de Gorun Manolescu<\/p>\n
(postmodernitate versus postmodernism [XVII])<\/font><\/p>\n 1.<\/strong><\/p>\n “Epistemologia f\u0103r\u0103 subiect cunosc\u0103tor”?<\/p>\n \nExist\u0103 a\u015fa ceva? Karl Popper (‘Epistemologia f\u0103r\u0103 subiect cunosc\u0103tor’, \u00een ‘ Logic, methodology and philosophy of science III’, Proceedings of the Third Congres for Logic, Methodology and Philosophy of Science, North_Holland, Amsterdam, 1968) ne spune c\u0103 da. Pentru c\u0103, zice el: \n‘Principala tem\u0103 a acestei expuneri va fi ceea ce adesea am numit, \u00een lipsa unui nume mai bun, “lumea a treia”\u2026prima [ar fi] lumea obiectelor fizice; a doua, lumea st\u0103rilor de con\u015ftiin\u0163\u0103, sau a st\u0103rilor mentale, sau, poate, a dispozi\u0163iilor comportamentale pentru ac\u0163iune; \u015fi a treia, lumea con\u0163inuturilor obiective de g\u00e2ndire, \u00een special ale g\u00e2ndurilor \u015ftiin\u0163ifice\u2026’ \u015fi, mai departe: ‘ceea ce eu numesc “lumea a treia” are, indiscutabil, mult \u00een comun cu teoria lui Platon a formelor sau a ideilor\u2026’; ca, apoi, s\u0103 se distan\u0163eze categoric de Platon: ‘ Lumea a treia a treia a lui Platon era divin\u0103; ea era neschimb\u0103toare \u2026Astfel, exist\u0103 o mare pr\u0103pastie \u00eentre aceasta \u015fi lumea a treia a mea: lumea a treia a mea este o oper\u0103 a omului \u015fi este schimb\u0103toare. Ea con\u0163ine nu doar teoriile adev\u0103rate, ci pe cele false \u015fi, \u00een special, problemele deschise, conjecturile \u015fi respingerile’. \u015ei, \u00een fine: ‘lumea a treia [a lui Popper] este \u00een mare m\u0103sur\u0103 autonom\u0103, de\u015fi \u00een mod constant noi ac\u0163ion\u0103m asupra ei \u015fi suntem influen\u0163a\u0163i de ea: ea este autonom\u0103 \u00een ciuda faptului c\u0103 este produsul nostru \u015fi c\u0103 are un puternic efect de feed-back asupra noastr\u0103, adic\u0103 asupra noastr\u0103 qua locuitori ai lumii a doua [i.e. a st\u0103rilor de con\u015ftiin\u0163\u0103, etc] \u015fi chiar a primei lumi [i.e. a obiectelor fizice]’ <\/p>\n \nTeoria lui Popper pare a avea asupra noastr\u0103 efectul unei “eviden\u0163e” de necontestat dac\u0103 nu \u0163inem seama de “condi\u0163ion\u0103rile” la care am fost supu\u015fi, \u00eencep\u00e2nd cu secolul al XIX, de “cuceririle” \u015ftiin\u0163ei \u015fi tehnologiei. \u015ei totu\u015fi\u2026 <\/p>\n 2.<\/strong><\/p>\n \nAceast\u0103 “lume a treia” popperian\u0103 redeschide, \u00een subtext, celebra ceart\u0103 a “universaliilor”. Care, \u00eenceput\u0103 \u00een Evul Mediu, mocnea acutiz\u00e2ndu-se \u015fi f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi loc tot mai insistent ca s\u0103 re-apar\u0103, insidios, mai \u00eent\u00e2i \u00een modernismul t\u00e2rziu ca apoi s\u0103 izbucneasc\u0103 \u00een postmodernism. Este vorba de opozi\u0163ia “subiectiv – obiectiv”.<\/p>\n 3.<\/strong><\/p>\n \nNominalismul, pun\u00e2nd accentul pe “subiectiv”, nega orice existen\u0163\u0103 a ideilor generale, at\u00e2t \u00een lucruri c\u00e2t \u015fi \u00een afara lor. \u015ei aceasta deriva, cum spuneau nominali\u015fti, din analiza limbajului \u00een mecanismul g\u00e2ndirii. Analiz\u0103 care, \u00een timpul nostru, genereaz\u0103 discu\u0163ii interminabile \u00een cadrul filosofiei “analitice” axat\u0103, mai ales, pe “analitica” limbajului. Amorsat\u0103 de Frege (‘Scrieri logico-filosofice’, ed. \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103, 1977) \u015fi Russell (‘Problemele filosofiei’, ed. All, 2004) \u015fi exacerbat\u0103 de Wittgenstein \u00een ‘Tractatus logico-filosoficus’ \u015fi, mai ales \u00een scrierile sale t\u00e2rzii cunoscute sub numele de Wittgenstein II (‘Cercet\u0103ri filosofice’, ed. Humanitas, 2003).