{"id":15877,"date":"2025-08-26T22:33:38","date_gmt":"2025-08-26T20:33:38","guid":{"rendered":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=15877"},"modified":"2025-08-26T22:33:38","modified_gmt":"2025-08-26T20:33:38","slug":"vrem-intr-adevar-sa-traim-la-tara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=15877","title":{"rendered":"Vrem \u00eentr-adev\u0103r s\u0103 tr\u0103im la \u021bar\u0103?"},"content":{"rendered":"

Eseu cvasi-optimist <\/strong><\/p>\n

de\u00a0Ana Bazac<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Avertisment<\/strong><\/p>\n

\u00centrebarea de mai sus pare o glum\u0103, fire\u015fte. C\u0103ci, pe de o parte, st\u0103m unde vrem<\/em> \u2013 fiind liberi ca cet\u0103\u0163eni, putem s\u0103 locuim undeva din propria noastr\u0103 hot\u0103r\u00e2re \u2013 \u015fi, pe de alt\u0103 parte, st\u0103m unde putem<\/em>, adic\u0103 unde ne permit mijloacele materiale \u015fi \u00eemprejur\u0103rile care ne-au condi\u0163ionat ocupa\u0163ia \u015fi traiectoria. A\u015fa c\u0103 nu facem \u00eentotdeauna ceea ce am dori, conchidem noi cu \u00een\u0163elepciunea ancorat\u0103 \u00een acest prim \u015fi cel mai constr\u00e2ng\u0103tor strat al eviden\u0163ei.<\/p>\n

\u015ei-atunci are rost s\u0103\u00a0 ne chestion\u0103m vrerea? Are, fire\u015fte. C\u0103ci dac\u0103, din moment ce, oricare dintre aspectele de mai sus le-am lua, tot noi hot\u0103r\u00e2m, important este s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m asupra hot\u0103r\u00e2rii noastre. O asemenea pozi\u0163ie ne permite s\u0103 \u00een\u0163elegem limitele determin\u0103rii noastre de condi\u0163iile exterioare nou\u0103 (de mijloacele materiale etc.), ca \u015fi mersul propriilor noastre hot\u0103r\u00e2ri printre imagini legate de tipul dezirabil de a\u015fezare uman\u0103.<\/p>\n

\u201eNoi\u201d, \u201ehot\u0103r\u00e2rile noastre\u201d. Principala motiva\u0163ie a poposirii asupra subiectului din titlu este \u2013 desigur, nu cel de generalizare \u015fi de impunere a vreunei generaliz\u0103ri, ci \u2013 focalizarea aten\u0163iei asupra faptului c\u0103 \u015fi alegerile celorlal\u0163i fiind la fel de justificate ca \u015fi cele ale noastre<\/em>, chiar perspectiva despre propria dorin\u0163\u0103 legat\u0103 de stabilirea noastr\u0103 \u00eentr-un fel de a\u015fezare uman\u0103 sau altul este legat\u0103 de istoria civiliza\u0163iei \u015fi, deci, a rela\u0163iilor dintre oameni.<\/p>\n

\n

Introducerea \u00eentreb\u0103rii<\/strong><\/p>\n

\n

Mai ales vara, c\u00e2nd aerul din ora\u015f este mai irespirabil ca oric\u00e2nd iar dorin\u0163a de a ie\u015fi \u00een natur\u0103 este mai irepresibil\u0103, \u00eentrebarea de mai sus poate p\u0103rea cel pu\u0163in bizar\u0103. \u201eLa \u0163ar\u0103 e cel pu\u0163in aerul mai curat, ai mereu un fruct, legume proaspete etc. \u015ei ce dac\u0103 n-ai\u00a0 confort? Dar las\u0103, c\u0103 \u015fi acolo se trage ap\u0103 \u015fi se pun gaze. Oricum, e\u015fti mai lini\u015ftit, nu e\u015fti tot timpul stresat\u2026\u201d<\/p>\n

