{"id":15753,"date":"2025-06-08T08:05:57","date_gmt":"2025-06-08T06:05:57","guid":{"rendered":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=15753"},"modified":"2025-12-16T00:10:19","modified_gmt":"2025-12-15T22:10:19","slug":"prolog","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=15753","title":{"rendered":"Prolog"},"content":{"rendered":"

[fragment din romanul \u201eUmbrele Demiurgului<\/a>\u201d, Editura Datagroup, 2025]\u00a0<\/strong><\/p>\n

de Mircea Anghel<\/p>\n

Arm\u0103sarul alerga cu vitez\u0103, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 lumina difuz\u0103 a soarelui de prim\u0103var\u0103.<\/p>\n

\u2014 \u00cenc\u0103 pu\u021bin, prieten drag. Cur\u00e2nd vom ajunge la destina\u021bie. Vezi, castelul se \u00eentrevede deja \u00een zare!<\/p>\n

Calul lui Velsen, cu n\u0103rile frem\u0103t\u00e2nd de efort, r\u0103spundea st\u0103p\u00e2nului s\u0103u cu un forn\u0103it sceptic, dar copitele sale b\u0103teau p\u0103m\u00e2ntul ritmic, urm\u0103rind conturul Golfului Yarevalei. Deasupra lor, c\u00e2\u021biva pesc\u0103ru\u0219i planau lene\u0219, iar strig\u0103tele lor \u00eel f\u0103ceau pe Velsen s\u0103 simt\u0103 c\u0103 se \u00eentoarce acas\u0103.<\/p>\n

\u2014 A\u0219a este, camarade, am alergat zi \u0219i noapte ca v\u00e2ntul. \u0218tiu c\u0103 e\u0219ti surmenat, dar odihna ne a\u0219teapt\u0103. Misiunea noastr\u0103 a fost crucial\u0103, trebuia s\u0103 o asist\u0103m pe prin\u021bes\u0103 p\u00e2n\u0103 la grani\u021b\u0103.<\/p>\n

<\/p>\n

Doar g\u00e2ndul c\u0103 Morrigha\u00edn a p\u0103r\u0103sit Yarevala \u00eei trezea c\u0103l\u0103re\u021bului un dor ap\u0103s\u0103tor. \u00cencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i ascund\u0103 lacrimile ce str\u0103luceau \u00een lumina soarelui, \u00ee\u0219i \u00eentoarse privirea c\u0103tre castelul ora\u0219ului, care domnea impun\u0103tor deasupra ora\u0219ului \u0219i al portului. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd \u00eel vedea de la distan\u021b\u0103, era vr\u0103jit de m\u0103re\u021bia lui. \u00centreaga cl\u0103dire era acoperit\u0103 cu marmur\u0103, iar c\u00e2nd soarele \u00ee\u0219i rev\u0103rsa razele asupra ei, devenea alb\u0103 orbitoare. Turnurile \u00eenalte se ridicau spre ceruri ca ni\u0219te coloane de lumin\u0103. Odat\u0103, le spusese prin\u021besei \u0219i fratelui ei c\u0103 domurile \u0219i turlele acestui magnific edificiu erau cele care \u021bineau cerul \u00een picioare, \u00eempiedic\u00e2ndu-l s\u0103 se pr\u0103bu\u0219easc\u0103 peste p\u0103m\u00e2nt \u0219i mare.<\/p>\n

Arm\u0103sarul traversa colinele cu energie.<\/p>\n

\u2014 Ultima colin\u0103, b\u0103iat bun, apoi teren plat p\u00e2n\u0103 la por\u021bile zidurilor exterioare.<\/p>\n

Ajuns aproape de v\u00e2rf, lumina s-a dispersat brusc, iar c\u0103l\u0103re\u021bul a crezut c\u0103 s-a l\u0103sat \u00eentunericul.<\/p>\n

\u2014 Imposibil, a \u0219optit el. Soarele era la spate, e ora amiezii!<\/p>\n

Valurile m\u0103rii deveniser\u0103 agitate, iar culoarea apei s-a schimbat \u00een galben \u00eenchis.<\/p>\n

