de Rodica Bretin<\/p>\n
C\u00e2nd spui balcon<\/em>, te g\u00e2nde\u015fti la ni\u015fte marsupii de ciment ag\u0103\u0163ate de fa\u0163ada blocurilor. Al nostru se \u00eentindea pe nou\u0103sprezece metri, umbrind jum\u0103tate din curte. Pe puntea aceea de ciment mergeam de la u\u015fa apartamentului p\u00e2n\u0103 la palierul sc\u0103rii, trec\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 ferestrele familiei Spireanu. \u015ei, la \u00eentoarcere, ca s\u0103 ajungem \u00een siguran\u0163a apelor teritoriale de acas\u0103, trebuia s\u0103 travers\u0103m iar\u0103\u015fi zona de turbulen\u0163\u0103 a vecinilor.<\/p>\n Balconul avea la un cap\u0103t u\u015fa dubl\u0103 a apartamentului nostru \u2013 prima din stejar \u015fi a doua cu vitralii de sticl\u0103, ca peretele unui acvariu \u00een care \u00eenotau ni\u015fte vr\u0103bii cu ciocul nefiresc de\u00a0 lung. U\u015fa masiv\u0103 de lemn st\u0103tea de obicei deschis\u0103, prins\u0103 cu o s\u00e2rm\u0103 de balustrad\u0103; n-o \u00eencuiam dec\u00e2t atunci c\u00e2nd plecam, o dat\u0103 pe an, la mare.<\/p>\n Cu anii, co\u015fmarele mele s-au diversificat, devenind mai \u00eenfrico\u015f\u0103toare. \u00cen copil\u0103rie, aveam unul singur, acela\u015fi de fiecare dat\u0103: era noapte, eu fugeam pe Strada Lung\u0103, printre casele cufundate \u00een bezn\u0103, urm\u0103rit\u0103 de cineva, ori de ceva. Ajungeam la poarta noastr\u0103, descuiam dar nu st\u0103team s\u0103 \u00eencui la loc, alergam c\u00e2t m\u0103 \u0163ineau picioarele prin curte, pe sc\u0103ri \u00een sus, apoi pe balconul care parc\u0103 nu se mai termina. \u015ei din nou n-aveam vreme s\u0103 desfac s\u00e2rma, s\u0103 trag dup\u0103 mine u\u015fa de stejar… M\u0103 ad\u0103posteam \u00een spatele celeilalte, doar un cadru de lemn \u015fi ochiuri din sticl\u0103. Abia apucam s\u0103 r\u0103sucesc cheia \u00een broasc\u0103 \u015fi ceva<\/em>-ul care m\u0103 h\u0103ituia se izbea de u\u015fa cea sub\u0163ire, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 se cutremure casa, strada, ora\u015ful. \u015ei-atunci, c\u00e2nd inima st\u0103tea s\u0103 mi se opreasc\u0103 \u00een piept de groaz\u0103, colibrii prindeau via\u0163\u0103, ie\u015feau din vitralii, \u00eent\u00e2i patru c\u00e2\u0163i erau \u00een realitate, apoi tot mai mul\u0163i, n\u0103pustindu-se s\u0103 m\u0103 apere, s\u0103-l sf\u00e2rtece pe acela<\/em> care \u00eemi c\u0103lca pe urme.<\/p>\n Ziua, nu m\u0103 urm\u0103rea niciun monstru c\u00e2nd m\u0103 \u00eentorceam de la gr\u0103dini\u0163\u0103, doar mirosul de r\u00e2nta\u015f venind din buc\u0103t\u0103ria vecinilor. Balconul r\u0103m\u00e2nea singura cale spre u\u015fa apartamentului unde locuiam \u2013 deci era al nostru. Aceea\u015fi potec\u0103 de ciment trecea pe sub ferestrele familiei Spireanu \u2013 deci era al lor. Puntea de ciment a devenit astfel un no<\/em> man\u2019s land <\/em>disputat cu ardoare. R\u0103zboiul, \u00eenceput f\u0103r\u0103 declara\u0163ii belicoase, surle sau tr\u00e2mbi\u0163e, promitea s\u0103 fie unul de durat\u0103.