Oare? Se pare c\u0103 unii \u00eenainta\u015fi ai no\u015ftri, chiar dac\u0103 vedeau furnicarul din ora\u015f[1]<\/a>, nu concepeau s\u0103 \u00eel p\u0103r\u0103seasc\u0103. \u015ei nu \u00een primul r\u00e2nd pentru c\u0103 preferau distrac\u0163iile urbane celor naive, s\u0103te\u015fti[2]<\/a>. Ci tocmai pentru c\u0103 ocupa\u0163iile lor erau legate de ora\u015f, iar cel mai mare stres ar fi fost s\u0103 nu \u015fi le mai poat\u0103 exercita.<\/p>\n

Unde vrem s\u0103 tr\u0103im? \u00cenainte de a r\u0103spunde, s\u0103 vedem ce \u00eenseamn\u0103 pentru om a tr\u0103i.<\/em><\/p>\n

\n

Ce \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i?<\/strong><\/p>\n

\n

    \n
  1. <\/li>\n<\/ol>\n

    \u00censeamn\u0103, \u00een primul r\u00e2nd<\/em>, a activa<\/em>, \u015fi nu a se odihni. Sigur c\u0103 cele dou\u0103 momente sunt interdependente, dar ceea ce construie\u015fte existen\u0163a uman\u0103, deci \u015fi esen\u0163a sa, este activitatea specific uman\u0103, crea\u0163ia<\/em>. Aceast\u0103 crea\u0163ie este desigur impulsionat\u0103 de nevoi, iar forma ei ia \u00een primul r\u00e2nd tr\u0103s\u0103turile repetitive \u015fi silite ale muncii[3]<\/a>, dar pot exista \u015fi activit\u0103\u0163i creatoare \u00een care secven\u0163ele uniforme sunt cu totul subordonate crea\u0163iei ca atare. De-a lungul timpului, arti\u015ftii \u015fi oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103 au fost modelele de via\u0163\u0103 cele mai dorite, \u015fi nu st\u0103p\u00e2nitorii beneficiind de libertate: tocmai pentru c\u0103 primii creau, \u015fi nu erau cantona\u0163i \u00een afara crea\u0163iei.<\/p>\n

    Dar nu putem s\u0103 cre\u0103m \u015fi la \u0163ar\u0103? \u00cen fond, munca \u2013 a\u015fadar \u015fi crea\u0163ia \u2013 \u00eenseamn\u0103 rezolvarea de probleme<\/em>: din acest punct de vedere, exist\u0103 oare diferen\u0163e \u00eentre decizii legate de cultivarea plantelor (Exist\u0103 oare \u00eentrunite condi\u0163iile optime? Ce elemente sunt necesare? Etc.) \u015fi, pe de alt\u0103 parte, cele legate de experimentele dintr-un laborator? Pe de o parte, se poate spune c\u0103 nu<\/em>: exist\u0103 elemente cunoscute ce stau la baza deciziilor \u015fi exist\u0103 \u015fi elemente necunoscute (prefigurate\/ideale\/virtuale) care justific\u0103 planificarea ac\u0163iunii \u015fi ac\u0163iunea ca atare (plantatul etc. sau cercetarea \u015ftiin\u0163ific\u0103 ce \u00eenglobeaz\u0103 experimentele).<\/p>\n

    Pe de alt\u0103 parte, da<\/em>, activit\u0103\u0163ile sunt diferite: primele (cele legate de agricultur\u0103) presupun \u00een amontele ac\u0163iunii, mai multe elemente cunoscute dec\u00e2t necunoscute \u015fi, mai ales, rezultatele din aval sunt cunoscute (gradul de probabilitate al rezultatelor este foarte mare); pe c\u00e2nd \u00een activit\u0103\u0163ile de cercetare \u015ftiin\u0163ific\u0103, chiar dac\u0103, \u00een preg\u0103tirea unui experiment, elementele cunoscute sunt \u00een num\u0103r mare, rezultatele nu sunt dec\u00e2t presupuse \u015fi \u00eenc\u0103 \u00eentr-un num\u0103r de variante; p\u00e2n\u0103 ce experimentele nu sunt concludente, forma \u00een care se prezint\u0103 elementele din aval este doar aceea a ipotezei; \u00een timp ce \u00een agricultur\u0103, num\u0103rul de elemente \u015fi de date cunoscute \u00eenainte de demararea activit\u0103\u0163ilor permite prefigurarea relativ cert\u0103 a rezultatelor, \u00een parametri de probabilitate \u00eenalt\u0103.<\/p>\n

