de Marius-Iulian Stancu<\/p>\n
Depinde fericirea ca scop (\u03c4\u03ad\u03bb\u03bf\u03c2) sau sf\u00e2r\u0219it al ac\u021biunii (ca limit\u0103 \u2013 \u03c0\u03ad\u03c1\u03b1\u03c2 – \u00een cadrul c\u0103reia \u00ee\u0219i \u00eempline\u0219te sensul \u0219i dincolo de care se pierde orice sens), de o deplin\u0103 \u00eemplinire practic\u0103? Exist\u0103 un moment \u00een timp c\u00e2nd putem afirma c\u0103 suntem ferici\u021bi? Dac\u0103 fericirea ca finalitate nu depinde de atingerea ei \u00een chip deplin, existen\u021bial vorbind, antreneaz\u0103 cu ea o astfel de perspectiv\u0103 \u00een chip necesar \u0219i o pr\u0103bu\u0219ire a teleologiei aristotelice? Iat\u0103 \u00eentreb\u0103rile la care \u00eencerc\u0103m s\u0103 schi\u021b\u0103m un r\u0103spuns dinspre filosofia lui Aristotel av\u00e2nd ca miz\u0103 maniera \u00een care mai poate fi ea relevant\u0103 \u00een \u00eencercarea de a \u00eentemeia o moral\u0103 ast\u0103zi.<\/p>\n
\u201cSensul vie\u021bii umane este via\u021ba fericit\u0103.\u201d1<\/sup>. Aceast\u0103 perspectiv\u0103 a c\u0103rei origine se afl\u0103 \u00een filosofia aristotelic\u0103 nu a constituit una din temele controversate \u00een istoria filosofiei. Diferen\u021bele de opinie au ap\u0103rut \u00een privin\u021ba \u00een\u021belesului pe care filosofii l-au atribuit fericirii, remarc\u0103 Valentin Mure\u0219an. Ceea ce ne intereseaz\u0103 pe noi, \u00eens\u0103, este concep\u021bia lui Aristotel asupra acestui subiect al eticii, a\u0219a cum este ea schi\u021bat\u0103 \u00een cartea I a Eticii Nicomahice2<\/sup><\/em>, urm\u00e2nd a discuta mai apoi \u00een ce mod mai poate fi relevant\u0103 perspectiva aristotelic\u0103 asupra fericirii ca motor al existen\u021bei \u0219i reflec\u021biei etice pornind de la maniera \u00een care este tematizat\u0103 aceasta \u00een filosofia lui Alasdair MacIntyre.3<\/sup><\/p>\n Pentru Aristotel, fericirea nu este un sentiment sau un afect, nu este o stare subiectiv\u0103. Valentin Mure\u0219an asociaz\u0103 fericirea \u00een sens aristotelic cu un fel de s\u0103n\u0103tate, \u201ce mai degrab\u0103 o situa\u021bie obiectiv\u0103 <\/em>\u00een care se afl\u0103 agentul pe termen lung, dec\u00e2t o tr\u0103ire subiectiv\u0103<\/em>.\u201d4<\/sup> Aristotel consider\u0103 c\u0103 \u201cbinele este cel spre care aspir\u0103 toate\u201d (Etica Nicomahic\u0103 <\/em>1094a), \u201cdeci nu cel la care ajung necesarmente <\/em>toate\u201d5<\/sup>, adaug\u0103 Valentin Mure\u0219an \u00een comentariul s\u0103u dedicat Eticii Nicomahice<\/em>. Binele unui lucru este intepretat \u00een raport cu func\u021bia <\/em>acestui lucru, o func\u021bie exercitat\u0103 \u00een acord cu virtu\u021bile sale. \u201c\u00cen particular, binele omului (adic\u0103 \u201cfericirea\u201d) este (\u00een mod esen\u021bial) func\u021bia omului (via\u021ba ra\u021bional\u0103) conform\u0103 cu virtutea\u2026\u201d6<\/sup>.<\/p>\n Ce este, \u00eens\u0103, mai exact fericirea? Vom \u00eencerca s\u0103 schi\u021b\u0103m un r\u0103spuns pornind de la cartea I a Eticii Nicomahice<\/em>. Spre deosebire de \u0219tiin\u021bele exacte care pornesc de la principii-cauz\u0103, metoda care se\u00a0impune \u00een etic\u0103 este induc\u021bia, ce porne\u0219te de la cazul particular oferit de experien\u021b\u0103: \u201ce preferabil s\u0103 pornim de la ceea ce cunoa\u0219tem noi \u00een\u0219ine.