013 \u015eaizeci de lei, am m\u0103rturisit dintr-o r\u0103suflare.<\/p>\n N-a vrut s\u0103 \u015ftie pentru ce, nu era \u00een firea lui s\u0103 iscodeasc\u0103. A scos portofelul \u015fi mi-a dat h\u00e2rtiile, f\u0103r\u0103 o vorb\u0103. Le-am luat \u015fi am plecat repede, de team\u0103 s\u0103 nu se r\u0103zg\u00e2ndeasc\u0103 \u015fi abia c\u00e2nd am ajuns la u\u015f\u0103 mi-am adus aminte s\u0103 spun mul\u0163umesc<\/em>.<\/p>\n M-am dus la magazin \u00een aceea\u015fi zi fiindc\u0103, deodat\u0103, mi se f\u0103cuse fric\u0103 s\u0103 nu se v\u00e2nd\u0103 colierul. Cadoul mamei st\u0103tea de-at\u00e2ta timp acolo, sigur pl\u0103cuse \u015fi altora! Dac\u0103 \u00eel cump\u0103rase cineva \u00eentre timp? Norocul continua s\u0103 \u0163in\u0103 cu mine, \u015firagul smaraldelor de sticl\u0103 m\u0103 a\u015ftepta cuminte la locul lui, iar v\u00e2nz\u0103toarea l-a scos din vitrin\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 fac\u0103 nazuri c\u0103 \u00eei stricam aranjamentul. M-am uitat atent\u0103 la fiecare m\u0103rgea, s\u0103 nu fie spart\u0103 ori ciobit\u0103, a\u015fa cum m\u0103 uitam la timbre cu lupa s\u0103 n-aib\u0103 vreun col\u0163 lips\u0103 sau, mai r\u0103u, o urm\u0103 de deget pe spatele cu lipici. Colierul n-avea defecte, nici seam\u0103n pe lume, m\u0103 tot minunam de ce-mi c\u0103zuse \u00een m\u00e2n\u0103. Am zis da<\/em>, \u00eel cump\u0103r \u015fi i-am \u00eentins femeii h\u00e2rtiile de zece, iar ea le-a num\u0103rat de dou\u0103 ori \u00eenainte s\u0103 le v\u00e2re \u00een sertar. Pe vremea aceea nu existau case de marcat, a\u015fa c\u0103 n-am primit nici bon, nici garan\u0163ie \u2013 dar ce se putea strica la ni\u015fte bile de sticl\u0103 \u00een\u015firate pe o a\u0163\u0103 de nailon? V\u00e2nz\u0103toarea m-a \u00eentrebat dac\u0103 vreau s\u0103 \u00eempacheteze frumos m\u0103rgelele \u015fi, c\u00e2nd am zis nu, a ridicat din spr\u00e2ncene.<\/p>\n \u2013 E pentru mine, am spus \u00een loc de alt\u0103 explica\u0163ie.<\/p>\n Am \u00eenh\u0103\u0163at colierul \u015fi l-am v\u00e2r\u00e2t \u00een buzunarul hanoracului, apoi am plecat ur\u00e2ndu-i v\u00e2nzare bun\u0103<\/em>, cum o auzisem de at\u00e2tea ori pe mama. E drept c\u0103 asta se \u00eent\u00e2mpla numai \u00een pia\u0163\u0103, unde precupe\u0163ele te \u00eembiau cu fructe \u015fi legume de la ele din gr\u0103din\u0103. V\u00e2nz\u0103toarele din magazine aveau marf\u0103 din ograda statului \u2013 \u00eencasau ceva sau nu, tot acela\u015fi salariu primeau la sf\u00e2r\u015fit de lun\u0103. N-am z\u0103bovit prea mult asupra problemei \u2013 hot\u0103r\u00e2nd doar c\u0103, data viitoare, un la revedere<\/em> era de-ajuns. P\u00e2n\u0103 acas\u0103 am mers tot drumul cu m\u00e2na \u00een buzunar, de team\u0103 s\u0103 nu fie g\u0103urit \u015fi s\u0103 pierd minun\u0103\u0163ia de m\u0103rgele.<\/p>\n Gata, reu\u015fisem! P\u00e2n\u0103 la ziua mamei mai era destul \u015fi, iat\u0103, eu deja aveam cadoul. Am socotit pe degete c\u00e2t mai r\u0103m\u0103sese p\u00e2n\u0103 pe 2 octombrie: dou\u0103zeci \u015fi una de zile. Trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni erau o gr\u0103mad\u0103 de timp. Ce fac p\u00e2n\u0103 atunci cu colierul?