    Ca urmare \u015fi l\u0103s\u00e2nd la o parte c\u0103 exist\u0103 unele activit\u0103\u0163i comune \u015fi satului \u015fi ora\u015fului, putem conchide c\u0103, din punctul de vedere al tipurilor de activit\u0103\u0163i, dac\u0103 analiza acestor tipuri arat\u0103 c\u0103 \u015fi \u00een ora\u015f exist\u0103 numeroase munci monotone, repetitive, cu rezultate predictibile, ar \u00eensemna c\u0103 nu exist\u0103 diferen\u0163e prea mari \u00eentre sat \u015fi ora\u015f: iar noi alegem s\u0103 tr\u0103im acolo unde ne atrag alte avantaje, nu tipul de munc\u0103. Este adev\u0103rat c\u0103 \u00a0la \u0163ar\u0103 nu exist\u0103 laboratoare, institute de cercet\u0103ri \u015fi teatre, dar la o adic\u0103 putem comunica prin internet cu primele, nu? Iar dintre arti\u015fti, se pare c\u0103 numai cei care au nevoie de scen\u0103 nu pot tr\u0103i la \u0163ar\u0103: c\u0103ci pictorii au fost demult \u00eendrepta\u0163i \u0219i \u00eentr-acolo.<\/p>\n

    \n

    \u00a0B.<\/strong><\/p>\n

    \u00cen al doilea r\u00e2nd<\/em>, a tr\u0103i \u00eenseamn\u0103 a sim\u0163i interdependen\u0163a dintre tine \u015fi ceilal\u0163i<\/em> \u015fi a experimenta aceast\u0103 interdependen\u0163\u0103<\/em>. Adic\u0103 a lucra pentru aceast\u0103 interdependen\u0163\u0103, a o face glorioas\u0103[4]<\/a>.<\/p>\n

    A, spun partizanii iremediabil nostalgici ai ruralului, dac\u0103 e a\u015fa \u00eenseamn\u0103 nu numai c\u0103 nu exist\u0103 nicio diferen\u0163\u0103 \u00eentre sat \u015fi ora\u015f, dar satul e chiar superior: nu exist\u0103 oare o \u00eentreag\u0103 literatur\u0103 despre \u00eensingurarea din ora\u015f \u2013 cu c\u00e2t este mai mare \u015fi mai aglomerat, cu at\u00e2t mai mult se simte individul ca pe insuli\u0163a lui pustie \u00een mijlocul oceanului \u2013 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, despre comunitatea \u015fi despre inter-cunoa\u015fterea de la sat?<\/p>\n

    Spiritul comunului\/al lucrului comun \u2013 de exemplu, al commons <\/em>din satele engleze\u015fti de dinainte de modernitate \u2013 a ap\u0103rut, fire\u015fte, la sat. Acest spirit s-a manifestat prin con\u015ftiin\u0163a practic\u0103 a comunit\u0103\u0163ii drept mijlocul principal de ap\u0103rare a oamenilor \u00een fa\u0163a mediului natural. Dar exist\u0103 dou\u0103 fenomene care, fie contracareaz\u0103 spiritul comunitar s\u0103tesc, fie au dus la reducerea acestuia.<\/p>\n

