{"id":16110,"date":"2026-01-27T22:14:30","date_gmt":"2026-01-27T20:14:30","guid":{"rendered":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16110"},"modified":"2026-01-27T22:14:30","modified_gmt":"2026-01-27T20:14:30","slug":"herr-professor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16110","title":{"rendered":"Herr Professor"},"content":{"rendered":"<p><strong>[fragment de roman]<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: right;\">de Valentina Negoi\u021b\u0103<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Estetica s\u0103r\u0103ciei de care vorbea el cred c\u0103 era, mai degrab\u0103, a resemn\u0103rii. Habar n-aveam cum era de unde venea el, dar \u0219tiam cum era de unde veneam eu, unde oamenii p\u0103c\u0103li\u021bi de istorie de at\u00e2tea sute de ani refuz\u0103 s\u0103 mai ridice capul din p\u0103m\u00e2nt \u0219i \u00ee\u0219i \u00eencropesc bucurii din cele mai m\u0103runte \u0219i amare,<!--more--> pe care le \u021bin secrete \u0219i de care se \u021bin cu din\u021bii \u00een intimitatea lor, ca nu cumva s\u0103 le fie smulse \u0219i alea. C\u00e2nd vii dintr-o istorie t\u00e2mpit\u0103, ceva se modific\u0103 \u00een structura ta genetic\u0103 \u0219i \u021bi se ia capacitatea de a avea \u00eencredere \u00eentr-o continuitate, mai ales c\u00e2nd trecutul t\u0103u e dominat de schimb\u0103ri bru\u0219te \u0219i violente de paradigm\u0103, urmate de zeci de ani \u00een care nu \u021bi se mai permite s\u0103 ai nimic al t\u0103u. C\u00e2nd zic asta, nu m\u0103 refer numai la p\u0103m\u00e2nturi \u0219i vite, ci la individualitate \u0219i credin\u021b\u0103, pentru c\u0103 to\u021bi cei din urma ta au fost \u0219tirbi\u021bi de orice lucru care le-ar fi putut purta mirosul. E normal ca o asemenea traum\u0103 s\u0103 prind\u0103 r\u0103d\u0103cini \u00een con\u0219tiin\u021ba colectiv\u0103 p\u00e2n\u0103-n creierul celui mai nou produs al lumii, n\u0103scut \u00een libertate, condi\u021bionat s\u0103 fac\u0103 parte dintr-una din cele dou\u0103 tabere, f\u0103r\u0103 ca m\u0103car s\u0103 aib\u0103 con\u0219tiin\u021ba actului de a alege, tabere formate din ceea ce unii numesc <em>apatici<\/em> \u0219i din brute violente. Apaticii sunt cei despre care vorbea Dejan la Leine, \u0103ia veni\u021bi pe linia moale, care sunt programa\u021bi din autoconservare s\u0103 nu se ata\u0219eze de nimic \u0219i sunt caracteriza\u021bi de un fel de fluiditate, recipiente g\u0103urite \u00een care exist\u0103 mereu loc pentru toate realit\u0103\u021bile noi, nefiltrate, de care nu se ata\u0219eaz\u0103 sub nicio form\u0103, totul \u00een scopul supravie\u021buirii. \u0102ia orienta\u021bi spre interior, care au \u00een\u021beles cum st\u0103 treaba cu lumea \u0219i care las\u0103 istoria s\u0103-\u0219i fac\u0103 damblaua, con\u0219tien\u021bi c\u0103 totul e trec\u0103tor \u0219i orice implicare \u00een prezent nu e dec\u00e2t o pierdere de timp \u0219i o distragere a aten\u021biei de la lucrurile care conteaz\u0103 pentru ei. Apaticii sunt cei care nu-\u0219i irosesc cele mai bune c\u0103r\u021bi la un joc m\u0103sluit \u0219i imposibil de c\u00e2\u0219tigat, ci \u00ee\u0219i cultiv\u0103 cu ajutorul lor o moralitate t\u0103cut\u0103, unde tr\u0103iesc departe de isteria lumii ca o scen\u0103 plin\u0103 ochi de actori care n-au primit