\u201d (1095b). Binele-scop aristotelic, spre deosebire de binele \u00een sine platonician, este unul accesibil, \u201cbinele realizabil \u00een practic\u0103\u201d (1096b), ca scop al fiec\u0103rei ac\u021biuni, indiferent de domeniul activit\u0103\u021bii umane. Nu toate scopurile sunt, \u00eens\u0103, perfecte – unele sunt dorite pentru sine, altele sunt dorite pentru altceva. \u201cDes\u0103v\u00e2r\u0219it \u00een mod absolut este scopul urm\u0103rit \u00eentotdeauna pentru sine \u0219i niciodat\u0103 pentru altceva. Un asemenea scop pare s\u0103 fie fericirea<\/em>: pe ea o dorim totdeauna pentru sine \u0219i niciodat\u0103 pentru altceva…\u201d (1097a \u2013 1097b). Fericirea este binele perfect \u0219i autarhic, ea este scopul tuturor actelor umane. Pentru a ne l\u0103muri ce este fericirea trebuie stabilit care este specificul omului. \u201cDac\u0103 actul specific omului este activitatea sufletului conform\u0103 cu ra\u021biunea…binele specific uman va fi activitatea sufletului \u00een acord cu virtutea, iar dac\u0103 virtu\u021bile sunt mai multe, \u00een acord cu cea mai bun\u0103 \u0219i mai des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103.\u201d (1098a).<\/p>\n Suntem tenta\u021bi s\u0103 privim problema fericirii din perspectiva modern\u0103, a\u0219a cum a ajuns ea s\u0103 fie exprimat\u0103 \u00een Declara\u021bia de Independen\u021b\u0103 din 1776, \u0219i anume ca pe un drept inalienabil al fiin\u021bei umane, ca pe un scop al existen\u021bei accesibil oricui. Din start, \u00eens\u0103, pentru Aristotel \u03b5\u1f50\u03b4\u03b1\u03b9\u03bc\u03bf\u03bd\u03af\u03b1 <\/em>nu constituie un tip de \u201cperipe\u021bie\u201d (termenul aristotelic folosit \u00een Poetica <\/em>cu privire la desf\u0103\u0219urarea ac\u021biunii tragice) cu final fericit pentru to\u021bi participan\u021bii, ca posibilitate pentru oricine \u00ee\u0219i orienteaz\u0103 ac\u021biunile \u00een raport cu acest deziderat etic. \u201cProblema fericirii nu se pune dec\u00e2t pentru cine este liber, de origine nobil\u0103, suficient \u00eenzestrat cu bunuri materiale pentru a dispune dup\u0103 plac de timpul s\u0103u.\u201d7<\/sup> Mai mult, dac\u0103 facem abstrac\u021bie de contextul istoric \u0219i politic \u00een care \u00ee\u0219i alc\u0103tuie\u0219te Aristotel filosofia, constat\u0103m c\u0103 de\u0219i punctul ei de orientare este unul experien\u021bial, \u03b5\u1f50\u03b4\u03b1\u03b9\u03bc\u03bf\u03bd\u03af\u03b1 <\/em>aristotelic\u0103 ar trebui mai degrab\u0103 definit\u0103 ca o structur\u0103 metafizic\u0103, \u0219i nu ca o stare psihologic\u0103 (fericirea aristotelic\u0103, chiar dac\u0103 nu e imun\u0103 la pl\u0103cere, nu depinde niciodat\u0103 de felul \u00een care te sim\u021bi). Exist\u0103 la Aristotel o ierarhie a fericirii. O vom prezenta a\u0219a cum apare ea \u00een interpretarea lui Valentin Mure\u0219an: (i) cei ferici\u021bi \u00een sens hedonic (marea mas\u0103 a oamenilor de r\u00e2nd), (ii) cei ferici\u021bi \u00een sens etic (oamenii nobili), (iii) cei ferici\u021bi \u00een sens contemplativ (dedica\u021bi \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii cu privire la realit\u0103\u021bile cele mai \u00eenalte) \u0219i (iv) zeii. \u201cOmul \u2013 care e un \u201ccompus\u201d de divin \u0219i de lumesc \u2013 aspir\u0103 <\/em>numai spre o atare condi\u021bie zeiasc\u0103, \u0219tiind c\u0103 nu o va putea atinge niciodat\u0103.