    Unul este chiar tipul de munc\u0103<\/em>: s\u0103teanul \u2013 chiar dac\u0103 folosea islazul comunal \u015fi p\u0103durea comunal\u0103, sau chiar dac\u0103 muncea \u00een comun unele p\u0103r\u0163i ale activit\u0103\u0163ii \u2013 lucra \u015fi lucreaz\u0103 \u00een cea mai mare parte cu obiecte naturale \u00een mijlocul mediului natural. El a sim\u0163it \u015fi simte c\u0103 depinde mai degrab\u0103 de natur\u0103[5]<\/a>, c\u0103ci \u015fi ceilal\u0163i\u00a0 s\u0103teni depind la fel \u015fi simt la fel. Rela\u0163ia cu natura le determin\u0103\u00a0 o anumit\u0103 \u00eendep\u0103rtare de socialitate, c\u0103ci principala condi\u0163ie a muncii lor<\/em>, deci a existen\u0163ei lor, le pare a fi natura. Combina\u0163ia dintre tipul de munc\u0103 \u015fi cel de locuire \u00eent\u0103re\u015fte rolul naturii de a-l \u00eendep\u0103rta pe individ de ceilal\u0163i: gr\u0103dina, livada, via sunt, cumva, o prelungire a casei, iar comunitatea cu ele pare s\u0103-i umple nevoia de semnificare a lumii. Spa\u0163iul<\/em> natural se interpune \u00eentre indivizi.<\/p>\n

    Al doilea fenomen este tipul de proprietate<\/em> predominant. O bun\u0103 parte a muncii s\u0103teanului are loc \u00een gospod\u0103ria sa care este, desigur, proprietate personal\u0103 dar care \u00eei permite nu doar supravie\u0163uirea, ci chiar un mai bine prin v\u00e2nzarea unor produse. Mai mult: p\u0103m\u00e2ntul aflat \u00een afara satului \u015fi ale c\u0103rui roade le vinde cu folos este \u015fi el, \u00eentr-un sens, parte a gospod\u0103riei. Pur \u015fi simplu, el, s\u0103teanul, nu poate fi definit \u00een afara gospod\u0103riei sale. Iar dac\u0103 aceast\u0103 gospod\u0103rie este at\u00e2t de \u00eentins\u0103 \u00eenc\u00e2t cere \u015fi bra\u0163e de munc\u0103 str\u0103ine iar produc\u021bia este da capo<\/em> pentru v\u00e2nzare, deci proprietatea devine chiar privat\u0103, o dat\u0103 mai mult determin\u0103 restr\u00e2ngerea privirii s\u0103teanului la ceea ce are. Timpul <\/em>petrecut \u00een jurul gospod\u0103riei este aproape cel mai important: gospod\u0103ria este aceea care \u00eei \u00eenghite tot timpul (\u015fi nu \u0163ara, indiferent de puterea televizorului). Insuli\u0163a pe care era desenat or\u0103\u015feanul ca afl\u00e2ndu-se acolo pare, astfel, a se potrivi mai degrab\u0103 s\u0103teanului.<\/p>\n

    Sociologic, \u0163\u0103ranul cu proprietate oric\u00e2t de mic\u0103 dar care \u00eei poate asigura existen\u0163a<\/em> face parte din mica burghezie. Ca urmare, el este interesat, \u00eenainte de orice, de condi\u0163iile <\/em>existen\u0163ei sale pe care le are<\/em>. Doar atunci c\u00e2nd aceste condi\u0163ii devin insuficiente, pune el \u00een func\u0163iune rela\u0163ia cu ceilal\u0163i: de \u00eentr-ajutorare, dar mai degrab\u0103 de revolt\u0103. Dar nu ne intereseaz\u0103 aici c\u0103 toate r\u0103scoalele \u0163\u0103ranilor au fost \u00eenfr\u00e2nte, chiar dac\u0103 \u00een urma lor societatea ca atare s-a mai schimbat. Nici c\u0103 dup\u0103 r\u0103scoale, via\u0163a \u0163\u0103ranului s-a derulat \u00een aceea\u015fi paradigm\u0103. Nici c\u0103 modernitatea ca atare \u2013 iar modelul este Europa occidental\u0103, \u015fi nu socialismul care nu a f\u0103cut dec\u00e2t \u00eel aplice \u2013 a limitat drastic civiliza\u0163ia s\u0103teasc\u0103, deoarece satul a fost cel care a stat la baza industrializ\u0103rii. Nici polarizarea \u0163\u0103r\u0103nimii. Ci spiritul s\u0103u comunitar.<\/p>\n

