de Rodica Bretin<\/p>\n
\u00cen vara lui 1966 aveam \u015fapte ani \u015fi, \u00een vacan\u0163a mare petrecut\u0103 \u00een satul bunicii \u2013 unde altundeva? \u2013, descoperisem ni\u015fte creaturi minunate: c\u00e2inii de st\u00e2n\u0103. Odat\u0103 acceptat\u0103 de fiarele cele mi\u0163oase, m\u0103 \u00eenfiin\u0163am \u00een b\u0103t\u0103tura ciobanului odat\u0103 cu primii zori, cu buzunarele pline cu felii de c\u00e2rna\u0163i sau pastram\u0103. Cum ap\u0103ream pe poart\u0103 dul\u0103ii se n\u0103pusteau s\u0103-mi pip\u0103ie buzunarele cu boturi umede, s\u0103 afle ce le-am adus. Dup\u0103 care alergam, se pref\u0103ceau c\u0103 m\u0103 atac\u0103, iar eu c\u0103 fug, apoi m\u0103 r\u0103suceam \u015fi, c\u00e2nd \u00eel prindeam pe c\u00e2te unul, \u00eel luam la smotocit de se umplea curtea cu smocuri de blan\u0103.<\/p>\n
M-a\u015f fi jucat mai mult cu ei, \u00eens\u0103 aveam o problem\u0103: \u00een loc s\u0103 fie \u00een vacan\u0163\u0103, ca mine, dul\u0103ii aveau o slujb\u0103 de \u00eendeplinit \u015fi, \u00een fiecare diminea\u0163\u0103, plecau cu oile \u2013 ele la p\u0103scut, ei ca s\u0103 nu lase vreuna s\u0103 se r\u0103t\u0103ceasc\u0103 de turm\u0103.<\/p>\n
\u00centr-o bun\u0103 zi \u00eens\u0103, toate s-au schimbat. Eu am fost cu ideea? Nelu\u0163u? Nu-mi aduc aminte. Mezinul familiei a vorbit cu fra\u0163ii mai mari, dup\u0103 care ne-am dus cu to\u0163ii la mo\u015ful lor. Badea Antim avea un p\u0103r alb, lung \u015fi cre\u0163, de parc\u0103 blana mi\u0163oas\u0103 de pe umeri i se c\u0103\u0163\u0103rase pe cre\u015ftet. Cum fiica \u015fi ginerele lui lucrau la serele Codlea, unde c\u00e2\u015ftigau mai bine dec\u00e2t la CAP-ul din sat, trecuse me\u015fte\u015fugul oieritului nepo\u0163ilor. Tudor avea \u015faisprezece ani, ar fi trebuit s\u0103 fie la liceu, dar abia terminase clasa a treia. C\u00e2t depre Marinic\u0103, p\u0103rin\u0163ii uitaser\u0103<\/em> s\u0103 \u00eel dea la \u015fcoal\u0103 de\u015fi \u00eemplinise zece ani… \u00centr-un glas cu b\u0103ie\u0163ii l-am rugat pe baciul cel b\u0103tr\u00e2n s\u0103 m\u0103 ia cu ei la izlaz. B\u0103tr\u00e2nul m-a ascultat \u00een timp ce mulgea o oaie, iar la sf\u00e2r\u015fit n-a zis nici da, nici nu. Poate \u00eei vorbisem la urechea cea surd\u0103, \u00eens\u0103 nu era bai, i-am luat t\u0103cerea drept \u00eencuviin\u0163are.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u015ei altfel, \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 de iulie, am ie\u015fit pe poarta dat\u0103 \u00een l\u0103turi: cinci oameni, patru c\u00e2ini \u015fi turma celor \u015faizeci de mioare, cu berbecul \u00een frunte. Pe drum ne-am \u00eent\u00e2lnit cu s\u0103teni ce gr\u0103beau c\u0103tre \u0163arini purt\u00e2nd pe umeri care o sap\u0103, care o grebl\u0103 ori o coas\u0103. Mi-au dat bine\u0163e, iar eu la fel, de\u015fi pe mul\u0163i nu-i \u015ftiam. A\u015fa era la sat. Oameni care nu se v\u0103zuser\u0103 \u00een via\u0163a lor se salutau de parc\u0103 s-ar fi cunoscut de c\u00e2nd lumea.<\/p>\n La Bra\u015fov puteai s\u0103 mergi de la un cap\u0103t la altul al ora\u015fului, pe str\u0103zi forfotind de trec\u0103tori, f\u0103r\u0103 s\u0103 deschizi gura. La Vl\u0103deni, nu f\u0103ceai doi pa\u015fi \u00eenainte ca vreo cum\u0103tr\u0103 s\u0103 te opreasc\u0103 \u015fi s\u0103 te ia la iscodit. A ne cine e\u015fti?<\/em> Adic\u0103 al cui copil ori nepot, m\u0103 prinsesem de-ndat\u0103, r\u0103spunz\u00e2nd cum se cuvenea: \u201eSunt a lu\u2019 Balc\u0103\u015f de l\u00e2ng\u0103 Lunc\u0103.\u201c De obicei urma un moment de pauz\u0103 introspectiv\u0103, \u00een care s\u0103teanul derula \u00een minte letopise\u0163e cu \u00eencuscriri, apoi scotea o exclama\u0163ie de triumf. \u201eP\u0103i, suntem veri de-al patrulea!\u201c C\u00e2teodat\u0103 t\u0103cerea se lungea p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd omul scutura zdrav\u0103n stejarul genealogic, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 cad\u0103 ghinda care trebuia. \u00cen Vl\u0103deni, to\u0163i eram rude \u00eentr-un fel sau altul, nu se putea altfel. \u015ei, dup\u0103 ce m\u0103 a\u015fezaser\u0103 pe \u00eencreng\u0103tura sau r\u0103murica potrivit\u0103, s\u0103tenii erau mul\u0163umi\u0163i \u015fi, de c\u00e2te ori ne \u00eent\u00e2lneam m\u0103 priveau cu drag, ca pe un copil al ob\u015ftei. \u015ei n-aveau dreptate? Primii pa\u015fi de-a bu\u015filea \u00eei f\u0103cusem \u00een ograda bunicii, dup\u0103 care ora\u015ful m\u0103 chemase \u00eenapoi unde \u00eemi era locul. Acum m\u0103 \u00eentorsesem \u00een Vl\u0103deni \u00een vacan\u0163a de var\u0103, \u015fcol\u0103ri\u0163\u0103 trec\u00e2nd \u00eentr-a doua \u015fi or\u0103\u015feanc\u0103 get-beget. Oare? Satul \u00eemi r\u0103m\u0103sese \u00een s\u00e2nge, chiar de l-a\u015f fi uitat, el m\u0103 \u0163inea minte \u015fi era \u00eentotdeauna bucuros s\u0103 m\u0103 primeasc\u0103.