{"id":16040,"date":"2025-12-14T21:32:55","date_gmt":"2025-12-14T19:32:55","guid":{"rendered":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16040"},"modified":"2025-12-14T21:32:55","modified_gmt":"2025-12-14T19:32:55","slug":"fiicele-naturii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16040","title":{"rendered":"Fiicele naturii"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: right;\">de Margareta Teodorescu<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 La \u00eenceput, abia dac\u0103 am b\u0103gat \u00een seam\u0103 senza\u021bia de m\u00e2nc\u0103rime. Am crezut c\u0103 era doar o banal\u0103 alergie a pielii. O mic\u0103 irita\u021bie pe care se p\u0103rea c\u0103 o contractase \u00eentreaga familie \u0219i din cauza c\u0103reia nu aveam timp s\u0103 ne \u00eengrijor\u0103m. Nici m\u0103car sora mea mai mic\u0103 care obi\u0219nuia s\u0103 se panicheze de la cea mai mic\u0103 bubi\u021b\u0103 \u0219i ajungea s\u0103 se hiperventileze p\u00e2n\u0103 la lacrimi. <!--more-->Tot ce puteam face era s\u0103 ne sc\u0103rpin\u0103m, s\u0103 aplic\u0103m pu\u021bin\u0103 crem\u0103 antihistaminic\u0103 \u0219i s\u0103 ne concentr\u0103m pe lucruri mai urgente. Cum ar fi zidurile care se ridicau \u00een vest, lipsa tot mai acut\u0103 de alimente din fiecare ora\u0219 de la sud de grani\u021b\u0103 sau anxietatea provocat\u0103 de \u0219tirile despre dispari\u021bia constant\u0103 a plantelor marine \u0219i a algelor. Majoritatea copacilor disp\u0103ruser\u0103 de mult din ora\u0219ul nostru gri unde florile mureau \u00eenainte s\u0103 le prime\u0219ti, dar extinc\u021bia aproape total\u0103 a plantelor subacvatice anun\u021ba o criz\u0103 mult mai presant\u0103, una care p\u0103rea s\u0103 \u00eenghit\u0103 ultimele urme de via\u021b\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Doar c\u0103 \u00een unele nop\u021bi, m\u00e2nc\u0103rimea era pur \u0219i simplu insuportabil\u0103. St\u0103team treaz\u0103, zv\u00e2rcolindu-m\u0103 sub cear\u0219afuri, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00een cele din urm\u0103, le azv\u00e2rleam de pe mine. Senza\u021bia de g\u00e2dil\u0103tur\u0103 de sub piele se r\u0103sp\u00e2ndea peste tot, \u00eenc\u0103lzindu-m\u0103 ca un foc mocnit, bine ascuns sub epiderma mea. A\u0219a mi-o explicam cel mai bine: o m\u00e2nc\u0103rime nu pe piele, ci sub piele. \u00cens\u0103, \u00een alte nop\u021bi, visam o puzderie de creaturi minuscule care-mi umblau frenetic pe sub piele, \u00ee\u0219i croiau drum prin mici canale s\u0103pate sub venele mele. M\u00e2inile mi se umflau \u0219i se tot umflau p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd plesnea pielea \u0219i r\u00e2uri mici de s\u00e2nge, cu mii de bifurca\u021bii mi se scurgeau pe carnea despicat\u0103. M\u0103 trezeam g\u00e2f\u00e2ind \u00een propria sudoare \u0219i-mi priveam neputincioas\u0103 bra\u021bele.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Asta a durat cam o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u0219i aproape c\u0103 m\u0103 obi\u0219nuisem. Dar \u00eentr-o diminea\u021b\u0103, c\u00e2nd lumina gri a zorilor se strecura tiptil \u00een cas\u0103, tata a vorbit pentru prima dat\u0103 despre asta.