<\/p>\n Mama uda poteca de beton \u00een zori cu stropitoarea, la pr\u00e2nz doamna Veronica o m\u0103tura bine, pentru ca seara, una sau alta s\u0103 o spele cu ligheanul \u015fi c\u00e2rpa. Urmele de noroi disp\u0103reau \u00eentr-o clip\u0103, iar cimentul, pe care n-apuca s\u0103 se a\u015fez vreun fir de praf, era mai curat dec\u00e2t pardoseala de la castelul Pele\u015f. Dac\u0103 am fi fost japonezi ne-am fi desc\u0103l\u0163at pe palierul sc\u0103rii, merg\u00e2nd de-a lungul balconului cu galo\u015fii \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi privirile \u00een jos, s\u0103 nu zic\u0103 vecinii c\u0103 ne uit\u0103m \u00eenadins la ei pe vreuna din ferestre.<\/p>\n Orice r\u0103zboi care se respect\u0103 este unul de ocupa\u0163ie. Ambele tabere aveau trupe de asalt: vase de lut, oale, glastre cu flori \u2013 toate mutate strategic. Ciub\u0103rul nostru cu leandru era ca o fort\u0103rea\u0163\u0103, iar zorelele cu c\u00e2rcei \u00eenf\u0103\u015fura\u0163i \u00een jurul barelor de fier forjat ale balustr\u0103zii pe post de gr\u0103niceri. Mama ataca cu infanteria u\u015foar\u0103 \u2013 mu\u015fcate, bujori, trandafiri. Doamna Veronica \u00ee\u015fi adusese propriile trupe \u2013 hortensii, aloe, ficu\u015fi. Le vedeam seara \u00eentr-un loc, iar diminea\u0163a le g\u0103seam mai \u00eencoace, de parc\u0103 se mi\u015fcaser\u0103 singure la ad\u0103postul \u00eentunericului, cucerind c\u00e2\u0163iva centimetri de teren. Ghivecele \u00eenaintau \u015fi se retr\u0103geau c\u00e2te o p\u0103tr\u0103\u0163ic\u0103 de e\u015ficher, pioni pe o tabl\u0103 de \u015fah, \u00eens\u0103 cu pionii nu se c\u00e2\u015ftig\u0103 jocul; partida amenin\u0163a s\u0103 se lungeasc\u0103 p\u00e2n\u0103-n toamn\u0103, c\u00e2nd vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd se declara armisti\u0163iu, fiindc\u0103 plantele iubitoare de c\u0103ldur\u0103 trebuiau b\u0103gate \u00een cas\u0103.<\/p>\n Vara, mama uda florile diminea\u0163a \u015fi seara, uneori \u015fi la pr\u00e2nz; de-at\u00e2ta stropit, c\u0103dea p\u0103m\u00e2nt pe jos, motiv ca s\u0103 spele iar\u0103\u015fi balconul, iar Veronica nu se l\u0103sa nici ea mai prejos. Ghivecele noastre erau maro, c\u0103r\u0103mizii \u015fi brune, ale vecinei \u00een nuan\u0163e de gri, de la cenu\u015fiu deschis la negru, culori arborate ca o uniform\u0103. Balconul ajunsese at\u00e2t de plin cu vase de tot felul \u00eenc\u00e2t abia aveam loc s\u0103 trecem pe poteca mereu \u00eengustat\u0103, iar valul de tulpini, lujere \u015fi petale \u00eel f\u0103cea s\u0103 semene cu gr\u0103dinile suspendate ale Semiramidei.<\/p>\n Vecinii din curte ridicau ochii cu venera\u0163ia unor pelerini la vederea unui templu sacru. Ce \u015ftiau ei? Deasupra capetelor lor, a g\u00e2turilor \u00een\u0163epenite de at\u00e2ta uitat la paradisul verde gata s\u0103 li se pr\u0103vale \u00een cre\u015ftet, b\u0103t\u0103lia se ducea mai departe, cu tot mai mult\u0103 \u00eencr\u00e2ncenare. Veronica lupta pentru fiecare petec de ciment cu eroism, mama la fel. C\u00e2t despre mine…<\/p>\n Eu am fost \u015farpele din gr\u0103dina raiului.