<\/p>\n 4.<\/strong><\/p>\n \nPlec\u00e2nd de la “limbaj”, nominali\u015ftii (\u00een jurul anilor 1300) ajung la opinia c\u0103 logica are ca obiect expresia g\u00e2ndirii \u015fi, \u00een nici un caz g\u00e2ndirea ca atare. Adic\u0103 natura logicii este verbal\u0103. \u015ei tocmai datorit\u0103 faptului c\u0103 “limbajul” este un mijloc de comunicare, de “\u00een\u0163elegere” \u00eentre oameni, el cuprinde cu necesitate anumi\u0163i “universali” pentru c\u0103, altfel, comunicarea nu ar putea fi posibil\u0103. \u00cen schimb “g\u00e2ndirea”, cu structurile sale profunde, care nu pot fi transpuse izomorf \u00een “limbaj” (adic\u0103 nu poate exista o identitate \u00eentre aceste structuri profunde \u015fi cele exprimate prin “limbaj”), ea, “g\u00e2ndirea” este absolut “individual\u0103” \u015fi, prin urmare, subiectiv\u0103. Iar o astfel de “subiectivitate” este consecin\u0163a faptului c\u0103 fiecare fiin\u0163\u0103 uman\u0103 “percepe” lumea \u00eentr-un mod absolut unic. \u015ei acest lucru (natura verbal\u0103 a logicii) pare oarecum firesc, dac\u0103 \u0163inem seama de faptul c\u0103, de la Aristotel citire, la baza “logicii” stau “categoriile” sale (\u00een num\u0103r de 10) care au fost calchiate pe categoriile gramaticale ale limbii grece\u015fti: esen\u0163a (devenit\u0103 substan\u0163\u0103) ar corespunde substantivului; calitatea, adjectivului; cantitatea, numelui numeralelor; rela\u0163ia, tuturor formelor comparative \u015fi relative; timpul \u015fi locul, adverbelor de timp \u015fi de loc; ac\u0163iunea \u015fi pasiunea, verbelor active \u015fi pasive; situa\u0163ia, verbelor intranzitive; posesia, perfectului grec, care exprim\u0103 ac\u0163iunea deja s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 (Anton Dumitriu, ‘Istoria logicii’, ed. Didactic\u0103 \u015fi Pedagogic\u0103, 1969).<\/p>\n 5.<\/strong><\/p>\n \nSe vede u\u015for c\u0103 un asemenea punct de vedere se opune categoric celui popperian, atunci c\u00e2nd acesta vorbind despre obiectele artificiale create de om (“lumea (sa) a treia” fiind “plin\u0103” de astfel de “obiecte” chiar dac\u0103 ele prezint\u0103 un caracter abstract) arat\u0103 c\u0103 putem \u00eenv\u0103\u0163a mai mult asupra comport\u0103rii producerii prin studierea produselor \u00een sine dec\u00e2t putem \u00eenv\u0103\u0163a asupra produselor prin studierea comport\u0103rii producerii. \u015ei adaug\u0103: ‘aceast\u0103 tez\u0103\u2026poate fi descris\u0103 ca o tez\u0103 antibehaviorist\u0103 \u015fi antipsihologist\u0103 \u2026[pentru c\u0103] fiind cauzal\u0103, abordarea subiectiv\u0103 [behaviorist\u0103 \/ psihologist\u0103] poate s\u0103 par\u0103 mai \u015ftiin\u0163ific\u0103 dec\u00e2t abordarea obiectiv\u0103 care ar pleca mai degrab\u0103 de la efecte dec\u00e2t de la cauze. De\u015fi admit c\u0103 structurile obiective [printre altele \u015fi cele ale “lumii a treia” popperiene] sunt produse ale comportamentului, sus\u0163in c\u0103 argumentul este gre\u015fit. \u00cen toate \u015ftiin\u0163ele, abordarea obi\u015fnuit\u0103 este de la efect la cauze. Efectul genereaz\u0103 problema – problema de explicat, explicandum-ul – \u015fi omul de \u015ftiin\u0163\u0103 caut\u0103 s\u0103 o rezolve construind o ipotez\u0103 explicativ\u0103’ (Popper, op. cit.). \u00cens\u0103 dac\u0103 ne referim la “limbajul (natural)” care, nu-i a\u015fa, este \u015fi el un “obiect artificial” creat de om, este posibil s\u0103 ne vin\u0103 \u00een minte aforismul lui Malagrida (care constituie motto-ul unuia dintre capitolele din ‘Ro\u015fu \u015fi negru’ al lui Stendhal): ‘La parole a \u00e9t\u00e9 donn\u00e9e \u00e0 l’homme pour cacher sa pens\u00e9e’. \u015ei acest lucru \u00eel dovede\u015fte cu prisosin\u0163\u0103 psihanaliza \u015fi psihologia abisal\u0103, pe linia Freud, Jung, Lacan etc. . De\u015fi Popper ar putea s\u0103 str\u00e2mbe din nas consider\u00e2nd o astfel de abordare drept “psihologist\u0103” \u015fi nu “\u015ftiin\u0163ific\u0103”.