<\/p>\n De c\u00e2nd o \u015ftiam, mama se afla pe picior de r\u0103zboi cu acarienii \u015fi alte lighioane nev\u0103zute ce se aciuiau prin cotloanele casei \u015fi trebuiau st\u00e2rpite f\u0103r\u0103 mil\u0103. Toat\u0103 ziua m\u0103tura, \u015ftergea praful, scutura a\u015fternuturile, pre\u015furile, d\u0103dea cu aspiratorul pe covoare. \u00cemi \u015fi \u00eenchipuiam microbii, speria\u0163i \u015fi asurzi\u0163i, fugind care-ncotro, f\u0103r\u0103 s\u0103 aibe habar c\u0103 n-aveau sc\u0103pare.<\/p>\n Cum mama deschidea rar sertarele \u015fifonierului, am ascuns colierul \u00een cel de jos. \u015ei dac\u0103 o s\u0103 caute ceva \u015fi o s\u0103 dea peste el? I-am schimbat locul \u00een lada cu a\u015fternuturi, \u00eentre perne \u015fi cuverturi. Le scosese deja la aerisit \u00een var\u0103, p\u00e2n\u0103 la anul nu umbla acolo. Oare? Vorba lui Shakespeare: \u201eGreu apas\u0103 coroana pe fruntea unui rege!\u201c. La fel at\u00e2rna \u015fi o tain\u0103, a\u015f fi putut depune m\u0103rturie; cu c\u00e2t trebuia p\u0103strat\u0103 mai mult, cu at\u00e2t se \u00eengreuna. Mama \u2013 c\u0103reia nu \u00eei pl\u0103ceau secretele, iar surprize din partea mea avusese destule ca s\u0103 nu \u015fi le mai doreasc\u0103 \u2013 m\u0103 tot iscodea, doar o s\u0103 afle ce ascund. Eu, nimic, t\u0103cut\u0103 ca un sfinx. De\u015fi, c\u00e2nd o g\u0103sisem \u00een camera mea, cu m\u00e2na \u00een lada cu pricina, m\u0103 cam trecuser\u0103 n\u0103du\u015felile. Dar n-a f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 pun\u0103 la loc un cear\u015faf abia c\u0103lcat, mirosind a apret. Totu\u015fi, fusese aproape s\u0103 \u00eemi strice surpriza. Prea aproape. Trebuia s\u0103 mut colierul \u00eentr-o nou\u0103 ascunz\u0103toare, mai sigur\u0103. Dar unde?<\/p>\n Mama \u015ftergea rafturile bibliotecii o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u00eentotdeauna \u00een fa\u0163a c\u0103r\u0163ilor. \u00cen spate, praful se aduna nestingherit, la fel ca pe partea nev\u0103zut\u0103 a Lunii. Am pus colierul \u00eentr-o pung\u0103 de plastic \u015fi, pentru a-l v\u00e2r\u00ee \u00een ascunz\u0103toare am scos trei volume, c\u00e2t s\u0103-mi \u00eencap\u0103 m\u00e2na. C\u00e2nd s\u0103 le pun \u00eenapoi, dintr-unul a c\u0103zut ceva \u2013 o poz\u0103 \u00eeng\u0103lbenit\u0103 de vreme ce st\u0103tuse ascuns\u0103 \u00eentre filele din M\u00e2ndrie \u015fi prejudecat\u0103<\/em>, de Jane Austin. O carte pe care \u00eenc\u0103 nu o citisem, a\u015fa cum nu v\u0103zusem niciodat\u0103 fotografia aceea.<\/p>\n M-am uitat curioas\u0103 la b\u0103iatul \u015fi fata ce z\u00e2mbeau f\u0103r\u0103 grij\u0103, ni\u015fte adolescen\u0163i parc\u0103, gata s\u0103 porneasc\u0103 pe drumul vie\u0163ii, c\u00e2t de repede \u015fi de departe \u00eei vor duce caii putere. La \u00eenceput nu i-am recunoscut pe cei doi, doar motocicleta \u2013 \u015fi abia atunci i-am privit mai cu luare-aminte. Da, ei erau, tata \u015fi mama!<\/p>\n \u00cenc\u0103lecaser\u0103 cu non\u015falan\u0163\u0103 \u015faua dubl\u0103, el cu scurt\u0103 de piele, un James Dean din Carpa\u0163i, rebelul f\u0103r\u0103 cauz\u0103, ea o Jane Fonda \u015faten\u0103, ce nu jucase vreodat\u0103 \u00een Barbarella. S\u0103 fi fost aceia p\u0103rin\u0163ii mei? Greu de crezut. Ca to\u0163i copiii, eram convins\u0103 c\u0103 ai mei se n\u0103scuser\u0103, \u00eentr-un fel, odat\u0103 cu mine. Mi-era cu neputin\u0163\u0103 s\u0103-mi \u00eenchipui via\u0163a lor dinainte, c\u00e2nd fuseser\u0103 altceva dec\u00e2t mama mea \u015fi tat\u0103l meu. Dar iat\u0103 c\u0103 am\u00e2ndoi tr\u0103iser\u0103 ni\u015fte vremuri \u00een care nu m\u0103 aveau pe mine \u015fi \u2013 m\u0103 \u00eenfioram numai g\u00e2ndindu-m\u0103! \u2013, altele \u00een care nici nu se cuno\u015fteau.