niciun scenariu \u0219i care se bu\u0219esc unii de al\u021bii, incapabili s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 pentru ce se afl\u0103 acolo. Ei n-au treab\u0103 cu lumea \u00eenconjur\u0103toare dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care au nevoie de ea pentru supravie\u021buire \u0219i joac\u0103 cel mai \u0219lefuit dintre roluri, creat de ei \u00een\u0219i\u0219i \u0219i cu care nu se confund\u0103 niciodat\u0103, pentru c\u0103 las\u0103 m\u0103\u0219tile la intrare atunci c\u00e2nd se \u00eentorc acas\u0103, \u00een cea mai profund\u0103 intimitate a lor, unde rareori primesc pe cineva. Ca s\u0103 ajungi \u00een intimitatea unui apatic formal \u0219i social, e nevoie s\u0103 v\u0103 recunoa\u0219te\u021bi unul pe altul \u00een mul\u021bimea haotic\u0103, ceea ce nu e greu, pentru c\u0103 vede\u021bi \u00een oglind\u0103 propriile mecanisme de camuflaj, pe care un idiot nu le-ar sesiza niciodat\u0103. \u0218i c\u00e2nd se g\u0103sesc doi oameni care au renun\u021bat de mult la a lupta cu istoria pentru form\u0103, \u00een\u021beleg\u00e2nd c\u0103 n-au cum s\u0103 c\u00e2\u0219tige vreodat\u0103, \u00een intimitatea lor explodeaz\u0103 artificii \u00een culori pe care ochiul omului de r\u00e2nd, ocupat s\u0103 urle la morile de v\u00e2nt, nu le-ar putea percepe niciodat\u0103. Lumea lor mic\u0103 e \u00eentr-o continu\u0103 expansiune spre interior, ca \u00eentr-un fractal u\u0219urat de povara multiplic\u0103rii \u00een gol a absurdului existen\u021bial, \u0219i se ad\u00e2nce\u0219te cu fiecare discu\u021bie care le for\u021beaz\u0103 roti\u021bele s\u0103 se \u00eenv\u00e2rt\u0103 \u0219i le face ochii s\u0103 sclipeasc\u0103. Lumea lor nu e prea atr\u0103g\u0103toare pentru ceilal\u021bi \u0219i ei nici nu prea dorm, c\u0103 nop\u021bile tr\u0103iesc singurele ore \u00een care \u00ee\u0219i apar\u021bin lor \u00een\u0219i\u0219i \u0219i unii altora, nu lumii mizerabile, \u00eenh\u0103mate la carul de plumb al istoriei sadice, care le mai trage c\u00e2te un bici pe spate, c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, s\u0103 schimbe direc\u021bia.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">La polul opus sunt oamenii domina\u021bi de o violen\u021b\u0103 interioar\u0103 venit\u0103 chiar din faptul c\u0103 nu reu\u0219esc s\u0103 pun\u0103 degetul pe golul care url\u0103 \u00een ei, sau o fac, de obicei, prea t\u00e2rziu, pentru c\u0103 \u0219i-au petrecut via\u021ba \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-l umple din exterior spre interior \u0219i nu invers, cum ar fi fost mai s\u0103n\u0103tos. Oamenii \u0103\u0219tia nu sunt ni\u0219te conservatori convin\u0219i cu un set de valori clare, ci sunt ultimele relicve ale istoriei aflate \u00een b\u0103taia v\u00e2ntului, care \u00eencearc\u0103 s\u0103 se aga\u021be cu toat\u0103 puterea lor de ni\u0219te ruine pe care s-a pus praful, nu pentru c\u0103 le-ar \u00een\u021belege sau ar fi convin\u0219i c\u0103 sunt bune, ci din teama c\u0103 li s-ar putea lua p\u00e2n\u0103 \u0219i alea. Oamenii c\u0103rora, de-a lungul timpului, li s-a luat totul \u0219i care se \u021bin str\u00e2ns de ce le-a mai r\u0103mas, pentru c\u0103 nu au reu\u0219it s\u0103-\u0219i cl\u0103deasc\u0103 ni\u0219te structuri interioare pure \u0219i transcendente, care