<\/p>\n 6.<\/strong><\/p>\n \nCel mai “calificat” nominalist al vremii sale (Evul Mediu) este socotit Wilhelm de Occam (1287 – 1347). Dup\u0103 el ‘nu exist\u0103 \u00een afar\u0103 de exprimarea prin limbaj a intelectului nici o realitate universal\u0103 care s\u0103 existe, fie prin ea \u00eens\u0103\u015fi, fie printr-un element ad\u0103ugat (real sau al ra\u0163iunii), \u00een orice mod am \u00een\u0163elege acest universal sau l-am considera; existen\u0163a universaliilor este tot at\u00e2t de imposibil\u0103, pe c\u00e2t este de imposibil ca un om s\u0103 fie m\u0103gar\u00b4( Occam, ‘ Part I of the Summa Logicae’. University of Notre Dame Press. Complete Translation by Michael J.. 1974). Iar corolarul teoriei sale este c\u0103 actul percep\u0163iei sesizeaz\u0103 numai individualul, iar generalul este dat de abstractizarea exprimat\u0103 prin limbaj. Cu alte cuvinte, universalul nu exist\u0103 \u00een afara produc\u0163iei intelectului (i.e. a “limbajului”), ca o substan\u0163\u0103, c\u0103ci atunci fiecare lucru concret ar fi un “universal” (Occam, op. cit.).<\/p>\n \nDe\u015fi mult mai pu\u0163in cunoscut\u0103 dec\u00e2t teoria lui Loke, sintetizat\u0103 \u00een “esse est percipi, non percipi est non esse” (John Locke, ‘Eseu asupra intelectului omenesc’, ed. \u015etiin\u0163ific\u0103, 1968) sau dec\u00e2t teoriile lui Berkeley \u015fi Hume care stau la baza Empirismului \u00een cadrul “Psihologismului logic” , teoria lui Thomas Hobbes, continuator al tradi\u0163iei “nominaliste” care a culminat cu Occam (\u015fi continu\u0103 \u015fi azi irump\u00e2nd \u00een “Empirismul pozitivist” \u015fi, de aici, \u00een Postmodernism), poate fi rezumat\u0103 astfel (Dumitriu, op. cit.):<\/p>\n \n(1) cunoa\u015fterea porne\u015fte de la percep\u0163ii care produc senza\u0163ii; \nIat\u0103 ce scrie Hobbes (citat de Dumitriu, ibid.): ‘Un nume este un sunet al vocii \u00eentrebuin\u0163at arbitrar ca un semn destinat s\u0103 reaminteasc\u0103 spiritului o reprezentare oarecare relativ\u0103 la obiectul c\u0103ruia i s-a dat acest nume\u2026[astfel] exist\u0103 dou\u0103 feluri de \u015ftiin\u0163e: una este \u015ftiin\u0163a original\u0103, care ne vine prin sim\u0163uri \u2026 iar cealalt\u0103, con\u015ftiin\u0163a adev\u0103rului propozi\u0163iilor \u015fi a numelor ce se dau lucrurilor\u2026; prima este experien\u0163a efectelor produse asupra noastr\u0103 de lucrurile exterioare; a doua este experien\u0163a pe care oamenii o au \u00een leg\u0103tur\u0103 cu \u00eentrebuin\u0163area proprie a numelor \u00een limbaj’<\/p>\n \nCum poate fi comentat\u0103 teoria lui Hobbes?<\/p>\n \n\u00cen primul r\u00e2nd nu se specific\u0103 la cel fel de “percep\u0163ii” se refer\u0103 Hobbes. Prin tradi\u0163ie, chipurile “intuitiv” (dar e vorba de aici, pur \u015fi simplu, de o condi\u0163ionare produs\u0103 de tradi\u0163ia contextului nostru – n-o s\u0103 intru aici \u00een am\u0103nunte asupra form\u0103rii acestei tradi\u0163ii) noi sub\u00een\u0163elegem automat c\u0103 este vorba de percep\u0163iile realizate prin sim\u0163urile comune (v\u0103z, auz, miros\u2026etc.) pe care, ast\u0103zi le ia \u00een considerare empirismul (pozitivist). Dar, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, Hobbes nu specific\u0103 \u00een nici un fel c\u0103 ar fi vorba numai de acestea \u015fi c\u0103, eventual, nu ar putea fi luat \u00een discu\u0163ie \u015fi un “sim\u0163 interior” despre care, \u00een mod diferit, vorbesc, pentru prima dat\u0103 \u00een Antichitate, Platon \u015fi Aristotel. \u015ei care, plec\u00e2nd din “interior”, printr-un fel de “intro-deschidere”, poate p\u0103trunde \u00eentr-o alt\u0103 “realitate” exterioar\u0103, ascuns\u0103, dar la fel de “real\u0103” ca \u015fi cea perceput\u0103 prin sim\u0163urile comune.