<\/p>\n Fata din fotografie purta pantaloni str\u00e2n\u015fi pe picior, p\u0103rul lung, o e\u015farf\u0103 aruncat\u0103 neglijent peste um\u0103r. Am \u00eencercat s\u0103 mi-o \u00eenchipui schimb\u00e2ndu-se \u00een femeia \u00een fuste p\u00e2n\u0103 sub genunchi, rochii \u00eenflorate ori capot de diftin\u0103, cu eternul \u015for\u0163 de buc\u0103t\u0103rie… Tata sem\u0103na mai mult cu cel de ast\u0103zi, ca \u015fi cum el se luase la tr\u00e2nt\u0103 cu timpul \u015fi ie\u015fise \u00eenving\u0103tor. \u00cen loc de obi\u015fnuitele costume luate de-a gata de la Romarta, purta pantaloni din piele neagr\u0103 \u015fi geac\u0103 de motociclist, \u00een ton cu bocancii militari \u015fi ochelarii negri. P\u0103rea rupt din filmele la care ne uitam am\u00e2ndoi, detectiv sau v\u00e2n\u0103tor de extratere\u015ftri, care tr\u0103ia periculos, un rebel \u00een toat\u0103 puterea cuv\u00e2ntului, \u00eens\u0103 unul care g\u0103sise pentru cine s\u0103 lupte: \u00eent\u00e2i pentru mama \u015fi apoi pentru mine. \u015ei dac\u0103 ar fi trecut unul pe l\u00e2ng\u0103 altul f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie, s\u0103 se recunoasc\u0103? Dac\u0103 nu s-ar fi \u00eendr\u0103gostit \u2013 neap\u0103rat la prima vedere \u015fi \u00een \u00eemprejur\u0103ri romantice \u2013 eu n-a\u015f fi fost acum aici, cu fotografia asta \u00een m\u00e2n\u0103, ascunz\u00e2nd \u00een spatele c\u0103r\u0163ilor cadoul de ziua mamei.<\/p>\n Am pus la loc M\u00e2ndrie \u015fi prejudecat\u0103<\/em>, \u00eens\u0103 poza am p\u0103strat-o. \u00cen s\u0103pt\u0103m\u00e2na urm\u0103toare m-am sim\u0163it cam ciudat, altfel de ce m-ar fi \u00eentrebat mama at\u00e2t de des dac\u0103 mi-e bine, pun\u00e2ndu-mi c\u00e2teodat\u0103 palma pe frunte \u2013 \u00eens\u0103 n-aveam febr\u0103, fiindc\u0103 \u00eentrebarea care m\u0103 ardea pe din\u0103untru nu era dintre cele care s\u0103 suie mercurul termometrului.<\/p>\n Cine erau str\u0103inii aceia? C\u00e2nd spuneam ai mei<\/em>, a\u015fa \u00eei credeam, trup \u015fi suflet. Nu luaser\u0103 prima gur\u0103 de aer odat\u0103 cu mine, nu deschiseser\u0103m \u00eempreun\u0103 ochii asupra lumii, ca o f\u0103ptur\u0103 cu \u015fase m\u00e2ini \u015fi picioare, cu trei inimi b\u0103t\u00e2nd la unison? Se p\u0103rea c\u0103 nu. Mama tr\u0103ise treizeci \u015fi doi de ani f\u0103r\u0103 mine, tata \u015fi mai mult, patruzeci \u2013 o jum\u0103tate de via\u0163\u0103! \u2013 \u00een care n-avuseser\u0103 habar c\u0103 le lipse\u015fte ceva \u2013 ori cineva. M\u0103 c\u0103utaser\u0103 m\u0103car \u00een vise? Fusesem un copil dorit, \u00een primii zece ani de c\u0103s\u0103torie m\u0103 tot a\u015fteptau, \u015ftiam. Dar puteam fi eu, putea fi altul. Voiau neap\u0103rat un copil, oricare, sau pe mine?