<\/p>\n N-am tr\u0103dat secrete, dar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd treceam de partea inamicului. Familia Spireanu avea un pechinez de \u015fase ani, v\u00e2rsta mea de-atunci, destul de b\u0103tr\u00e2n ca s\u0103 aib\u0103 tabieturi \u015fi \u00eenc\u0103 destul de sprinten \u00eenc\u00e2t s\u0103 vrea s\u0103 fie scos o dat\u0103 pe zi din cas\u0103. Cea care ie\u015fea cu el de obicei era doamna Veronica, \u00eens\u0103 \u00een ultima vreme devenise tot mai ocupat\u0103 cu una, cu alta \u2013 ghivece, flori, p\u0103m\u00e2nt, strategii \u2013 doar r\u0103zboiul nu se ducea de la sine!<\/p>\n Cine s\u0103-l plimbe pe Piki? C\u0103\u0163elul n-avea poft\u0103 de m\u00e2ncare, abia se atingea de pieptul de pui pr\u0103jit anume pentru el, devenise trist, apatic. Situa\u0163ia ajunsese de-a dreptul disperat\u0103 \u2013 c\u00e2nd am venit cu o propunere de nerefuzat.<\/p>\n \u2013 Doamn\u0103 Spireanu, pot s\u0103-l plimb eu pe Piki? Nu-l pierd, pe cuv\u00e2nt!<\/p>\n Dup\u0103 o lung\u0103 ezitare, st\u0103p\u00e2na pechinezului a zis da \u015fi astfel am devenit agent dublu \u015fi cel mai fericit copil de pe Strada Lung\u0103. Aveam \u00een sf\u00e2r\u015fit un c\u0103\u0163el, nu chiar al meu, pe care puteam s\u0103-l duc \u00een les\u0103! Pentru o or\u0103-dou\u0103 sim\u0163eam responsabilitatea \u015fi m\u00e2ndria de a avea \u00een grij\u0103 un c\u00e2ine adev\u0103rat, nu din plu\u015f. Tata m-a aprobat cu un z\u00e2mbet \u00eeng\u0103duitor, iar mama a trecut cu vederea fraternizarea cu inamicul, \u015ftiind c\u0103 avea \u015fi ea de c\u00e2\u015ftigat: m\u0103car o vreme n-aveam s\u0103 mai aduc acas\u0103 puii de m\u00e2\u0163\u0103 g\u0103si\u0163i prin cur\u0163i ori la l\u0103zile de gunoi.<\/p>\n \u015ei a\u015fa ne-am \u00eenceput hoin\u0103relile din amiezele t\u00e2rzii, cu binecuv\u00e2ntarea resemnat\u0103 a celor dou\u0103 mame \u2013 a mea \u015fi a lui Piki. S\u0103 plimbi un c\u00e2ine e cea mai pl\u0103cut\u0103 \u00eendeletnicire din lume, b\u0103nuiam asta. Dar nu e deloc u\u015foar\u0103 \u2013 cum aveam s\u0103 aflu cur\u00e2nd.<\/p>\n Un pechinez e c\u00e2t o pisic\u0103, ceea ce nu-l \u00eempiedic\u0103 s\u0103 se cread\u0103 regele str\u0103zii. \u015ei, ca orice patruped care se respect\u0103, \u00ee\u015fi marcheaz\u0103 ades teritoriul. Drumul nostru spre Parcul Central era pres\u0103rat cu st\u00e2lpi coc\u00e2rja\u0163i de cabluri telefonice, de supor\u0163ii s\u00e2rmelor pentru troleibuze. Piki nu rata niciunul; adulmeca \u00eent\u00e2i, s\u0103 vad\u0103 ce rival trecuse pe acolo \u00eenaintea lui \u2013 \u00eel \u015ftia pe fiecare c\u00e2ine din Bra\u015fovul vechi dup\u0103 miros \u2013, apoi ridica un picior din spate \u00eentr-un gest non\u015falant \u015fi sfid\u0103tor, l\u0103s\u00e2ndu-\u015fi semn\u0103tura, de fiecare dat\u0103 o pic\u0103tur\u0103, nu mai mult, s\u0103 \u00eei ajung\u0103 pentru to\u0163i st\u00e2lpii, apoi pentru copacii din parc. Nu \u00eel gr\u0103beam niciodat\u0103, nici nu-l tr\u0103geam de les\u0103 cum f\u0103ceau st\u0103p\u00e2nii ne\u00een\u0163eleg\u0103tori cu c\u00e2inii lor.