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 O irita\u021bie, probabil, a spus el, cu un z\u00e2mbet for\u021bat. Sau o ciuperc\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ideea de ciuperc\u0103 a f\u0103cut-o pe sora mea mai mic\u0103 s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 cu sughi\u021buri. Tocmai \u00eemi l\u0103sam jos cea\u0219ca de ceai aburind, preparat\u0103 \u00een grab\u0103 de diminea\u021b\u0103, preg\u0103tindu-m\u0103 fie s\u0103 o consolez, fie s\u0103-i spun s\u0103 tac\u0103. Atunci l-am v\u0103zut. Firul verde minuscul care ie\u0219ea chiar de l\u00e2ng\u0103 unghia mea de la degetul inelar. Ca o pieli\u021b\u0103 rupt\u0103. Doar c\u0103 nu era o pieli\u021b\u0103 pentru c\u0103 nu avea culoarea roz, ci era de un verde de prim\u0103var\u0103. Sim\u021bindu-m\u0103 ciudat de deta\u0219at\u0103 de mine \u00eens\u0103mi, l-am smuls. Am perceput doar o durere scurt\u0103, ca atunci c\u00e2nd rupi o buc\u0103\u021bic\u0103 de piele moart\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 Ce este asta? am spus, cu o voce seac\u0103, care suna mai degrab\u0103 a constatare dec\u00e2t a \u00eentrebare, \u021bin\u00e2ndu-l ridicat \u00een lumina rece a sufrageriei.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Sora mea a amu\u021bit. To\u021bi se uitau la mine. Mai ales tata, cu ochii lui c\u0103prui, care sunt \u0219i ochii mei. Camera s-a umplut de o t\u0103cere grea, ca fumul de \u021bigar\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Chiar sub privirile noastre, \u00eentre degetele mele, l\u0103starul s-a alungit, s-a desf\u0103cut \u0219i a \u00eenflorit. Am privit cu to\u021bii prefacerea sa, ca pe un videoclip filmat cu \u00eencetinitorul. Ml\u0103di\u021ba fragil\u0103 a erupt \u0219i s-a transformat \u00eentr-o floare. O rev\u0103rsare de culori. Un amestec \u00een nuan\u021be de roz \u0219i ro\u0219u, o nuan\u021b\u0103 neobi\u0219nuit\u0103, precum o culoare intermediar\u0103 \u00eentre varza ro\u0219ie \u00een o\u021bet \u0219i carnea t\u0103iat\u0103. Petalele se leg\u0103nau \u00eencet, ca \u0219i cum ar fi fost m\u00e2ng\u00e2iate de un v\u00e2nt subacvatic.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cenainte s\u0103 apuc s\u0103 spun ceva, tata s-a repezit \u0219i mi l-a smuls din m\u00e2n\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 Nu!<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Doar at\u00e2t a zis, f\u0103r\u0103 s\u0103 se uite la mine, ci doar la floare, iar cuv\u00e2ntul continua s\u0103 at\u00e2rne \u00een lini\u0219tea grea dintre noi. A aruncat-o \u00een chiuvet\u0103, a desf\u0103cut capacul unei sticle de \u00een\u0103lbitor \u0219i a \u00eenecat-o. \u00cen spatele lui, mama, cufundat\u0103 \u00eentr-o inutilitate detestabil\u0103, st\u0103tea r\u0103sucindu-\u0219i m\u00e2inile, de parc\u0103 \u00eencerca s\u0103 stoarc\u0103 umezeala din ele.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mama. Mama nu credea \u00een schimb\u0103rile climatice sau \u00een \u00eenc\u0103lzirea global\u0103. Nu credea \u00een existen\u021ba Marii Insule de Gunoaie din Pacific, \u00een uraganele care m\u0103tur\u0103 coasta oceanului sau \u00een incendiile de vegeta\u021bie din California. \u00cen schimb, se uita la videoclipuri cu teorii ale conspira\u021biei pe <em>YouTube<\/em>, cu luminozitatea dat\u0103 la maximum, cu ridurile de pe frunte ad\u00e2ncite sub lumina murdar\u0103 a becului din buc\u0103t\u0103rie. Lumina natural\u0103 era blocat\u0103 de mu\u0219tele moarte, lipite de geamurile nesp\u0103late de luni \u00eentregi, de \u00eentunericul ca un amurg perpetuu, care cre\u0219tea \u0219i descre\u0219tea \u00eentr-un ritm ciclic. Se uita la acele videoclipuri \u0219i spunea: \u201eUnde este toat\u0103 poluarea despre care ne-au avertizat \u00een anii &#8217;70?