de Margareta Teodorescu<\/p>\n
\u2014 Dumnezeu este mort.<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 Care dintre ei?<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 Am spus-o mai degrab\u0103 ca o afirma\u021bie general\u0103, dar, dac\u0103 intr\u0103m \u00een detalii, cred c\u0103 m\u0103 refer la cel pe care l-am ucis chiar eu.<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 [C\u00e2nd | Dumnezeul | cauzei \u0219i efectului | este | m\u0103cel\u0103rit | cu | s\u00e2nge rece | toat\u0103 lumea | \u0219tie | pe cine | trebuie | s\u0103 dea | vina.]<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 Oamenii nu sunt prea \u00eenc\u00e2nta\u021bi de asta, \u0219tii?<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 Am auzit.<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 [Toat\u0103 lumea | a | auzit.]<\/p>\n
\u2014 De ce ai f\u0103cut-o?<\/p>\n
[Dar | nimeni | nu \u0219tie | motiva\u021bia.]<\/p>\n
Clipa sare din timp ca un ac de pick-up alunec\u00e2nd peste cr\u0103p\u0103turile unui vinil vechi, uitat pe o etajer\u0103 pr\u0103fuit\u0103. Silueta unei amintiri trece cu pa\u0219i foarte gr\u0103bi\u021bi pe hol, lu\u00e2nd col\u021bul \u0219i estomp\u00e2ndu-se \u00een neclaritatea unui sentiment uitat. Repede! – prive\u0219te cum dispare, apoi uit\u0103 c\u0103 a fost vreodat\u0103 acolo.<\/p>\n
\u2014 Ei bine, pentru c\u0103 m-a rugat s\u0103 o fac, \u00eei r\u0103spund cu un aer nostalgic.<\/p>\n
***<\/p>\n
\u0218tii c\u0103 e\u0219ti pierdut,<\/em> dar nu-\u021bi po\u021bi aminti via\u021ba din afara labirintului. Este un labirint de linii temporale, un corn al abunden\u021bei plin de poezii care nu au fost \u00eenc\u0103 scrise. La fiecare pas, t\u0103lpile pantofilor t\u0103i \u00eent\u00e2lnesc diferite texturi. Se aud pa\u0219i silen\u021bio\u0219i pe podeaua mochetat\u0103 a camerei din copil\u0103rie, pa\u0219i mai sonori pe podeaua din lemn masiv care a fost instalat\u0103 c\u00e2nd p\u0103rin\u021bii t\u0103i \u021bi-au renovat casa \u00een 2007, chiar \u00eenainte de pr\u0103bu\u0219irea pie\u021bei imobiliare, sc\u00e2r\u021b\u00e2ituri enervante ale adida\u0219ilor pe linoleumul din cabinetul medical al \u0219colii.<\/p>\n Pierdut <\/em>implic\u0103 faptul c\u0103 exista un loc unde \u00eencercai s\u0103 ajungi ini\u021bial. E\u0219ti pierdut <\/em>pentru c\u0103 a\u0219a trebuie s\u0103 fii, pentru c\u0103 nimeni nu este nici aici, nici acolo f\u0103r\u0103 vreun motiv. A\u0219a c\u0103 continui s\u0103 r\u0103t\u0103ce\u0219ti prin aceast\u0103 cas\u0103 b\u00e2ntuit\u0103, lipsit\u0103 de orori, ezit\u00e2nd la intersec\u021biile coridoarelor, uit\u00e2ndu-te \u00een ni\u0219te ni\u0219e unde g\u0103se\u0219ti: \u0219oseta pufoas\u0103 av\u00e2nd imprima\u021bi pinguini pe care ai pierdut-o c\u00e2nd aveai nou\u0103 ani, cuvintele unei c\u00e2ntec de leag\u0103n pe care le-ai uitat aproape complet, al doilea s\u0103rut cu aroma sa purpurie, cutia din sidef a mamei tale, av\u00e2nd \u00een interior to\u021bi din\u021bi\u0219orii t\u0103i de lapte, o acadea cu arom\u0103 de strugure \u0219i o carte intitulat\u0103 Mituri \u0219i mon\u0219tri<\/em>.<\/p>\n Sunt \u0219i lucruri care nu se pot vedea precum luminile prismatice. \u00cens\u0103 cea mai misterioas\u0103 \u0219i incitant\u0103 este umbra, lumina pe care nu po\u021bi s-o define\u0219ti.<\/p>\n E\u0219ti pierdut<\/em> \u00eentr-o spa\u021biu gol ca o duminic\u0103 de ianuarie, \u00eentr-un lung \u0219ir de fund\u0103turi. Nu exist\u0103 nicio cale de ie\u0219ire. Nici m\u0103car nu \u00ee\u021bi trece prin minte c\u0103 nu ai \u00eencercat niciuna dintre u\u0219i. Revela\u021bia te love\u0219te, desigur, dup\u0103 ce una dintre ele se deschide singur\u0103.<\/p>\n Camera este goal\u0103, cu excep\u021bia unui b\u0103rbat a\u0219ezat cu picioarele \u00eencruci\u0219ate pe podea. Nu ridic\u0103 privirea c\u00e2nd apari \u00een pragul u\u0219ii pentru c\u0103 deja se uita lung \u00een direc\u021bia aceea.