<\/p>\n Dup\u0103 un scurt popas de marcare<\/em> a unui st\u00e2lp, poart\u0103 ori col\u0163 de zid, Piki pornea mai departe cu capul sus, flutur\u00e2nd din pana\u015ful cozii \u015fi d\u00e2nd c\u00e2t de repede putea din l\u0103bu\u0163e. \u00cemi potriveam pa\u015fii dup\u0103 mersul lui, str\u00e2ng\u00e2nd \u00eentre degete lesa r\u0103sucit\u0103 de dou\u0103 ori peste \u00eencheietur\u0103, a\u015fa cum m\u0103 \u00eenv\u0103\u0163ase doamna Veronica. C\u00e2inii sunt imprevizibili. Putea s\u0103 vad\u0103 o pisic\u0103 pe trotuarul de vizavi, s\u0103 \u00eel cheme o c\u0103\u0163elu\u015f\u0103 la joac\u0103, s\u0103-l apuce din senin dorul de duc\u0103 \u2013 \u015fi s\u0103 m\u0103 pomenesc c\u0103 mi se smulge din m\u00e2n\u0103, arunc\u00e2ndu-se drept sub ro\u0163ile unei ma\u015fini. Trecut\u0103 prin multe, st\u0103p\u00e2na lui Piki m\u0103 prevenise asupra pericolelor unei plimb\u0103ri; m\u0103 sim\u0163eam \u00eencrez\u0103toare \u015fi preg\u0103tit\u0103 pentru orice.<\/p>\n Totu\u015fi, de c\u00e2te ori venea c\u0103tre noi un alt c\u00e2ine, m\u0103 treceau fiorii. To\u0163i erau mai mari dec\u00e2t Piki, p\u00e2n\u0103 \u015fi cei din rasa lui, dar el nu aflase asta. C\u00e2nd ne \u00eent\u00e2lneam cu vreunul, se \u00eemb\u0103\u0163o\u015fa, se \u00eempl\u00e2nta cu ghearele \u00een asfalt \u015fi \u00eencepea s\u0103 latre isteric. A\u015fa-i cu c\u0103\u0163eii<\/em> de buzunar<\/em>: pudeli, pomeranieni, chihuaua, au complexul lui Napoleon, v\u0103z\u00e2ndu-se \u00een oglinda min\u0163ii c\u00e2t ni\u015fte dogi danezi. Cum eu nu m\u0103 molipsisem de iluzia grandorii \u015fi \u00eel vedeam pe pechinez a\u015fa cum era \u2013 un sandvi\u0219 pe patru l\u0103bu\u0163e pentru un c\u00e2ine-lup mai nervos \u2013 mi se muiau picioarele de c\u00e2te ori ne ie\u015fea \u00een cale un setter sau un labrador, nu mai zic de un husky.<\/p>\n Din fericire, ace\u015ftia nu ne luau \u00een seam\u0103, trec\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 noi lipi\u0163i de picioarele st\u0103p\u00e2nilor, unii \u00een les\u0103, al\u0163ii liberi, ca ni\u015fte transatlantice pe l\u00e2ng\u0103 o b\u0103rcu\u0163\u0103 de h\u00e2rtie, la fel de nep\u0103s\u0103tori la istericalele lui Piki ca la b\u00e2z\u00e2itul unui \u0163\u00e2ntar. Totu\u015fi, dac\u0103 unul singur, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u00een toane proaste, \u015fi-ar fi pus mintea cu noi… O dat\u0103 l-am luat pe scandalagiu \u00een bra\u0163e, de\u015fi st\u0103p\u00e2nul buldogului ce se uita chior\u00e2\u015f la noi s-a gr\u0103bit s\u0103-mi risipeasc\u0103 temerile: patrupedul lui era bl\u00e2nd ca un mielu\u0163, mi-a jurat cu m\u00e2na pe inim\u0103, nu mu\u015fcase pe nimeni. \u00cenc\u0103<\/em>, i-am r\u0103spuns \u00een g\u00e2nd \u015fi am trecut mai departe, av\u00e2nd grij\u0103 s\u0103 nu gr\u0103besc pasul. \u201eDac\u0103 fugi, c\u00e2inii te iau drept prad\u0103\u201c, lec\u0163ia asta o deprinsesem la \u0163ar\u0103, de la dul\u0103ii ciob\u0103ne\u015fti. \u00cens\u0103 nu pentru mine mi-era fric\u0103, ci pentru c\u0103\u0163elul ce se zb\u0103tea \u00een m\u00e2inile mele, furios c\u0103 nu-l las s\u0103 se \u00eenfrupte din buldog. Dar exist\u0103 un \u00eenger p\u0103zitor al pechinezilor, fiindc\u0103 am sc\u0103pat teferi din toate \u00eent\u00e2lnirile, Piki cu onoarea intact\u0103, iar eu cu o nou\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 de via\u0163\u0103: cu m\u0103rimea \u015fi mai ales cu v\u00e2rsta, c\u00e2inii se \u00een\u0163elep\u0163esc, la fel ca oamenii.