de Rodica Bretin<\/p>\n
De c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu am vrut un anim\u0103lu\u0163 al meu, dorin\u0163\u0103 cu at\u00e2t mai fierbinte cu c\u00e2t mi-era cu des\u0103v\u00e2r\u015fire interzis\u0103. Mama crescuse la \u0163ar\u0103, de unde adusese la ora\u015f o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 deprins\u0103 de la mama ei \u015fi bunica mea: oamenii stau \u00een cas\u0103, animalele afar\u0103. De-asta \u00een apartamentul nostru sclipitor de curat, de parc\u0103 a\u015fteptam musafiri \u00een orice clip\u0103, n-aveau ce s\u0103 caute creaturi cu mai mult de dou\u0103 picioare. Visam s\u0103 am un c\u00e2ine, o pisic\u0103, un hamster m\u0103car, dar n-am avut noroc nici cu melcii pe care mama \u00eei dibuia ascun\u015fi prin vreun cotlon \u015fi m\u0103 punea s\u0103 \u00eei duc \u00eenapoi de unde \u00eei luasem, iar dac\u0103 \u00eei g\u0103sea a doua oar\u0103, \u00eei arunca cu m\u00e2na ei la gunoi.<\/p>\n
Animalele \u00ee\u015fi au locuin\u0163ele lor, \u00eemi explica r\u0103bd\u0103toare, \u00een cote\u0163e \u015fi grajduri, n-au ce s\u0103 caute sub acela\u015fi acoperi\u015f cu oamenii, s\u0103 lase urme de labe murdare pe parchetul dat cu cear\u0103, p\u0103r pe covoare \u015fi microbi nev\u0103zu\u0163i peste tot. C\u00e2t despre c\u0103\u0163eii \u00eemb\u0103ia\u0163i, peria\u0163i \u015fi parfuma\u0163i cum era pechinezul vecinilor, aceia erau un moft, un lux care nu-\u015fi avea locul \u00eentr-o familie normal\u0103<\/em> ca a noastr\u0103.<\/p>\n Normal\u0103 pentru cine? N-am \u00eentrebat-o, pentru c\u0103 nu st\u0103teai cu mama la masa negocierilor, ea hot\u0103ra \u015fi noi ascultam, tata \u015fi cu mine, de\u015fi el f\u0103cea parte din lumea maturilor \u015fi ar fi avut drept de vot. \u00cens\u0103 nu \u015fi-l folosea, prefera s\u0103 aib\u0103 lini\u015fte dec\u00e2t dreptate. De-asta \u00een copil\u0103rie am purtat singur\u0103 r\u0103zboaiele cu mama pentru cauza nobil\u0103 de a-mi \u00eemp\u0103r\u0163i via\u0163a cu un prieten necuv\u00e2nt\u0103tor.<\/p>\n \u015ei-am tot pierdut, b\u0103t\u0103lie dup\u0103 b\u0103t\u0103lie, f\u0103r\u0103 \u015fanse de izb\u00e2nd\u0103, dar \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 descurajez. Dintr-o \u00eenfr\u00e2ngere \u00een alta spre victoria final\u0103<\/em>, era planul meu simplu \u015fi genial la v\u00e2rsta de patru ani, c\u00e2nd adoptasem o nou\u0103 strategie, n\u0103scut\u0103 din experien\u0163a at\u00e2tor e\u015fecuri. Mama nu m\u0103 l\u0103sa s\u0103 aduc nicio f\u0103ptur\u0103 cu blan\u0103 sau pene \u00een cas\u0103? Atunci puteam s\u0103 am una afar\u0103<\/em>, ascuns\u0103 de ochii ei.<\/p>\n Pe vremea aceea obi\u015fnuiam s\u0103 dau nume la tot ce aveam \u00een jur, fiin\u0163e sau lucruri, de la trotinet\u0103 la plantele din ghivece. Pe porumbelul g\u0103sit \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 \u00een curtea din spate l-am botezat Arthur, dup\u0103 ne\u00eenfricatul cavaler al Mesei Rotunde din pove\u015ftile pe care mi le citea tata, sear\u0103 de sear\u0103.