<\/p>\n \u00cei studiezi fa\u021ba. \u00ce\u021bi este cumva familiar\u0103 \u00een toat\u0103 neclaritatea ei: un v\u00e2rtej de p\u0103r de culoarea inului a\u0219ezat firesc deasupra a dou\u0103 piscine infinit de ad\u00e2nci pline cu jad lichid, pielea neted\u0103 \u0219i luminoas\u0103 parc\u0103 ar bea razele soarelui, o gur\u0103 ce are o expresie prea crispat\u0103 pentru a fi un z\u00e2mbet \u0219i prea benign\u0103 pentru a fi un r\u00e2njet; \u00een ansamblu ni\u0219te tr\u0103s\u0103turi mult prea col\u021buroase pentru a fi angelice. Privirea? \u00ce\u021bi p\u0103trunde sufletul, ca un ecou t\u0103cut din alt\u0103 lume. \u00cen ad\u00e2ncul ochilor, timpul pare suspendat, iar fiecare secund\u0103 \u00ee\u0219i pierde conturul, topindu-se \u00een acea infinitate verde. Fiecare clipire aduce valuri subtile, ca o chemare t\u0103cut\u0103 dintr-o lume de vis, iar tu r\u0103m\u00e2i prins \u00een ad\u00e2ncimea lor, ca \u0219i cum ai c\u0103uta r\u0103spunsuri \u00een miezul unei furtuni calme.<\/p>\n \u2014 Te-ai \u00eentors.<\/p>\n Vocea lui nu are un ton particular \u0219i nicio inflexiune specific\u0103. C\u00e2nd vorbe\u0219te, auzi numai ni\u0219te sunete. Ca zgomotul dintr-o scoic\u0103. Ba nu! Sun\u0103 precum o melodie f\u0103r\u0103 note.<\/p>\n \u2014 Am mai fost aici?<\/p>\n \u2014 Nu, presupun c\u0103 nu.<\/p>\n \u2014 Tu cine e\u0219ti?<\/p>\n \u2014 Un farsor.<\/p>\n \u2014 \u0218i ce fel de farse faci?<\/p>\n \u2014 Cu amintiri.<\/p>\n Se opre\u0219te pentru a crea un efect dramatic, iar tu permi\u021bi ca efectul s\u0103 \u00ee\u0219i fac\u0103 sim\u021bit\u0103 prezen\u021ba.<\/p>\n \u2014 Ce este acest loc? \u00eentrebi, f\u0103r\u0103 a te a\u0219tepta cu adev\u0103rat la un r\u0103spuns. Pentru un loc at\u00e2t de abstract, nu te a\u0219tep\u021bi s\u0103 existe vreun r\u0103spuns.<\/p>\n \u2014 Nimic concret. Nimic real. Esen\u021b\u0103, dac\u0103 vrei. Un spa\u021biu av\u00e2nd caracter de metonimie. Cam ca o sticlu\u021b\u0103 ce \u00eencapsuleaz\u0103 parfumurile vie\u021bii: briza s\u0103rat\u0103 a m\u0103rii, fumul pinului care arde, mireasma p\u0103m\u00e2ntului din care sunt pl\u0103m\u0103dite casele, boarea florilor din lunc\u0103 \u0219i aroma de trandafiri a s\u00e2nilor de femei.<\/p>\n \u2014 Esen\u021b\u0103?<\/p>\n \u2014 Realitatea, a\u0219a cum o cuno\u0219ti, exist\u0103 doar \u00een minte. Percep\u021bie. Con\u0219tiin\u021b\u0103. \u00cendep\u0103rtezi redundan\u021ba lumii externe \u0219i ceea ce r\u0103m\u00e2ne este esen\u021ba oamenilor \u0219i a sentimentelor. \u00cen spa\u021biul potrivit, devine la fel de real\u0103 ca vechea realitate.<\/p>\n Cuvintele lui \u00ee\u021bi sun\u0103 \u00een urechi precum o gr\u0103mad\u0103 de abstrac\u021bii, dar \u00eel ascul\u021bi totu\u0219i cu gra\u021bie.<\/p>\n \u2014 \u0218tii vreo cale de ie\u0219ire de aici?<\/p>\n \u2014 Desigur, r\u0103spunde el cu non\u0219alan\u021b\u0103, dar pentru un pre\u021b.<\/p>\n E\u0219ti deja hot\u0103r\u00e2t s\u0103 pl\u0103te\u0219ti.<\/p>\n \u2014 Ce amintire vrei?<\/p>\n \u2014 Nimic din ce ai regreta, te asigur\u0103 b\u0103rbatul.<\/p>\n \u2014 Cum ar fi?<\/p>\n \u2014 Prima ta dragoste.<\/p>\n Aceasta te pune pe g\u00e2nduri pentru un moment, dar nu pentru mult timp. Ridici din umeri \u0219i z\u00e2mbe\u0219ti de parc\u0103 tocmai \u021bi-ai fi amintit r\u0103spunsul la o \u00eentrebare care te m\u0103cina de mult timp.<\/p>\n \u2014 \u00cen acest caz, ai avea dreptate, dar te-ai afla \u00eentr-o postur\u0103 defavorabil\u0103. Nu poate s\u0103-mi fie dor de ceva ce nu am g\u0103sit niciodat\u0103.<\/p>\n \u2014 \u00cen\u021beleg, spune el sc\u0103p\u00e2nd un oftat dulce.<\/p>\n Sunetul este teatral amintind de indulgen\u021ba pe care ai oferi-o unui copil care se pl\u00e2nge de necazurile sale.