de Valentina Negoi\u021b\u0103<\/p>\n
Rinocerii<\/em>, probabil cea mai relevant\u0103 \u0219i mai tulbur\u0103toare pies\u0103 din \u00eentreg repertoriul ionescian, reprezint\u0103 o profund\u0103 alegorie a ascensiunii totalitarismului \u00een secolul XX, iar nelini\u0219tea care l-a tulburat pe dramaturg timp de ani de zile, \u00een timpul \u0219ederii la Bucure\u0219ti, se resimte \u00een fiecare replic\u0103 a personajului principal, B\u00e9renger, ultimul lucid \u00eentr-o lume corupt\u0103 \u00een spirit. T\u00e2n\u0103rul Ionesco, artistul sensibil, ia pulsul societ\u0103\u021bii \u00eenconjur\u0103toare, \u00een care colegii de genera\u021bie par s\u0103 se deformeze mental sub ochii lui, ca-ntr-un co\u0219mar controlat de Logician<\/em>, respectiv de odiosul defunct,<\/em> cunoscut \u0219i sub numele de Nae, seduc\u0103torul profesor de metafizic\u0103, pe care \u00eel face vinovat moral direct pentru mutilarea mental\u0103 a elitismului bucure\u0219tean interbelic. \u00cenaintea analizei piesei propriu-zise, este important de cunoscut contextul istoric ap\u0103s\u0103tor care \u00ee\u0219i va pune amprenta pe imaginarul mental al lui Ionesco, f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 se simt\u0103, din nou, ca un exilat \u00een \u021bara de fier a tat\u0103lui (sau \u00een \u021bara tat\u0103lui de fier).<\/p>\n \u00cen urma unei copil\u0103rii desprinse, parc\u0103, din romanul lui Pascal Bruckner (Fiul cel bun<\/em>), Eug\u00e8ne Ionesco ajunge la 13 ani \u00een \u021bara tat\u0103lui abuziv \u00een urma divor\u021bului p\u0103rin\u021bilor, al\u0103turi de care va tr\u0103i p\u00e2n\u0103 \u00een 1938, c\u00e2nd se va \u00eentoarce \u00een Fran\u021ba, spa\u021biul sacru din care a venit \u0219i \u00een care a visat \u00een to\u021bi ace\u0219ti ani s\u0103 se \u00eentoarc\u0103. Copil\u0103ria idilic\u0103 din La Chapelle-Anthenaise, p\u0103strat\u0103 cu sfin\u021benie \u00een memoria oniric\u0103, care \u00eei va inspira, ulterior, o sumedenie de opere, a fost umbrit\u0103 de prezen\u021ba tiranic\u0103 \u0219i castratoare a unui tat\u0103 dur \u0219i amenin\u021b\u0103tor, kafkian, un Jack Torrance sau un tat\u0103 al lui Paul din romanul Un om norocos <\/em>al lui Octavian Paler, a c\u0103rui figur\u0103 \u00eel va urm\u0103ri pe via\u021b\u0103: \u201eEl e l\u00eeng\u0103 fereastr\u0103, mai degrab\u0103 \u00een st\u00eenga mea, are indispensabilii lungi \u0219i e deja \u00eenc\u0103l\u021bat cu pantofi negri. Poart\u0103 jartiere. \u021aine \u00een m\u00e2n\u0103 un aparat de ras enorm.\u201d[1]<\/a> Contrastul cu o mam\u0103 delicat\u0103 \u0219i sensibil\u0103 (\u201emama, t\u00een\u0103r\u0103, r\u00eesul \u00een ochi, r\u00eede cu noi\u201d[2]<\/a>) \u00eei va modela lui Ionesco structura emo\u021bional\u0103, determin\u00e2ndu-l s\u0103 se identifice cu mama sa p\u00e2n\u0103 \u00een m\u0103duva oaselor \u0219i c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 o r\u0103zbune simbolic, internaliz\u00e2nd drama ei ca pe propria traum\u0103. Astfel, copilul dezvolt\u0103 o hipersensibilitate emo\u021bional\u0103 \u0219i o acuitate existen\u021bial\u0103 care vor marca \u00eentreg parcursul artistic. \u00cen ceea ce prive\u0219te aceast\u0103 identificare cu mama \u0219i nevoia de a deveni salvatorul s\u0103u m\u0103car \u00een plan metafizic, colegii de la Criterion amintesc \u00een diverse scrieri \u0219i jurnale tentativa lui Ionesco de a exacerba evreitatea mamei[3]<\/a> \u00een contextul legionaliz\u0103rii intelectualit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti \u0219i paranoia de care