{"id":15925,"date":"2025-09-14T21:11:08","date_gmt":"2025-09-14T19:11:08","guid":{"rendered":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=15925"},"modified":"2025-09-15T21:12:26","modified_gmt":"2025-09-15T19:12:26","slug":"concertul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=15925","title":{"rendered":"Concertul"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><span style=\"color: green;\">[pricina\u015ful de serviciu]<\/span><\/p>\n<p style=\"text-align: right;\" align=\"right\">de Radu-Ilarion Munteanu<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen 2009, Radu Mih\u0103ileanu, regizor francez de origine rom\u00e2no-evreiasc\u0103, lanseaz\u0103 la Paris \u2013 dup\u0103 \u00a0un scenariu propriu- filmul <em>Le concert. <\/em>Dar asta se cunoa\u0219te deja. \u00cen cele de mai jos voi rezuma scenariul filmului. Ac\u021biunea se petrece \u00een 2010. Cu 30 de ani \u00eenainte, dirijorul Andrei Filipovici Filipov executa concertul pentru vioar\u0103 \u0219i orchestra de Ceaikovski, \u00een sala teatrului Bol\u0219oi. Era vremea lui Brejnev.<!--more--> La mijlocul spectacolului, agentul KGB Ivan Gavrilov \u00eentrerupe brusc audi\u021bia, rupe bagheta dirijorului \u0219i interzice cotinuarea concertului. De ce? Deoarece solista \u0219i so\u021bul ei d\u0103duser\u0103 un interviu la postul de radio <em>Europa liber\u0103<\/em>, acuz\u00e2nd regimul. \u00cen plus, cu to\u021bii erau evrei. Solista cu so\u021bul ei sunt deporta\u021bi \u00een Siberia. Unde pier, pe r\u00e2nd. Solista\u00a0 care executase concertul \u00eentrerupt brutal, interpreta, evident, concertul precizat mai sus. Aveam s-o afl\u0103m dintr-un flash-back inserat \u00een film.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Peste 30 de ani, deci \u00een actualitatea filmului, afl\u0103m c\u0103 fostul dirijor e om de serviciu la Bol\u0219oi, orchestra risipit\u0103, to\u021bi duc o via\u021b\u0103 mizer\u0103. Dar fostul agent KGB organizeaz\u0103 manifesta\u021bii ale partidului comunist (sic), cu figuran\u021bi pl\u0103ti\u021bii nu se\u00a0 \u0219tie de unde. Aveam s\u0103 mai \u00eent\u00e2lnim modelul \u00een alt film, f\u0103cut \u00een 2005 (<em>Arhaghelsk<\/em>), dup\u0103 un roman britanic. Dar s\u0103 revenim. Figuran\u021bii la falsele manifesta\u021bii (scenariul lui Radu Mih\u0103ileanu e inventiv, o fic\u021biune care sus\u021bine filmul) sunt pl\u0103ti\u021bi, cum spuneam, cu bani nu se \u0219tie de unde. Pe num\u0103rate. Fostul kaghebist trateaz\u0103 cu so\u021bia dirijorului la bucat\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00centre timp, \u00eentr-o dup\u0103-mas\u0103, c\u00e2nd directorul de la Bol\u0219oi e plecat, fostul dirijor prime\u0219te un fax de la un teatru muzical din la Paris, cu \u00eentrebarea dac\u0103 orchestra Bol\u0219oi ar fi disponibil\u0103 peste 2 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Tot fic\u021biune scenaristic\u0103, \u00een 2010, lumea \u0219tia ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. E marea ocazie de revan\u0219\u0103 a fostului dirijor. Farsa. Cheia filmului. Cu ajutorul unui prieten, fost instrumentist, r\u0103spunde la fax. Da, vom fi prezen\u021bi. Directorul habar n-are de nimic. \u0218i cum aduni o orchestr\u0103? \u0218tim cum ajunser\u0103, \u00een prezent. Fostul dirijor are o idee: s\u0103-l coopteze ca impresar pe\u2026 fostul kaghebist. Surprinz\u0103tor acesta accept\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 motiveze. Are socotelile lui.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Una peste alta, fosta orchestr\u0103 intr\u0103 \u00een joc (procedeu de basm), pleac\u0103 la Paris. De unde bani? Alt\u0103 \u0219mecherie. Conving un mafiot moscovit (plauzibil \u00een 2010), pasionat de violoncel, care sponsorizeaz\u0103 drumul. Se schimb\u0103 ,acum, telefoane \u00eentre directorul teatrului muzical francez \u0219i falsul impresar. Ce ve\u021bi executa? Acesta habar n-are de muzica, dar are memorie. Concertul de Ceaikovski. Evident, e nucleul filmului. Francezul habar n-are de soarta fostului dirijor (mereu fic\u021biune). Cu ce solist? Se blufeaz\u0103: Anne-Marie Jaquet. Care tinde s\u0103 refuze. Angajamente programate, n-ar avea timp s\u0103 repete, de\u0219i visul ei era s\u0103 interpreteze tocmai concertul nostru.