<\/p>\n \u2014 Indiferent de asta, voi respecta termenii. Nu voi lua nimic altceva de la tine. Ne-am\u00a0 \u00een\u021beles?<\/p>\n \u2014 Sigur, dar pe unde ies de aici?<\/p>\n \u00ce\u021bi r\u00e2de \u00een fa\u021b\u0103. Un r\u00e2s slab, pu\u021bin ru\u0219inat parc\u0103, dar nu mali\u021bios. \u00ce\u0219i ridic\u0103 m\u00e2na \u0219i, pentru o secund\u0103, te a\u0219tep\u021bi s\u0103 te loveasc\u0103, dar tot ce face este s\u0103 indice spre u\u0219\u0103.<\/p>\n \u2014 Nu conteaz\u0103 deloc.<\/p>\n ***<\/p>\n Prima dat\u0103 c\u00e2nd m\u0103 vezi, am\u00e2ndoi st\u0103m \u00een ploaie. Eu sug o acadea cu arom\u0103 de strugure, iar gura-mi este colorat\u0103 \u00een violet. Mama mea tocmai a murit, dar \u00ee\u021bi voi spune despre asta abia peste doi ani, \u00een timpul unei partide de \u0219ah, ca o remarc\u0103 banal\u0103 de final de propozitie.<\/p>\n \u00ce\u021bi simt ochii p\u00e2lp\u00e2ind ca ni\u0219te tuburi de neon pe punctul de a se aprinde c\u00e2nd te ui\u021bi \u00een direc\u021bia mea. \u00ce\u021bi dore\u0219ti at\u00e2t de mult s\u0103 spui ceva, dar a\u0219tep\u021bi ca eu s\u0103 te recunosc mai \u00eent\u00e2i. Tot timpul a\u0219tep\u021bi, niciodat\u0103 nu profi\u021bi de moment, niciodat\u0103 nu ac\u021bionezi.<\/p>\n \u00ce\u021bi ofer geaca mea pentru c\u0103 tremuri, pentru c\u0103 este lucrul corect de f\u0103cut. Refuzi, dar pari u\u0219urat c\u0103 eu am fost cel care a deschis u\u0219a, oferindu-\u021bi o posibilitate de a te strecura cumva.<\/p>\n \u2014 Te-am mai v\u0103zut undeva.<\/p>\n T\u0103cere. Te \u00eendoie\u0219ti de tine.<\/p>\n \u2014 Nu-i a\u0219a?<\/p>\n Te privesc cu scepticism, de parc\u0103 ai fi pu\u021bin cam prost.<\/p>\n \u2014 Nu, nu pot spune c\u0103 m-ai mai v\u0103zut.<\/p>\n Erai sincer, dar \u021bi-am permis s\u0103 transformi asta \u00eentr-o replic\u0103 de ag\u0103\u021bat. Nu m\u0103 pricep prea mult la romantism, dar recunosc c\u0103 decorul este destul de fermec\u0103tor. St\u0103m chiar dincolo de marchiza magazinului cu delicatese locale, absorbind fiecare centimetru de cer. \u00ce\u021bi place senza\u021bia unei furtuni iminente, umezindu-\u021bi umerii, \u00een timp ce eu am o team\u0103 patologic\u0103 de desicare. Este prima dat\u0103 c\u00e2nd ne \u00eent\u00e2lnim \u00een acest loc, dar nu va fi ultima.<\/p>\n La urm\u0103toarea noastr\u0103 \u00eent\u00e2lnire \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, facem schimb de numere de telefon, scrise pe ni\u0219te buc\u0103\u021bi de h\u00e2rtie cerat\u0103, pline de gr\u0103sime de la maionez\u0103. Vorbim la telefon \u00een acea sear\u0103. Tu nu-mi spui nimic despre tine, iar eu \u00ee\u021bi spun totul. Tot ceea ce nu conteaz\u0103.<\/p>\n Continu\u0103m s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim \u00een exact acela\u0219i loc, \u00een fa\u021ba magazinului cu delicatese, indiferent dac\u0103 plou\u0103 sau dac\u0103 este soare. \u00cen cele din urm\u0103, intr\u0103m chiar \u0219i pe u\u0219\u0103. \u00cemi cumperi un sandwich cu ton \u0219i br\u00e2nz\u0103 topit\u0103 pe p\u00e2ine de secar\u0103, iar eu decid c\u0103 aceasta este o \u00eent\u00e2lnire. O emo\u021bie pentru care p\u0103rem s\u0103 nu avem cuvinte coloreaz\u0103 conversa\u021bia, d\u00e2nd ad\u00e2ncime \u0219i amploare formelor ei.<\/p>\n Dar asta va veni mai t\u00e2rziu. Deocamdat\u0103 suntem str\u0103ini \u0219i \u00eemi reamintesc s\u0103 savurez acest moment.<\/p>\n Cineva \u021bi-a spus odat\u0103 c\u0103 un sentiment poate deveni tangibil dac\u0103 \u00eel sim\u021bi destul de intens. Exist\u0103 o anumit\u0103 ascu\u021bime \u00een nostalgie, at\u00e2t de palpabil\u0103 c\u0103 ar putea t\u0103ia g\u00e2tul cuiva. O tandre\u021be care despic\u0103 nervii cu un fir ro\u0219u. C\u00e2nd \u00eemi spui la revedere,<\/em> \u00ee\u021bi z\u00e2mbesc at\u00e2t de delicat \u00eenc\u00e2t crezi c\u0103 oasele \u021bi s-ar putea fr\u00e2nge.