\u2014 Stai, b\u0103iete, s\u0103 ne oprim o clip\u0103.<\/p>\n

Arm\u0103sarul era nelini\u0219tit. Velsen l-a lini\u0219tit oferindu-i m\u00e2ng\u00e2ieri \u0219i s\u0103rut\u00e2ndu-i botul. V\u00e2ntul se \u00eente\u021bea \u0219i p\u0103m\u00e2ntul vibra sub picioarele lor, dar cauza r\u0103m\u00e2nea incert\u0103.<\/p>\n

Brusc, aten\u021bia sa a fost captat\u0103 de ceva aflat \u00een spatele s\u0103u. Ochii i se dilatar\u0103 de surpriz\u0103, iar teama \u00eei p\u0103trunse p\u00e2n\u0103 \u00een ad\u00e2ncul fiin\u021bei. Soarele nu mai str\u0103lucea pe cer, ci se transformase \u00eentr-o sfer\u0103 de \u00eentuneric, din care doar c\u00e2teva raze luminoase reu\u0219eau s\u0103 scape, p\u0103r\u00e2nd c\u0103 danseaz\u0103 la marginea ei.<\/p>\n

\u2014 Trebuie s\u0103 plec\u0103m de aici, nu mai putem z\u0103bovi!<\/p>\n

Apuc\u0103 ferm hamurile calului \u0219i \u00eel ghid\u0103 cu hot\u0103r\u00e2re \u00een susul colinei. \u00centunericul era ad\u00e2nc, dar \u0219tia c\u0103 va g\u0103si drumul, indiferent de circumstan\u021be, c\u0103ci cuno\u0219tea acel teritoriu ca pe dosul palmei. Dorea s\u0103 ajung\u0103 \u00een v\u00e2rful colinei doar pentru a o cobor\u00ee abrupt pe cealalt\u0103 parte, evad\u00e2nd astfel de r\u0103suflarea amenin\u021b\u0103toare a acelei mingi \u00eentunecate care \u00eei sufla ne\u00eencetat \u00een ceaf\u0103.<\/p>\n

\u2014 Mai este doar un pas de f\u0103cut \u0219i vom termina, a spus el merg\u00e2nd pe picioarele sale nesigure. Arm\u0103sarul p\u0103rea, de asemenea, nesigur \u00een pa\u0219ii s\u0103i.<\/p>\n

Velsen \u00ee\u0219i concentra privirea asupra p\u0103m\u00e2ntului, evit\u00e2nd s\u0103 priveasc\u0103 \u00eenainte. \u201e\u00cenc\u0103 un pas \u0219i ajungem \u00een v\u00e2rf\u201d, spuse el cu determinare. \u00cen momentul \u00een care piciorul s\u0103u era ridicat \u0219i preg\u0103tit s\u0103 ating\u0103 din nou solul, \u00eentunericul devenise o lumin\u0103 orbitoare. \u00cemprejurimile lui Velsen erau complet albe, asem\u0103n\u0103toare cu privirea direct\u0103 c\u0103tre un castel sub lumina puternic\u0103 a soarelui.<\/p>\n

Toat\u0103 metamorfoza luminii a durat aproximativ o secund\u0103. Calul nechezase speriat, iar el l-a atins din nou pentru a-l calma. Ochii \u00eei ardeau \u0219i se str\u0103duiau s\u0103 se acomodeze din nou cu lumina. A f\u0103cut c\u00e2\u021biva pa\u0219i nesiguri.<\/p>\n

Picioarele i-au indicat c\u0103 suprafa\u021ba era plat\u0103, astfel s-a oprit a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 \u00ee\u0219i recapete orientarea.<\/p>\n

\u2014 Ce s-a \u00eent\u00e2mplat?<\/p>\n

\u00cemprejurimile \u0219i-au rec\u0103p\u0103tat normalitatea. Marea era din nou azurie, iarba r\u0103m\u00e2nea verde \u0219i deas\u0103, iar castelul str\u0103lucea etern. Velsen st\u0103tea nemi\u0219cat, neputincios.<\/p>\n

\u2014 Oare mi-am pierdut min\u021bile? Ai v\u0103zut \u0219i tu, nu-i a\u0219a?<\/p>\n