<\/p>\n Cum ma\u015finile nu prea circulau pe vremea aceea, turma a traversat drumul \u00eencet, omid\u0103 alb\u0103 \u015fi p\u0103roas\u0103 ce a trecut podul peste r\u00e2u. Antim \u015fi nepo\u0163ii lui gr\u0103biser\u0103 pasul, m\u00e2n\u00e2nd turma peste calea ferat\u0103, dincolo de care \u00eencepeau dealuri \u00eemp\u0103durite p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tate, de parc\u0103 ar fi purtat c\u0103ciuli de arbori, s\u0103 le \u0163in\u0103 cald iernile.<\/p>\n P\u00e2n\u0103 am ajuns la dealul cu iarb\u0103 \u00eenalt\u0103, unde oile s-au pus \u00eendat\u0103 pe treab\u0103, se f\u0103cuse amiaz\u0103. Spre dezam\u0103girea mea, c\u00e2inilor nu le ardea de joac\u0103. St\u0103teau pe burt\u0103, cu ochii miji\u0163i, parc\u0103 dormit\u00e2nd. \u00ce\u015fi ie\u015feau \u00eens\u0103 din nemi\u015fcare \u00eendat\u0103 ce o oaie se \u00eendep\u0103rta prea mult ori ni\u015fte miei zburdau spre desi\u015furi. C\u00e2teodat\u0103 era destul un l\u0103trat ca mioara s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 printre suratele ei, alteori c\u00e2te un berbec f\u0103cea pe niznaiul \u015fi se tot ducea, cu g\u00e2nd s\u0103 dispar\u0103 \u00eentre cr\u00e2nguri. C\u00e2inii \u00eel ajungeau la marginea p\u0103durii, t\u0103indu-i orice cale \u00een afara celei de \u00eentoarcere.<\/p>\n Oile p\u0103\u015fteau ca nes\u0103tulele, abia se opreau s\u0103 respire, mieii trop\u0103iau, se ciocneau frunte \u00een frunte p\u00e2n\u0103 ame\u0163eau, berbecul \u00ee\u015fi ridica la r\u0103stimpuri capul, iar spirala de filde\u015f a coarnelor lucea \u00een soare. Ciobanii nu trebuiau s\u0103 mi\u015fte un deget. Badea Antim se rezemase \u00een b\u00e2t\u0103, l\u0103s\u00e2ndu-\u015fi privirea s\u0103 se piard\u0103 \u00een dep\u0103rt\u0103ri. Tudor \u015fi Marinic\u0103 \u00eel imitau, intr\u00e2nd \u00een neclintire ca \u00eentr-o trans\u0103. Era \u015fi \u0103sta un me\u015fte\u015fug, de\u015fi unii \u00eel luau \u00een r\u00e2s. \u00cent\u00e2lnindu-se pe c\u00e2mp cu un baci, un or\u0103\u015fean \u00eel \u00eentrebase: \u201eCe faci bade, \u015fezi \u015fi cuge\u0163i?\u201c. \u201eNuma\u2019 \u015fed\u201c, i-ar fi r\u0103spuns acesta. S\u0103 scormone\u015fti zarea cu ochii f\u0103r\u0103 niciun g\u00e2nd, sprijinindu-\u0163i b\u0103rbia de m\u00e2inile \u00eempreunate pe m\u0103ciulia de lemn \u2013 c\u00e2t de greu putea fi? C\u00e2nd voi fi mare, cioban m\u0103 fac<\/em>, mi-am promis, hot\u0103r\u00e2t\u0103 s\u0103-i fur mo\u015fului meseria.<\/p>\n Ceilal\u0163i trei \u00eenv\u0103\u0163\u0103cei nu apreciau cum se cuvine \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile baciului cel b\u0103tr\u00e2n, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite prin for\u0163a exemplului. Se plictiseau \u015fi m-au luat cu ei \u00een p\u0103dure, unde am aflat rostul co\u015furilor purtate sub bra\u0163. Tudor mi-a ar\u0103tat cum s\u0103 aleg ciupercile bune de suratele lor otr\u0103vitoare, Marinic\u0103 cum s\u0103 m\u0103 ca\u0163\u0103r dup\u0103 bure\u0163ii crescu\u0163i pe trunchiuri ca ni\u015fte urechi brune cu care copacii ascultau v\u00e2ntul. Mure n-am g\u0103sit, nu era vremea lor, nici afine sau zmeur\u0103; am umplut \u00eens\u0103 dou\u0103 panere cu ciuperci, altul cu fragi s\u0103lbatici \u2013 sem\u0103nau cu ni\u015fte c\u0103p\u015funi m\u0103run\u0163ei, mai parfuma\u0163i dec\u00e2t cei de gr\u0103din\u0103. Tocmai \u00eei culegeam pe ultimii, unul \u00een gur\u0103, unul \u00een co\u015f, c\u00e2nd trosnetul unei crengu\u0163e m-a f\u0103cut s\u0103 tresar: era Nelu\u0163u. Vorbele mele alergau um\u0103r la um\u0103r cu g\u00e2ndurile, iar sunetele treceau uneori primele linia de sosire. \u00centrebarea mi-a \u0163\u00e2\u015fnit de pe buze \u00eenainte s-o opresc.