<\/p>\n Altfel, plimb\u0103rile noastre se dovedeau pline de satisfac\u0163ii. To\u0163i se uitau apreciativ la Piki cel \u00eemb\u0103iat, periat, cu blana ca m\u0103tasea \u015fi o fund\u0103 albastr\u0103 la zgard\u0103. C\u00e2te un plod voia s\u0103-l m\u00e2ng\u00e2ie, iar m\u0103mica lui m\u0103 iscodea \u00eent\u00e2i, \u00eengrijorat\u0103: \u201eMu\u015fc\u0103?\u201c O asiguram c\u0103 nu, dup\u0103 care urmau alte \u00eentreb\u0103ri \u015fi exclama\u0163ii: \u201eCum \u00eel cheam\u0103?\u201c, \u201eCe c\u0103\u0163el frumos!\u201c, \u201eAl t\u0103u e?\u201c. Acela\u015fi cuvinte le folosisem \u015fi eu, la \u00eent\u00e2lnirile cu al\u0163i c\u00e2ini. Acum \u00eemi venise r\u00e2ndul s\u0103 fiu invidiat\u0103, admirat\u0103, \u00een centrul aten\u0163iei. \u00cen parc mai ales, c\u00e2nd \u00eel a\u015fezam pe Piki pe o banc\u0103, s\u0103 se odihneasc\u0103 la umbr\u0103, unul din patru trec\u0103tori ne arunca priviri prietenoase, de parc\u0103 ne-ar fi cunoscut de c\u00e2nd lumea.<\/p>\n \u00cenainte s\u0103 se inventeze Facebook<\/em>-ul, plimbatul c\u0103\u0163eilor erau un mijloc de socializare. C\u00e2nd doi se \u00eent\u00e2lneau \u015fi se pl\u0103ceau, st\u0103p\u00e2nii lor intrau \u00een vorb\u0103, \u015fi-uite a\u015fa comunitatea posesorilor de patrupede se transforma \u00eentr-o confrerie. Pe l\u00e2ng\u0103 dragostea pentru animale, oamenii \u00ee\u015fi descopereau cur\u00e2nd gusturi, g\u00e2nduri, aspira\u0163ii comune. Ce se \u00eent\u00e2mpla \u00eens\u0103 cu iubitorii de pisici? Ele r\u0103m\u00e2neau solitare, enigmatice, le pl\u0103cea izolarea, s\u0103 priveasc\u0103 cele lume\u015fti de departe \u015fi, preferabil, de la \u00een\u0103l\u0163ime. De-asta st\u0103p\u00e2nii sau, dup\u0103 unele p\u0103reri avizate, sclavii lor, erau retra\u015fi, introverti\u0163i. Cine se molipsise de la cine?<\/p>\n \u00centr-una din dup\u0103-amieze \u2013 era prin septembrie, iar vara se ag\u0103\u0163ase de T\u00e2mpa, nu se l\u0103sa dus\u0103 din Bra\u015fov \u2013 am z\u0103bovit \u00een parc mai mult dec\u00e2t de obicei \u015fi, pe drumul de \u00eentoarcere, ne-a prins \u00eenserarea. Lui Piki \u00eei era sete, se vedea dup\u0103 limbu\u0163a care-i at\u00e2rna roz\u0103, tot mai aproape de asfalt, a\u015fa c\u0103 am ocolit pe la f\u00e2nt\u00e2na din fa\u0163a Casei Armatei, unde am luat ap\u0103 \u00een palmele f\u0103cute c\u0103u\u015f \u015fi i-am dat s\u0103 lip\u0103ie. Am traversat apoi prin dreptul cinematografului Astra \u015fi, c\u00e2nd s\u0103 d\u0103m col\u0163ul spre Strada Lung\u0103, ne-a t\u0103iat calea o hait\u0103 de c\u00e2ini vagabonzi.