<\/p>\n ***<\/p>\n Nu \u00ee\u021bi place schimbarea, a\u0219a c\u0103 \u00ee\u021bi este greu s\u0103 te deschizi. \u021ai se pare dificil s\u0103 investe\u0219ti p\u0103r\u021bi din tine \u00een ceva care s-ar putea s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103, ca \u0219i cum ai \u0219opti secrete v\u00e2ntului. A\u0219a c\u0103, \u00een schimb, \u00ee\u021bi permit s\u0103 m\u0103 cuno\u0219ti tu pe mine.<\/p>\n Prima dat\u0103 c\u00e2nd vii la mine acas\u0103, \u00ee\u021bi ar\u0103t cartea mea preferat\u0103. Este citit\u0103 \u0219i r\u0103scitit\u0103 a\u0219a c\u0103 are coperta cr\u0103pat\u0103, paginile \u00eendoite \u0219i cerneala ilustra\u021biilor acoperite de ap\u0103 estompat\u0103 p\u00e2n\u0103 la pasteluri. Titlul Mituri \u0219i mon\u0219tri<\/em> este scris pe copert\u0103 cu litere ro\u0219ii, \u00eentr-o caligrafie elegant\u0103.<\/p>\n \u00ce\u021bi citesc o poveste despre un b\u0103iat care se \u00eendr\u0103goste\u0219te de cerul \u00eenstelat \u0219i ajunge s\u0103-l seduc\u0103 pe zeul timpului. Nu este o poveste fericit\u0103, dar nici nu este una tragic\u0103. Ca mai toate pove\u0219tile de dragoste cu adev\u0103rat bune, se \u00eencheie cu o crim\u0103.<\/p>\n S\u00e2ngele zeilor se vars\u0103, fluidul eteric umbrind cerul cu nuan\u021be pre\u021bioase de jad \u0219i ametist. Dintr-un loc \u00eendep\u0103rtat se aude un sunet specific pulveriz\u0103rii. O sc\u00e2nteie. Universul se na\u0219te. Dac\u0103 urmezi firul pu\u021bin mai departe, po\u021bi vedea impactul care a creat Luna. O mic\u0103 protoplanet\u0103 love\u0219te P\u0103m\u00e2ntul, arunc\u00e2ndu-i \u00een aer atmosfera \u0219i form\u00e2nd acea sfer\u0103 vestigial\u0103 care acum plute\u0219te dincolo de atingerea noastr\u0103.<\/p>\n De ce s-a \u00eent\u00e2mplat a\u0219a ceva? Nu mai exist\u0103 nicio linie logic\u0103 direct\u0103 pentru niciun eveniment. Poate c\u0103 Luna s-a format deoarece, aproximativ 4,5 miliarde de ani mai t\u00e2rziu, exist\u0103 un b\u0103iat care ador\u0103 s\u0103 o priveasc\u0103. Nu exist\u0103 un motiv anume pentru care \u00eei place s\u0103 o priveasc\u0103. Uneori pur \u0219i simplu simte c\u0103 a fost plasat\u0103 acolo special pentru el. Un mic dar din ceruri, un semn c\u0103 el este singura persoan\u0103 real\u0103 \u00een Univers. \u00cei explic\u0103 acest lucru prietenului, iubitului, zeului s\u0103u care ascult\u0103 cu un z\u00e2mbet. \u0218i astfel s-a n\u0103scut Luna.<\/p>\n \u00ce\u021bi place povestea aceea, chiar dac\u0103 nu o \u00een\u021belegi cu adev\u0103rat. \u00ce\u021bi spun c\u0103 tot ceea ce trebuie s\u0103 re\u021bii din ea este c\u0103: \u00een trei dimensiuni diferite, un b\u0103iat se \u00eendr\u0103goste\u0219te de mitul s\u0103u.<\/em><\/p>\n La un moment dat, m\u0103 \u00eentrebi despre acadele. Nu m\u0103 vezi des f\u0103r\u0103 acel b\u0103\u021b alb ivindu-se dintre buze, o planet\u0103 mov \u00een miniatur\u0103 ascuns\u0103 sub limba mea.<\/p>\n \u2014 C\u00e2nd eram copil \u0219i p\u0103rin\u021bii m\u0103 duceau cu ei la banc\u0103, aveau \u00eentotdeauna un bol cu aceste acadele l\u00e2ng\u0103 u\u0219\u0103, \u00eemi amintesc. Aroma nu este grozav\u0103, dar au un gust familiar. \u00cen timp au devenit m\u00e2ncarea mea preferat\u0103.<\/p>\n \u00cemi dau seama c\u0103 vrei s\u0103 faci o remarc\u0103 despre cum acadelele nu pot fi m\u00e2ncarea preferat\u0103 a nim\u0103nui, dar te ab\u021bii. Uneori \u00eemi doresc s\u0103 nu te ab\u021bii.