<\/p>\n \u2013 Sunt ur\u015fi pe-aici?<\/p>\n Nelu\u0163u n-a f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 ridice din umeri, \u00eens\u0103 fra\u0163ii lui s-au gr\u0103bit s\u0103 m\u0103 l\u0103mureasc\u0103:<\/p>\n \u2013 Sunt peste tot!<\/p>\n Inima mi-a zv\u00e2cnit \u00een piept, s\u0103rind peste o b\u0103taie, ca un metronom care pierduse ritmul. Aveam cu noi patru dul\u0103i, mi-am spus, dar dup\u0103 g\u00e2ndul lini\u015ftitor, a venit repede un altul; p\u00e2n\u0103 \u015fi lupii se tem de urs… Culesul se golise deodat\u0103 de farmec, \u00een schimb co\u015furile erau pline \u015fi am fost bucuroas\u0103 s\u0103 ne \u00eentoarcem \u00een poiana unde badea Antim preg\u0103tise pr\u00e2nzul: p\u00e2ine neagr\u0103 uns\u0103 cu untur\u0103, peste care a pus c\u00e2rna\u0163i, br\u00e2nz\u0103, ceap\u0103, ridichi, t\u0103iate \u00een felii sub\u0163iri cu un cu\u0163it f\u0103r\u0103 pr\u0103sele, numit custur\u0103. Mai m\u00e2ncasem din astea la \u0163ar\u0103, dar niciodat\u0103 nu \u00eemi p\u0103ruser\u0103 at\u00e2t de gustoase. \u201eFoamea e cel mai bun buc\u0103tar\u201c ar fi zis…<\/p>\n Bunica! Nu-i spusesem unde m\u0103 duc, nici c\u00e2t o s\u0103 stau. A\u015fa eram pe-atunci, c\u00e2nd voiam cu dinadinsul ceva, uitam de restul lumii; \u00eentre timp m-am mai schimbat, de\u015fi nu cu mult. Ce fusese \u00een capul meu? Deja, bunica \u00ee\u015fi ie\u015fise din min\u0163i de \u00eengrijorare, iar mama \u015fi m\u0103tu\u015fa b\u0103teau din poart\u0103 \u00een poart\u0103, c\u0103ut\u00e2ndu-m\u0103 prin tot satul. Poate se duseser\u0103 la Prim\u0103rie s\u0103 \u00eei dea telefon tatei, r\u0103mas la Bra\u015fov, \u00eempreun\u0103 cu unchiul Tibi \u015fi Sorin. La Vl\u0103deni venisem doar noi, fetele, s\u0103 ajut\u0103m la vopsitul l\u00e2nii. \u015ei-acum, ce necaz, tata o s\u0103 cread\u0103 c\u0103 m\u0103 furaser\u0103 \u015f\u0103trarii din \u0162\u00e2n\u0163ari sau m\u0103 r\u0103t\u0103cisem pe cine \u015ftie ce coclauri! Ceea ce nu era departe de adev\u0103r; dac\u0103 badea Antim m-ar fi l\u0103sat acolo, n-a\u015f fi g\u0103sit drumul \u00eenapoi. O clip\u0103 mi-a trecut prin minte s\u0103 \u00eei m\u0103rturisesc adev\u0103rul: plecasem de acas\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 cer voie cuiva. Dar… M-ar mai fi luat alt\u0103 dat\u0103?<\/p>\n Restul zilei a trecut greu; soarele se t\u00e2ra \u00eenadins pe bolt\u0103, lungind orele pline de vinov\u0103\u0163ie. Nu \u015fi de regrete. \u00cen dup\u0103-amiaza aceea am \u00eenv\u0103\u0163at o gr\u0103mad\u0103 de lucruri, printre care s\u0103 aprind un foc cu lemne. \u015etiam c\u00e2te ceva din romanele lui Karl May, dar una e s\u0103-\u0163i \u00eenchipui \u015fi alta s\u0103 vezi cu proprii ochi, s\u0103 faci cu m\u00e2inile tale. Tudor \u015fi Marinic\u0103 au a\u015fezat ni\u015fte pietre \u00een cerc, cl\u0103dind la mijloc un rug din crengu\u0163e, sub care Nelu\u0163u a \u00eengr\u0103m\u0103dit ierburi uscate \u015fi iasc\u0103. Fra\u0163ii deveniser\u0103 serio\u015fi, ca ni\u015fte sacerdo\u0163i oficiind un ritual. Finalul \u00eens\u0103, m-a dezam\u0103git. \u00cen loc s\u0103 i\u015fte sc\u00e2ntei lovind buc\u0103\u0163i de cremene cum f\u0103ceau indienii lui Winetou, ori s\u0103 frece dou\u0103 lemne p\u00e2n\u0103 ie\u015fea fum, precum bo\u015fimanii, b\u0103ie\u0163ii au sc\u0103p\u0103rat un chibrit dintr-o cutie cump\u0103rat\u0103 de la magazinul din sat.<\/p>\n Badea Antim ne-a ascu\u0163it be\u0163e de alun \u00een care am \u00eenfipt hribi, felii de sl\u0103nin\u0103 \u015fi pastram\u0103 de oaie. Se f\u0103cuse vremea cinei \u015fi ne-am pus iar\u0103\u015fi pe m\u00e2ncat, de\u015fi bucatele nu-mi mai p\u0103reau at\u00e2t de grozave c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndeam la ce m\u0103 a\u015ftepta acas\u0103… M-am dus s\u0103 dau din por\u0163ia mea dul\u0103ilor, care au h\u0103p\u0103it tot, p\u00e2n\u0103 \u015fi ciupercile, apoi m-au privit cu ochi plini de mirare. De obicei nu m\u00e2ncau dec\u00e2t o dat\u0103 pe zi, \u015fi nu c\u00e2nd erau de paz\u0103. Oare eu nu \u015ftiam asta?