<\/p>\n Hait\u0103 era mult spus. Dup\u0103 1982, c\u00e2nd m\u0103 mutasem \u00een capital\u0103, aveam s\u0103 v\u0103d haite adev\u0103rate, c\u00e2te \u015faisprezece dul\u0103i ce porneau la v\u00e2n\u0103toare dup\u0103 apusul soarelui. C\u00e2inii aceia s\u0103lb\u0103tici\u0163i, cu blana jerpelit\u0103, slabi de le num\u0103rai coastele, aveau ochi tulburi \u00een care lucea foamea, ori c\u00e2teodat\u0103 turbarea. De unde at\u00e2\u0163ia f\u0103r\u0103 st\u0103p\u00e2n? Pusesem \u00eentrebarea cu naivitate provincial\u0103. Erau animale l\u0103sate de izbeli\u015fte<\/em>, mi s-a r\u0103spuns, apoi le-am aflat povestea. Sute de str\u0103zi, mii de case cu cur\u0163i \u015fi gr\u0103dini din cartierele m\u0103rgina\u015fe ale Bucure\u015ftiului fuseser\u0103 rase de pe suprafa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului pentru a face loc blocurilor din noua fa\u0163\u0103 a ora\u015fului. Iar celor evacua\u0163i \u2013 era s\u0103 zic sinistra\u0163ilor \u2013 li s-au dat apartamente cu pere\u0163i de beton ce prindeau iarna mucegai pe la col\u0163uri, cu buc\u0103t\u0103rii-chicinete \u015fi balcoane \u00een care gospodinele at\u00e2rnau rufele la uscat ca la italieni, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 pitorescul Siciliei. Locatarii abia aveau ei loc, unde s\u0103 \u00ee\u015fi aduc\u0103 \u015fi c\u00e2inii? R\u0103ma\u015fi singuri, ace\u015ftia s-au descurcat cum au putut, adun\u00e2ndu-se \u00een haite care b\u00e2ntuiau pe la periferie…<\/p>\n Eram \u00eens\u0103 \u00een Bra\u015fovul anilor \u201960, iar \u00eenaintea mea vedeam doar patru dul\u0103i de ras\u0103 incert\u0103, murdari \u015fi jig\u0103ri\u0163i. \u00cens\u0103 to\u0163i erau mari<\/em> \u015fi, dup\u0103 privirile aruncate spre Piki, apoi \u00eentre ei, p\u0103reau s\u0103 \u00ee\u015fi spun\u0103 unul altuia: \u201eUite un sandvi\u0219. \u00cel \u00eemp\u0103r\u0163im?\u201c. Pechinezul doamnei Veronica nu le-ar fi ajuns nici pe-o m\u0103sea, la c\u00e2t p\u0103reau de \u00eenfometa\u0163i. Dar nu doar asta \u00eei st\u00e2rnea, ci mai ales pizma fa\u0163a de c\u00e2inii cu st\u0103p\u00e2n, care aveau m\u00e2ncare c\u00e2t\u0103 voiau, un acoperi\u015f deasupra capului, un culcu\u015f moale, o zgard\u0103 cu numele lor \u015fi cu o adres\u0103 \u2013 ca s\u0103 fie g\u0103si\u0163i dac\u0103 se pierdeau sau ar fi fost lua\u0163i de hingheri \u2013, erau m\u00e2ng\u00e2ia\u0163i pe burt\u0103 \u015fi sc\u0103rpina\u0163i \u00eentre urechi. Ei, ce primeau de la oameni? C\u00e2te un \u201emar\u015f de-aici, potaie!\u201c, un \u015fut \u00een fund ori \u00een coaste.<\/p>\n Cu incon\u015ftien\u0163a-i obi\u015fnuit\u0103, l\u0103tr\u00e2nd ca apucatul, pechinezul a dat s\u0103 se n\u0103pusteasc\u0103 la dul\u0103ul cel mai apropiat, unul cu urechea rupt\u0103 \u015fi care p\u0103rea \u015feful haitei. Am fost \u00eens\u0103 mai iute: l-am tras \u00eenapoi pe Piki, l-am s\u0103ltat de ham, apoi l-am b\u0103gat sub hain\u0103, \u00een\u0103bu\u015findu-i h\u0103m\u0103iturile furibunde. Dul\u0103ii n-au apucat s\u0103 vad\u0103 vreun v\u00e2rf de coad\u0103, nici s\u0103 se \u00eentrebe de ce hanoracul meu l\u0103tra. \u00cen clipa urm\u0103toare m\u0103 \u015fi r\u0103sucisem pe c\u0103lc\u00e2ie, silindu-m\u0103 s\u0103 pun un picior dup\u0103 altul f\u0103r\u0103 grab\u0103, de\u015fi tot ce voiam era s\u0103 o iau la fug\u0103. Abia c\u00e2nd am ajuns \u00een pasajul spre Strada F\u0103getului am cutezat o privire peste um\u0103r: c\u00e2inii nu se mi\u015fcaser\u0103, st\u0103teau tot acolo, p\u0103zind intersec\u0163ia.