\u201d R\u0103cnea: \u201eA\u0219tept \u00eenc\u0103 ploaia de acid!\u201d Cu degetele str\u00e2ng\u00e2nd marginea ramei p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se albeau, \u00een strig\u0103tul p\u0103s\u0103rilor \u0219i \u00een v\u00e2j\u00e2itul v\u00e2ntului uscat, privea spre ora\u0219ul gri care se \u00eenchidea ca un ochi, declam\u00e2nd: \u201eNu mai este la fel de u\u0219or s\u0103-i \u00eenfurie pe oameni ca pe vremea aceea. Lumea \u00eencepe s\u0103 se trezeasc\u0103!\u201d<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 Ce\u2026 ce-a fost asta? am \u00eentrebat, dar p\u0103rin\u021bii nu mi-au r\u0103spuns.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Lini\u0219tea avea volumul dat la maxim. Via\u021ba, opusul ei, tocmai fusese masacrat\u0103 de tata.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 M\u0103 sim\u021beam ame\u021bit\u0103, de parc\u0103 o parte din mine z\u0103cea \u00een chiuvet\u0103, al\u0103turi de floarea zdrobit\u0103. Sora mea se uita la mine cu ochi m\u0103ri\u021bi de groaz\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Nu s-a mai pomenit nimic despre floare. Sau despre m\u00e2nc\u0103rime. Tata a venit acas\u0103, \u00een seara aceea, cu un buchet de frezii de plastic \u0219i ne-a z\u00e2mbit tuturor prin folia transparent\u0103. De parc\u0103 plasticul ar fi fost solu\u021bia ideal\u0103 pentru toate. Am \u00eenghi\u021bit \u00een sec, simultan cu sora mea, care murmura aproape inaudibil <em>life in plastic<\/em>. La cin\u0103, am v\u0103zut-o pe mama smulg\u00e2ndu-\u0219i pe furi\u0219 un fir de p\u0103r de pe scalp. Doar c\u0103 nu era un fir de p\u0103r. Era prea verde \u0219i prea gros. L-a zdrobit \u00een palm\u0103, sub mas\u0103. \u00cenc\u0103 mai crede c\u0103 sunt oarb\u0103 \u0219i nu observ ce se petrece. Nu vedeam exact ce f\u0103cea, dar sim\u021beam cumva, ca \u0219i cum planta ar fi emis un sunet moale, de frecven\u021b\u0103 foarte \u00eenalt\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 A doua zi, am ales traseul cel mai lung spre \u0219coal\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi pese dac\u0103 \u00eent\u00e2rziam. Mijlocul iernii p\u0103rea c\u0103 se prelunge\u0219te la nesf\u00e2r\u0219it, \u00eentinz\u00e2ndu-se ca o brazd\u0103 ad\u00e2nc\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt, plin\u0103 cu ap\u0103 \u00eenghe\u021bat\u0103. Drumul era pres\u0103rat cu plante gola\u0219e \u0219i copaci desfrunzi\u021bi, dar era mai mult dec\u00e2t evident c\u0103 erau lucrarea omului, nu a naturii. Crengi, trunchiuri, p\u0103duri \u00eentregi, toate artificiale. Cum altfel s\u0103 fi fost \u00een a treia decad\u0103 a plastiocenului? Ultimul copac adev\u0103rat din ora\u0219ul nostru fusese t\u0103iat \u00eenainte s\u0103 m\u0103 nasc, dup\u0103 ce crengile lui deveniser\u0103 tot mai sub\u021biri pe zi ce trecea, ca \u0219i cum cineva le-ar fi r\u0103zuit un strat de scoar\u021b\u0103 cu o lam\u0103, \u00een fiecare noapte. Imita\u021biile erau 99% fidele, aproape imposibil de distins de cele reale. Destul de bine create c\u00e2t s\u0103-i p\u0103c\u0103leasc\u0103 pe oameni s\u0103 cread\u0103 c\u0103 sunt autentice, dac\u0103 nu se g\u00e2ndeau prea mult la asta \u2013 ceea ce b\u0103nuiesc c\u0103 era \u0219i inten\u021bia.