de Valentina Negoi\u021b\u0103<\/p>\n
\u00a0<\/em>Nu po\u021bi tr\u0103i cu adev\u0103rat dec\u00e2t fiind tu \u00eensu\u021bi p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, scrisesem eu undeva, dup\u0103 ce sim\u021bisem c\u0103 devii persoana care poate d\u0103rui altora numai dup\u0103 ce \u00ee\u021bi umpli propriul pahar p\u00e2n\u0103 d\u0103 pe dinafar\u0103, dup\u0103 ce nu mai exist\u0103 \u00een tine loc gol sau corp str\u0103in. Dup\u0103 ce te prive\u0219ti \u00eentr-o oglind\u0103 de pe interior \u0219i conchizi c\u0103 da, \u0103sta sunt, acum m-am \u00eentregit, pot s\u0103 merg prin lume a\u0219a cum mi-am dorit dintotdeauna. S\u0103 nu duci dup\u0103 tine bagaje care nu sunt ale tale, m\u0103\u0219ti care s\u0103 te trag\u0103 \u00een jos. Simplu s\u0103 fii, u\u0219or, autentic.<\/em><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/em>Cristina Nemerovschi s-a \u00eentors printre noi, dup\u0103 ani de pauz\u0103, cu cel de-al optsprezecelea roman, multa\u0219teptat de cititorii care fac parte din genera\u021bia Nemerovschi<\/em>, cum \u00eemi place s-o numesc, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 majoritatea am crescut cu literatura ei. Aici e inima mea <\/em>este o radiografie a unei iubiri \u00een sine, iubire ca voin\u021b\u0103, manifestat\u0103 exterior nou\u0103 \u0219i dup\u0103 propriile legi, care nu se supune cli\u0219eelor \u0219i conven\u021bionalului mainstream<\/em>.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cenc\u0103 de la primele sale romane, cu prec\u0103dere trilogia S\u00e2nge satanic<\/em>, Cristina a construit prin intermediul unor personaje rebele prin excelen\u021b\u0103 o filosofie a existen\u021bialului marginal, amintindu-ne \u00een permanen\u021b\u0103 c\u0103 scopul vie\u021bii ar trebui s\u0103 fie o continu\u0103 lupt\u0103 at\u00e2t a descoperirii sinelui autentic, c\u00e2t \u0219i a p\u0103str\u0103rii acestei esen\u021be pure, \u00eenc\u0103 nealterate. Cu un foc interior imposibil de st\u0103p\u00e2nit, rebelii s\u0103i \u00eenfrunt\u0103 via\u021ba \u0219i absurdul cotidian, m\u00e2na\u021bi de un crez intrinsec \u00eentr-un adev\u0103r interior, imuabil, care \u00eei scap\u0103 \u00eentotdeauna din vedere omului de r\u00e2nd \u0219i de care supraomul nemerovschian<\/em>, un ecou postmodern al lui \u00dcbermensch, se aga\u021b\u0103, ca singur\u0103 arm\u0103 de combatere a contingentului. De-a lungul anilor, Cristina ne-a obi\u0219nuit cu aceste personaje dominate de o not\u0103 de tragism desprins\u0103 parc\u0103 din epopeile grece\u0219ti, \u00eenfrunt\u00e2nd suferin\u021ba \u0219i angoasa existen\u021bial\u0103 printr-un stoicism visceral, ca experien\u021be fundamentale ale devenirii personale, a c\u0103ror revolt\u0103 se manifest\u0103 printr-o anarhie ontologic\u0103, \u00een sensul de refuz al structurilor fixe pe care omul obi\u0219nuit nu le pune niciodat\u0103 la \u00eendoial\u0103. Nu puteam s\u0103 m\u0103 scutur sub nicio form\u0103 de spaima asta c\u0103 mai trebuie s\u0103 fie ceva sub toate straturile de lucruri \u0219i de tr\u0103iri, ceva ce mie \u00eemi scap\u0103<\/em>; tocmai acest fior l\u0103untric \u00een fa\u021ba unui mare adev\u0103r imposibil de revelat omului care s-a abandonat pe sine \u00een de\u0219ert\u0103ciunea banalit\u0103\u021bii domestice \u0219i sociale devine mitul personal al acestor c\u0103ut\u0103tori ai adev\u0103rului, afla\u021bi \u00eentr-un infinit proces de autoreflec\u021bie \u0219i \u0219lefuire de sine.