<\/p>\n \n\u00cen al doilea r\u00e2nd, se face o demarca\u0163ie net\u0103 \u00eentre un “adev\u0103r ontologic”, dat de “percep\u0163ii” (discutabil totu\u015fi pentru c\u0103 tot tradi\u0163ia, dar \u015fi propria experien\u0163\u0103, ne \u00eenva\u0163\u0103 c\u0103 “sim\u0163urile pot \u00een\u015fela” , mai ales c\u00e2nd este vorba de sim\u0163urile comune – nu voi intra aici \u00een apriorismul kantian referitor la perceperea spa\u0163ial\u0103 \u015fi temporal\u0103 \u015fi la \u00eentreaga teorie a apriorismului s\u0103u) \u015fi cel “logic” care se refer\u0103 la discursivitate prin intermediul limbajului. Astfel, dac\u0103 ne vom exprima acum “axiomatic”, putem spune c\u0103 “adev\u0103rul ontologic”, sub form\u0103 de premise \/ postulate \/ axiome, st\u0103 la baza oric\u0103rui sistem, s\u0103-l numim generic de “g\u00e2ndire” \u015fi el (acest adev\u0103r) nu este, \u00een nici un fel, demonstrabil. \u00cen schimb “adev\u0103rul logic” este controlabil (\u015fi demonstrabil). \u00cen sensul c\u0103, dac\u0103 se aplic\u0103 corect un set, numit tot generic, de “reguli de inferen\u0163\u0103”, se vor ob\u0163ine, de regul\u0103, propozi\u0163ii care nu contrazic “adev\u0103rul ontologic” exprimat prin axiomele de la care se pleac\u0103 (pentru simplificare, voi face abstrac\u0163ie de propozi\u0163iile indecidabile – a se vedea teoremele lui G\u00f6del).<\/p>\n \n\u00cen fine \u015fi \u00een al treilea r\u00e2nd – consecin\u0163a cea mai important\u0103 – rezult\u0103 c\u0103 “universalii” nu pot apare dec\u00e2t \u00een cadrul comunic\u0103rii prin limbaj (natural) pentru c\u0103 altfel oamenii nu s-ar mai putea \u00een\u0163elege \u00eentre ei. Iar o astfel de comunicare prezint\u0103 un mare grad de relativitate deoarece chiar “adev\u0103rul ontologic” ce se dore\u015fte a fi transmis indirect prin limbaj este relativ datorit\u0103 unor percep\u0163ii \u00een\u015fel\u0103toare sau, \u00een anumite cazuri, chiar distorsionat prin adoptarea unor axiome care, uneori, caut\u0103 s\u0103-l ascund\u0103. \u015ei, \u00een acest fel, se ajunge, pur \u015fi simplu, la solipsism. Sau la ceea ce a fost numit “paradoxul incomunicabilit\u0103\u0163ii” (prin limbaj natural discursiv) pus \u00een eviden\u0163\u0103, \u00een secolul trecut, simultan \u015fi independent, de c\u0103tre Wittgenstein, Saussure \u015fi Croce (Tullio de Mauro, ‘Intoduzione alla semantica’, ed. Laterza, Bari, 1970).<\/p>\n 7.<\/strong><\/p>\n \nRevenind acum la Popper, nu putem s\u0103 nu observ\u0103m cum \u00ee\u015fi d\u0103 singur, \u00een finalul lucr\u0103rii sale (Popper, op. cit.), lovitura de gra\u0163ie. C\u0103ci recunoa\u015fte: ‘Un studiu epistemologic\u2026arat\u0103 c\u0103 foarte adesea oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103 nu revendic\u0103 adev\u0103rul conjecturilor lor sau c\u0103 ei \u00eel “cunosc” \u00een sens subiectiv\u2026sau c\u0103 ei cred \u00een ele. De\u015fi ei nu revendic\u0103 \u00een general c\u0103 ei “cunosc” [\u00een sens subiectiv], ei ac\u0163ioneaz\u0103 \u00een cadrul programelor lor de cercet\u0103ri pe baza ghicirii a ceea ce este \u015fi a ceea ce nu este fructuos\u2026Cu