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">M\u00e2nc\u0103rimea nu se oprise, ci se mutase de la m\u00e2ini pe \u0219ira spin\u0103rii. Transformarea a \u00eenceput cu mici umfl\u0103turi \u00een zonele de \u00eembinare ale vertebrelor coloanei vertebrale. P\u00e2n\u0103 la pauz\u0103, acestea deveniser\u0103 l\u0103stari de culoarea boabelor de maz\u0103re pe care \u00eei puteam smulge singur\u0103, r\u0103sucindu-i apoi \u00eentre degete. S-au metamorfozat \u00een flori \u00een momentul \u00een care mi i-am scos din piele, desf\u0103c\u00e2ndu-se \u00een petale portocalii, albastre \u0219i ro\u0219ii ca ni\u0219te pumnale minuscule incandescente. Am petrecut zece minute f\u0103c\u00e2nd asta \u00een toaleta \u0219colii, strig\u0103tele celorlal\u021bi elevi sun\u00e2nd ca \u0219i cum ar fi venit de la mare distan\u021b\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Nu am distrus florile, a\u0219a cum f\u0103cuse tata, credincios spiritului plastisferei \u00een care crescuse. \u00cen schimb, le-am dus \u00een spatele cur\u021bii \u0219colii \u0219i le-am acoperit cu p\u0103m\u00e2nt. Nu cred c\u0103 m-a v\u0103zut cineva. Oricum, colegii mei rar \u00eemi acordau aten\u021bie. Sunt to\u021bi ca ni\u0219te robo\u021bi ce nu se opresc niciodat\u0103 s\u0103 priveasc\u0103 \u00een jur, iar natura este pentru ei doar un detaliu de fundal, ignorat \u00een t\u0103cere. Plantele nu aveau r\u0103d\u0103cini, a\u0219a c\u0103 nu era ca \u0219i cum le-a\u0219 fi plantat. Mai degrab\u0103, le-am \u00eenmorm\u00e2ntat.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 C\u00e2nd m-am \u00eentors acas\u0103 \u00een seara aceea, p\u0103rin\u021bii mei erau \u00eenc\u0103 la serviciu. Sora mea \u021bipa. Terifiat\u0103, \u00ee\u0219i agita bra\u021bele ce-mi p\u0103reau asemeni unor crengi goale, lungi \u0219i reci. \u00ce\u0219i fr\u00e2ngea degetele speriat\u0103 \u0219i-mi puteam imagina cum unghiile ei ar putea spinteca de disperare chiar \u0219i albul noros al cerului. O inflorescen\u021b\u0103 ie\u0219ise din urechea ei, ca o creatur\u0103 care c\u0103uta lumina. Am apucat-o \u0219i am smuls-o c\u00e2t de delicat am putut. Petalele erau de un violet \u00eenchis, dar emanau o str\u0103lucire ciudat\u0103. Se unduiau \u00eencet \u00een m\u00e2na mea.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 Scap\u0103 de ea, a suspinat sora mea, cu m\u00e2na lipit\u0103 de urechea de unde ie\u0219ise, urechea care devenise uterul naturii.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Cu vocea pierit\u0103, a ad\u0103ugat:<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 Asta ar vrea tata s\u0103 faci.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Tata. Tata care ne-a zis c\u0103 fotografia pe care am g\u0103sit-o acum c\u00e2\u021biva ani pe Internet cu b\u0103rba\u021bii din Kenya care p\u0103zeau ultimii doi rinoceri albi de braconieri, armele str\u0103lucindu-le sub un cer albastru lipsit de nori este doar un <em>fake<\/em>. Ne-a spus la fel \u0219i despre imaginile cu elanii c\u0103rora li s-au frecat buc\u0103\u021bi uria\u0219e de blan\u0103 din cauza infest\u0103rilor masive cu c\u0103pu\u0219e &#8211; c\u0103pu\u0219ele, asemenea bolilor, par s\u0103 prospere \u00een temperaturi \u00een cre\u0219tere &#8211; clasificate pe o scar\u0103 de severitate de la unu la cinci, culmin\u00e2nd cu ultima etap\u0103, Elanul Fantom\u0103. Aceast\u0103 ultim\u0103 imagine nu era altceva dec\u00e2t un corp plin de cruste, lipsit de blan\u0103, sus\u021bin\u00e2nd un cap dispropor\u021bionat de mare, cu ochii deja goi, ad\u00e2nci\u021bi \u00een orbitele lor, precum bile imense de \u00eentuneric lucios.