<\/p>\n Arthur \u00ee\u015fi t\u00e2ra pe p\u0103m\u00e2nt o arip\u0103 beteag\u0103 \u015fi ar fi fost o prad\u0103 u\u015foar\u0103 pentru pisicile ce b\u00e2ntuiau acoperi\u015furile \u015fi c\u0103rora nu le sc\u0103pa nimic. \u00cel salvasem pe Arthur de la o soart\u0103 crud\u0103 \u015fi nemeritat\u0103, o fapt\u0103 demn\u0103 de un cavaler cu sabie \u015fi armur\u0103 lucitoare. Dar greul abia urma \u2013 ce s\u0103 fac cu el? Nu erau dec\u00e2t trei locuri unde a\u015f fi putut s\u0103 \u00eel ascund: podul, magazia sau pivni\u0163a. \u00cen magazie se afla motocicleta tatei, unde el intra aproape zilnic, podul era \u015fi el vizitat, s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, de mama, c\u00e2nd se ducea s\u0103 \u00eentind\u0103 rufele. Ce r\u0103m\u00e2nea? Camera din subsol, unde puteam s\u0103 cobor singur\u0103, fiindc\u0103 \u015ftiam unde \u0163ineau ai mei cheia: at\u00e2rnat\u0103 \u00eentr-un cui, pe unul dintre pere\u0163ii c\u0103m\u0103rii.<\/p>\n \u00a0M\u0103 urcam dup\u0103 ea pe un scaun pe care aveam grij\u0103 s\u0103 \u00eel pun la loc de unde \u00eel luasem, ie\u015feam din cas\u0103 pe balconul cel lung, ce m\u0103rginea apartamentul nostru \u015fi al vecinilor, apoi o luam \u00een jos pe scara cu dou\u0103 paliere ca s\u0103 ajung \u00een curte. U\u015fa pivni\u0163ei comune era din fier de cazan, groas\u0103 ca la un bunc\u0103r din filmele de r\u0103zboi, iar singur\u0103 n-a\u015f fi putut s\u0103 o clintesc, cu at\u00e2t mai pu\u0163in s-o ridic. Din fericire era \u00eentotdeauna deschis\u0103, dat\u0103 de perete de cei care coborau \u015fi l\u0103sat\u0103 a\u015fa. Scara p\u0103rea un pu\u0163 de bezn\u0103 spre care se afundau oblic trepte abrupte. Cum comutatorul era pe la mijloc, trebuia s\u0103 p\u0103\u015fesc \u00eencet, cu grij\u0103 s\u0103 nu alunec ori s\u0103 m\u0103 \u00eempiedic de marginile cu cimentul ciobit, pe care nimeni nu se g\u00e2ndea m\u0103car s\u0103 le repare.<\/p>\n A\u015fa am cobor\u00e2t \u015fi \u00een ziua aceea, pe dibuite, \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 cu cheia, cu cealalt\u0103 str\u00e2ng\u00e2nd la piept porumbelul care la \u00eenceput s-a zb\u0103tut, dar s-a potolit repede, \u00een\u0163eleg\u00e2nd probabil c\u0103 nu \u00eei voiam r\u0103ul. N-a fost u\u015for s\u0103 deschid lac\u0103tul cu o singur\u0103 m\u00e2n\u0103, dar am trecut \u015fi peste obstacolul \u0103sta, am \u00eempins u\u015fa din gratii de lemn \u015fi iat\u0103-m\u0103 \u00een\u0103untru.<\/p>\n Era august atunci, iar pivni\u0163a \u00eenc\u0103 goal\u0103, deci nicio primejdie ca vreunul dintre p\u0103rin\u0163i s\u0103 intre prea cur\u00e2nd acolo. Am g\u0103sit ni\u015fte c\u00e2l\u0163i \u015fi c\u00e2rpe, din care am f\u0103cut un culcu\u015f rotunjit \u00een form\u0103 de cuib, am pus al\u0103turi vasul cu ap\u0103 proasp\u0103t\u0103 \u015fi cel\u0103lalt, cu firimituri de p\u00e2ine dintr-o felie luat\u0103 din c\u0103mar\u0103 \u2013 norocul meu c\u0103 o g\u0103sisem gata t\u0103iat\u0103, fiindc\u0103 nu m\u0103 \u00eencumetam s\u0103 \u0163in un cu\u0163it \u00een m\u00e2n\u0103. Era prea greu \u015fi, dac\u0103 era s\u0103 o cred pe mama, periculos.