este cuprins \u00een fiecare discu\u021bie: \u201eEugen Ionescu, \u00eemb\u0103tat repede, dup\u0103 c\u00eeteva cocktail-uri (s\u00eemb\u0103t\u0103 diminea\u0163\u0103) se porne\u015fte deodat\u0103 s\u0103-mi vorbeasc\u0103 despre mama lui. C\u0103 e evreic\u0103, \u015ftiam de mult, din auzite \u2014 dar era, \u00eentre noi doi, o chestiune \u00eenchis\u0103. Ame\u0163it de b\u0103utur\u0103, b\u0103iatul se porne\u015fte \u00abs\u0103 spun\u0103 tot\u00bb, cu nu \u015ftiu ce r\u0103suflare care \u00eel u\u015fureaz\u0103, ca \u015fi cum l-ar fi ap\u0103sat, ca \u015fi cum s-ar fi \u00een\u0103bu\u015fit. Da, era evreic\u0103, era din Craiova, b\u0103rbatul ei a p\u0103r\u0103sit-o cu doi copii mici, \u00een Fran\u0163a, a r\u0103mas evreic\u0103 p\u00een\u0103 la moarte, c\u00eend el \u2014 Eugen \u2014 cu m\u00eena lui a botezat-o. \u015ei pe urm\u0103, f\u0103r\u0103 tranzi\u0163ie, \u00eemi vorbe\u015fte de to\u0163i \u00abevreii\u00bb care nu se cunosc [\u2026], \u00eei invoc\u0103 pe to\u0163i, cu oarecare ciud\u0103, ca \u015fi cum ar vrea s\u0103 se r\u0103zbune pe ei sau s\u0103 se piard\u0103 el \u00eensu\u015fi, neobservat, \u00een num\u0103rul lor mare. Bietul Eugen Ionescu! C\u00eet\u0103 zbatere, c\u00eet chin, c\u00eete ascunzi\u015furi, pentru un lucru at\u00eet de simplu. A\u015f fi vrut s\u0103-i spun c\u00eet \u00eemi devine de drag \u2014 dar era prea beat ca s\u0103 fiu sentimental cu el.<\/em>[4]<\/a> Relat\u0103ri asem\u0103n\u0103toare vin \u0219i din partea lui Octav \u0218ulu\u021biu, Mariana \u0218ora, Ar\u0219avir Acterian, Ion Vlasiu \u0219i nu numai. Astfel, oroarea s\u00e2ngelui \u00eendoit ca-ntr-un roman de Faulkner, paranoia, mania persecu\u021biei \u0219i identificarea cu mama, toate acestea pe fundalul sf\u00e2r\u0219itului celui de-al treilea deceniu al secolului XX, \u00een care antisemitismul era \u00een floare, vor r\u0103m\u00e2ne \u00eentip\u0103rite pe retina dramaturgului, care va reveni asupra traumei ani mai t\u00e2rziu, prin piesa de teatru care devine \u00een sine o diagnoz\u0103 a societ\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti a sf\u00e2r\u0219itului anilor 1930. Despre aceast\u0103 perioad\u0103 ne spune Henri H. Stahl astfel: \u201e\u00cencetul cu \u00eencetul, discu\u021biile au \u00eenceput s\u0103 se poarte pe Legiune, \u00eencetul cu \u00eencetul, oamenii s-au transformat \u00een legionari. P\u00een\u0103 \u0219i Comarnescu, care fusese ini\u021biatorul discu\u021biilor libere, s-a transformat \u00een legionar. Mircea Eliade, legionar. Noica, Legionar. [\u2026] Am impresia c\u0103 ideea lui Eugen Ionescu, Rinocerii<\/em>, a oamenilor care sunt necolora\u021bi \u0219i \u00eencep s\u0103 se coloreze \u00eencetul cu \u00eencetul, este o imagine care a fost, cred eu, imprimat\u0103 de ce a v\u0103zut cu ochii \u00eent\u00eempl\u00eendu-se \u00een cacest grup de \u00abCriterion\u00bb. Care a plecat de la discu\u021bie liber\u0103 la fanatism.\u201d[5]<\/a><\/p>\n Trauma rupturii p\u0103rinte\u0219ti din copil\u0103rie este dublat\u0103, \u00een anii ’30, de abandonul ontologic al colegilor de genera\u021bie care \u00eei erau at\u00e2t de dragi \u0219i c\u0103rora le va sim\u021bi lipsa toat\u0103 via\u021ba, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00ee\u0219i vor da m\u00e2na din nou, \u201euni\u021bi fiind de problemele exilului\u201d[6]<\/a> (\u201eNiciodat\u0103, niciodat\u0103 n-o s\u0103 ne mai d\u0103m m\u00eena\u201d[7]<\/a> \u00eei scria dramaturgul \u00eendurerat lui Petru Comarnescu \u00een 1946).