<\/p>\n St\u0103m \u00eentin\u0219i pe podeaua dormitorului meu, cu spatele sprijinit de covorul p\u0103tat cu oj\u0103. Mama mea obi\u0219nuia s\u0103 stea ghemuit\u0103 aici la fiecare dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-\u0219i oja de pe pedichiura nesatisf\u0103c\u0103toare cu aceton\u0103, morm\u0103ind despre bani irosi\u021bi \u0219i timp pierdut. Nici nu apuca mirosul \u00een\u021bep\u0103tor s\u0103 dispar\u0103 din camera mea, c\u0103 deja cheltuise al\u021bi dou\u0103 sute de lei la un alt salon, cu rezultate identice. Ciclul se repeta. Nu-\u021bi spun aceast\u0103 poveste, dar \u00ee\u021bi spun c\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc s\u0103 instalez podele de lemn de esen\u021b\u0103 tare \u0219i atunci tresari.<\/p>\n La ora \u0219apte fix, te ridici \u0219i anun\u021bi c\u0103 ar trebui s\u0103 pleci.<\/p>\n \u2014 De ce te gr\u0103be\u0219ti mereu?<\/p>\n De data aceasta m\u0103 \u00eentreb cu voce tare.<\/p>\n Te opre\u0219ti brusc \u0219i \u00eenghe\u021bi ca un fulg de z\u0103pad\u0103 \u00een aer, suspendat \u00eentre cer \u0219i p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n \u2014 Ce?<\/p>\n \u2014 Zbori dintr-un loc \u00een altul \u0219i apoi \u00een urm\u0103torul de parc\u0103 ai avea un pr\u0103d\u0103tor pe urmele tale. \u00ce\u021bi devorezi mesele de parc\u0103 m\u00e2ncarea ar fi doar un mijloc de supravie\u021buire pentru tine \u0219i nimic mai mult. Te culci t\u00e2rziu \u0219i te treze\u0219ti devreme, pentru c\u0103 nu supor\u021bi s\u0103 stai prea mult timp \u00eentr-un singur loc. Ce c\u00e2\u0219tigi refuz\u00e2nd s\u0103 pierzi chiar \u0219i o singur\u0103 secund\u0103?<\/p>\n \u2014 Ce a\u0219 c\u00e2\u0219tiga pierz\u00e2nd? \u00eemi arunci peste um\u0103r.<\/p>\n \u2014 Hai, nu fi a\u0219a!<\/p>\n \u00ce\u021bi z\u00e2mbesc timid, \u00eemp\u0103ciuitor.<\/p>\n \u2014 Nu vrei s\u0103 \u00ee\u021bi petreci timpul cu mine?<\/p>\n [Singura cale | de | a | ucide | un | zeu | este | s\u0103 | te | \u00eendr\u0103goste\u0219ti | de | el.]<\/p>\n Ai mai v\u0103zut acest z\u00e2mbet \u0219i \u00eenainte, ca \u0219i s\u00e2ngele. S\u00e2ngele meu \u00ee\u021bi p\u0103teaz\u0103 hainele. Limbile fiec\u0103rui ceas din lume sunt cufundate de gravita\u021bie \u00een loc de timp, balans\u00e2ndu-se \u00eenainte \u0219i \u00eenapoi ca un pendul, iar greutatea eternit\u0103\u021bii este ridicat\u0103 de pe umerii no\u0219tri.<\/p>\n Te trag \u00eenapoi, te tr\u00e2ntesc la p\u0103m\u00e2nt \u0219i \u00ee\u021bi presez acadeaua \u00eentre din\u021bi. Mu\u0219ti f\u0103r\u0103 s\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti, astfel \u00eenc\u00e2t aud trosnetul puternic al bomboanei tari sf\u0103r\u00e2m\u00e2ndu-se \u00een mici buc\u0103\u021bele precum o sticl\u0103 spart\u0103 \u00een cioburi. Ochii t\u0103i ner\u0103bd\u0103tori se \u00eent\u00e2lnesc cu ai mei, tremur\u00e2nd u\u0219or.<\/p>\n Mereu gr\u0103bit. Mereu a\u0219tept\u00e2nd ca ceva s\u0103 se \u00eent\u00e2mple. Mereu p\u0103r\u0103sind \u00eenc\u0103perea precum o fraz\u0103 neterminat\u0103.<\/p>\n \u2014 Universul este rotund, nu-i a\u0219a?<\/p>\n Te \u00eencrun\u021bi, pref\u0103c\u00e2ndu-te c\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti.<\/p>\n \u2014 Cred c\u0103 da.<\/p>\n \u2014 Atunci, ipotetic vorbind, la o vitez\u0103 exponen\u021bial mai mare dec\u00e2t viteza luminii, ai putea c\u0103l\u0103tori \u00een jurul \u00eentregului univers \u00eentr-o singur\u0103 clip\u0103?<\/p>\n \u2014 Cred c\u0103 da.<\/p>\n Un r\u00e2set sceptic \u00ee\u021bi scap\u0103.<\/p>\n \u2014 Dac\u0103 ai folosi o cantitate infinit\u0103 de energie.<\/p>\n \u2014 Imagineaz\u0103-\u021bi asta, murmur pe un ton grav, corpul meu \u021bin\u00e2ndu-l pe al t\u0103u pe loc.<\/p>\n \u2014 S\u0103 te mi\u0219ti at\u00e2t de repede \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu ajungi nic\u0103ieri.<\/p>\n \n ***<\/p>\n Unii oameni se nasc s\u0103 fie precum ni\u0219te vase \u00een care, metaforic vorbind, se poate aduna ceva mai mare dec\u00e2t ei \u00een\u0219i\u0219i. Nu este \u00een niciun fel vina lor. Sunt \u00eenc\u0103 propriii lor oameni, \u00eenc\u0103 au propria identitate \u0219i o voin\u021b\u0103 liber\u0103. Dar fiecare dintre sufletele lor este doar o mic\u0103 bucat\u0103 care apar\u021bine unui ceva mai mare, ceva dincolo de domeniul \u00een\u021belegerii.