<\/p>\n G\u00e2ndul la pericole m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 uit \u00een sus, la fereastra-lucarn\u0103 ce d\u0103dea spre curtea de deasupra. Printre gratii n-ar fi putut trece o pisic\u0103, p\u00e2n\u0103 \u015fi lumina abia se strecura. Porumbelul era \u00een siguran\u0163\u0103 acolo, avea casa \u00eentr-o fost\u0103 lad\u0103 cu cartofi, ap\u0103, m\u00e2ncare. Mai lipsea ceva?<\/p>\n C\u00e2nd \u00eei d\u0103dusem drumul nu \u0163\u00e2\u015fnise zbur\u0103t\u0103cindu-se pe sub bol\u0163ile de piatr\u0103, a\u015fa cum m\u0103 temeam. St\u0103tea lini\u015ftit, nici m\u0103car nu se ridicase \u00een picioare, doar r\u0103sufla iute \u015fi \u015ftiam c\u0103 inima \u00eei bate foarte repede, \u00eei sim\u0163isem zv\u00e2cnetele c\u00e2t \u00eel \u0163inusem lipit de mine. Frig nu era \u00een pivni\u0163\u0103, numai o r\u0103coare umed\u0103, dar poate c\u0103 Arthur era \u00eenc\u0103 \u00eenfrico\u015fat \u2013 de locul cel nou \u00een care se pomenise, de mine fiindc\u0103 nu m\u0103 cuno\u015ftea, nu \u015ftia c\u0103 vom fi cur\u00e2nd prieteni.<\/p>\n Pe atunci nu existau telefoane mobile, mama ie\u015fea pe balcon \u015fi m\u0103 striga, iar acustica cur\u0163ii era mai bun\u0103 dec\u00e2t a s\u0103lii Operei din Viena, n-aveam cum s\u0103 zic c\u0103 n-am auzit-o, oriunde a\u015f fi fost. C\u00e2nd m-a chemat la mas\u0103 m-am dus, de\u015fi nu chiar imediat, fiindc\u0103 \u00eenv\u0103\u0163asem s\u0103 nu fiu suspect<\/em> de ascult\u0103toare.<\/p>\n M-am purtat a\u015fadar ca de obicei, am f\u0103cut mofturile de rigoare, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am m\u00e2ncat tot, gr\u0103bindu-m\u0103 afar\u0103, \u00een curte, apoi \u00een pivni\u0163\u0103, unde Arthur m\u0103 a\u015ftepta. Nu ie\u015fise din cutie, era un porumbel foarte cuminte, p\u0103cat c\u0103 nu-l puteam \u0163ine la mine \u00een camer\u0103… Cum, vorba bunicii, \u201enemul\u0163umitului i se ia darul\u201c, m-am resemnat s\u0103 \u00eel vizitez pe Arthur c\u00e2nd puteam, aduc\u00e2ndu-i ce credeam eu c\u0103 i-ar place. Cu miezul de p\u00e2ine, gr\u00e2ul \u015fi biscui\u0163ii f\u0103r\u00e2mi\u0163a\u0163i ca s\u0103 \u00eei poat\u0103 ciuguli o nimerisem, \u00eens\u0103 de g\u0103lbenu\u015ful de ou fiert nu s-a atins. Dac\u0103 p\u0103s\u0103rile fac ou\u0103, poate le \u015fi m\u0103n\u00e2nc\u0103, a\u015fa m\u0103 g\u00e2ndisem. Un ra\u0163ionament ce pare corect poate fi total gre\u015fit, nu era \u00eent\u00e2ia oar\u0103 c\u00e2nd constatam asta. Nici n-aveam pe cine s\u0103 \u00eentreb. Porumbelul era secretul meu \u015fi nu ceri sfaturi despre secrete celor de care le ascunzi.