<\/p>\n Revenind la piesa propriu-zis\u0103, ac\u021biunea se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00eentr-un or\u0103\u0219el de provincie nenumit, a c\u0103rui ordine cotidian\u0103 este destabilizat\u0103 de apari\u021bia nea\u0219teptat\u0103 a unor rinoceri care \u00eencep s\u0103 cutreiere str\u0103zile. Ini\u021bial privit ca un fenomen izolat \u0219i absurd, evenimentul cap\u0103t\u0103 amploare pe m\u0103sur\u0103 ce localnicii \u00eencep s\u0103 se transforme, metamorfoz\u0103 ce func\u021bioneaz\u0103 ca un simbol pentru procesul de alienare individual\u0103 \u0219i de abandon al g\u00e2ndirii critice \u00een favoarea unei mentalit\u0103\u021bi de mas\u0103, impuse. Personajul principal \u00eentruchipeaz\u0103, prin contrast, singurul rezistent moral \u00eentr-o comunitate aflat\u0103 \u00een plin\u0103 involu\u021bie etic\u0103 \u0219i identitar\u0103. Pe parcursul actelor, prietenii s\u0103i (Jean, Dudard, Logicianul \u0219i chiar multiubita Daisy) cedeaz\u0103 \u00een fa\u021ba presiunii transform\u0103rii, nu doar accept\u00e2nd, ci \u0219i justific\u00e2nd ideologic aceast\u0103 rinocerizare, fapt ce accentueaz\u0103 starea de teroare a lucidului. Absurditatea ac\u021biunii este dublat\u0103 de un limbaj degenerat, de sofisme \u0219i paradoxuri logice aberante \u0219i argument\u0103ri circulare, care reflect\u0103 degradarea discursului public \u00eentr-un climat dominat de fric\u0103 \u0219i propagand\u0103. \u00cen antitez\u0103, B\u00e9renger se dovede\u0219te a fi singurul con\u0219tient de gravitatea situa\u021biei, iar ambiguitatea sa ini\u021bial\u0103 se transform\u0103 \u00eentr-o pozi\u021bie de rezisten\u021b\u0103 etic\u0103. \u00cen final, r\u0103mas singur \u00eentr-o lume \u00een care umanitatea a fost \u00eenlocuit\u0103 de brutalitate, el proclam\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 c\u00e2t se poate de tragic\u0103: \u201eO s\u0103 m\u0103 ap\u0103r \u00eempotriva tuturor, a tuturor! Sunt ultimul om \u0219i o s\u0103 r\u0103m\u00e2n ultimul om p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t! Nu m\u0103 predau!\u201d[8]<\/a> \u00cen acest context, el devine un adev\u0103rat alter-ego al lui Ionesco, individul ra\u021bional care i-a criticat de-a lungul \u00eentregii vie\u021bi pe cei care au abandonat ra\u021biunea s-au l\u0103sat tr\u0103i\u021bi de politic\u0103 \u0219i istorie. El spune \u00een Note \u0219i contranote: <\/em>\u201eAnumi\u021bi critici \u00eemi repro\u0219eaz\u0103 c\u0103 am denun\u021bat r\u0103ul, dar c\u0103 n-am spus ce e binele. Mi s-a repro\u0219at c\u0103 nu l-am f\u0103cut pe B\u00e9renger s\u0103 spun\u0103 \u00een numele c\u0103rei ideologii rezist\u0103. [\u2026] Dac\u0103 a\u0219 opune o ideologie gata f\u0103cut\u0103 altor ideologii gata f\u0103cute, care \u00eencurc\u0103 creierele, n-a\u0219 face dec\u00e2t s\u0103 opun un sistem de lozinci rinocere\u0219ti altui sistem de lozinci rinocere\u0219ti.\u201d[9]<\/a><\/p>\n \u00cen\u021belegem c\u0103 dramaturgul concepe adev\u0103rul ca pe o realitate esen\u021bial\u0103, profund uman\u0103, care transcende istoria \u0219i ideologiile de moment. \u00cen viziunea sa idilic\u0103, omul autentic nu se define\u0219te prin apartenen\u021ba la un sistem, nefiind, deci, un zoon politikon<\/em> a\u0219a cum ne-a \u00eenv\u0103\u021bat stagiritul, ci prin capacitatea sa de a se opune maselor \u00eendoctrinate, care au ales s\u0103 pun\u0103 g\u00e2ndirea critic\u0103 \u00eentre paranteze. O asemenea figur\u0103 ideal\u0103 conturat\u0103 de el se apropie de un supraom al lui Nietzsche sau de un erou randian, ambii fiind caracteriza\u021bi de capacitatea