<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ciobanul cel b\u0103tr\u00e2n picotea sprijinit \u00een b\u00e2t\u0103 l\u00e2ng\u0103 focul care nu mai era dec\u00e2t o gr\u0103mad\u0103 de cenu\u015f\u0103, Tudor c\u0103sca de \u00eei trosneau f\u0103lcile, iar Marinic\u0103 \u015fi Nelu\u0163u p\u0103reau gata s\u0103 trag\u0103 un pui de somn. \u015ei dac\u0103 vom r\u0103m\u00e2ne acolo, dormind sub cerul liber? Dac\u0103 s\u0103 ne \u00eentoarcem \u00een Vl\u0103deni abia a doua zi sau cine \u015ftie c\u00e2nd? Unii oieri plecau cu turma \u00een mun\u0163i, la st\u00e2nele de var\u0103, cobor\u00e2nd din nou \u00een sat odat\u0103 cu prima z\u0103pad\u0103. \u00cenghe\u0163asem, de\u015fi soarele \u00ee\u015fi rev\u0103rsa \u00eenc\u0103 dogoarea peste dealuri. Apoi, a clipit din marea lui pleoap\u0103 ro\u015fie, chem\u00e2nd asfin\u0163itul. \u00cenviora\u0163i de r\u0103coarea serii b\u0103ie\u0163ii au s\u0103rit \u00een picioare, badea Antim \u015fi-a tras sarica peste umeri, \u015fi-a dus degetele la gur\u0103 \u015fi a fluierat prelung, c\u00e2inii i-au r\u0103spuns fiecare cu un l\u0103trat, iar turma s-a pus \u00een mi\u015fcare.<\/p>\n C\u00e2nd am ajuns iar\u0103\u015fi la drumul de fier, cum i se mai zicea c\u0103ii ferate, \u00eentunericul \u00eencepuse s\u0103 se lase peste codrii care \u00eel sugeau ca un burete, storc\u00e2ndu-l \u00een p\u00e2lniile v\u00e2lcelelor. Mergeam repede, cu ochii \u00een p\u0103m\u00e2nt, sim\u0163ind suflarea nop\u0163ii \u00een ceaf\u0103. Abia dincolo de ultimul d\u00e2mb am ridicat privirile… \u015fi l-am v\u0103zut.<\/p>\n Gheorghe st\u0103tea nemi\u015fcat ca o santinel\u0103 de umbr\u0103 ce ie\u015fise \u00eenaintea o\u015ftirii \u00eentunecate ce-avea s\u0103 ia satul \u00een st\u0103p\u00e2nire. Fratele mamei scotea rareori vreo vorb\u0103; se-ad\u00e2ncise \u00eentr-at\u00e2t \u00een pe\u015ftera t\u0103cerii \u00eenc\u00e2t \u00eei venea tot mai greu s\u0103 g\u0103seasc\u0103 drumul spre ie\u015fire. De data asta \u00eens\u0103, i-am auzit glasul.<\/p>\n \u2013 Acas\u0103!<\/p>\n At\u00e2t a spus, nici cu sup\u0103rare, nici cu repro\u015f, dar i-am sim\u0163it u\u015furarea \u015fi mi-am v\u00e2r\u00e2t degetele de copil \u00een m\u00e2na lui de uria\u015f. A\u015fa am pornit, eu nu prea gr\u0103bit\u0103 s\u0103 dau ochii cu mama, el potrivindu-\u015fi pa\u015fii dup\u0103 ai mei.<\/p>\n Gheorghe era \u00eenalt \u015fi zdrav\u0103n, cu bra\u0163e \u00een care vinele se r\u0103suceau \u015ferpe\u015fte sub piele, \u00eent\u0103rite de la m\u00e2nuitul toporului. Fratele cel mare al mamei t\u0103ia lemne \u00een b\u0103t\u0103tur\u0103, ori pe la al\u0163ii, \u00eei pl\u0103cea munca asta \u015fi nu cerea vreo plat\u0103. \u00cen rest nu se legase niciun me\u015fte\u015fug de el. Dac\u0103 bunica \u00eei d\u0103dea de lucru prin ograd\u0103, f\u0103cea numai c\u00e2t st\u0103tea l\u00e2ng\u0103 el, deslu\u015findu-i ce \u015fi cum. Apoi uita, nu \u00eei p\u0103rea de \u00eensemn\u0103tate, iar a doua oar\u0103 trebuia s\u0103 \u00eei arate de la \u00eenceput. Era greu de cap, ziceau unii. Era lene\u015f \u015fi n-avea \u0163inere de minte, s\u0103reau cu gura al\u0163ii.<\/p>\n Tata credea altfel: Gheorghe avea lumea lui. Pe a noastr\u0103 o vedea c\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd, ca prin g\u0103urile din ostre\u0163ele unui gard. \u00cen capul s\u0103u de petreceau tot felul de lucruri, unele dincolo de \u00een\u0163elegerea obi\u015fnuit\u0103. A\u015fa s\u0103 fi fost? L\u0103sat \u00een voia lui, uria\u015ful cel t\u0103cut \u00eencremenea uneori cu privirea \u00een gol, de parc\u0103 ar fi fost \u00eentr-o c\u00e2mpie unde z\u0103rile se tot l\u0103rgeau, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd cerul se amesteca cu p\u0103m\u00e2ntul. Ciobanii nu tot a\u015fa stau uneori, f\u0103r\u0103 s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la nimic? \u00cens\u0103 privirea lui Gheorghe, spunea tata, era \u00eendreptat\u0103 spre \u00een\u0103untru. Adic\u0103 cum? \u00eel \u00eentrebam nedumerit\u0103. Iar el, care de obicei avea r\u0103spuns la toate, de data asta se \u00eencrunta doar. Dac\u0103 ar \u015ftii, doctorii ar putea s\u0103 \u00eel vindece. De\u015fi, poate, ar fi p\u0103cat. Gheorghe era fericit \u00een regatul s\u0103u de fum… \u00cen\u0163elegeam ce voia s\u0103 zic\u0103. \u015ei eu n\u0103scoceam c\u00e2teodat\u0103 fiin\u0163e sau \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, iar pentru o vreme \u00eemi p\u0103reau adev\u0103rate. \u00cens\u0103 nu erau, \u00eemi \u015foptea p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 o voce, chem\u00e2ndu-m\u0103 \u00eenapoi la realitate. Poate Gheorghe era surd de urechea aceea, a ra\u0163iunii.