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dac\u0103 \u00een ultimii cincisprezece ani ne-am obi\u0219nuit cu o perspectiv\u0103 de-a dreptul violent\u0103 a protagonistului revoltat \u00een fa\u021ba unei societ\u0103\u021bi care a abandonat ra\u021biunea, totul pe fundalul unei estetici a marginalului, Aici e inima mea<\/em> surprinde cititorul cu o nou\u0103 abordare. Maia \u0219i Luc, un cuplu de arti\u0219ti, \u00ee\u0219i tr\u0103iesc povestea de dragoste din copil\u0103rie \u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een cea din urm\u0103 zi a unuia dintre ei, care decide s\u0103-\u0219i sacrifice via\u021ba pentru a-l salva pe cel\u0103lalt. De\u0219i povestea construit\u0103 exemplar emo\u021bioneaz\u0103 prin form\u0103, cele 460 de pagini ale romanului se cl\u0103desc pe aceea\u0219i esen\u021b\u0103 a ne\u00eencetatei c\u0103ut\u0103ri a unui adev\u0103r superior \u00een scopul c\u0103ruia s\u0103 merite s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti \u0219i care, odat\u0103 pierdut, ia cu sine firul ro\u0219u aduc\u0103tor de scop \u00een r\u0103t\u0103cirea cotidian\u0103. Pe c\u00e2nd un M. sau o Vicky (nu Victoria!) \u00eentruchipeaz\u0103 r\u0103zboinicii preg\u0103ti\u021bi s\u0103 incendieze lumea, iar una dintre p\u0103pu\u0219i <\/em>se \u00eentreab\u0103 la ce mai e bun\u0103 iubirea dac\u0103 nu poate salva pe nimeni de la moarte, Maia cap\u0103t\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area \u00een\u021beleptului care \u00ee\u0219i d\u0103 via\u021ba \u00een scopul idealului absolut, nu numai g\u0103sit, ci recunoscut<\/em>, ca ultim gest de recuno\u0219tin\u021b\u0103 \u00een fa\u021ba sacrului care i s-a ar\u0103tat. Iubirea dintre ei cap\u0103t\u0103 valen\u021be mitologice, fiind construit\u0103 pe tiparul androginului, fiin\u021ba \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u00een dou\u0103 despre ale c\u0103rei jum\u0103t\u0103\u021bi \u0219tim din Banchetul <\/em>lui Platon c\u0103 atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2lneau, se prindeau \u00een bra\u021be \u0219i se str\u00e2ngeau at\u00e2t de tare, c\u0103-n dorul lor de contopire uitau \u0219i de m\u00e2ncare \u0219i de tot, \u0219i deveneau incapabile pentru oricare alt\u0103 treab\u0103, \u00eentruc\u00e2t una f\u0103r\u0103 alta nu mai voiau s\u0103 s apuce de nimic. <\/em>Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, tot \u00een contextul iubirilor magice \u0219i nu g\u0103site, ci reg\u0103site<\/em>, androginul Mailuc<\/em> merge pe urmele cuplului mitologic Filemon \u0219i Baucis, b\u0103tr\u00e2nii din Frigia a c\u0103ror ultim\u0103 dorin\u021b\u0103 a fost aceea de a muri \u00eempreun\u0103, pentru a nu privi morm\u00e2ntul celuilalt. \u00cen aceast\u0103 manier\u0103, cei doi avatari al cuplului primordial transform\u0103 blestemul zmeului din poemul Fat\u0103-n gr\u0103dina de aur <\/em>a lui Eminescu (Un chin s-ave\u021bi: de-a nu muri deodat\u0103<\/em>) dintr-o fatalitate \u00een cea mai des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 form\u0103 a sacrificiului asumat, renun\u021barea la sine \u00een scopul salv\u0103rii celuilalt.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Noul roman surprinde \u0219i din perspectiva esteticii, iar dac\u0103 p\u00e2n\u0103 acum personajele sale s-au construit \u00een jurul unui spa\u021biu bucure\u0219tean, \u00een care omphalosul<\/em> din Delphi a fost \u00eenlocuit de Vama Veche, arti\u0219tii boemi cutreier\u0103 lumea \u0219i ne poart\u0103 \u00een c\u0103l\u0103toriile lor, cu prec\u0103dere \u00eentr-o Italie melancolic\u0103, \u00een care Maia \u0219i Luc se reg\u0103sesc pe o gondol\u0103 vene\u021bian\u0103, urc\u00e2nd, parc\u0103, \u00eentr-o