s\u0103-\u0219i p\u0103streze esen\u021ba dincolo de formele dictate. De\u0219i sunt domina\u021bi de furie \u0219i un spirit combatant de suprafa\u021b\u0103, preg\u0103ti\u021bi \u00een orice moment s\u0103 ias\u0103 la lupt\u0103 doar de dragul de a-\u0219i defula frustr\u0103rile mo\u0219tenite \u0219i dob\u00e2ndite, oamenii \u0103\u0219tia sufer\u0103, \u00een interior, mai mult dec\u00e2t ceilal\u021bi, care au \u00een\u021beles cum stau lucrurile. Tocmai pentru c\u0103 ei nu \u00een\u021beleg nimic, exist\u0103 \u00een structura lor ni\u0219te goluri de sens, umplute cu frici \u0219i conspira\u021bii, care nu fac dec\u00e2t s\u0103 le \u021bin\u0103 ura \u00een clocot, f\u0103r\u0103 s\u0103 realizeze c\u0103 aburii rezulta\u021bi sunt toxici \u0219i provoac\u0103 orbire. Multora ne e fric\u0103 de ei, pentru c\u0103 nu ne putem imagina ceva mai \u00eenfior\u0103tor dec\u00e2t o armat\u0103 de brute oarbe, gata s\u0103 sf\u00e2\u0219ie tot ce le st\u0103 \u00een cale din teama de lumea nou\u0103, f\u0103r\u0103 un scop precis, ci doar din fric\u0103. Atunci c\u00e2nd ai r\u0103mas \u00een urm\u0103 \u0219i, undeva, sim\u021bi c\u0103 nu mai po\u021bi ajunge vremurile orice ai face, \u00ee\u021bi cau\u021bi un lider carismatic, de multe ori un mare cioban, care s\u0103 v\u0103 trimit\u0103 pe tine \u0219i pe restul turmei \u00eenapoi pe drumul pe care sute de ani de genera\u021bii s-au chinuit s\u0103-l toarne, ca s\u0103 p\u0103\u0219im \u00eempreun\u0103 pe el spre viitor, a\u0219a, tem\u00e2ndu-ne, \u00eens\u0103 av\u00e2nd credin\u021ba c\u0103 e cel bun, c\u0103 doar putem z\u0103ri, \u00een dep\u0103rtare, ni\u0219te cefe pe care vrem s\u0103 le urm\u0103m. \u00cens\u0103 marele cioban treze\u0219te \u00een turm\u0103 instinctul nu de mult timp uitat, nevoia de un mare tat\u0103 pe care s\u0103-l asculte \u00een orbire, preasl\u0103vindu-l \u0219i dedic\u00e2ndu-i ode de pream\u0103rire \u00een schimbul siguran\u021bei promise. Tocmai promisiunile astea date pe la nas \u0219i apoi aruncate \u00een gol alimenteaz\u0103 durerea brutelor, gata s\u0103 arunce vina pe tine, cel mai nou produs al lumii \u0219i \u00eentruchiparea a tot ceea ce ei nu vor mai putea fi niciodat\u0103, pentru c\u0103 au fost p\u0103c\u0103li\u021bi s\u0103-\u0219i rateze \u0219ansa. Cel mai mare paradox care-i define\u0219te pe oamenii \u0103\u0219tia e c\u0103, \u00een ciuda faptului c\u0103 majoritatea dintre ei sunt hiper-religio\u0219i, de\u0219i nu \u00een\u021beleg nimic din religie \u0219i o folosesc doar ca s\u0103 justifice un pseudo-\u021bel mai \u00eenalt dec\u00e2t frustrarea pur\u0103, e faptul c\u0103 ei sunt \u00een\u0219i\u0219i avatarii fariseilor, care s-ar str\u00e2nge cu tor\u021be \u0219i furci s\u0103-l omoare pe Mesia pentru a-\u0219i ap\u0103ra falsul lor profet camuflat \u00een bl\u0103nuri de oaie. Avea dreptate \u0219i Xavier, \u00een felul lui, c\u00e2nd zicea c\u0103 n-a mai r\u0103mas nimic de salvat din noi, iar o a doua venire a lui Iisus pe p\u0103m\u00e2nt n-ar fi dec\u00e2t apogeul unei piese de teatru al absurdului, \u00een care un soare \u00eencearc\u0103 s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00eentr-o gaur\u0103 neagr\u0103 \u00een speran\u021ba de a-i schimba natura prin lumin\u0103. \u00centoarcerea lui Iisus ar