alte cuvinte, oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103 ac\u0163ioneaz\u0103 pe baza ghicirii sau, dac\u0103 vre\u0163i a unei credin\u0163e subiective (\u00eentruc\u00e2t putem numi astfel baza subiectiv\u0103 a unei ac\u0163iuni) asupra a ceea ce promite s\u0103 duc\u0103 la cre\u015fterea \u00een lumea a treia a cunoa\u015fterii obiective’. Cu alte cuvinte, ei ac\u0163ioneaz\u0103 pe baza a ceea ce numim, \u00een sensul cel mai general “intui\u0163ie” (f\u0103r\u0103 a reduce “intui\u0163ia” numai la cea care provine din experien\u0163e perceptive pe baza celor sim\u0163urilor comune). Sau, mai precis, ei ac\u0163ioneaz\u0103 pe baza a ceea ce am putea numi percep\u0163ii prin intermediul unui “sim\u0163 interior” pentru a stabili noi axiome \/ premise \/ postulate pe baza c\u0103rora s\u0103 poat\u0103 exprima apoi prin limbaj discursiv, adic\u0103 \u00een mod “logic” \u015fi indirect, rezultatul unor noi adev\u0103ruri “ontologice”. \u015ei atunci nu te po\u0163i \u00eempiedica s\u0103 nu recuno\u015fti c\u0103 \u00eentreaga “lume a treia” popperian\u0103 este “plin – \u00eembibat\u0103” \u00een to\u0163i “porii” (intersti\u0163iile) discursivit\u0103\u0163ii sale de cel mai pur subiectivism \u00eenc\u0103 de la na\u015ftere \u015fi pe tot parcursul “dezvolt\u0103rii” sale. Iar astfel “obiectivismul” unei asemenea lumi devine superfluu. <\/p>\n 8.<\/strong><\/p>\n \nDar oare \u00eentreaga cunoa\u015ftere uman\u0103 se reduce, poate fi redus\u0103 numai la cunoa\u015fterea “\u015ftiin\u0163ific\u0103” exprimabil\u0103 (transmisibil\u0103 \/ comunicat\u0103) p\u00e2n\u0103 nu demult (\u00eenceputul secolului trecut) doar printr-o logic\u0103 “aristotelic\u0103” ? R\u0103spunsul (“Nu”) este de o eviden\u0163\u0103 banal-trivial\u0103. \u015ei este de o asemenea eviden\u0163\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 cunoa\u015ftere “mistic\u0103”, “artistic\u0103”, “filosofic\u0103”\u2026Fiecare p\u0103r\u00e2nd a putea fi exprimat\u0103 prin tipuri specifice de “logic\u0103” de\u015fi astfel de “logici” nu au fost (\u00eenc\u0103?) formalizate. C\u0103ci este suficient, de exemplu s\u0103 amintim, printre altele, logica “apofatic – catafatic\u0103” (Losky – St\u0103niloaie) \u015fi \/ sau logica “dogmatic\u0103” (Blaga) \u00een teologia cre\u015ftin\u0103, logica lui “Hermes” (Noica), logica “fenomenologicului” (Husserl, Heidegger, Merleau-Ponty etc.), logica “incon\u015ftientului” (individual \u015fi colectiv, deci a psihologiei abisale), logica “anarhetipal\u0103” (a se vedea Rorty, R., ‘Objectivity, Relativism, and Truth. Philosophical Papers, vol. 1’, Cambridge University Press, 1991 precum \u015fi Braga Corin, ‘De la arhetip la anarhetip’ ed. Polirom, 2006) care, \u00een cadrul postmodernismului pare a guverna exprimarea unei imagina\u0163ii dezl\u0103n\u0163uite friz\u00e2nd patologicul\u2026Ca s\u0103 nu mai vorbim de faptul c\u0103 \u00een chiar inima \u015ftiin\u0163ei, \u00eencep\u00e2nd \u00eenc\u0103 din prima jum\u0103tate a secolului trecut, odat\u0103 cu apari\u0163ia fizicii atomice \u015fi apoi subatomice (cuantice), asist\u0103m la o adev\u0103rat\u0103 infla\u0163ie de “logici” (pe care nu o s\u0103 le mai enum\u0103r) culmin\u00e2nd, \u00een zilele noastre cu a\u015fa numitele logici “paraconsistente” (Lucic\u0103, I., \u015fi al\u0163ii, ‘Ex falso quodlibet, studii de logic\u0103 paraconsistent\u0103’, ed. Tehnic\u0103, 2004). Ce ne spun toate acestea? \u00cen primul r\u00e2nd c\u0103 limbajul natural este extraordinar de flexibil pentru a suporta exprim\u0103ri “logice” ale g\u00e2ndirii de o diversitate greu de \u00eenchipuit. \u015ei, \u00een al doilea r\u00e2nd, c\u0103 la baza oric\u0103rei “logici” \u015fi a unui “adev\u0103r” de o asemenea natur\u0103 st\u0103, \u00eentotdeauna, un “adev\u0103r ontologic” relativ \u015fi subiectiv. <\/p>\n 9.