luntre a lui Charon, care \u00eei poart\u0103 dincolo de profanul lumesc. Coasta Amalfi, de asemenea, apare ca un spa\u021biu sacru, \u00een care personajele tr\u0103iesc un moment de catharsis \u00eenaintea pr\u0103bu\u0219irii tuturor reperelor construite cu durere \u00eentr-o lume haotic\u0103 \u00een care sensul esen\u021bial a fost \u00eengropat \u00een cli\u0219eu \u0219i banalitate. Accidentul lui Luc devine un catalizator al dezastrului emo\u021bional, inevitabilul tulbur\u0103tor care sf\u0103r\u00e2m\u0103 universul cunoscut \u0219i din ale c\u0103rui ruine Maia \u00eencearc\u0103 s\u0103 reconstruiasc\u0103 valorile care i-au \u021binut, p\u00e2n\u0103 atunci, de punte prin absurdul lumesc, \u00een r\u0103t\u0103cirea somnambulic\u0103 specific\u0103 unui post-traumatism. \u00cendoiala, chiar \u0219i pentru o secund\u0103, \u00een fa\u021ba adev\u0103rului personal este suficient\u0103 pentru a cutremura \u00eentreg sistemul axiologic pe care cei doi s-au format, iar apelul disperat la luciditate pentru a pune ordine \u00een mijlocul haosului eviden\u021biaz\u0103, din nou, crezul personal \u00eentr-o esen\u021b\u0103 transcendent\u0103 ascuns\u0103 omului de r\u00e2nd, la care nu se poate ajunge dec\u00e2t prin ra\u021biune, \u00een forma ei cea mai pur\u0103.<\/p>\n Aici e inima mea <\/em>\u00eent\u0103re\u0219te conturul universului nemerovschian, deja autonom \u00een sine, printr-o intertextualitate cu caracter autoreferen\u021bial, readuc\u00e2nd, deci, \u00een prezent, celebrul motto <\/em>al lui M., anume nu po\u021bi tr\u0103i cu adev\u0103rat dec\u00e2t fiind tu \u00eensu\u021bi p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t<\/em> \u0219i r\u0103spunz\u00e2nd dureroasei \u00eentreb\u0103ri din P\u0103pu\u0219ile<\/em>, spre bucuria cititorilor care reg\u0103sesc \u00een roman familiaritatea literaturii anilor 2010-2015. Cu o luciditate de-a dreptul camilpetrescian\u0103, Cristina realizeaz\u0103 o radiografie a unei iubiri \u00een sine, disec\u00e2nd-o cu obiectivitate \u00eentr-o manier\u0103 organic\u0103 \u0219i cu aceea\u0219i asprime cu care ne-a obi\u0219nuit. Aceast\u0103 luciditate t\u0103ioas\u0103, ne-a m\u0103rturisit ea la lansarea din 24 aprilie de la C\u0103rture\u0219ti Carusel, provine tocmai dintr-o tendin\u021b\u0103 introspectiv\u0103 ne\u00eencetat\u0103, fapt ce a oferit dintotdeauna autenticitate literaturii sale izvor\u00e2te din cele mai abisale dimensiuni ale fiin\u021bei, pe care un personaj precum Storm<\/em> din romanul Rockstar<\/em> ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 le cutreier\u0103m curajo\u0219i, oric\u00e2t de \u00eentunecat ar p\u0103rea labirintul l\u0103untric. Pornind de la aceast\u0103 iubire, radiografia se extinde c\u0103tre toate aspectele fiin\u021bei, at\u00e2t interioare, c\u00e2t \u0219i exterioare, \u00een special asupra societ\u0103\u021bii. De la \u00eence\u021bo\u0219a\u021bii ani \u201990 sau preistoria umanit\u0103\u021bii<\/em>, la anii 2000, \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00eentr-o explozie de culoare \u0219i p\u00e2n\u0103 la prezentul gri, dominat de alienare, Maia \u0219i Luc \u00eentruchipeaz\u0103 tiparul omului atent, care intuie\u0219te direc\u021bia \u00een care istoria vireaz\u0103 dup\u0103 propria ei voin\u021b\u0103 \u0219i c\u0103reia marea mas\u0103 (sau decorul<\/em>, cum o numea M.) nu numai c\u0103 nu i se \u00eempotrive\u0219te, ba chiar ajunge s\u0103 \u0219i-o \u00eensu\u0219easc\u0103, fiind convins\u0103 c\u0103 determinismul are loc \u00een sens invers. De aceea, protagoni\u0219tii, produse ale unor vremuri tulburi, discut\u0103 despre acel feeling c\u0103 lumea pe care o cunoa\u0219tem \u0219i o iubim \u00eentr-o bun\u0103 m\u0103sur\u0103 urmeaz\u0103 s\u0103 se schimbe<\/em>, convin\u0219i fiind c\u0103 orice ar fi, se vor putea adapta la noua realitate, p\u0103str\u00e2ndu-\u0219i, totu\u0219i, crezul \u0219i consecven\u021ba \u00een scopul cel \u00eenalt: des\u0103v\u00e2r\u0219irea \u0219i tr\u0103irea \u00eentru ideal.