<\/p>\n Ce s\u0103 fac? Nu era nimeni c\u0103ruia s\u0103 \u00eei cer ajutorul. Cum ideea unui atac sinuciga\u015f nu-mi pl\u0103cea nici \u00een filmele de r\u0103zboi cu pilo\u0163i kamikaze, dar\u0103mite \u00een via\u0163a real\u0103, am urmat sfatul lui Oliver Goldsmith: \u201eHe who fight and runs away, may live to fight another day.\u201c Cum ar zice rom\u00e2nii \u201efuga-i ru\u015finoas\u0103, dar e s\u0103n\u0103toas\u0103\u201c. Eu nici m\u0103car n-am fugit, am luat-o cu pa\u015fi mici, dar iu\u0163i, \u00eent\u00e2i pe trepte, apoi \u00een sus pe F\u0103getului, tot a\u015ftept\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 aud din urm\u0103 scr\u00e2\u015fnete de gheare \u015fi m\u00e2r\u00e2ituri.<\/p>\n Nu ne urm\u0103reau \u00eens\u0103 dec\u00e2t umbrele \u00eenser\u0103rii \u015fi am pus jos c\u0103\u0163elul, care a luat-o vesel \u00eenainte, \u00eentinz\u00e2nd de les\u0103. Ajunsese \u00eentr-un teritoriu nou, ce se cerea explorat \u015fi, mai ales, marcat \u00een felul obi\u015fnuit. F\u0103getului urc\u0103 dealul cu acela\u015fi nume, merge o bucat\u0103 de drum paralel cu Lung\u0103, apoi coboar\u0103 din nou, \u00eent\u00e2lnindu-se cu Strada Cri\u015fan, care avea s\u0103 m\u0103 duc\u0103 unde voiam, a\u015fa cum orice firicel de ap\u0103 din jungla brazilian\u0103 se vars\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u00een marele Fluviu Amazon. Doar c\u0103 r\u00e2ul meu de asfalt m\u0103 scotea cu vreo treizeci de case mai jos de a noastr\u0103. Un ocol ce avea s\u0103-mi ia vreo or\u0103, dac\u0103 nu mai mult, cu Piki care se oprea la to\u0163i pomii \u2013 \u015fi erau destui!<\/p>\n P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 a obosit \u015fi a trebuit s\u0103 \u00eel iau iar\u0103\u015fi \u00een bra\u0163e, de data asta fiindc\u0103 \u00eel dureau l\u0103bu\u0163ele. Cum mi-a spus asta? Simplu, s-a a\u015fezat \u00een fund \u015fi s-a uitat la mine. Eu pricepeam \u00eendat\u0103 orice voia, greu era s\u0103 m\u0103 fac \u00een\u0163eleas\u0103. C\u00e2nd am ajuns \u00een strada principal\u0103 nu mai puteam nici eu, iar cele dou\u0103 kile de pechinez \u00eencepuser\u0103 s\u0103 at\u00e2rne c\u00e2t o ghiulea de plumb. L-am pus jos \u015fi am mers mai departe eroic, ca-n poezia lui Alecsandri \u201eMai lung\u0103-mi pare calea acum la-ntors acas\u0103. A\u015f vrea s\u0103 zbor, dar rana din pulp\u0103 nu m\u0103 las\u0103!\u201c N-aveam dec\u00e2t un c\u00e2rcel, \u00eens\u0103 era de-ajuns, iar Piki ostenise \u00een a\u015fa hal \u00eenc\u00e2t nu auzea chemarea st\u00e2lpilor, p\u00e2n\u0103 \u015fi coada i se pleo\u015ftise. Eram o pereche jalnic\u0103; din fericire se l\u0103sase \u00eentunericul \u015fi nu ne vedea nimeni cum ne t\u00e2ram dup\u0103 noi umbrele, de parc\u0103 eram \u00eenh\u0103ma\u0163i la ni\u015fte s\u0103nii negre, tr\u0103g\u00e2ndu-le tot mai greu, mai \u00eencet…<\/p>\n \u2013 B\u0103ie\u0163elul meu drag!