<\/p>\n [E\u0219ti | un | zeu | sau | o | persoan\u0103?]<\/p>\n \u00cenainte de timp, nimic nu a \u00eenceput \u0219i nimic nu s-a sf\u00e2r\u0219it. Dup\u0103 timp, tot ce a \u00eenceput nu se sf\u00e2r\u0219e\u0219te niciodat\u0103. Ciclul se repet\u0103 la infinit.<\/p>\n [Eu sunt timpul\u00a0 | sunt trecerea fiec\u0103rei clipe\u00a0 |\u00a0 sunt memoria fiec\u0103rui moment\u00a0 | sunt spa\u021biul dintre respira\u021biile tale\u00a0 |\u00a0 golul dintre b\u0103t\u0103ile inimii tale.]<\/p>\n Evenimentele sunt amestecate ca \u0219i cum con\u021binutul unei cutii de puzzle ar fi fost \u00eempr\u0103\u0219tiat pe podea. Trecutul curge \u00een viitor, care se \u00eembin\u0103 cu prezentul, care se re\u00eentoarce \u00een trecut din nou. Au existat odat\u0103 un \u00eenceput \u0219i un sf\u00e2r\u0219it definitive. Dar acum, acestea nu sunt nici aici, nici acolo.<\/p>\n ***<\/p>\n Prima dat\u0103 c\u00e2nd ne dezbr\u0103c\u0103m unul pe altul, v\u00e2ntul url\u0103 \u00een spatele geamurilor. Nu-mi pas\u0103 c\u0103ci vreau doar s\u0103 gust \u00een cele mai revolt\u0103toare detalii ceea ce tu ai s\u0103-mi oferi. \u00ce\u021bi s\u0103rut abdomenul, pielea excitat\u0103 \u0219i \u00ee\u021bi spun, cu mintea \u00eenfierb\u00e2ntat\u0103, c\u0103 m-am tot g\u00e2ndit la moarte. C\u00e2t de mult \u00eemi doresc uneori s\u0103 nu vin\u0103 niciodat\u0103. Dar \u0219i cum, dac\u0103 o astfel de dorin\u021b\u0103 ar fi \u00eemplinit\u0103, probabil a\u0219 g\u0103si ve\u0219nicia extrem de solitar\u0103.<\/p>\n \u00cemi spui c\u0103 este un lucru bun, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, c\u0103 ve\u0219nicia este dincolo de posibilit\u0103\u021bile noastre \u0219i c\u0103 nu o putem atinge vreodat\u0103. \u00ce\u021bi r\u0103spund c\u0103 tocmai de aceea \u00eemi doresc s\u0103 o am oricum.<\/p>\n \u2014 Amintirile se estompeaz\u0103 cu timpul, dar momentele sunt infinite, \u00ee\u021bi \u0219optesc \u00een timp ce \u00eemi sprijin buzele de g\u00e2tul t\u0103u.<\/p>\n Te ui\u021bi uluit de parc\u0103 te-a\u0219 fi lovit \u00eentre ochi.<\/p>\n \u2014 Mi-a\u0219 dori s\u0103 te pot \u00eent\u00e2lni din nou pentru prima dat\u0103, \u0219opte\u0219ti. Iar\u0103\u0219i \u0219i iar\u0103\u0219i. Acesta este momentul \u00een care vreau s\u0103 tr\u0103iesc.<\/p>\n \u00ce\u021bi acop\u0103r gura cu a mea. Limba mea \u00ee\u021bi amestec\u0103 gusturile gamei purpurii. Struguri \u0219i violete. Este al doilea nostru s\u0103rut, dar primul a fost ne\u00eensemnat; doar o atingere accidental\u0103 a buzelor, precum o scuz\u0103 spus\u0103 pe fug\u0103. Este al doilea s\u0103rut, dar, de fapt, primul din toate. Exist\u0103 un cuv\u00e2nt pentru ce este acesta, dar tu refuzi s\u0103-l roste\u0219ti, refuzi s\u0103 fii cel care s\u0103-l recunoasc\u0103.<\/p>\n \u00ce\u021bi \u00eenchizi ochii \u00een timp ce \u00eemi r\u0103sucesc corpul \u00een jurul trupului t\u0103u, \u00een timp ce \u00eemi plimb degetele peste coastele tale ating\u00eendu-le precum a\u0219 face-o cu clapele unui clavecin. Totul pare c\u0103 se mi\u0219c\u0103, chiar dac\u0103 st\u0103m complet nemi\u0219ca\u021bi. E\u0219ti cople\u0219it de ame\u021beal\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce coridoarele se \u00eenv\u00e2rt \u00eentr-un labirint din ce \u00een ce mai complicat \u00een mintea ta. \u00centr-un final, te pierzi. E\u0219ti doar un b\u0103iat pierdut f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103, chiar dac\u0103 niciodat\u0103 nu ai \u0219tiut \u00eencotro te \u00eendreptai de fapt.