Cu o m\u00e2n\u0103 pe \u0219old \u0219i cu cealalt\u0103 str\u00e2ng\u00e2ndu-\u0219i p\u0103l\u0103ria, \u00eei adres\u0103 \u00eentrebarea retoric\u0103 arm\u0103sarului. A privit spre soare, iar acesta emana c\u0103ldur\u0103 pl\u0103cut\u0103 asupra p\u0103m\u00e2ntului afectat \u00eenc\u0103 de efectele iernii recente de parc\u0103 nimic nu s-ar fi aflat \u00eentre el \u0219i ambi\u021biile sale celeste.<\/p>\n

Confuz \u0219i ne\u00een\u021beleg\u00e2nd nimic din cele \u00eent\u00e2mplate, Velsen s-a urcat pe arm\u0103sarul s\u0103u \u0219i a pornit la drum. \u00cencet, pas cu pas, calul \u00eenainta, \u00een timp ce Velsen sim\u021bea c\u0103 ceva era diferit fa\u021b\u0103 de cum fusese odinioar\u0103.<\/p>\n

\u2014 U\u0219or, b\u0103iete, u\u0219or.<\/p>\n

Calul s-a oprit, \u0219i-a scuturat capul \u0219i a \u00eenceput s\u0103 examineze p\u0103m\u00e2ntul \u0219i iarba de sub copitele sale. Velsen \u0219i-a ridicat urechile \u0219i a r\u0103mas nemi\u0219cat pe cal. Dac\u0103 ar fi stat tensionat prea mult timp, ar fi r\u0103mas f\u0103r\u0103 aer \u00een pl\u0103m\u00e2ni.<\/p>\n

\u2014 Nu se aude nimic, a observat el cu surprindere. Doar noi \u0219i v\u00e2ntul, \u00een rest nimic. Unde sunt pesc\u0103ru\u0219ii? Nu ar trebui s\u0103 fie departe.<\/p>\n

Privind spre orizont, nu mai z\u0103rea nicio pas\u0103re \u00een forma\u021bie \u0219i niciun pesc\u0103ru\u0219 singuratic \u00een c\u0103utarea hranei. De la \u00een\u0103l\u021bimea sa avantajoas\u0103 putea s\u0103 scruteze por\u021bile impun\u0103toare de la intrarea \u00een Yarevala, dar acum forfota obi\u0219nuit\u0103 a c\u0103l\u0103torilor disp\u0103ruse complet \u0219i nu se z\u0103rea nici m\u0103car o siluet\u0103 uman\u0103.<\/p>\n

Cu o privire uimit\u0103, \u00ee\u0219i l\u0103s\u0103 gura deschis\u0103, apoi d\u0103du un impuls ferm calului, care porni \u00eentr-un galop vijelios.<\/p>\n

\u2014 \u00cemi pare r\u0103u, b\u0103iete, dar trebuie s\u0103 ajungem c\u00e2t mai repede acas\u0103!<\/p>\n

Con\u0219tiincios, calul \u00eel ascultase, dar ceva \u00eei spunea lui Velsen c\u0103 prietenul s\u0103u nu mai avea mult\u0103 vlag\u0103.<\/p>\n

De \u00eendat\u0103 ce au cobor\u00e2t colina, p\u0103m\u00e2ntul a devenit sterp, lipsit de via\u021b\u0103. Vegeta\u021bia verde din jurul ora\u0219ului se evaporase, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 o \u00eentindere pustie \u0219i nesf\u00e2r\u0219it\u0103. C\u0103l\u0103re\u021bul a galopat cu vitez\u0103 prin por\u021bile ora\u0219ului, sper\u00e2nd s\u0103 nu-\u0219i confirme cea mai crunt\u0103 temere: c\u0103 ora\u0219ul era acum gol, lipsit de orice suflet viu. Cu toate acestea, str\u0103zile s-au dovedit a fi goale. Nicio persoan\u0103 nu putea fi z\u0103rit\u0103 \u0219i niciun semn de activitate din partea altor forme de via\u021b\u0103 nu putea fi observat.<\/p>\n

\u2014 M-a\u0219 fi a\u0219teptat s\u0103 se fi str\u00e2ns \u0219obolanii, zise el cu privirea b\u0103nuitoare. Dar nu v\u0103d nici m\u0103car mu\u0219tele s\u0103 forfoteasc\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 gunoaie!<\/p>\n