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 A\u015fa am intrat \u00een curtea bunicii, adus\u0103 de unchiul Gheorghe, ce nu m-ar fi certat pentru mica mea r\u0103t\u0103cire, el care era un ve\u015fnic c\u0103l\u0103tor prin lumea celorlal\u0163i. C\u00e2nd a auzit poarta, tanti Suzi s-a n\u0103pustit \u00een jos pe sc\u0103rile verandei, mama a ie\u015fit \u00een goan\u0103 din \u015fur\u0103, iar bunica era deja afar\u0103, l\u00e2ng\u0103 f\u00e2nt\u00e2n\u0103 \u2013 trei perechi de ochi ce m-au a\u0163intit pe dat\u0103.<\/p>\n \u2013 Numai \u00een cuiburile berzelor nu te-am c\u0103utat! Pe unde-ai umblat? m-a luat la rost bunica.<\/p>\n \u2013 Cu oile!<\/p>\n Mama nu p\u0103rea mul\u0163umit\u0103 de r\u0103spuns.<\/p>\n \u2013 Ai cerut voie? \u015etii ce spaim\u0103 am tras?<\/p>\n \u015etiam \u015fi \u00eemi p\u0103rea r\u0103u, mai ales de bunica. Dar, dac\u0103 a\u015f fi spus cuiva, sigur nu m-ar fi l\u0103sat s\u0103 plec! Ca-ntotdeauna, alesesem t\u0103r\u0103boiul de pe urm\u0103, dec\u00e2t regretul c\u0103 n-am f\u0103cut dup\u0103 cum m\u0103 t\u0103ia capul. Mi-am tras u\u015furel m\u00e2na dintr-a lui Gheorghe, am ridicat b\u0103rbia \u015fi am rostit r\u0103spicat:<\/p>\n \u2013 \u00cen toamn\u0103 nu merg la \u015fcoal\u0103. Vreau s\u0103 fiu cioban, ca badea Antim!<\/p>\n Bunica \u015fi-a dus m\u00e2na la gur\u0103, cl\u0103tin\u00e2nd din cap, iar mama \u0219i-a \u00eencre\u0163it fruntea, p\u00e2n\u0103 ce spr\u00e2ncenele au ajuns un semn de exclamare culcat. Tanti Suzi a p\u0103\u015fit repede \u00eentre noi.<\/p>\n \u2013 Mi-a zis mie azi diminea\u0163\u0103 unde pleac\u0103, acum \u00eemi aduc aminte… L\u0103sa\u0163i-o, e obosit\u0103, o duc la culcare.<\/p>\n M-a \u00eenh\u0103\u0163at de umeri \u015fi am luat-o pe sc\u0103ri, apoi pe verand\u0103, prin buc\u0103t\u0103rie \u015fi celelalte \u00eenc\u0103peri. Nu ne-am oprit dec\u00e2t \u00een camera din fa\u0163\u0103, unde m\u0103tu\u015fa a \u00eenchis u\u015fa \u00een urma noastr\u0103. Dup\u0103 ziua aceea somnul nu s-ar fi lipit lesne de mine, dar nici tanti Suzi nu se gr\u0103bea s\u0103 \u00eemi fac\u0103 patul. Ne-am a\u015fezat una l\u00e2ng\u0103 alta pe cerga ce acoperea a\u015fternuturile, semn c\u0103 avea s\u0103-mi spun\u0103 ceva \u00eentre patru ochi \u2013 ni\u015fte cuvinte de repro\u015f, mai bl\u00e2nde dec\u00e2t ar fi fost ale mamei, ni\u015fte sfaturi pentru viitor? Nici unele, nici altele. Am aflat \u00een schimb o poveste, despre dou\u0103 surori plecate de acas\u0103 \u00een lumea cea larg\u0103.<\/p>\n \u2013 Au fost odat\u0103 ca niciodat\u0103…<\/p>\n \u2013 Dou\u0103 fete de \u00eemp\u0103rat?<\/p>\n De obicei complimentele \u00eei \u00eenmuiau pe adul\u0163i. De data asta, n-a \u0163inut.<\/p>\n \u2013 Dou\u0103 copile n\u0103scute la \u0163ar\u0103, \u00eentr-un sat nici mai bogat, nici mai s\u0103rac dec\u00e2t altele din Ardeal.<\/p>\n \u2013 Vl\u0103deni! Iar fetele era\u0163i tu \u015fi cu mama.<\/p>\n P\u0103l\u0103rie \u00eentr-un picior, ghici ciuperc\u0103 ce-i?<\/em> \u00cens\u0103 nu mintea voia s\u0103 mi-o pun\u0103 tanti Suzi la \u00eencercare, ci altceva. Au trecut mul\u0163i ani de-atunci \u015fi nici ast\u0103zi nu sunt sigur\u0103 dac\u0103 am \u00een\u0163eles-o pe deplin.<\/p>\n \u2013 Fetele iubeau satul unde se n\u0103scuser\u0103, dar \u00een acela\u015fi timp \u00ee\u015fi doreau s\u0103 scape din el.<\/p>\n Cum asta? M-am ridicat privirea spre ea, \u00eentreb\u0103toare. M\u0103tu\u015fa c\u0103uta cuvinte care s\u0103 se depun\u0103 \u00een lacul limpede al min\u0163ii mele ca nisipul, strat dup\u0103 strat.<\/p>\n \u2013 Surorile au \u00eencercat o vreme s\u0103 fie primite \u00eentre copiii satului. Dar nu se aveau dec\u00e2t una pe alta, iar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 au \u00een\u0163eles asta.