<\/strong><\/p>\n \nDa\u0163i-mi voie acum s\u0103 fac, s\u0103 facem \u00eempreun\u0103, un salt pe alte meleaguri, \u00een alt\u0103 lume. Cea extrem-oriental\u0103. \u015ei s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 arunc\u0103m o privire pentru a vedea cam ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 pe acolo din punctul nostru de interes. Care a avut drept pretext (\u015fi numai un pretext) de plecare “lumea a treia” popperian\u0103 \u015fi care, trebuie abia acuma s\u0103 o spun, a c\u0103zut demult \u00een desuetudine odat\u0103 cu apari\u0163ia logicii “paradigmelor” \u00een epistemologie a lui Thomas Kuhn (Thomas Kuhn, ‘The Essential Tension’, University of Chicago, 1977). Dar asta este cu totul alt\u0103 poveste pe care nu o voi discuta aici.<\/p>\n 10.<\/strong><\/p>\n \n\u2019Grecia, prin sistemul lui Aristotel, a \u00eenceput cu logica, fapt care a dominat \u00eentreaga evolu\u0163ie a ideilor. Noi am descoperit deci succesiv \u015fi, implicit, dependent, \u00eent\u00e2i logica, apoi lingvistica \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, semiologia. \u00cen contrast, g\u00e2ndirea indian\u0103 propune o alt\u0103 perspectiv\u0103 filogenetic\u0103: semiologie – lingvistic\u0103 – logic\u0103, aceast\u0103 inter-rela\u0163ie fiind natural\u0103 deoarece cele trei discipline se ierarhizeaz\u0103 pe trepte diferite de subordonare: semiologia, cea mai general\u0103, d\u0103 seam\u0103 de lingvistic\u0103 \u00eentruc\u00e2t limbajul [discursiv, conceptualizat, put\u00e2nd fi astfel studiat de lingvistica formal\u0103 n.n. G.M.] este doar unul dintre sistemele semiologice, iar logica [sau diversele tipuri de “logic\u0103” n.n. G.M.] este (sunt) o disciplin\u0103 (ni\u015fte discipline) limitat\u0103 (limitate) la anumite structuri lingvistice’ (Al George, Sergiu, ‘Limb\u0103 \u015fi g\u00e2ndire \u00een cultura indian\u0103’, ed. \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103, 1976).<\/p>\n \nCred c\u0103 citatul anterior arat\u0103, \u00eentr-o prim\u0103 aproxima\u0163ie, diferen\u0163a dintre cele dou\u0103 contexte culturale precum \u015fi complementaritatea lor. Voi mai ad\u0103uga c\u0103, istoric, \u00eentr-adev\u0103r, “logica” extrem oriental\u0103 se constituie t\u00e2rziu, aproximativ la mijlocul celui de al doilea mileniu dup\u0103 Cristos, \u00een timp ce “logica” occidental\u0103 a luat na\u015ftere cu aproximativ cinci sute de ani \u00eenainte de Cristos. Ceea ce confirm\u0103 cele spuse de Sergiu Al George. Astfel, contextul indian, pentru c\u0103 la el m\u0103 voi referi \u00een primul r\u00e2nd, a privit \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput lucrurile \u00een mod holistic. F\u0103r\u0103 a ajunge la un “conflict f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit”, datorit\u0103 unei “analicit\u0103\u0163i” tradi\u0163ionale, \u00eenceput\u0103 chiar \u00een domeniul “logicii”, care a favorizat-o prin natura sa deductiv\u0103 \u015fi relativ u\u015for de formalizat, analicitate care ulterior s-a exacerbat \u00een mod p\u0103gubitor prin “specializ\u0103ri” din ce \u00een ce mai ad\u00e2nci \u00een cadrul contextului nostru cultural, a\u015fa cum arat\u0103 Bohm (Bohm, D., ‘Wholeness and the Implicate Order’. London: Routledge, 1980): ‘Filosofia, arta, \u015ftiin\u0163a, tehnologia \u015fi munca uman\u0103 \u00een general au fost divizate \u00een specialit\u0103\u0163i, fiecare fiind considerat\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, separat\u0103 