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 Bine, i-am spus, dar \u00een loc s\u0103 o arunc, am \u00eengropat-o \u00een curtea noastr\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Nu eram sigur\u0103 de ce, dar ceva \u00eemi \u0219optea c\u0103 s\u0103 zdrobesc, s\u0103 \u00eenec sau s\u0103 ard aceste flori ar fi fost aproape un p\u0103cat. O crim\u0103 \u00eempotriva naturii, dar \u0219i \u00eempotriva surorii mele. Natura trecea prin ea.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Natur\u0103? Cuv\u00e2ntul acesta \u00ee\u0219i pierduse aproape complet sensul. Devenise un termen lipsit de noim\u0103, ce se strecura ocazional st\u00e2ngaci \u00eentr-o propozi\u021bie care altfel ar fi avut sens.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Natura \u00eens\u0103 trecea \u0219i prin mine c\u0103ci noaptea am smuls \u00eenc\u0103 trei boboci dintre degetele de la picioare. S-au preschimbat \u00een ni\u0219te flori argintii care p\u0103reau s\u0103-\u0219i con\u021bin\u0103 propria lumin\u0103. Un fel de str\u0103lucire selenar\u0103. Petalele lor emanau un fo\u0219net u\u0219or, de parc\u0103 ar fi vorbit o limb\u0103 moart\u0103 \u0219i de ne\u00eenv\u0103\u021bat. Le-am \u0219optit, m\u00e2ng\u00e2indu-le delicat: \u201cNu vreau s\u0103 v\u0103 pierd, nu vreau s\u0103 muri\u021bi \u0219i s\u0103 m\u0103 l\u0103sa\u021bi singur\u0103 \u00een ora\u0219ul gri.<em>\u201d<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen diminea\u021ba urm\u0103toare, m-a \u00eent\u00e2mpinat la \u0219coal\u0103 o atmosfer\u0103 de uimire t\u0103cut\u0103. Motivul mi-a devenit clar c\u00e2nd m-am uitat pe fereastr\u0103. \u00cen spatele cl\u0103dirii, \u00een curtea altminteri pustie, un grup de plante crescuse la \u00een\u0103l\u021bimi incredibile, ridic\u00e2ndu-se la peste \u0219ase metri. \u00cen v\u00e2rfurile lor se aflau flori uria\u0219e, nu mugurii micu\u021bi pe care \u00eei smulsesem ieri de sub pielea mea, ci plante gigantice, cu petale lungi c\u00e2t bra\u021bul meu. \u00ce\u0219i mi\u0219cau \u0219i-\u0219i \u00eentindeau marginile prin aer, sorbind briza cu l\u0103comie, ca ni\u0219te limbi vii. Lumina se refracta pe suprafe\u021bele lor \u00eentr-o multitudine de culori, dintre care multe \u00eemi erau imposibil de categorisit. M-am trezit g\u00e2ndindu-m\u0103 la lumina ultraviolet\u0103, la culori pe care doar insectele le pot vedea, nuan\u021be imposibile, f\u0103r\u0103 nume.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Nimeni nu p\u0103rea s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Ne mul\u021bumeam s\u0103 privim plantele, care p\u0103reau aproape familiare, ca \u0219i cum ar fi fost lucruri pe jum\u0103tate amintite. Fragmente din vise vechi. O poveste spus\u0103 cu mult \u00eenainte de na\u0219terea noastr\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Acas\u0103, florile pe care le \u00eengropasem cu o zi \u00eenainte crescuser\u0103 \u0219i ele \u00eenalte. Se ridicau \u00een curtea din spate, ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la acoperi\u0219 \u0219i arunc\u00e2nd umbre imense. C\u00e2nd m-am apropiat, am v\u0103zut dou\u0103 siluete, \u00eenc\u00e2lcite \u00een liane, z\u0103c\u00e2nd \u00een acea umbr\u0103. Umbra mor\u021bii.