individului anistoric de a-\u0219i p\u0103stra luciditatea moral\u0103 \u0219i setul de valori imuabile \u00eentr-o societate \u00een deriv\u0103. Totu\u0219i, Ionesco este con\u0219tient de tensiunea acestei viziuni, av\u00e2nd \u00een vedere faptul c\u0103 \u00eentr-o societate totalitar\u0103, a fi cu adev\u0103rat liber pare aproape imposibil, rezisten\u021ba lui B\u00e9renger nefiind, deci, justificat\u0103 printr-o alt\u0103 credin\u021b\u0103, ci printr-un imperativ etic interior, kantian, imuabil \u0219i exterior voin\u021belor exterioare.<\/p>\n Metafora rinocerilor apare \u00een dramaturgia ionescian\u0103 sub diferite ipostaze care iau forma absurdului existential, acesta din urm\u0103 referindu-se mai degrab\u0103 la o subordonare revolt\u0103toare a insului \u00een fa\u021ba aceleia\u0219i voin\u021be istorice, c\u0103reia \u00eei este imposibil s\u0103 i se \u00eempotriveasc\u0103, mai ales atunci c\u00e2nd \u00ee\u0219i abandoneaz\u0103 adev\u0103rul interor, neput\u00e2ndu-se sprijini pe el din cauza p\u0103catului de a nu-l fi cultivat \u00een timp. Acesta este \u0219i motivul pentru care protagoni\u0219tii par, de cele mai multe ori, prin\u0219i \u00eentr-o fars\u0103 pus\u0103 \u00een scen\u0103 de o instan\u021b\u0103 superioar\u0103 obscur\u0103 \u0219i kafkian\u0103, \u00een care un\u00a0 B\u00e9renger, un Jean sau un cet\u0103\u021bean al unui ora\u0219 nenumit devin spectatorii unei manifest\u0103ri ideologice corupte ce p\u0103trunde \u00een existen\u021ba lor cotidian\u0103, \u0219tirbind-o de repere \u0219i schimb\u00e2ndu-le inevitabil traseul vie\u021bii: B\u00e9renger din Rinocerii<\/em> va rezista \u00een numele legilor morale, Jean din Setea \u0219i foamea<\/em> va fi \u00eenghi\u021bit de sistemul tor\u021bionar f\u0103r\u0103 ca m\u0103car s\u0103-\u0219i dea seama, iar cet\u0103\u021benii din Jocul de-a m\u0103celul <\/em>vor \u00eentruchipa, pe r\u00e2nd, fiecare ipostaz\u0103 a individului alienat \u00een imposibilitatea sa de a solidariza cu ceilal\u021bi. Astfel, acest absurd existen\u021bial reprezint\u0103 o metafor\u0103 a hazardului \u0219i a contingentului sub semnul c\u0103rora se afl\u0103 \u00eentreaga omenire, a c\u0103rei tr\u0103s\u0103tur\u0103 definitorie este \u00eentruchipat\u0103, \u00een viziunea dramaturgului, de fragilitate.<\/p>\n # Note<\/p>\n [1]<\/a> Eug\u00e8ne Ionesco, Prezent trecut, trecut prezent,<\/em> Humanitas, Bucure\u0219ti, 1993, p. 12.<\/p>\n [2]<\/a> Idem, <\/em>p. 10.<\/p>\n [3]<\/a> Mai multe detalii despre originea familiei Mariei-Tereza Ipcar \u00een \u201eActul de na\u0219tere al lui Eugen Ionescu\u201d, cu o prezentare de Simona Cioculescu \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103<\/em>, anul XXVII, nr. 19, 18-24 mai 1994, p. 10.<\/p>\n [4]<\/a> Mihail Sebastian, Jurnal, 1935\u20131944, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2016, p.205, disponibil la: http:\/\/ia600301.us.archive.org\/15\/items\/Jurnal19351944MihailSebastian\/Jurnal%20(1935-1944)%20-%20Mihail%20Sebastian.pdf<\/a>.<\/p>\n [5]<\/a> Rost\u00e1s Zolt\u00e1n, Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl (1985-1987)<\/em>, Paideia, Bucure\u0219ti, 2000, p. 222.<\/p>\n [6]<\/a> Marta Petreu, Ionescu \u00een \u021bara tat\u0103lui, <\/em>edi\u021bia a III-a, Polirom, Bucure\u0219ti, 2012, p. 120.<\/p>\n [7]<\/a> Ionescu, scrisoare c\u0103tre Petru Comarnescu, Paris, 7 ian., 1946, \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103, nr. 13, 8-14 apr. 1993.<\/p>\n [8]<\/a> Eug\u00e8ne Ionesco, Teatru<\/em>, volumul I, Nemira, Bucure\u0219ti, 2024, p. 782.<\/p>\n