    Esen\u0163ial este, pentru \u0163\u0103ran, s\u0103 fie l\u0103sat s\u0103 ob\u0163in\u0103 roadele propriet\u0103\u0163ii sale \u015fi s\u0103 se bucure de ele. De aceea, solidaritatea nu avea cum s\u0103 se nasc\u0103 la sat<\/em>. Nici la nivelul comunit\u0103\u0163ii sale \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in la nivelul \u00eentregii societ\u0103\u0163i. Interesul pe termenul scurt \u2013 dictat de ciclurile naturii \u2013 \u015fi care este, \u00een acela\u015fi timp, interesul legat de propria gospod\u0103rie este cel care \u00eel mobilizeaz\u0103 mai mult \u015fi mai u\u015for dec\u00e2t orice sfat moral[6]<\/a>. Sentimentul de apartenen\u0163\u0103<\/em> \u015fi cel de participare \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire a condi\u0163iei comune <\/em>sunt subordonate sentimentului propriei gospod\u0103rii<\/em>: c\u0103ci acesta din urm\u0103 este, \u00eenainte de toate, cel legat de vie\u0163uirea sa. Iar solidaritatea cu ceilal\u0163i este subordonat\u0103 <\/em>acestui sentiment al propriei gospod\u0103rii: mai mult, cu c\u00e2t ace\u015fti ceilal\u0163i se afl\u0103 mai departe, \u015fi spa\u0163ial \u015fi politic, cu at\u00e2t mai slab este interesul fa\u0163\u0103 de ei, chiar dac\u0103 au aflat c\u0103 situa\u0163ia lor este intolerabil\u0103 din punct de vedere uman.<\/p>\n

    Dar la ora\u015f lucrurile se schimb\u0103. Desigur c\u0103 fiecare om dore\u015fte s\u0103 fie st\u0103p\u00e2n asupra unei locuin\u0163e (ce, oricum ar fi, e \u201ecastelul\u201d s\u0103u), inclusiv la ora\u015f. Dar locuin\u0163a, fie c\u0103 este proprietatea sa fie c\u0103 este \u00eenchiriat\u0103, nu \u00eei mai e suficient\u0103 pentru a tr\u0103i<\/em> \u2013 adic\u0103 pentru a munci, a crea, a semnifica existen\u0163a. Nu, oric\u00e2t se simt or\u0103\u015fenii \u00een apartamentele lor ca \u00een ni\u015fte insuli\u0163e (sau colivii, spun unii) \u2013 fa\u0163\u0103 de spa\u0163iul generos al naturii care prelunge\u015fte casa s\u0103teanului \u2013 ei nu pot tr\u0103i de pe urma acestei locuiri: de aceea, ies \u00een\u00a0 strad\u0103<\/em>.<\/p>\n

    Strada<\/em> este unul dintre cele dou\u0103 spa\u0163ii \u00een care se constituie solidaritatea interuman\u0103: nici \u00een polis<\/em>-ul grecesc, nu gospod\u0103ria ci pia\u0163a public\u0103 (agora<\/em>) era locul unde oamenii vorbeau, deci comunicau dincolo de c\u00e2mpul strict ale nevoilor primare: adic\u0103 1) despre elemente comune, deci probleme comune ale comunit\u0103\u0163ii \u015fi 2) supun\u00e2nd ra\u0163iunii celorlal\u0163i p\u0103rerile proprii despre lucruri. Agora<\/em> a fost locul public de re-unire a oamenilor din ora\u015f: el era \u015fi tribunal, \u015fi pia\u0163\u0103 \u00een care negu\u0163\u0103torii \u00ee\u015fi desf\u0103ceau nego\u0163ul dar, mai ales, locul pentru adunarea public\u0103 a cet\u0103\u0163enilor \u015fi, aten\u0163ie, pentru discursul \u0163inut \u00een fa\u0163a acestei adun\u0103ri.<\/p>\n

    Cu at\u00e2t mai mult pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eenfiriparea modernit\u0103\u0163ii a dus la consolidarea ora\u015felor, ele s-au umplut de oameni care aveau nevoie de solidaritate pentru a tr\u0103i<\/em>. Ideea drepturilor omului este urmarea acestei nevoi \u015fi a fost, la r\u00e2ndul ei, rezultatul ie\u015firii \u00een strad\u0103 ce a c\u0103p\u0103tat chiar \u015fi forma revolu\u0163iei.<\/p>\n