<\/p>\n Totul \u00eencepuse de la numele lor, mi-a deslu\u015fit. \u00cen loc de Maria, Catinca, Domnica ori Varvara, bunica \u00ee\u015fi botezase fetele Hermine \u015fi Suzanne, a\u015fa cum le chemase pe m\u0103tu\u015file lui \u00c9tienne, ofi\u0163erul francez care \u00eei trimisese o vreme scrisori din Lorraine, doar o va convinge s\u0103-i devin\u0103 so\u0163ie. Bunica \u00eel iubea \u00eens\u0103 pe ardeleanul ei, ce avea s\u0103 \u00eei scrie la r\u00e2ndul s\u0103u lungi epistole \u00een versuri \u2013 rom\u00e2nul e n\u0103scut poet, nu? \u2013, pe care i le d\u0103dea la \u00eentoarcerea din drumurile sale prin Regat. Bunicul nu era gelos din fire; nu s-a \u00eempotrivit c\u00e2nd femeia lui a ales pentru fata cea mare, apoi pentru mezin\u0103, numele acelea ciudate, nici c\u00e2nd func\u0163ionarul de la Prim\u0103rie le-a scris \u00een certificatele de na\u015ftere dup\u0103 cum s-a priceput: Ermina \u015fi Suzana.<\/p>\n Oamenii din sat, mai ales copiii, le poceau \u00een fel \u015fi chip, le strigau m\u0103sc\u0103ri, le scorneau porecle. De-ar fi fost \u0103sta singurul necaz al surorilor! Suzi, cea mic\u0103, avea unsprezece ani c\u00e2nd \u015fi-au pierdut tat\u0103l, iar mama, paisprezece. Cum de la fratele lor n-aveau cine \u015ftie ce ajutor \u2013 de\u015fi tr\u0103ia cu ele \u00een cas\u0103, Gheorghe era mereu pe alt\u0103 lume \u2013 surorile \u015fi mama lor au dus singure greul gospod\u0103riei. Din prim\u0103var\u0103 p\u00e2n\u0103-n toamn\u0103 bunica ie\u015fea de cu zori la arat, sem\u0103nat, pr\u0103\u015fit, str\u00e2ns recolta ori cosit f\u00e2nul, iar fetele o ajutau c\u00e2nd nu aveau \u015fcoal\u0103.<\/p>\n Muncile c\u00e2mpului se terminau \u2013 slav\u0103 Domnului! \u2013 la prima z\u0103pad\u0103, \u00eens\u0103 de animale trebuiau s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 tot anul. Bivoli\u0163ele mergeau cu ciurda, porcii st\u0103teau \u00een cote\u0163, iar g\u0103inile \u00een curte. Boii, \u00een schimb, n-aveau ciurdar, nici nu se amesteau cu dr\u00e2ganele p\u0103zite de bivolul cel fioros, str\u0103bunicul celui de azi. Cine avea boi de tras la jug \u00ee\u015fi trimitea b\u0103iatul cel mare cu ei la p\u0103scut. Cum singurul fiu al bunicii nu era \u00een stare de asta \u2013 dar era, oare, bun la altceva dec\u00e2t la t\u0103iat lemne? \u2013, sor\u0163ii c\u0103zuser\u0103 pe mama. Pleca cu cei patru bouleni dis de diminea\u0163\u0103 \u015fi toat\u0103 ziua h\u0103l\u0103duia pe c\u00e2mp, ca s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 abia seara.<\/p>\n \u2013 Ce noroc pe ea!<\/p>\n \u00a0Era gata s\u0103 bat din palme, c\u00e2nd privirea m\u0103tu\u015fii m-a f\u0103cut s\u0103-mi schimb g\u00e2ndul. Nu pricepeam. Ce putea fi mai minunat dec\u00e2t s\u0103 r\u0103t\u0103ce\u015fti \u00een voie prin lunci \u015fi islazuri \u00eenflorite, sub cerul albastru \u015fi \u00eenalt ce \u00ee\u015fi deschidea z\u0103rile s\u0103 te primeasc\u0103? Nici tu \u015fcoal\u0103, caiete, r\u00e2nduri de bastona\u015fe caligrafiate cu peni\u0163a, ghiozdan de c\u0103rat \u00een spinare, teme peste teme, \u00eentreb\u0103rile \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarei la care era musai s\u0103 r\u0103spunzi. O vacan\u0163\u0103 mare c\u00e2t trei anotimpuri la un loc! Pentru mama, am aflat cu uimire, mersul cu boii era o corvoad\u0103, luat\u0103 de la cap\u0103t \u00een fiecare zi.<\/p>\n \u00a0\u2013 Murea de fric\u0103, dar mai ales de ur\u00e2t<\/em>…<\/p>\n \u00cen jargonul satului, ur\u00e2tul<\/em> \u00eensemna singur\u0103tate. Pe c\u00e2mpurile unde eu vedeam un col\u0163 de rai, mama se sim\u0163ea \u00eentr-un iad \u00een care trebuia s\u0103 isp\u0103\u015feasc\u0103 o vin\u0103 ne\u015ftiut\u0103. S-ar fi vrut \u00eentre fete \u015fi b\u0103ie\u0163i de v\u00e2rsta ei, chiar dac\u0103 o nec\u0103jeau fiindc\u0103 avea un nume ciudat \u015fi un frate slab de minte! Dincolo de \u0163arini erau petice de p\u0103dure unde p\u00e2ndeau lupi \u015fi ur\u015fi, iar pe dealurile colindate doar de v\u00e2nt p\u00e2n\u0103 \u015fi g\u00e2ndurile \u00eei \u00eenghe\u0163au de at\u00e2ta t\u0103cere. Numai spaima nu amu\u0163ea niciodat\u0103, \u015foptindu-i la ureche despre primejdii reale sau \u00eenchipuite. Dac\u0103 se \u00eent\u00e2lnea cu ursul, ori se pomenea \u00een mijlocul unei haite de lupi? Dac\u0103 pe vreunul din boii ce se opreau uneori pe calea ferat\u0103 \u2013 \u015fi nu mai voia s\u0103 se clinteasc\u0103 de acolo, de parc\u0103 iarba dintre \u015fine ar fi fost mai dulce \u2013 \u00eel c\u0103lca \u00eentr-o zi trenul? Dac\u0103 vitele intrau \u00een Homorodul rev\u0103rsat \u015fi se \u00eempotmoleau \u00een glod?