<\/p>\n Eram lovit\u0103 de o teroare absolut\u0103, miezul \u0103la existen\u021bial al oric\u0103rei angoase memorabile: trebuia s\u0103 fie ceva mai mult pe aici, \u00een via\u021ba asta, dincolo de toate lucrurile pe care le tr\u0103isem \u0219i pe care le aveam.<\/em><\/p>\n Fiorul existen\u021bial este dublat de spaima de a privi \u00een jur a omului lucid, \u00eenconjurat de indivizi lipsi\u021bi de personalitate \u0219i de angoase, construindu-\u0219i \u00eentreaga existen\u021b\u0103 pe structuri de carton \u0219i satisfac\u021bii materiale. Din mijlocul acestei lumi pustiite de sens \u0219i de substan\u021b\u0103, Maia \u0219i Luc se \u00eenal\u021b\u0103 prin ra\u021biune \u0219i prin art\u0103 fidel\u0103, conectat\u0103 la sine, metafora transcendentului fiind cu at\u00e2t mai pregnant\u0103 cu c\u00e2t cea dint\u00e2i \u00eei ofer\u0103 propria via\u021b\u0103 celui din urm\u0103, care prin pictur\u0103 va l\u0103sa pe p\u0103m\u00e2nt esen\u021ba a ceea ce a fost odat\u0103 androginul Mailuc.<\/p>\n O incursiune sf\u00e2\u0219ietoare \u00eentr-un trecut multifa\u021betat, cu un ochean \u00eentors \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 c\u0103tre interior \u0219i c\u0103tre exterior, Aici e inima mea<\/em> aduce o nou\u0103 dimensiune a literaturii Cristinei Nemerovschi, \u00een care personajele, la fel de r\u0103zvr\u0103tite precum cele din urm\u0103, vin cu o nou\u0103 abordare asupra lumii \u00eenconjur\u0103toare, pe care o contempl\u0103, de ast\u0103 dat\u0103, cu mai pu\u021bin\u0103 revolt\u0103 \u0219i cu mai mare \u00een\u021belegere, fapt ce semnaleaz\u0103 o evident\u0103 trecere \u00eentr-o nou\u0103 etap\u0103 de crea\u021bie a autoarei \u00een care noi, cititorii, p\u0103trundem cu entuziasm \u0219i curiozitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Valentina Negoi\u021b\u0103 \u00a0Nu po\u021bi tr\u0103i cu adev\u0103rat dec\u00e2t fiind tu \u00eensu\u021bi p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, scrisesem eu undeva, dup\u0103 ce sim\u021bisem c\u0103 devii persoana care poate d\u0103rui altora numai dup\u0103 ce \u00ee\u021bi umpli propriul pahar p\u00e2n\u0103 d\u0103 pe dinafar\u0103, dup\u0103 ce nu mai exist\u0103 \u00een tine loc gol sau corp str\u0103in. Dup\u0103 ce te prive\u0219ti […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,1822],"tags":[516,1113,1821,1820],"class_list":["post-15959","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-87","tag-cristina-nemerovschi","tag-critica","tag-egophobia-87","tag-valentina-negoita"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-49p","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15959","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15959"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15959\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15961,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15959\/revisions\/15961"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15959"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15959"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15959"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}