A continuat s\u0103 p\u0103\u0219easc\u0103 spre impun\u0103torul castel, sper\u00e2nd c\u0103 va da de cineva. De\u0219i avea gura \u00eentredeschis\u0103 de uimire \u0219i inima \u00eei b\u0103tea cu putere, s-a aventurat prin zidurile interioare \u0219i a ajuns \u00een curtea vast\u0103 a palatului.<\/p>\n

\u2014 Nu \u0219tiu ce rost are, dar te voi lega aici, b\u0103iete. A\u0219teapt\u0103-m\u0103, revin repede.<\/p>\n

Velsen se \u00eendrepta hot\u0103r\u00e2t spre palat, cu speran\u021ba de a g\u0103si g\u0103rzile de paz\u0103 obi\u0219nuite. Dar acestea erau absente, la fel ca to\u021bi ceilal\u021bi oameni, inclusiv Clement \u0219i Oksana Youngblood, conduc\u0103torii ora\u0219ului, \u0219i restul locuitorilor castelului.<\/p>\n

Intrase \u00een camera matrimonial\u0103 a \u0219efilor s\u0103i. Pentru prima oar\u0103 \u00een via\u021ba sa nu b\u0103tuse la intrare. La picioarele patului v\u0103zuse c\u0103 st\u0103teau a\u0219ezate coroana \u0219i sceptrul. Se opri pentru o clip\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i controleze respira\u021bia. Inima \u00eei b\u0103tea cu putere, iar g\u00e2ndurile \u00eei erau un haos.<\/p>\n

\u2014 Clement nu ar fi plecat niciodat\u0103 f\u0103r\u0103 ele. Le purta cu m\u00e2ndrie chiar \u0219i pe scaunul de c\u0103c\u0103raie, nu doar pe tron.<\/p>\n

Ie\u0219ind din castel, striga dup\u0103 cineva, sper\u00e2nd la un r\u0103spuns. S-a \u00eentors la arm\u0103sarul s\u0103u \u0219i a continuat explorarea \u00een c\u0103utarea vie\u021bii. Cobor\u00e2nd dealul, se \u00eendrepta spre port, sper\u00e2nd s\u0103 g\u0103seasc\u0103 pe cineva acolo. Un bra\u021b al Flunelui traversa ora\u0219ul \u0219i se v\u0103rsa \u00een mare.<\/p>\n

\u2014 Ah, sunt c\u00e2teva b\u0103rci acolo! a spus el plin de \u00eencredere. Hai s\u0103 vedem, b\u0103iete.<\/p>\n

Se apropie de mal cu pa\u0219i gr\u0103bi\u021bi \u0219i \u00eencepu s\u0103 strige, dar ecoul vocii sale se pierdu \u00een t\u0103cere.<\/p>\n

\u2014 Toate plutesc \u00een deriv\u0103, spuse el cu ochii mari de uimire, ca \u0219i cum o m\u00e2n\u0103 invizibil\u0103 le-ar fi \u00eendreptat spre abandon total, f\u0103r\u0103 niciun avertisment!<\/p>\n

Pe la jum\u0103tatea drumului spre port, un val de incertitudine \u00eel lovi \u0219i \u00ee\u0219i schimb\u0103 brusc direc\u021bia spre necunoscut.<\/p>\n

\u2014 B\u0103iete, trebuie s\u0103 g\u00e2ndim pu\u021bin, zise el, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 calm \u0219i concentrat. Sus, pe deal, ai v\u0103zut verdea\u021b\u0103, nu? Dar odat\u0103 ce am cobor\u00e2t, totul a disp\u0103rut. Nu mai era nici urm\u0103 de via\u021b\u0103. Iarb\u0103, insecte, p\u0103s\u0103ri, oameni, animale… toate s-au evaporat, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 doar goliciunea crunt\u0103. \u0218i asta din cauza acelei bile blestemate care a acoperit soarele!<\/p>\n

*<\/p>\n

* \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 *<\/p>\n

Soarele l-a urmat discret pe tot parcursul c\u0103l\u0103toriei sale. Aproape de apus, a ajuns la ferma lui Manu, cea mai important\u0103 zon\u0103 agricol\u0103 pentru ora\u0219.<\/p>\n

\u2014 P\u00e2n\u0103 \u0219i aici e pustiu! a spus dezolat.<\/p>\n

A continuat drumul spre fluviu, unde mirosurile se schimbau, aerul devenea mai proasp\u0103t \u0219i sunetele \u00eei erau familiare ca la mare. Velsen \u00ee\u0219i amintea pove\u0219tile bunicului despre pescuitul pe b\u0103rcu\u021be \u0219i capturile uria\u0219e de pe\u0219ti \u0219i caviar.<\/p>\n