<\/p>\n Iar ei doi, prin ce miracol se \u00eent\u00e2lniser\u0103? Dac\u0103 mama s-ar fi \u00eendr\u0103gostit de un alt b\u0103rbat, un alt copil \u00een locul meu \u015fi-ar fi b\u0103tut acum capul ce cadou s\u0103 \u00eei fac\u0103 de ziua ei. La g\u00e2ndul c\u0103 fusesem at\u00e2t de aproape<\/em> s\u0103 nu fiu m\u0103 lua cu ame\u0163eal\u0103. M-am uitat din nou la chipurile necunoscu\u0163ilor de pe motociclet\u0103. Ar\u0103tau at\u00e2t de… ferici\u0163i! Cum puteau fi c\u00e2nd eu nu eram cu ei, nici m\u0103car o promisiune, ci a\u015fteptam undeva \u00een bezn\u0103 \u015fi t\u0103cere ca tata s\u0103 m\u0103 caute, ca mama s\u0103 m\u0103 cheme?<\/p>\n \u015ei-un g\u00e2nd nou, la fel de tulbur\u0103tor. Poate lor le-ar fi fost mai bine f\u0103r\u0103 mine, poate un alt copil le-ar fi adus mai multe bucurii, sau m\u0103car mai pu\u0163ine probleme. \u201eAl\u0163ii cre\u015fteau zece p\u00e2n\u0103 te-am crescut eu pe tine!\u201c zicea cu n\u0103duf mama, c\u00e2nd reu\u015feam s\u0103 o sup\u0103r mai r\u0103u ca de obicei. O vorb\u0103 aruncat\u0103 la nervi, pe care nu o luam \u00een seam\u0103, nu-i d\u0103dusem importan\u0163\u0103. \u015ei dac\u0103… chiar a\u015fa sim\u0163ea?<\/p>\n De at\u00e2tea g\u00e2nduri negre<\/em> \u2013 asta tot o vorb\u0103 f\u0103r\u0103 noim\u0103 era, cum s\u0103 aib\u0103 un g\u00e2nd culoare, ori miros, ori gust? \u2013, era s\u0103 uit de ziua mamei. Se nimerise \u00eentr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103 \u015fi ea pusese a\u015fternuturile la fiert \u015fi mesteca cu un b\u0103\u0163 gros \u00een oala cu le\u015fie. Albaluxul f\u0103cea c\u00e2teodat\u0103 nazuri \u015fi atunci trebuia s\u0103 spele rufele cu m\u00e2na, iar frecatul, limpezitul \u015fi storsul cear\u015fafurilor c\u00e2t o p\u00e2nz\u0103 de corabie nu erau treburi u\u015foare. Tocmai ast\u0103zi se \u00eent\u00e2mpla din nou, poate fiindc\u0103 ma\u015fina nu \u015ftia c\u0103 e ziua ei. Am a\u015fteptat ca mama s\u0103 pun\u0103 rufele la uscat \u2013 unele \u00een pod, altele pe s\u00e2rmele de pe balcon \u2013, apoi i-am t\u0103iat calea spre buc\u0103t\u0103rie, \u00eenainte s\u0103 se apuce de cur\u0103\u0163at zarzavatul pentru sup\u0103.<\/p>\n Cum n-aveam alt\u0103 cutie mai ar\u0103toas\u0103, am pus colierul \u00eentr-una de bomboane; o c\u0103ptu\u015fisem cu o foi\u0163\u0103 aurie de staniol, pe care m\u0103rgelele str\u0103luceau ca ni\u015fte smaralde. Dar nu erau dec\u00e2t ni\u015fte biete bile de sticl\u0103 \u2013 o s\u0103-i plac\u0103 oare? M\u0103 \u00eentrebam, tot mai nelini\u015ftit\u0103, fiindc\u0103 mama deschisese cutia, se uita de prea mult\u0103 vreme \u015fi nu zicea nimic, sigur n-o nimerisem, iar\u0103\u015fi f\u0103cusem totul dup\u0103 capul meu, \u00een loc s\u0103-i \u00eentreb pe tata, pe bunica ori pe tanti Suzi care \u00eei cuno\u015fteau gusturile demult, nu de azi, de ieri, ca mine. Cu sufletul la gur\u0103, a\u015fteptam un gest, un cuv\u00e2nt, o privire… c\u00e2nd mama m-a luat \u00een bra\u0163e, str\u00e2ng\u00e2ndu-m\u0103 la piept de parc\u0103 cineva \u00eencerca s\u0103 m\u0103 smulg\u0103 de l\u00e2ng\u0103 ea.<\/p>\n Dup\u0103 o vreme mi-a dat drumul, \u00eens\u0103 nu de tot, doar c\u00e2t s\u0103 se uite \u00een ochii mei. Ai mamei, verzi \u015fi limpezi\u0163i de lacrimi, str\u0103luceau ca ni\u015fte smaralde adev\u0103rate \u015fi-am \u015ftiut c\u0103 se n\u0103scuse odat\u0103 cu mine, iar to\u0163i anii dinainte de venirea mea pe lume i se scurseser\u0103 \u00eentr-o lung\u0103 a\u015fteptare, nu a unui copil oarecare ci a mea, pe mine m\u0103 visase, m\u0103 dorise o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103. N-aveam de ce s\u0103 fiu geloas\u0103 pe oamenii sau \u00eent\u00e2mpl\u0103rile de p\u00e2n\u0103 s\u0103 m\u0103 aib\u0103, fiindc\u0103 fusesem \u015fi eu acolo cu ea, clip\u0103 de clip\u0103, chiar f\u0103r\u0103 glas, f\u0103r\u0103 chip. Mama era numai a mea!