de celelalte. Ajung\u00e2nd s\u0103 nu mai fie satisf\u0103cu\u0163i de aceast\u0103 stare de lucruri, oamenii au construit domenii interdisciplinare, prin care se inten\u0163iona unificarea acestor specialit\u0103\u0163i. Dar aceste noi domenii au servit, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, mai ales la ad\u0103ugarea unor fragmente ulterioare separate\u2026.Ideea c\u0103 toate aceste fragmente exist\u0103 \u00een mod separat este, evident, o iluzie \u015fi aceast\u0103 iluzie nu poate s\u0103 fac\u0103 altceva dec\u00e2t s\u0103 conduc\u0103 la o confuzie \u015fi la un conflict f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit.’ <\/p>\n \n\u015ei toate cele de mai sus pot fi rezumate, printr-o sugestivitate \u015fi concizie proprie extrem orientalilor, \u00een ‘Avatamsaka Sutra’, (cunoscuta si sub numele de ‘Flower Garland Sutra’) care con\u0163ine ‘The Jeweled Net of Indra’. \u015ei \u00een care universul este reprezentat ca o re\u0163ea complex\u0103, o plas\u0103 , ale c\u0103rei noduri sunt perle ce se reflect\u0103 nu numai pe sine sau unele \u00een altele dar oglindesc \u00een ele \u00eentregul Cosmos ad infinitum. Iar “logica” Extremului Orient, ca parte a “\u00eentregului”, \u00eel oglinde\u015fte, la r\u00e2ndul s\u0103u, \u015fi pe acesta. Pentru c\u0103, printr-o abordare “top down”, plec\u00e2nd de la semiologie, este firesc s\u0103 se \u00eent\u00e2mple a\u015fa ceva. \u00cen contrast cu modul occidental de a privi lucrurile care procedeaz\u0103 “bottom-up”, \u00eencep\u00e2nd cu “logica” (aristotelic\u0103).<\/p>\n 11.<\/strong><\/p>\n \n\u00cen continuarea discu\u0163iei noastre, o afirma\u0163ie de genul ‘ceea ce exist\u0103 prin natura sa reprezint\u0103 un aspect ontologic iar faptul ca existen\u0163a este cunoscuta reprezint\u0103 un altul epistemologic’ f\u0103cut\u0103, adesea, de “speciali\u015ftii” no\u015ftri \u00een filosofie este inacceptabil\u0103 pentru contextul cultural indian \u015fi, mai general, pentru cel extrem oriental. \u015ei aceasta deoarece \u00eentr-un astfel de context se consider\u0103 c\u0103 orice ontologie este stabilit\u0103 prin cunoa\u015ftere \u015fi, la r\u00e2ndul s\u0103u, cunoa\u015fterea este de natur\u0103 ontologic\u0103, \u00eentre acestea exist\u00e2nd o inter-rela\u0163ie greu de a i se stabili un sens preponderent ontologie – cunoa\u015ftere sau invers.<\/p>\n 12.<\/strong><\/p>\n \nNu voi intra aici \u00een expunerea modului \u00een care extrem orientalii “v\u0103d” opozi\u0163ia “subiectiv – obiectiv”, “universalii” \u015fi \u00een general, “cunoa\u015fterea” (uman\u0103) . \u015ei aceasta deoarece aceste subiecte am \u00eencercat s\u0103 le tratez \u00een alt\u0103 parte (Gorun Manolescu, \u2019Eseu despre sursele adev\u0103ratei cunoa\u015fteri \u00een logica budist\u0103\u2019 , Cartea Universitar\u0103, 2006). <\/p>\n 13.<\/strong><\/p>\n \nAcest text nu a avut drept scop de a scoate \u00een eviden\u0163\u0103, comparativ, avantajele \u015fi dezavantajele modului \u00een care este privit\u0103 “cunoa\u015fterea uman\u0103” \u00een Occident, respectiv, \u00een Extremul Orient.