    Al doilea spa\u0163iu al solidarit\u0103\u0163ii \u2013 resim\u0163it\u0103 ca fraternitate dincolo de rela\u0163iile familiale dintr-o gospod\u0103rie restr\u00e2ns\u0103 sau mai larg\u0103 \u2013 a fost locul de munc\u0103 or\u0103\u015fenesc<\/em>, rupt de locuin\u0163\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 de care or\u0103\u015fenii nu puteau tr\u0103i. Marea majoritate a acestora, desigur, c\u0103ci nu doar atelierul fabricii a fost locul de munc\u0103 (principal, a\u015fa cum o \u015ftim cu to\u0163ii), ci \u015fi biroul ziari\u015ftilor, teatrul actorilor \u015fi cinematograful spectatorilor, pr\u0103v\u0103lia cump\u0103r\u0103torilor, localul caragialian unde destinderea se \u00eempletea cu \u00a0expunerea sim\u0163ului critic asupra institu\u0163iilor dominatoare \u015fi cu experimentarea \u00eencerc\u0103rilor de frond\u0103.<\/p>\n

    Ora\u015ful \u00eenseamn\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, solidaritate. Cuv\u00e2ntul antic de polis <\/em>(\u03c0\u03cc\u03bb\u03b9\u03c2) se referea nu la spa\u0163iul urban construit (acesta se numea \u03ac\u03c3\u03c4\u03c5), ci la structura dat\u0103 de conducerea de c\u0103tre ansamblul de cet\u0103\u0163eni<\/em>[7]<\/a> \u015fi, \u00een conexiune, la solidaritatea cultural\u0103<\/em> (legate de cultele religioase)[8]<\/a> care a fundamentat acea a\u015fezare. Este interesant c\u0103 dac\u0103 \u00een ora\u015fele-state grece\u015fti zidul de ap\u0103rare nu avea importan\u0163a institu\u0163iilor politice \u015fi culturale (agora, acropolis, \u015fcolile, teatrele), \u00een ora\u015fele europene ren\u0103scute ca atare \u00een Evul Mediu timpuriu, zidul a fost cel care a dat chiar numele de ora\u015f (numele german al ora\u015fului, Stadt<\/em>, este legat de Zaun<\/em>, gard): \u00eemprejmuirea e garan\u0163ia siguran\u0163ei celor din\u0103untrul ei. Destul de repede, \u00eens\u0103, ace\u015ftia au presat pentru a avea privilegii fa\u0163\u0103 de st\u0103p\u00e2nitorii din jur. Privilegiile nu \u00eei atingeau pe to\u0163i locuitorii ora\u015fului la fel, dar oricum le asigurau libertatea fa\u0163\u0103 de servitu\u0163ile feudale. A\u015fa c\u0103 merita s\u0103 lup\u0163i pentru ora\u015f. Apartenen\u0163a la acesta, cet\u0103\u0163enia, era garan\u0163ia drepturilor, adic\u0103 a ceea ce permitea s\u0103 fii considerat fiin\u0163\u0103 uman\u0103 de c\u0103tre ceilal\u0163i, cel pu\u0163in la nivelul abstract[9]<\/a> \u00een care erai l\u0103sat \u00een pace s\u0103 te descurci cum po\u0163i.<\/p>\n

    \n

    Addendum la B: protestul or\u0103\u015fenesc<\/em><\/strong><\/p>\n

    Dar munca industrial\u0103 de la ora\u015f a fost procesul care a n\u0103scut fraternitatea <\/em>modern\u0103: interdependen\u0163a practicat\u0103 prin munca de fabric\u0103 (mai ales o dat\u0103 cu banda rulant\u0103), condi\u0163iile comune de munc\u0103 \u2013 \u00eentr-adev\u0103r, mult mai grele \u015fi fizic \u015fi psihic, prin monotonia \u015fi brutalitatea lor \u00eennebunitoare \u015fi o dat\u0103 mai mult stresante prin artificialitatea lor obscur\u0103, dec\u00e2t cea mai dur\u0103 robot\u0103 a c\u00e2mpului \u2013 au fost factorii care au construit profilul modern al proletarului \u015fi singura lui solu\u0163ie existen\u0163ial\u0103.<\/p>\n