<\/p>\n Arthur nu \u00eencerca s\u0103 ias\u0103 pe fereastr\u0103, nu zburase nici m\u0103car p\u00e2n\u0103 pe unul din rafturile de sus. C\u00e2teodat\u0103 \u00eel g\u0103seam \u00eenv\u00e2rtindu-se \u00een cerc \u015fi lovind cimentul cu ciocul, de parc\u0103 s-ar fi \u00eentrebat de ce era at\u00e2t de tare, unde disp\u0103ruser\u0103 p\u0103m\u00e2ntul, iarba. \u00cens\u0103 de cele mai multe ori r\u0103m\u00e2nea \u00een cutie, a\u015fezat cu picioarele sub el \u015fi aripa bolnav\u0103 \u00eentins\u0103 \u00eentr-o parte, uit\u00e2ndu-se la mine cu ochi\u015forii lui ca ni\u015fte m\u0103rgele negre. R\u0103sufla cu ciocul \u00eentredeschis, ca \u015fi cum ar fi g\u00e2f\u00e2it dup\u0103 o goan\u0103 istovitoare. Dar nu era obosit, nici speriat. Nu fugea c\u00e2nd m\u0103 apropiam \u015fi m\u0103 l\u0103sa s\u0103 \u00eei m\u00e2ng\u00e2i penele din cre\u015ftet \u015fi de pe piept, moi \u015fi lucioase.<\/p>\n Arthur era prea<\/em> cuminte. Nu sem\u0103na cu porumbeii pe care \u00eei vedeam \u00een Pia\u0163a Sfatului, mereu \u00een mi\u015fcare, aten\u0163i \u015fi vioi. Ceva nu era \u00een ordine cu Arthur. Cu at\u00e2t mai mult trebuia s\u0103 am grij\u0103 de el \u015fi r\u0103bdare. \u00centr-o zi, eram convins\u0103 de asta, avea s\u0103 se \u00eenzdr\u0103veneasc\u0103 \u015fi atunci o s\u0103 \u00eei dau drumul s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la fra\u0163ii lui. Iar c\u00e2nd o s\u0103 zboare cu ei deasupra acoperi\u015furilor ro\u015fii, o s\u0103 \u00ee\u015fi aduc\u0103 aminte de pivni\u0163a noastr\u0103, de cuibul din c\u00e2l\u0163i \u015fi de clipele petrecute \u00eempreun\u0103. \u00cen ultima vreme t\u0103ceam am\u00e2ndoi \u2013 el fiindc\u0103 de felul lui nu scotea vreun sunet, nici nu uguia ca restul porumbeilor, eu fiindc\u0103 \u00eei povestisem deja totul despre mine. Vizitele ilegale \u00een pivni\u0163a lui Arthur au continuat vreo s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, timp \u00een care coboram \u00een subsol de dou\u0103, iar c\u00e2teodat\u0103 de trei ori pe zi.<\/p>\n P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd…<\/p>\n \u00centr-o diminea\u0163\u0103, am crezut c\u0103 se sf\u00e2r\u015fe\u015fte lumea. Nu g\u0103seam cheia de la pivni\u0163\u0103! O pierdusem, dar unde? Nu era \u00een buzunarul pantalonilor, c\u0103zuse undeva pe sc\u0103ri sau \u00een subsolul comun. Din fericire ai mei n-aveau s\u0103 \u00eei observe imediat lipsa, \u00eemi r\u0103m\u00e2nea destul timp s\u0103 o g\u0103sesc. Am cobor\u00e2t repede \u00een curte \u015fi m-am pus pe c\u0103ut\u0103ri. Lac\u0103tul era \u00eenchis, a\u015fa cum \u00eel l\u0103sasem, cheia nic\u0103ieri. M-am uitat pe unde a\u015f fi putut s\u0103 o scap, dar nu era nici pe ciment, unde a\u015f fi v\u0103zut-o, nici \u00een locul unde vecinii l\u0103sau de obicei cheile g\u0103site care nu le apar\u0163ineau.<\/p>\n De c\u00e2nd \u00eemi aduceam aminte auzeam \u00een cas\u0103 tot felul de expresii pe care m\u0103 chinuiam zadarnic s\u0103 le pricep. C\u00e2nd cineva spunea \u201estau ca pe ace\u201c \u00eemi \u00eenchipuiam o pernu\u0163\u0103 de pus pe scaune, numai c\u0103 \u00een loc de burete sau umplutur\u0103 de l\u00e2n\u0103, era dintr-un arici mare \u015fi rotund. Dar cine s-ar fi a\u015fezat pe un arici? Nimeni. \u00cen schimb, s-ar fi \u00eenv\u00e2rtit prin camere f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi afle locul, a\u015fa cum mi se \u00eent\u00e2mpla mie acum.