<\/p>\n A\u015fa ne-a g\u0103sit tata, iar\u0103\u015fi \u00eembr\u0103\u0163i\u015fate, ea cu m\u0103rgelele verzi la g\u00e2t, eu sim\u0163ind c\u0103 toate erau din nou a\u015fa cum trebuiau s\u0103 fie. Ca de obicei, tata venise cu un buchet de trandafiri galbeni \u015fi, p\u00e2n\u0103 s\u0103 \u00eei pun\u0103 \u00een vaz\u0103, am dat fuga dup\u0103 fotografie \u015fi le-am v\u00e2r\u00e2t-o alor mei sub ochii.<\/p>\n \u2013 Voi sunte\u0163i? i-am luat la \u00eentreb\u0103ri.<\/p>\n \u2013 Tocmai cump\u0103raser\u0103m motocicleta… a murmurat mama.<\/p>\n Sunase ca o scuz\u0103, de parc\u0103 s-ar fi jenat de c\u00e2t de tineri \u015fi frumo\u015fi erau. Tata \u00eens\u0103, n-avea problema asta:<\/p>\n \u2013 Unde ai g\u0103sit poza? Trebuie s\u0103 mai fie \u015fi altele, din drumurile noastre prin Moldova, la Por\u0163ile de Fier, la Timi\u015foara… Am umblat ceva prin \u0163ar\u0103 \u00een anii aceia!<\/p>\n Am sim\u0163it din nou \u00eempuns\u0103tura geloziei. Ce erau micile mele secrete fa\u0163\u0103 de aventurile p\u0103rin\u0163ilor mei, de care habar n-avusesem! \u015ei g\u00e2ndul mi-a adus un altul, ca un balsam: c\u00e2nd erau \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite, secretele deveneau pove\u015fti.<\/p>\n Mama nu apucase s\u0103 g\u0103teasc\u0103 nimic, a\u015fa c\u0103 \u015fi-a pus o rochie verde, \u00een culoarea m\u0103rgelelor, iar tata ne-a scos pe am\u00e2ndou\u0103 la restaurant, la Aro.<\/p>\n Motocicleta a r\u0103mas \u00een magazie, t\u0103cut\u0103, misterioas\u0103 \u015fi plin\u0103 de amintiri. Dac\u0103 ar fi putut vorbi, ar fi avut multe s\u0103 \u00eemi spun\u0103. La fel, p\u0103rin\u0163ii mei.<\/p>\n Dar pe ei nu trebuia dec\u00e2t s\u0103-i \u00eentreb.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Rodica Bretin \u201eNu e bine s\u0103 \u00ee\u0163i s\u0103ru\u0163i copilul altfel dec\u00e2t \u00een somn\u201c, citise mama \u00eentr-o carte scris\u0103 de un psiholog din anii \u201960. De-asta c\u0103ldura r\u0103sufl\u0103rii, buzele ei pe fruntea mea se confund\u0103 cu visele copil\u0103riei, \u00een care se amestec\u0103 izul proasp\u0103t al a\u015fternutului, apretat \u015fi c\u0103lcat p\u00e2n\u0103 ce fo\u015fnea ca h\u00e2rtia.<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1769,15],"tags":[1770,1115,1219],"class_list":["post-15635","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-84","category-proza","tag-egophobia-84","tag-proza","tag-rodica-bretin"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-44b","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15635","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15635"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15635\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15636,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15635\/revisions\/15636"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15635"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15635"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15635"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}