<\/p>\n \u00cen interiorul labirintului exist\u0103 un num\u0103r infinit de camere. Nu \u0219tii ce con\u021bine niciuna dintre ele, a\u0219a c\u0103 te mul\u021bume\u0219ti s\u0103 r\u0103m\u00e2i un r\u0103t\u0103citor. \u00ce\u021bi spui c\u0103 poate te-ai n\u0103scut s\u0103 fii pierdut. Asta este probabil povestea ta, povestea pe care \u021bi-o depeni la infinit ca s\u0103 po\u021bi continua.<\/p>\n Dar pentru c\u0103 simt o emo\u021bie suficient de puternic\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 devin\u0103 real\u0103, am mil\u0103 de tine. Deschid eu primul u\u0219a.<\/p>\n ***<\/p>\n \u2014 Vei fi al\u0103turi de mine p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul timpului?<\/p>\n [Timpul | e | mort. | Nu | ai | auzit?]<\/p>\n \u2014 Atunci avem o \u00een\u021belegere.<\/p>\n ***<\/p>\n M\u00e2na ta este \u00een interiorul pieptului meu, str\u00e2ng\u00e2ndu-mi inima, iar cheaguri din s\u00e2ngele meu \u00ee\u021bi sunt lipite de degetele cu care \u00eemi condensezi pl\u0103m\u00e2nii, anihil\u00e2ndu-mi respira\u021bia. Venele de pe g\u00e2t, desprinse de piele, at\u00e2rn\u0103 \u00een aer ca ni\u0219te cordoane cleioase, tremur\u00e2nd spasmodic, umflate si eject\u00e2nd valuri de s\u00e2nge. Degetele mele despletesc \u0219i \u00eempletesc neuroni, juc\u00e2ndu-se cu firele \u00eencurcate din hipocampul t\u0103u. Trecutul e mort \u0219i disp\u0103rut. Fiecare jur\u0103m\u00e2nt a fost respectat.<\/p>\n Zeific\u0103-m\u0103 chiar de trebuie s\u0103-mi sf\u00e2\u0219ii pielea f\u00e2\u0219ie cu f\u00e2\u0219ie. M\u0103cel\u0103re\u0219te-m\u0103 folosind coasa primordial\u0103, cu \u0219uieratul lamei \u00eencovoiate care reteaz\u0103 iarba \u00eenrourat\u0103 d\u00e2ndu-i un nou impuls spre cer. Sacrific\u0103-m\u0103 \u0219i r\u0103stigne\u0219te-m\u0103 pe un perete alb transform\u00e2ndu-m\u0103 \u00eentr-un tablou pictat cu amestec de vopsea, ulei \u0219i s\u00e2nge v\u00e2scos \u00eentrep\u0103trunse. \u00cenfr\u00e2nge-m\u0103 pentru a m\u0103 stoarce de via\u021b\u0103. Pierde-\u021bi credin\u021ba \u0219i g\u0103se\u0219te ie\u0219irea din labirint.<\/p>\n Iart\u0103-m\u0103! Uit\u0103-m\u0103 \u0219i vom r\u0103m\u00e2ne aici pentru totdeauna: doi nemuritori r\u0103t\u0103cind prin Univers, \u00een c\u0103utarea a ceva care s\u0103 se termine.<\/p>\n \u2014 Te-ai \u00eentors.<\/p>\n Nu exist\u0103 niciun pic de emo\u021bie \u00een vocea ta; nimic \u00een afar\u0103 de muzica monoton\u0103 \u0219i scr\u00e2\u0219nit\u0103 a suferin\u021bei \u0219i nevoii. Ar\u0103\u021bi tulburat. Ai mai v\u0103zut acest z\u00e2mbet \u00eenainte, \u00een toate varia\u021biile sale umane, mai mult sau mai pu\u021bin conving\u0103toare.<\/p>\n \u2014 Am mai fost aici?<\/p>\n \u2014 Nu, \u0219optesc, \u00een timp ce pic\u0103turi de fric\u0103 \u00eemi apar \u00een ochi, se preling \u00eenceti\u0219or pe obraji, \u00eemi umplu gura, s\u00e2ngele curg\u00e2ndu-mi din buzele ce au acum form\u0103 de semilun\u0103. \u00cen timp ce pielea \u00eemi url\u0103 de durere, ochii \u00eemi zv\u00e2cnesc \u00een cap odat\u0103 cu pulsul nebun.<\/p>\n ***<\/p>\n Labirintul din mintea ta devine tot mai confuz. Firele amintirilor sunt trase \u00een toate direc\u021biile, noduri \u00eenflorind acolo unde au fost c\u00e2ndva c\u0103i clare. \u00cen acest loc, sensul se evapor\u0103, transform\u00e2ndu-se \u00eentr-o iluzie. Prive\u0219ti tremur\u00e2nd. E\u0219ti ca o petal\u0103 tremur\u00e2nd la cea mai u\u0219oar\u0103 adiere de v\u00e2nt, gata s\u0103 cad\u0103 \u00een orice clip\u0103. Ca o structur\u0103 complicat\u0103, unul din acele turnuri construite exclusiv din be\u021be de chibrit.<\/p>\n \u2014 Te-ai \u00eentors.<\/p>\n Vocea lui, monoton\u0103 \u0219i lipsit\u0103 de via\u021b\u0103, sun\u0103 ca un ecou pierdut \u00een timp. \u00centotdeauna ai fost aici \u0219i niciodat\u0103 nu ai fost aici. Totul \u0219i nimic s-au \u00eent\u00e2mplat \u00een acela\u0219i timp.