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Erau p\u0103rin\u021bii mei deceda\u021bi, cu lianele \u00eenf\u0103\u0219urate str\u00e2ns \u00een jurul g\u00e2turilor lor \u00een cercuri sufocante. Topoare, pe care nu \u00eei v\u0103zusem vreodat\u0103 folosindu-le, despre care nici m\u0103car nu \u0219tiam c\u0103 le avem, z\u0103ceau inofensive l\u00e2ng\u0103 ei. \u00cen timp ce \u00eei priveam, petalele se unduiau \u00eencet, de\u0219i acum nu mai b\u0103tea niciun v\u00e2nt. Florile p\u0103reau s\u0103 aib\u0103 un sens \u0219i un scop anume. Ei doi nu. Ei erau \u00een plus. Nu erau piese din puzzle-ul interminabil al naturii, ci doar ni\u0219te intru\u0219i.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen dep\u0103rtare, puteam vedea mai multe flori ridic\u00e2ndu-se la \u00een\u0103l\u021bimi de \u0219ase, poate chiar zece metri. Se r\u0103sp\u00e2ndiser\u0103 prin cur\u021bile vecinilor no\u0219tri, de parc\u0103 ar fi \u00eencol\u021bit din orice petic de p\u0103m\u00e2nt \u00een care fuseser\u0103 a\u0219ezate, \u00eencol\u0103cindu-se spre cer \u00een nuan\u021be frumoase, \u00een culori de ne\u00een\u021beles.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Sora mea a ie\u0219it din cas\u0103 clipind des, dar calm\u0103, spun\u00e2nd: \u201ctotul \u00eencepe din nou c\u00e2nd se termin\u0103.\u201d \u00cempreun\u0103 am privit c\u00e2mpiile unduitoare care p\u0103reau s\u0103 r\u0103sar\u0103 din toate direc\u021biile. \u00cen jurul nostru plutea senza\u021bia unor cuvinte pe care nu le puteam auzi, dar le sim\u021beam ad\u00e2nc \u00een oase, cuvinte care erau \u00een acela\u0219i timp complet str\u0103ine \u0219i la fel de familiare precum vuietul \u0219i pulsul propriului nostru s\u00e2nge. Natura trecea prin noi.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Era \u00eenceputul unei vie\u021bi \u00een care \u00eendr\u0103zneam, pentru prima oar\u0103, s\u0103 ne sim\u021bim vii. O via\u021b\u0103 \u00een care nimeni nu mai smulgea cele mai frumoase flori f\u0103r\u0103 a s\u0103di altele \u00een locul lor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de Margareta Teodorescu \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 La \u00eenceput, abia dac\u0103 am b\u0103gat \u00een seam\u0103 senza\u021bia de m\u00e2nc\u0103rime. Am crezut c\u0103 era doar o banal\u0103 alergie a pielii. O mic\u0103 irita\u021bie pe care se p\u0103rea c\u0103 o contractase \u00eentreaga familie \u0219i din cauza c\u0103reia nu aveam timp s\u0103 ne \u00eengrijor\u0103m. Nici m\u0103car sora mea mai mic\u0103 care obi\u0219nuia [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1822,15],"tags":[1821,1819,1115],"class_list":["post-16040","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-87","category-proza","tag-egophobia-87","tag-margareta-teodorescu","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-4aI","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16040","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16040"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16040\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16041,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16040\/revisions\/16041"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16040"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16040"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16040"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}