<\/p>\n \u015ei Arthur? Ce f\u0103cea singur \u00een pivni\u0163a devenit\u0103 \u00eenchisoare? M\u00e2ncare \u00eei l\u0103sasem, ap\u0103 avea; dar dac\u0103 r\u0103sturna vasul cu piciorul, cum se mai \u00eent\u00e2mplase? C\u00e2t putea s\u0103 rabde de sete? N-am stat s\u0103 aflu. Am p\u00e2ndit ca mama s\u0103 plece \u2013 era duminic\u0103, zi \u00een care o \u00eenso\u0163ea pe bunica la biseric\u0103 \u2013 \u015fi l-am luat pe tata deoparte.<\/p>\n C\u00e2nd \u201eai f\u0103cut-o de oaie\u201c \u2013 alt\u0103 zical\u0103 r\u0103mas\u0103 un mister p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi \u2013, e bine s\u0103 m\u0103rturise\u015fti totul, f\u0103r\u0103 s\u0103 p\u0103strezi nimic pentru tine. \u015ei a\u015fa, tata a aflat despre locatarul clandestin din pivni\u0163a noastr\u0103 \u015fi cum ajunsese acolo. M-a ascultat f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eentrerup\u0103, iar la sf\u00e2r\u015fit mi-a pus o singur\u0103 \u00eentrebare.<\/p>\n \u2013 Cum \u00eel cheam\u0103?<\/p>\n \u2013 \u00a0Arthur.<\/p>\n Cum am spus, \u00een anii aceia botezam orice \u00eemi c\u0103dea sub ochi, fiin\u0163\u0103, lucru sau fenomen al naturii. Tata, care m\u0103 cuno\u015ftea bine, a rostit doar at\u00e2t:<\/p>\n \u2013 Hai s\u0103-l vedem pe Arthur.<\/p>\n Am cobor\u00e2t am\u00e2ndoi scara subsolului, unde tata a spart lac\u0103tul cu un cle\u015fte pe care \u00eel luase din dulapul cu scule. Era o zi f\u0103r\u0103 soare, iar lumina din\u0103untru se \u00eempu\u0163inase, strecurat\u0103 cu zg\u00e2rcenie prin lucarn\u0103. \u00cen pivni\u0163\u0103 era aproape \u00eentuneric \u015fi, c\u00e2nd tata a aprins becul, m-am oprit deodat\u0103 \u00een prag, \u015fov\u0103itoare.<\/p>\n Arthur era la locul lui, \u00een cutie, \u00eentr-o pozi\u0163ie nefireasc\u0103, \u00een\u0163epenit pe o parte, cu ghearele crispate de parc\u0103 \u00eencerca s\u0103 se aga\u0163e de ceva. De via\u0163\u0103 \u2013 am \u00een\u0163eles mult mai t\u00e2rziu \u015fi, ca-ntotdeauna, inutil. Penele \u00ee\u015fi pierduser\u0103 luciul, p\u0103reau f\u0103cute din zgur\u0103, aripa beteag\u0103 era \u00eentins\u0103 sub el, ca un resort rupt, ochii tot sticlo\u015fi r\u0103m\u0103seser\u0103, dar cu str\u0103lucirea stins\u0103. Arthur nu mai mi\u015fca, \u00eencremenise cu ciocul c\u0103scat, a\u015fa cum luase ultima \u00eenghi\u0163itur\u0103 de aer.<\/p>\n Nu v\u0103zusem moartea<\/em> p\u00e2n\u0103 atunci \u015fi tata a \u00eencercat s\u0103 mi-o ascund\u0103, pun\u00e2ndu-se \u00eentre mine \u015fi trupu\u015forul \u0163eap\u0103n al porumbelului. Iar eu, de obicei curioas\u0103 despre tot ce fuge, zboar\u0103 sau \u00eenoat\u0103, care nu \u00eencetam cu \u00eentreb\u0103rile dec\u00e2t \u00een somn, de data asta n-am vrut s\u0103 \u015ftiu mai multe.<\/p>\n M-am uitat cum \u00eenvelea porumbelul \u00eentr-o p\u00e2nz\u0103 de sac, cum lua de pe un raft h\u00e2rle\u0163ul cu care af\u00e2nam nisipul \u00eenainte s\u0103 punem morcovii. L-am urmat pe sc\u0103ri, apoi spre curtea din spate, unde se termina cimentul \u015fi era un petec de p\u0103m\u00e2nt cu c\u00e2teva fire de iarb\u0103. Tata a s\u0103pat o groap\u0103, l-a v\u00e2r\u00e2t acolo pe Arthur, apoi l-a acoperit cu p\u0103m\u00e2nt, b\u0103t\u0103torindu-l \u015fi pun\u00e2nd deasupra ni\u015fte pietre.