    Da, locuitorul majoritar al ora\u015fului este proletarul<\/em>, cel care nu are alt\u0103 surs\u0103 de existen\u0163\u0103 dec\u00e2t v\u00e2nzarea puterii sale de munc\u0103<\/em>. Chiar dac\u0103 locuin\u0163a \u00eei apar\u0163ine, el trebuie totu\u015fi s\u0103 se v\u00e2nd\u0103 pentru un salariu. Iar deoarece condi\u0163ia de proletar este \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 de mul\u0163i, ea genereaz\u0103 \u015fi nevoia de solidaritate.<\/p>\n

    Nu putem, fire\u015fte, s\u0103 nu \u0163inem seama de evolu\u0163ia lucrurilor. Mai ales o dat\u0103 cu politica welfare state<\/em> \u00een Occidentul postbelic \u2013 determinat\u0103 at\u00e2t de spa\u021biul economic eliberat prin distrugerile r\u0103zboiului[10]<\/a> (deci de refacerea de dup\u0103 r\u0103zboi), c\u00e2t \u0219i de frica de modelul socialist \u0219i nevoia de a-l concura \u2013 o bun\u0103 parte dintre proletarii ora\u015felor \u015fi-au ridicat nivelul material la cel al micii burghezii, ca s\u0103 folosesc un termen sociologic mai vechi, sau la cel al \u201eclasei de mijloc\u201d, dac\u0103 vrem s\u0103 ne referim la criteriul nivelului mediu \u00eenst\u0103rit de consum. De aceea, mul\u0163i dintre membrii beneficiari ai acestei politici au devenit convin\u015fi c\u0103 ei chiar nu mai sunt proletari: cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t fabricile au devenit aerisite \u015fi pline de automate. \u015ei cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t num\u0103rul serviciilor aflate mai departe de ma\u015fini, \u00een amontele preg\u0103tirii industriei \u015fi \u00een avalul comercializ\u0103rii ei, a devenit foarte mare: ca urmare, prestatorii ei spuneau c\u0103 \u201enu mai erau clas\u0103 muncitoare\u201d.<\/p>\n

    Nu ne intereseaz\u0103 aici teoriile \u2013 adic\u0103 spus mai frust, propaganda \u2013 care au b\u0103tut la cap oamenii de diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 seara, ci situa\u0163ia obiectiv\u0103 a acestora. Iar aceasta a fost acum, \u015fi chiar dac\u0103 ei erau \u00een continuare\u00a0 dependen\u0163i de v\u00e2nzarea for\u0163ei lor de munc\u0103, diferit\u0103 de aceea a lucr\u0103torilor din fabricile din secolul al XIX-lea \u015fi a celor tayloriste.<\/p>\n

    \u015ei tocmai pe terenul politicii de welfare state<\/em> a avut loc \u015fi trecerea la cea de-a Doua Revolu\u0163ie Industrial\u0103: dup\u0103 Prima \u2013 \u00een care muncitorul deservea<\/em> ma\u0219ina[11]<\/a> \u2013 acum cibernetica \u0219i automatizarea au \u00eenlocuit<\/em> multe munci de deservire \u015fi au transformat ma\u015finile \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t productivitatea lor este uria\u015f\u0103<\/em>; iar introducerea actual\u0103 a Inteligen\u021bei Artificiale \u00a0a eliberat \u0219i mai mul\u021bi oameni de rigorile muncii industriale \u0219i, \u00een general, ale muncii repetitive \u0219i translabile \u00een algoritmi ce asigur\u0103 o predictibilitate deplin\u0103 a muncii.<\/p>\n

    Ca urmare, num\u0103rul de locuri de munc\u0103 a devenit principala problem\u0103 a or\u0103\u0219enilor: pentru a tr\u0103i,<\/p>\n