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Filmul are accente de comedie, pe care nu le mai povestesc. Solista e, totu\u0219i tentat\u0103 de ocazie, vine \u00een sala teatrului muzical din Paris. E pe punctul de a refuza, totu\u0219i. Iar aici urmeaz\u0103 secven\u021ba cheie a filmului. Apare un persona insolit, sosit cu orchestra fantomatic\u0103, dar real: Caliu, \u0219eful tarafului din comuna \u021big\u0103neasc\u0103 Clejani. Care a r\u0103spuns pozitiv ideii regizorului. Am v\u0103zut la TV interviuri cu el, reportaje din comun\u0103. Un violonist de mare talent. Fragmentul cu care o seduce pe solist\u0103 e, am aflat, <em>Capriciul 2<\/em>4 de Paganini. Caliu e real, colaborarea cu regizorul e real\u0103, momentul\u00a0 \u021bine de fic\u021biune, dar execu\u021bia e real\u0103. Se spune, lu\u0103m totul sub beneficiul \u00eendoielii, c\u0103 violonistul ar fi memorat fragment ascult\u00e2nd timp de 12 minute un vechi LP. Evident, fic\u021biune, dar Caliu e real.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Afl\u0103m motivul pentru care fostul kaghebist ar fi acceptat rolul de impresar. Aici ne afl\u0103m \u00een total\u0103 fic\u021biune. Personajul ar fi acceptat deplasarea la Paris pentru a lua contact cu actualul \u0219ef al PCF. Repet, filmul \u00eembin\u0103 emo\u021bia audierii concertului cu hazul comic al scenariului.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Un alt moment cheie: \u00eentre dirijor, cel de azi \u0219i impresar are loc o discu\u021bie: <em>Eu caut \u00een muzic\u0103 armonia perfecta. \u0102sta e adev\u0103ratul comunism<\/em>. Evident, interlocutorul e ateu. \u00cencepe concertul, orchestra sun\u0103 ca dracu, se interpun cadre cu orchestran\u021bi dezam\u0103gi\u021bi, sala murmur \u0219i\u2026 intr\u0103 soloul. Minune, armonia se reface, iar fostul kaghebist \u0219opte\u0219te: <em>Doamne, exi\u0219ti!. <\/em>G\u0103selni\u021b\u0103 regizoral\u0103<em>. <\/em>Urmeaz\u0103 o secven\u021b\u0103 de montaj cu executarea concertului (\u00eenceput, intrarea solistei, montaj de cadre \u0219i finalul impresionant.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen timpul secven\u021bei din concert, are loc un dialog imaginar \u00eentre dirijor \u0219i solist\u0103. Dirijorul m\u0103rturise\u0219te ce se \u00eent\u00e2mplase cu 30 ani \u00een urm\u0103, la distrugerea interpret\u0103rii concertului. Solista \u0219i so\u021bul ei aveau un bebelu\u0219. KGB venise s\u0103-i aresteze. \u00cen prip\u0103, \u00eencredin\u021beaz\u0103 bebelu\u0219ul unui prieten, acesta ajunge \u00een Fran\u021ba \u00eentr-un contrabas. Recunoa\u0219tem figuri cunoscute inserate \u00een relatarea mut\u0103. Apoi: <em>Anne-Marie, Sara Strum era mama ta. <\/em>Solista pl\u00e2nge \u0219i, la final, dirijorul o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103<em>. <\/em>Cercul se \u00eenchide<em>. <\/em>Final<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><em>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/em>Saraband\u0103. \u00cenc\u0103 5 reprezenta\u021bii. Ecou de pres\u0103, schi\u021be cu s\u0103ge\u021bi ale turneului viitor, secven\u021b\u0103 cu plecarea orchestrei, tot ce trebuie pentru un final de film.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Bref, un film cu totul ie\u0219it din comun. Radu Mih\u0103ileanu\u00a0 f\u0103cut pu\u021bine filme, nu mai dau dec\u00e2t titlul altuia, <em>Trenul vie\u021bii.