<\/p>\n \u015ei, cum de ce \u0163i-e fric\u0103 nu scapi, dup\u0103 patru ani \u00een care ie\u015fise \u00een fiecare var\u0103 cu boii la p\u0103scut, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ceva s-a \u00eent\u00e2mplat. \u00cen\u0163epa\u0163i de t\u0103uni, boulenii au alergat ca bezmeticii o jum\u0103tate de zi, iar mama dup\u0103 ei. La umbra unui cr\u00e2ng au sc\u0103pat de mu\u015fte \u015fi s-au lini\u015ftit, apuc\u00e2ndu-se de rumegat, iar p\u0103zitoarea lor \u00eei \u0163inea sub ochi rezemat\u0103 de trunchiul unui stejar. Tres\u0103rea de c\u00e2te ori pleoapele \u00eei lunecau, din ce \u00een ce mai grele, \u00eens\u0103 vitele picoteau cumin\u0163i, toate erau la locul lor. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie cum, c\u00e2nd, a adormit.<\/p>\n C\u00e2nd a deschis ochii, umbrele serii cobor\u00e2ser\u0103 din p\u0103duri, o \u00eempresuraser\u0103 ca ni\u015fte haite de lupi negri. Iar boii… nic\u0103ieri! Unde s\u0103 \u00eei caute \u00een \u00eentunericul ce se \u00eengro\u015fa peste \u0163arini, peste islaz? A pornit c\u0103tre cas\u0103 t\u00e2r\u00e2ndu-\u015fi vinov\u0103\u0163ia, ghiulea at\u00e2rnat\u0103 de picior. N-a avut curajul s\u0103 treac\u0103 pode\u0163ul spre sat. A dormit \u00een lunc\u0103, l\u00e2ng\u0103 scorbura unui copac b\u0103tr\u00e2n.<\/p>\n Gheorghe a fost cel care a g\u0103sit-o pe sora lui la primii zori; a dus-o de m\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103 acas\u0103 \u015fi i-a vorbit tot drumul, ceea ce nu-i era \u00een obicei: se speriase degeaba, boii erau \u00een staul, bine-mersi, se \u00eentorseser\u0103 singuri de la p\u0103\u015fune.<\/p>\n Bunica n-a zis nimic, de\u015fi era sup\u0103rat\u0103, se vedea, fiindc\u0103 zile la r\u00e2nd a rostit mai pu\u0163ine vorbe chiar dec\u00e2t fiul ei. Duminica urm\u0103toare a \u00eenh\u0103mat cei patru bouleni la car, l-a luat pe Gheorghe cu ea \u015fi s-au dus la Dumbr\u0103vi\u0163a, unde era zi de t\u00e2rg. S-au \u00eentors pe jos, c\u0103tre sear\u0103. Bunica v\u00e2nduse boii, cu car cu tot. Din bani le-a cump\u0103rat fetelor c\u00e2te un r\u00e2nd de haine \u015fi pantofi, apoi le-a dus cu trenul la Bra\u015fov unde le-a \u00eenchiriat o c\u0103m\u0103ru\u0163\u0103 \u00een mansarda unei case din \u015echei. \u201eVrei s\u0103 fii doamn\u0103, Ermino?\u201c i-a spus mamei. \u201eAtunci pune-te cu burta pe carte!\u201c<\/p>\n \u2013 Sor\u0103-mea at\u00e2t a\u015ftepta. Terminase de trei ani \u015fcoala din sat, dar a luat caietele \u015fi c\u0103r\u0163ile mele de clasa a opta \u015fi le-a tocit paginile de c\u00e2t le-a citit, p\u00e2n\u0103 ce le \u015ftia pe de rost.<\/p>\n Ea \u015fi tanti Suzi au dat examen deodat\u0103 \u015fi au intrat la liceul de fete Principesa Elena. <\/em>Cum de le \u00eemplinise bunica o dorin\u0163\u0103 pe care nu cutezau s\u0103 o rosteasc\u0103 cu glas tare? N-a trebuit s\u0103 \u00eentreb, fiindc\u0103 m\u0103tu\u015fa se g\u00e2ndise adesea la asta.<\/p>\n \u2013 O mam\u0103 vede, o mam\u0103 \u015ftie… Ne-ar fi vrut al\u0103turi de ea, s\u0103 ne facem un rost \u00een Vl\u0103deni; m\u0103car una dintre noi s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een casa b\u0103tr\u00e2neasc\u0103. \u00cens\u0103 nu eram f\u0103cute pentru via\u0163a la \u0163ar\u0103, o sim\u0163ise demult, dar am\u00e2na mereu clipa unei hot\u0103r\u00e2ri. Se temea, poate, de ce vom p\u0103timi departe de sat, de\u015fi Bra\u015fovul era la doar treizeci de kilometri. Dac\u0103 nu vom c\u0103lca pe urmele p\u0103rin\u0163ilor, ce vom fi? Ni\u015fte \u00eenstr\u0103inate care or s\u0103 prind\u0103 cu greutate r\u0103d\u0103cini \u00een asfaltul ora\u015fului. F\u0103cea bine s\u0103 ne lase s\u0103 zbur\u0103m din cuib? Bunica avea destule \u00eendoieli \u015fi temeri. Nu ni le-a spus, nici n-a pomenit de golul r\u0103mas \u00een sufletul ei dup\u0103 plecarea noastr\u0103. Dou\u0103 fete avea \u015fi am\u00e2ndou\u0103 o p\u0103r\u0103seau; nu ca s\u0103 \u00ee\u015fi g\u0103seasc\u0103 un fl\u0103c\u0103u din Vl\u0103deni, s\u0103 se a\u015feze la gospod\u0103ria lor. Fetele plecau definitiv<\/em>.