<\/p>\n Mi-am ridicat ochii spre el, dar \u00eel vedeam ca printr-o perdea de ploaie, de\u015fi din cer nu curgea nicio pic\u0103tur\u0103. Tata mi-a \u015fters lacrimile \u2013 pl\u00e2ngeam t\u0103cut, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eemi dau seama \u2013, apoi m-a m\u00e2ng\u00e2iat pe obraji. Arthur ar fi murit oricum, mi-a spus, era bolnav, n-avea pl\u0103m\u00e2nii buni, de-asta respira a\u015fa de repede. Dar \u015fi eu gre\u015fisem, p\u0103s\u0103rile sunt f\u0103cute pentru cer, s\u0103 zboare \u00een lumin\u0103, nu le po\u0163i \u00eenchide \u00een\u0103untrul zidurilor ori sub p\u0103m\u00e2nt. Oamenii care cresc porumbei \u00eei \u0163in \u00een poduri sau pe terasele caselor. V\u0103zduhul, mi-a deslu\u015fit, e marea p\u0103s\u0103rilor, nu le-o po\u0163i lua fiindc\u0103 atunci se sufoc\u0103, la fel ca pe\u015ftii pe uscat.<\/p>\n A\u015fa era tata, nu se pricepea la vorbe de consolare, prefer\u00e2nd s\u0103 rosteasc\u0103 adev\u0103rul. \u015etia de ce \u00eel luasem pe Arthur, c\u00e2t de mult \u00eemi doream un prieten. Dar trebuia s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc \u00eent\u00e2i la el, apoi la mine. Altfel, chiar c\u00e2nd vrei s\u0103 faci un bine, c\u00e2teodat\u0103 iese r\u0103u.<\/p>\n La sf\u00e2r\u015fit, tata m-a luat \u00een bra\u0163e, cu un ultim sfat.<\/p>\n \u2013 Nu-i spune mamei.<\/p>\n Apoi ne-am \u00eentors acas\u0103 cu \u00eenc\u0103 un secret, numai al nostru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Rodica Bretin De c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu am vrut un anim\u0103lu\u0163 al meu, dorin\u0163\u0103 cu at\u00e2t mai fierbinte cu c\u00e2t mi-era cu des\u0103v\u00e2r\u015fire interzis\u0103. Mama crescuse la \u0163ar\u0103, de unde adusese la ora\u015f o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 deprins\u0103 de la mama ei \u015fi bunica mea: oamenii stau \u00een cas\u0103, animalele afar\u0103. De-asta \u00een apartamentul nostru sclipitor de […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1822,15],"tags":[1821,1115,1219],"class_list":["post-15972","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-87","category-proza","tag-egophobia-87","tag-proza","tag-rodica-bretin"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-49C","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15972","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15972"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15972\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15973,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15972\/revisions\/15973"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15972"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15972"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15972"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}