<\/em> O comedie despre Holocaust (sic). \u00cen total exist\u0103 dou\u0103. Se spune \u2013 <em>se non \u00e8 vero \u00e8 ben trovato<\/em> \u2013 c\u0103 Radu Mih\u0103ileanu i-ar fi trimis lui Roberto Benigni scenariul. C\u0103 Benigni n-ar fi r\u0103spuns, dar s-a gr\u0103bit s\u0103 ias\u0103 pe pia\u021b\u0103 cu <em>La vita e bella<\/em>. Filmul lui Radu Mih\u0103ileanu ar fi, a\u0219adar, ulterior. Nu cercetez anii produc\u021biei \u0219i lans\u0103rii celor 2 filme. Dar un am\u0103nunt e semnificativ. Actorul care, \u00een <em>Trenul vie\u021bii<\/em> joac\u0103 rolul nebunului satului, francezul Lionel Abelanski, joac\u0103 \u0219i \u00een <em>Concertul <\/em>rolul asistentului directorului teatrului muzical francez. De altfel, \u00eensu\u0219i directorul e jucat de Fran\u00e7ois Borl\u00e9ant, care a mai jucat (vai, doar genera\u021bia mea \u00ee\u0219i mai aminte\u0219te) \u00een c\u00e2teva filme vechi, poli\u021biste.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dar s\u0103 e \u00eentoarcem la distribu\u021bia filmului. Sunt 5 actori ru\u0219i (dirijorul e jucat de Alexei Gu\u0219kov, fostul kaghebist actualul impresar e Valeriy Barinov, Dimitriy Nazarov are rolul important al personajului evreu Sa\u0219a Abramovici, vechi \u0219i actual prieten al dirijorului, Anna Kamenkova joac\u0103 pe so\u021bia dirijorului din actualitate, iar Vlad Ivanov apare \u00een rolul episodic al mafiotului rus pasionat de violoncel. Ultimele personaje sunt reduse la foarte scurte apari\u021bii. Solista, \u00een dublu rol \u2013 interpret\u0103 a concertului \u0219i al mamei sale din secven\u021ba dialogului imaginar, este jucat\u0103 de Melanie Laurent. Nici nu se putea altfel. Al\u0103turi de Fran\u00e7ois Borl\u00e9ant, mai apar Miou-Miou, \u00een rolul asistentei solistei (nu cred c\u0103 mai \u0219tie cineva de ea), Laurent Bateau, Roger Dumas \u0219i Guillaume Gallien (criticul de cinema) \u00een miniroluri. Al\u021bi 5 rom\u00e2ni au roluri minore. Mai important e Anghel Gheorghe, numele real al \u0219efului tarafului din Clejani, cunoscut cu porecla unanim\u0103 Caliu. Repet, persoan\u0103 real\u0103 \u0219i cunoscut\u0103, restul au roluri insignifiante. Dintre acestea, Vitalie Bichir e instrumentistul evreu Mo\u0219e.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Despre film: \u00cel am \u00een colec\u021bie de mult timp, am uitat de unde, \u0219i-l rev\u0103d cu emo\u021bie in fiecare an. Mi-am adus aminte de el deoarece ieri (1 septembrie) cineva a postat pe Facebook despre film, mai multe persoane l-au \u0219i v\u0103zut. Ergo, e cunoscut. Nimic mai firesc. Am intervenit oferind c\u00e2teva am\u0103nunte \u0219i faptul c\u0103 am filmul \u00een colec\u021bie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>[pricina\u015ful de serviciu] de Radu-Ilarion Munteanu \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen 2009, Radu Mih\u0103ileanu, regizor francez de origine rom\u00e2no-evreiasc\u0103, lanseaz\u0103 la Paris \u2013 dup\u0103 \u00a0un scenariu propriu- filmul Le concert. Dar asta se cunoa\u0219te deja. \u00cen cele de mai jos voi rezuma scenariul filmului. Ac\u021biunea se petrece \u00een 2010. Cu 30 de ani \u00eenainte, dirijorul Andrei Filipovici Filipov [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[55,1800,109],"tags":[1120,1801,114,1816,110],"class_list":["post-15925","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-egophobia-86","category-pricinaul-de-serviciu","tag-articole","tag-egophobia-86","tag-pricinasul-de-serviciu","tag-radu-mihaileanu","tag-radu-ilarion-munteanu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-48R","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15925","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15925"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15925\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15926,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15925\/revisions\/15926"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15925"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15925"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15925"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}