<\/p>\n Ivit\u0103 de sub portalul unei cur\u0163i, o siluet\u0103 s-a n\u0103pustit spre noi. Ba nu, erau dou\u0103. Una s-a dus drept la Piki, cealalt\u0103 a venit la mine. Ne-am pomenit lua\u0163i fiecare \u00een bra\u0163e \u015fi acoperi\u0163i cu s\u0103rut\u0103ri. \u00cent\u00e2rziasem prea mult, iar doamna Spireanu \u015fi mama intraser\u0103 la griji. Ne c\u0103utaser\u0103 \u00eempreun\u0103, p\u00e2n\u0103 ce nelini\u015ftea li se pref\u0103cuse \u00een panic\u0103, \u00een disperare.<\/p>\n Le-am povestit despre cei patru dul\u0103i, iar doamna Veronica m-a pupat \u015fi pe mine \u2013 ce \u00een\u0163elept din partea mea s\u0103-l feresc pe Piki de \u00eent\u00e2lnirea cu fiarele! Mama n-a zis nimic, mai bine, fiindc\u0103 \u015ftiam exact c\u00e2t pre\u0163 pune pe blana pechinezului, cu coad\u0103 cu tot.<\/p>\n \u2013 \u0162i-ai crescut bine copilul, i-a spus doamna Spireanu mamei.<\/p>\n A luat-o afectuos de bra\u0163 \u015fi a\u015fa ne-am \u00eentors, istovi\u0163i dar bucuro\u015fi, ca ni\u015fte camarazi de arme care tocmai c\u00e2\u015ftigaser\u0103 o b\u0103t\u0103lie important\u0103.<\/p>\n \u00cen noaptea aceea am dormit bu\u015ftean, f\u0103r\u0103 s\u0103 visez nimic. Mama s-a sculat dis-de-diminea\u0163\u0103, gata de treab\u0103. Vecina \u00eens\u0103 i-o luase \u00eenainte; sp\u0103lase nu doar balconul ci \u015fi treptele sc\u0103rii p\u00e2n\u0103 jos \u00een curte. A doua zi mama a pus ceasul s\u0103 sune mai devreme. Cump\u0103rase un ghiveci nou, cu flori de nu-m\u0103-uita, pe care avea de g\u00e2nd s\u0103-l a\u015feze sub una din ferestrele doamnei Spireanu.<\/p>\n R\u0103zboiul balconului nu se terminase; nici pe departe…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Rodica Bretin C\u00e2nd spui balcon, te g\u00e2nde\u015fti la ni\u015fte marsupii de ciment ag\u0103\u0163ate de fa\u0163ada blocurilor. Al nostru se \u00eentindea pe nou\u0103sprezece metri, umbrind jum\u0103tate din curte. Pe puntea aceea de ciment mergeam de la u\u015fa apartamentului p\u00e2n\u0103 la palierul sc\u0103rii, trec\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 ferestrele familiei Spireanu. \u015ei, la \u00eentoarcere, ca s\u0103 ajungem \u00een […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1822,15],"tags":[1821,1115,1219],"class_list":["post-15979","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-87","category-proza","tag-egophobia-87","tag-proza","tag-rodica-bretin"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-49J","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15979","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=15979"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15979\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":15980,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/15979\/revisions\/15980"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=15979"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=15979"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=15979"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}