Pe m\u0103sur\u0103 ce a re\u00eenceput s\u0103 observe copacii \u00eenflori\u021bi \u0219i p\u0103\u0219unile acoperite de verdea\u021b\u0103 scund\u0103 \u0219i luxuriant\u0103, a sim\u021bit o cre\u0219tere a curajului. Lini\u0219tea ap\u0103s\u0103toare se risipise, iar Velsen reg\u0103sea un sentiment de speran\u021b\u0103.<\/p>\n

\u2014 Ar trebui s\u0103 merg s\u0103 \u00eei anun\u021b pe prin\u021bi, \u00ee\u0219i zise el \u00een timp ce \u00ee\u0219i mu\u0219case buza.<\/p>\n

Niciunul dintre urma\u0219ii familiei Youngblood nu se aflase \u00een Yarevala \u00een ultimele zile, ceea ce \u00eensemna c\u0103 ar trebui s\u0103 fie teferi. Verus plecase de c\u00e2teva zile bune c\u0103tre unchiul s\u0103u spre Mordrag, la cerin\u021ba tat\u0103lui, iar pe Morrigha\u00edn tocmai a condus-o la grani\u021ba cu Ypres.<\/p>\n

\u2014 Cum ar trebui s\u0103 iau leg\u0103tura cu ei? se \u00eentreba el \u00eengrijorat. Prin\u021besa probabil c\u0103 este deja pe mare, plecat\u0103 departe… a\u0219a c\u0103 singura op\u021biune este s\u0103 merg la Verus. O alt\u0103 fr\u0103m\u00e2ntare persista \u00een mintea sa: Ar trebui s\u0103 fie informat \u0219i Markin despre evenimentele de aici? Totu\u0219i, a exclus rapid aceast\u0103 idee. Considera c\u0103 nu ar fi fost o decizie dorit\u0103 de familia lui.<\/p>\n

Ajuns l\u00e2ng\u0103 o p\u0103durice, a observat o siluet\u0103 uman\u0103, prima pe care o v\u0103zuse de mult timp. Persoana st\u0103tea sprijinit\u0103 de un toiag mare, privind spre o turm\u0103 de porci aflat\u0103 \u00een fa\u021ba sa. Sunetele produse de ace\u0219tia \u00eei aduceau lui Velsen o mare pl\u0103cere, de\u0219i mirosul caracteristic era mai pu\u021bin agreabil.<\/p>\n

\u2014 Ce cau\u021bi aici, porcarule? \u00eentreb\u0103 el surprins.<\/p>\n

Speriat, porcarul r\u0103spunse:<\/p>\n

\u2014 Maestre, \u00eemi pare r\u0103u! Nepotul lui Manu a deschis \u021barcul \u0219i porcii au sc\u0103pat. Am venit s\u0103-i recuperez.<\/p>\n

Fa\u021ba lui Velsen devenise grav\u0103.<\/p>\n

\u2014 Nu ai de g\u00e2nd s\u0103-i duci \u00eenapoi?<\/p>\n

\u00centrebarea \u00eel paralizase pe porcar.<\/p>\n

\u2014 Ba da… nu voiam s\u0103 fug cu ei, s\u0103 m\u0103 fereasc\u0103 \u2019Nastene de astfel de g\u00e2nduri!<\/p>\n

Velsen \u00eel privea calm, \u00een timp ce porcarul, intimidat, se sc\u0103pase pe el.<\/p>\n

\u2014 Maestre, pe cuv\u00e2nt c\u0103 nu am fugit! Voi cere socoteal\u0103 b\u0103iatului \u0103luia. Uite \u00een ce belele m\u0103 bag\u0103…<\/p>\n

Velsen i-a z\u00e2mbit bl\u00e2nd:<\/p>\n

\u2014 Stai lini\u0219tit, te voi ajuta \u0219i eu.<\/p>\n

Porcarul se lumin\u0103 la fa\u021b\u0103 \u0219i \u00eei mul\u021bumi din suflet.<\/p>\n