<\/p>\n \u2014 A\u0219a pare, r\u0103spunzi tu, dar sunt mai mult dec\u00e2t sigur c\u0103 \u00eenc\u0103 m\u0103 aflu pe drumul meu. \u0218tii ceva? \u00cen acest joc al existen\u021bei, este ca \u0219i cum am juca \u0219ah cu timpul, doar c\u0103 timpul nu \u0219tie regulile.<\/p>\n [Timpul | nu \u0219tie | regulile | pentru c\u0103 nu are | spre\u00a0 deosebire de jocul de \u0219ah.]<\/p>\n Tabla vie\u021bii noastre are sens doar \u00een alb \u0219i negru, ca \u00eentr-un joc de \u0219ah. Ne \u00eenv\u00e2rtim \u00een acela\u0219i p\u0103trat c\u0103ruia am decis s\u0103-i spunem labirint. Ne alegem cu grij\u0103 pionii care ne populeaz\u0103 existen\u021ba, d\u0103-mi \u00eentotdeauna fr\u00e2u liber cailor pasiunii, delimit\u0103m cu grij\u0103 hotarul astfel \u00eenc\u00e2t turnurile iubirii s\u0103 fie mereu protejate.<\/p>\n E\u0219ti con\u0219tient de prezen\u021ba lui, de faptul c\u0103 \u00een fa\u021ba ta se afl\u0103 cineva care ar putea fi o extensie a propriei tale fantezii. Sau poate c\u0103 tu e\u0219ti cel care este doar o idee vag\u0103, o umbr\u0103 aruncat\u0103 de o surs\u0103 de lumin\u0103 necunoscut\u0103. Poate \u021bi-ai zdrobit cea mai fin\u0103 camer\u0103 a inimii, aceea cu care sim\u021beai ecoul v\u00e2ntului \u0219optind printre firele de iarb\u0103, abia ating\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul.<\/p>\n \u2014 Am ucis un zeu, spui f\u0103r\u0103 s\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti, \u0219i am omor\u00e2t timpul cu el. \u00cemi dau seama c\u0103 nu am distrus nimic. Doar am recreat.<\/p>\n Un z\u00e2mbet r\u0103sare pe chipul b\u0103rbatului. \u00ce\u021bi dai seama c\u0103 nu este un z\u00e2mbet de bucurie, ci un rictus n\u0103scut din con\u0219tientizarea absurdului. \u0218i totu\u0219i este confortabil s\u0103 \u0219tii c\u0103 nu e\u0219ti singur \u00een acest labirint.<\/p>\n [Nici nu vei r\u0103m\u00e2ne | niciodat\u0103 | singur.]<\/p>\n Chiar dac\u0103 \u0219tie deja r\u0103spunsul, te \u00eentreab\u0103:<\/p>\n \u2014 Vrei s\u0103 pleci?<\/p>\n [Vreau s\u0103 r\u0103m\u00e2n | pentru totdeauna | chiar dac\u0103 \u0219tiu c\u0103 | moartea | nu este | un s\u0103rut cu arom\u0103 purpurie.]<\/p>\n Este o \u00eentrebare retoric\u0103, la fel de lipsit\u0103 de sens ca \u0219i labirintul.<\/p>\n \u2014 Niciodat\u0103. E\u0219ti leg\u0103tur\u0103 indisolubil\u0103 dintre r\u0103d\u0103cinile firelor de iarb\u0103 ude de rou\u0103 \u0219i firele de p\u0103r care cresc pe trupul meu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Margareta Teodorescu \u2014 Dumnezeu este mort. \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 Care dintre ei? \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 Am spus-o mai degrab\u0103 ca o afirma\u021bie general\u0103, dar, dac\u0103 intr\u0103m \u00een detalii, cred c\u0103 m\u0103 refer la cel pe care l-am ucis chiar eu. \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 [C\u00e2nd | Dumnezeul | cauzei \u0219i efectului | este | m\u0103cel\u0103rit | cu | s\u00e2nge […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1800,15],"tags":[1801,1819,1115],"class_list":["post-15944","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-86","category-proza","tag-egophobia-86","tag-margareta-teodorescu","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-49a","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15944","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15944"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15944\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15945,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15944\/revisions\/15945"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15944"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15944"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15944"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}