<\/p>\n Singurele sale obiective au fost:<\/p>\n \n1. \u00cencercarea de a ie\u015fi, c\u00e2t de c\u00e2t, dintr-un fel de “provincialism” \u00een care se complace epistemologia occidental\u0103, neg\u00e2nd alte puncte de vedere. “Provincialism” p\u0103gubos mai ales \u00een contextul globaliz\u0103rii. \u015ei am ales s\u0103 pun problema “arunc\u0103rii unei priviri”, \u00een primul r\u00e2nd, spre Extremul Orient din dou\u0103 motive: (a) deoarece \u00een ciuda faptului c\u0103 at\u00e2t contextul nostru c\u00e2t \u015fi cel extrem oriental au o r\u0103d\u0103cin\u0103 comun\u0103 (indo-european\u0103) ele par a fi complet diferite. Dar, dup\u0103 p\u0103rerea mea, sunt numai complementare. Ajung\u00e2nd, dup\u0103 mai bine de 2000 de ani s\u0103 se reintersecteze; \u015fi (b) pentru c\u0103 exist\u0103, la ora actual\u0103, suficiente posibilit\u0103\u0163i de acces la surse bibliografice de prim\u0103 m\u0103rime \u00een ceea ce prive\u015fte contextul extrem oriental \u015fi nu mai trebuie s\u0103 apel\u0103m la tot soiul de literatur\u0103 de “popularizare” deformant\u0103 \u015fi deformatoare care exploateaz\u0103, mai ales, un ezoterism de proast\u0103 calitate. <\/p>\n \n2. Speran\u0163a secret\u0103 c\u0103 Daniel Sur (‘A treia cale’, Noema, vol. IV, 2005) are dreptate c\u00e2nd spune: ‘Putem deci s\u0103 ne juc\u0103m cu limitele culturale, \u015fi, mai ales, s\u0103 le punem \u00een comun deteritorializ\u00e2ndu-le \u2026Astfel, se creeaz\u0103 un fel de spa\u0163iu gri, un spa\u0163iu de \u00eent\u00e2lnire, un spa\u0163iu de \u00eempletire, un spa\u0163iu \u00eenc\u0103 f\u0103r\u0103 un stil dominant. Dar un spa\u0163iu unde libertatea stilistic\u0103 este nemai\u00eent\u00e2lnit\u0103 p\u00e2n\u0103 acum. Dou\u0103 valuri care se sparg unul \u00een cel\u0103lalt, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 o spum\u0103 fascinant\u0103. De un astfel de spa\u0163iu beneficiaz\u0103 Rom\u00e2nia. Chiar dac\u0103 \u00een acest moment putem vorbi doar de un spa\u0163iu geografic, \u00een viitor se poate vorbi de un spa\u0163iu cultural\u2026.Poate c\u0103 ar trebui s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m s\u0103 ne valorific\u0103m propria noastr\u0103 pozi\u0163ionare \u00een lume, pentru a crea cu adev\u0103rat o identitate cultural\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. Occident sau Orient? Nici Occident \u015fi nici Orient. Sau am\u00e2ndou\u0103 odat\u0103?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Gorun Manolescu (postmodernitate versus postmodernism [XVII]) 1. “Epistemologia f\u0103r\u0103 subiect cunosc\u0103tor”? Exist\u0103 a\u015fa ceva? Karl Popper (‘Epistemologia f\u0103r\u0103 subiect cunosc\u0103tor’, \u00een ‘ Logic, methodology and philosophy of science III’, Proceedings of the Third Congres for Logic, Methodology and Philosophy of Science, North_Holland, Amsterdam, 1968) ne spune c\u0103 da. Pentru c\u0103, zice el:<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[7,27,51],"tags":[9,1117,28,52],"class_list":["post-161","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-7","category-filosofie","category-postmodernitate-vs-postmodernism","tag-egophobia-22","tag-filosofie","tag-gorun-manolescu","tag-postmodernitate-versus-postmodernism"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2B","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/161","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=161"}],"version-history":[{"count":18,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/161\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":177,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/161\/revisions\/177"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=161"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=161"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=161"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n<\/p>\n
\n(2) senza\u0163iile sunt schimb\u0103ri care au loc \u00een creier;
\n(3) senza\u0163iei i se substituie \u00een con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103 o imagine;
\n(4) imaginii i se substituie cuvinte;
\n(5) logica studiaz\u0103 leg\u0103turile dintre cuvinte.<\/p>\n