\u2014 Putem s\u0103 mai st\u0103m o clip\u0103? a \u00eentrebat el. Sunt obosit \u0219i lipsit de vlag\u0103 de la at\u00e2ta alergat dup\u0103 animalele acestea!<\/p>\n

F\u0103r\u0103 a vorbi, Velsen s-a dat jos de pe cal \u0219i a permis o pauz\u0103. Porcarul i-a povestit despre ferma sa \u0219i ultimele nout\u0103\u021bi.<\/p>\n

\u2014 Ai v\u0103zut pe cineva trec\u00e2nd pe aici \u00een ultimele ore? l-a \u00eentrebat Velsen.<\/p>\n

Porcarul l-a privit nedumerit.<\/p>\n

\u2014 Nu, Maestre, nu a trecut nimeni. Sunt aici singur de c\u00e2teva ore.<\/p>\n

Velsen nu i-a mai spus nimic. A examinat copacii din jur, a cercetat iarba \u0219i a c\u0103utat orice schimbare fa\u021b\u0103 de trecut, dar nimic nu p\u0103rea neobi\u0219nuit. Dup\u0103 ce a a\u0219teptat c\u00e2teva minute, i-a ordonat porcarului:<\/p>\n

\u2014 Se \u00eentunec\u0103, ar trebui s\u0103 ducem animalele \u00eenapoi la ferm\u0103, \u00een caz contrar Manu te va jupui de viu.<\/p>\n

Acesta a aprobat f\u0103r\u0103 ezitare propunerea. Ajun\u0219i pe \u00eenserat, porcarul nu \u00eencetase s\u0103 vorbeasc\u0103 pe tot parcursul drumului, \u00eens\u0103 Velsen, cu g\u00e2ndurile sale r\u0103t\u0103cite, nu fusese atent la niciun cuv\u00e2nt rostit. Ajun\u0219i \u00een dreptul fermei, \u00een fa\u021ba priveli\u0219tii dezolante, porcarul s-a oprit din mers, surprins.<\/p>\n

\u2014 Str\u00e2nge-\u021bi porcii \u00eenapoi \u00een \u021barc, ordonase Velsen.<\/p>\n

Porcarul a ezitat, dar privirea ascu\u021bit\u0103 a lui Velsen era suficient\u0103 pentru a-l convinge. Unul c\u00e2te unul, porcii au fost m\u00e2na\u021bi \u00een \u021barc, o oper\u0103 de coregrafie rural\u0103 perfect orchestrat\u0103. Cobor\u00e2nd de pe arm\u0103sarul s\u0103u impun\u0103tor, Velsen s-a \u00eendreptat spre \u021barc, hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fixeze \u021b\u0103ru\u0219ii sabota\u021bi, ca un me\u0219ter priceput care repar\u0103 cu migal\u0103 fiecare detaliu al crea\u021biei sale.<\/p>\n

\u2014 Las\u0103, m\u0103 ocup eu de asta, a zis el cu un ton autoritar. Caut\u0103-i pe ceilal\u021bi. Intr\u0103 \u00een casa mare \u0219i ai grij\u0103 s\u0103 nu te p\u0103c\u0103leasc\u0103 din nou, c\u0103 m-am s\u0103turat de toate glumele lor nesuferite!<\/p>\n

Porcarul a r\u0103mas pe loc c\u00e2teva clipe, ca \u0219i cum lupta cu g\u00e2ndurile sale. Ochii \u00eei erau bulbuca\u021bi, gata s\u0103 sar\u0103 din orbite, iar gura \u00eei era larg deschis\u0103 de parc\u0103 ar fi v\u0103zut o fantom\u0103. Ar\u0103ta ca un om simplu \u0219i neajutorat, iar Velsen sim\u021bea chiar o f\u0103r\u00e2m\u0103 de mil\u0103 pentru el.<\/p>\n

Dup\u0103 ce porcarul a intrat, Velsen a abandonat ceea ce f\u0103cea ini\u021bial \u0219i s-a dus l\u00e2ng\u0103 intrarea casei \u021b\u0103r\u0103ne\u0219ti. A a\u0219teptat acolo, urm\u0103rindu-l pe porcar cu o privire vigilent\u0103.<\/p>\n

\u2014 Nu mai este nimeni! a strigat el, ie\u0219ind speriat din cl\u0103dire.<\/p>\n