fi cea mai mare dovad\u0103 de masochism cosmic \u0219i de sindrom Stockholm \u00een sensul de a reveni \u00een fa\u021ba celui care te-a f\u0103cut praf sper\u00e2nd s\u0103-l g\u0103se\u0219ti <em>altfel<\/em>, c\u00e2nd tu \u00eensu\u021bi l-ai construit \u0219i \u0219tii c\u0103 nu poate da din el mai mult dec\u00e2t a f\u0103cut-o p\u00e2n\u0103 acum. <em>Deus otiosus <\/em>e singurul concept teologic aduc\u0103tor de ra\u021biune \u00een bezna de sens, pentru c\u0103, atunci c\u00e2nd vezi asemenea viermuial\u0103 \u00een fa\u021ba ochilor, singura reac\u021bie lucid\u0103 e s\u0103 \u00eentorci spatele \u0219i s\u0103 te cari c\u00e2t te \u021bin picioarele, c\u0103, din ce \u00eencerci s\u0103 sortezi mizeria \u0219i s\u0103 alegi din ea ce e mai frumos, t\u00e2r\u00e2toarele se vor urca pe tine \u0219i-\u021bi vor suge toat\u0103 lumina din ochi. <em>Deus otiosus <\/em>e, \u00een esen\u021b\u0103, matricea de absen\u021b\u0103 pe care s-a construit umanitatea \u0219i pe care suntem condamna\u021bi s\u0103-o repet\u0103m atunci c\u00e2nd cre\u0103m, la r\u00e2ndul nostru, noi entit\u0103\u021bi, de pild\u0103 robo\u021bi, pentru c\u0103 forma evoluat\u0103 a lui <em>homo deus<\/em> nu poate fi alta dec\u00e2t <em>homo deus otiosus<\/em>, cel care creeaz\u0103 exclusiv \u00een scop egoist \u0219i abandoneaz\u0103 atunci c\u00e2nd nevoile nu-i mai sunt \u00eemplinite, pentru c\u0103 el nu are nevoie de egal \u0219i nici m\u0103car de <em>companion<\/em>, ci de sclav care s\u0103-l pream\u0103reasc\u0103 \u0219i \u00een obrazul c\u0103ruia s\u0103 scuipe \u00een frustrare.<\/p>\n<p>#<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">romanul &#8220;<a href=\"https:\/\/www.hergbenet.ro\/carte\/herr-professor-valentina-negoita\" target=\"_blank\" rel=\"noopener\">Herr Professor<\/a>&#8221; poate fi comandat de la <a href=\"https:\/\/www.hergbenet.ro\/carte\/herr-professor-valentina-negoita\" target=\"_blank\" rel=\"noopener\">editura Herg Benet<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>[fragment de roman] de Valentina Negoi\u021b\u0103 Estetica s\u0103r\u0103ciei de care vorbea el cred c\u0103 era, mai degrab\u0103, a resemn\u0103rii. Habar n-aveam cum era de unde venea el, dar \u0219tiam cum era de unde veneam eu, unde oamenii p\u0103c\u0103li\u021bi de istorie de at\u00e2tea sute de ani refuz\u0103 s\u0103 mai ridice capul din p\u0103m\u00e2nt \u0219i \u00ee\u0219i \u00eencropesc [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1843,15],"tags":[1845,875,1115,1820],"class_list":["post-16110","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-88","category-proza","tag-egophobia-88","tag-fragment-de-roman","tag-proza","tag-valentina-negoita"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-4bQ","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16110","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16110"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16110\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16111,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16110\/revisions\/16111"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16110"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16110"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16110"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}