<\/p>\n Bunica n-ar fi putut tr\u0103i \u00een alt\u0103 parte. Dar \u00eent\u00e2i de toate era mam\u0103 \u015fi a pus fericirea fetelor mai presus de a sa. M\u0103tu\u015fii i se umeziser\u0103 pleoapele, iar eu m\u0103 minunam c\u00e2t de ciudat se brodea uneori via\u0163a. Unii se pomeneau a\u015feza\u0163i de soart\u0103 \u00eentr-un loc \u015fi r\u00e2vneau la un altul. Mama \u015fi m\u0103tu\u015fa se str\u0103mutaser\u0103 de la \u0163ar\u0103 \u00een ora\u015ful unde ne n\u0103scuser\u0103m eu \u015fi v\u0103rul meu. Sorin era or\u0103\u015fean prin voca\u0163ie; satul \u00eensemna pentru el doar noroi, microbi \u015fi c\u00e2ini gata s\u0103-l mu\u015fte. Dar eu? Ce m\u0103 f\u0103cea s\u0103 iubesc at\u00e2t locul \u0103sta? Primii ani petrecu\u0163i aici din care nu-mi aminteam mare lucru? Chemarea p\u0103m\u00e2ntului luat de CAP odat\u0103 cu bivoli\u0163ele ce \u00eengro\u015fau cireada fermei zootehnice? Tanti Suzi m\u0103 privea lung, de parc\u0103 mi-ar fi citit g\u00e2ndurile.<\/p>\n \u2013 Satul vacan\u0163elor nu e totuna cu cel adev\u0103rat, de fiecare zi. \u015ei-apoi, ce te faci f\u0103r\u0103 serialele de s\u00e2mb\u0103t\u0103 seara?<\/p>\n Asta cam a\u015fa era! Mi-ar fi lipsit televizorul \u015fi multe altele: Strada Lung\u0103, f\u00e2nt\u00e2na de la Casa Armatei, Pia\u0163a Sfatului, Dealul T\u00e2mpa scutur\u00e2nd peste Bra\u015fov culorile toamnei. Iubeam deopotriv\u0103 satul bunicii \u015fi ora\u015ful unde m\u0103 n\u0103scusem. Le voiam pe am\u00e2ndou\u0103!<\/p>\n Pentru fiecare om exist\u0103 un loc anume ce \u00eel a\u015fteapt\u0103, \u00eel cheam\u0103, pe care-l alege ori mai degrab\u0103 este ales de el. Un loc numit acas<\/em>\u0103<\/em>. Pentru bunica era Vl\u0103deniul, pentru fetele ei ora\u015ful aflat aproape \u015fi departe.<\/p>\n \u2013 Dar Gheorghe? m-am pomenit \u00eentreb\u00e2nd.<\/p>\n Ce se va \u00eent\u00e2mpla cu el c\u00e2nd bunica n-o s\u0103 mai fie?<\/em> am continuat f\u0103r\u0103 glas. Surorile vorbiser\u0103 despre asta, fiindc\u0103 tanti Suzi n-a ezitat vreo clip\u0103:<\/p>\n \u2013 \u00cel lu\u0103m la Bra\u015fov, doar n-o s\u0103-l l\u0103s\u0103m cu str\u0103inii, ori…<\/p>\n La azil<\/em>. N-a spus-o, \u00eens\u0103 auzisem de locul acela groaznic, unde ajungeau cei b\u0103tr\u00e2ni sau neputincio\u015fi, care nu \u00ee\u015fi puteau purta singuri de grij\u0103. Gheorghe ne avea pe noi, dar… Cum o s\u0103 se simt\u0103 departe de locurile unde tr\u0103ise o via\u0163\u0103?<\/p>\n \u2013 N-o s\u0103-i lipseasc\u0103 satul?<\/p>\n Tanti Suzi a z\u00e2mbit, cl\u0103tin\u00e2nd din cap.<\/p>\n \u2013 Nu. Nici t\u0103iatul lemnelor din \u015fur\u0103, nici altceva. Fratele nostru n-are nevoie s\u0103-\u015fi caute locul ce i se potrive\u015fte. Gheorghe \u00ee\u015fi are lumea lui, o duce cu el a\u015fa cum melcul \u00ee\u015fi poart\u0103 cochilia \u00een spate.<\/p>\n S\u0103 ai lumea ta, diferit\u0103 de a celorlal\u0163i… Era o binecuv\u00e2ntare sau un blestem? Cu asta, m\u0103tu\u015fa m-a ajutat s\u0103 m\u0103 bag \u00een pat, m-a s\u0103rutat pe frunte \u015fi a ie\u015fit, l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la ce spusese. Au trecut mul\u0163i ani de-atunci, dar \u00eenc\u0103 o fac, \u00een nop\u0163ile c\u00e2nd somnul m\u0103 ocole\u015fte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Rodica Bretin \u00cen vara lui 1966 aveam \u015fapte ani \u015fi, \u00een vacan\u0163a mare petrecut\u0103 \u00een satul bunicii \u2013 unde altundeva? \u2013, descoperisem ni\u015fte creaturi minunate: c\u00e2inii de st\u00e2n\u0103. Odat\u0103 acceptat\u0103 de fiarele cele mi\u0163oase, m\u0103 \u00eenfiin\u0163am \u00een b\u0103t\u0103tura ciobanului odat\u0103 cu primii zori, cu buzunarele pline cu felii de c\u00e2rna\u0163i sau pastram\u0103. Cum ap\u0103ream […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1781,15],"tags":[1782,1115,1219],"class_list":["post-15703","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-85","category-proza","tag-egophobia-85","tag-proza","tag-rodica-bretin"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-45h","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15703","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15703"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15703\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15704,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15703\/revisions\/15704"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15703"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15703"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15703"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}