Cuvintele sale au fost curmate: Velsen \u00eel apucase str\u00e2ns de g\u00e2t, pentru ca apoi s\u0103-i \u00eenfig\u0103 cu\u021bitul ad\u00e2nc \u00een beregat\u0103 \u0219i s\u0103-i ofere lini\u0219tea etern\u0103.<\/p>\n

Trupul porcarului s-a pr\u0103bu\u0219it. Velsen a intrat \u00een cas\u0103, a g\u0103sit o bucat\u0103 de p\u00e2nz\u0103 \u0219i \u0219i-a cur\u0103\u021bat cu\u021bitul de s\u00e2nge. A observat un pat confortabil \u0219i focul mocnind, g\u00e2ndindu-se s\u0103 se odihneasc\u0103 mai bine c\u00e2teva ore \u00eenainte de a pleca din nou.<\/p>\n

\u2014 \u00cemi pare r\u0103u, Morrigha\u00edn, a zis el cu un glas sf\u00e2\u0219ietor, timp \u00een care freca lama cu\u021bitului s\u0103u de un material textil ce se murd\u0103rea de s\u00e2ngele v\u0103rsat. Fratele t\u0103u mai mic, Verus, este prin\u021bul mo\u0219tenitor, a\u0219a c\u0103 va trebui s\u0103 m\u0103 \u00eendrept c\u0103tre el.<\/p>\n

A ales locul de odihn\u0103 pentru acea noapte \u0219i a alimentat focul cu c\u00e2teva lemne suplimentare. Apoi, a preg\u0103tit provizii de alimente \u0219i b\u0103uturi necesare pentru lunga c\u0103l\u0103torie care \u00eel a\u0219tepta.<\/p>\n

\u2014 Mai am ceva de f\u0103cut \u00eenainte de toate, a zis el \u00eentorc\u00e2ndu-se din drumul s\u0103u spre odihn\u0103 \u0219i ie\u0219ind din nou.<\/p>\n

Dup\u0103 ce a terminat de reparat \u021barcul porcilor, a aruncat cadavrul porcarului \u00een mijlocul acestora. Animalele, de\u0219i ghiftuite dup\u0103 hrana avut\u0103 \u00een timpul zilei, s-au apropiat curioase \u0219i au \u00eenceput s\u0103 mu\u0219te cu poft\u0103 din trupul celui care le \u00eengrijise at\u00e2ta timp.<\/p>\n

\u2014 Ce ironie, porcarul a ajuns s\u0103 fie hran\u0103 pentru porci. M\u0103car a\u0219a m\u0103 voi asigura c\u0103 nimeni nu va \u0219ti ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een Yarevala. Orice blestem s-ar fi pus peste acest ora\u0219 trebuie s\u0103 m\u0103 asigur c\u0103 nu se va afla prea cur\u00e2nd.<\/p>\n

A z\u00e2mbit amar, apoi \u0219i-a luat calul \u0219i l-a dus al\u0103turi de el \u00een cl\u0103direa cea mare a fermei pustii.<\/p>\n

\u2014 Hai, b\u0103iete, meri\u021bi \u0219i tu s\u0103 stai la c\u0103ldur\u0103, ca oamenii.<\/p>\n

#<\/p>\n

romanul \u201eUmbrele Demiurgului<\/a>\u201d <\/strong>poate fi achizi\u021bionat de pe site-ul Editurii Datagroup<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[fragment din romanul \u201eUmbrele Demiurgului\u201d, Editura Datagroup, 2025]\u00a0 de Mircea Anghel Arm\u0103sarul alerga cu vitez\u0103, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 lumina difuz\u0103 a soarelui de prim\u0103var\u0103. \u2014 \u00cenc\u0103 pu\u021bin, prieten drag. Cur\u00e2nd vom ajunge la destina\u021bie. Vezi, castelul se \u00eentrevede deja \u00een zare! Calul lui Velsen, cu n\u0103rile frem\u0103t\u00e2nd de efort, r\u0103spundea st\u0103p\u00e2nului s\u0103u cu un forn\u0103it […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1781,15],"tags":[1782,875,1785,1115],"class_list":["post-15753","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-85","category-proza","tag-egophobia-85","tag-fragment-de-roman","tag-mircea-anghel","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-prolog","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15753","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15753"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15753\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16080,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15753\/revisions\/16080"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15753"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15753"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15753"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}