\u201d8<\/sup><\/p>\n \u00cen\u021beleas\u0103 cu sensul de necesitate metafizic\u0103, fericirea devine cauza formal\u0103 \u0219i final\u0103 a naturii umane, \u00een care omul e definit de ceea ce este, <\/em>nu de ceea ce simte<\/em>. Dintr-o astfel de perspectiv\u0103, fericirea exist\u0103 ca orientare ontologic\u0103, \u0219i nu ca o realizare practic\u0103, este structural\u0103, nu experien\u021bial\u0103. Omul urm\u0103re\u0219te fericirea prin ac\u021biunile lui, tinde spre ea prin dorin\u021bele lui, iar ra\u021bionalitatea lui este structurat\u0103 prin intermediul ei. Ca scop, \u00eens\u0103, fericirea nu depinde de reu\u0219ita ac\u021biunii (un scop nu este creat de ac\u021biune \u0219i nu este distrus de e\u0219ecul ac\u021biunii). Fericirea este esen\u021bial\u0103 pentru fiin\u021ba uman\u0103, iar virtutea devine o expresie a acestei esen\u021be. Astfel, dac\u0103 fericirea este o necesitate metafizic\u0103, ea devine standardul <\/em>prin intermediul c\u0103ruia este judecat\u0103 via\u021ba uman\u0103, forma <\/em>ce confer\u0103 o coeren\u021b\u0103 acestei vie\u021bi, precum \u0219i principiul <\/em>organizatoric al dorin\u021bei, ra\u021biunii \u0219i virtu\u021bii.<\/p>\n Nici pentru Alasdair MacIntyre scopul nu este dependent de realizarea lui individual\u0103. Scopul r\u0103m\u00e2ne obiectiv chiar dac\u0103 este ne\u00eemplinit. S\u0103 stabilim, mai \u00eent\u00e2i, \u00eensemn\u0103tatea pe care o are teoria etic\u0103 aristotelic\u0103 \u00een proiectul filosofului sco\u021bian (a\u0219a cum e prezentat\u0103 \u00een lucrarea acestuia – Tratat de moral\u0103: dup\u0103 virtute<\/em>), \u00een cazul c\u0103ruia putem vorbi de o \u00eentoarcere la Aristotel, ca un r\u0103spuns la ruina \u00een care se afl\u0103 discursul moral modern.<\/p>\n \u00cen cazul fericirii, ca bine urm\u0103rit de om, problema con\u021binutului ei este l\u0103sat\u0103 \u00een suspensie. Virtu\u021bile sunt acele calit\u0103\u021bi prin practicarea c\u0103rora este posibil s\u0103 te apropii de acest \u03c4\u03ad\u03bb\u03bf\u03c2 <\/em>(scop), dar nu este mijlocul pentru a ob\u021bine binele, c\u0103ci \u201cceea ce constituie binele pentru om este o \u00eentreag\u0103 via\u0163\u0103 de om \u00eemplinit\u0103, iar practicrea virtu\u0163ii este o parte central\u0103 \u015fi necesar\u0103 a acestei vie\u0163i, \u015fi nu un exerci\u0163iu preg\u0103titor pentru a o asigura.\u201d9<\/sup> Alasdair MacIntyre surprinde ceea ce el nume\u0219te \u201co tensiune \u00eentre concep\u0163ia lui Aristotel despre om ca fiin\u0163\u0103 esen\u0163ialmente politic\u0103 \u015fi concep\u0163ia sa despre om ca fiin\u0163\u0103 esen\u0163ialmente metafizic\u0103.\u201d 10<\/sup> Premisele materiale \u0219i sociale fac cu putin\u021b\u0103 proiectul uman metafizic, dar bunurile oferite de cetatea-stat (\u03c0\u03cc\u03bb\u03b9\u03c2<\/em>) sunt subordonate din punct de vedere metafizic. Pentru a vedea cum se poate rezolva aceast\u0103 tensiune adus\u0103 \u00een contemporaneitate e necesar s\u0103 ne l\u0103murim ce este omul. \u201c\u00cen esen\u021b\u0103 omul este, \u00een ac\u021biunile, practicile \u0219i fic\u021biunile sale, un animal povestitor. De\u0219i \u00een esen\u021b\u0103 nu este un narator de povestiri care aspir\u0103 s\u0103 fie adev\u0103rate, devine asta prin povestirea sa.\u201d 11<\/sup> Pot r\u0103spunde la \u00eentrebarea \u201cCe s\u0103 fac?\u201d numai dac\u0103 pot r\u0103spunde mai \u00eent\u00e2i la \u00eentrebarea \u201cDin ce povestire fac parte?\u201d Via\u021ba uman\u0103 este o poveste structurat\u0103 de un scop, virtutea fiind cea care \u00eei permite s\u0103 capete o coeren\u021b\u0103 narativ\u0103. \u201cSinele locuie\u0219te un personaj a c\u0103rui unitate e dat\u0103 ca unitate a unui personaj.\u201d 12<\/sup> Unitatea unei vie\u021bi individuale e unitatea unei nara\u021biuni \u00eentruchipate \u00eentr-o singur\u0103 via\u021b\u0103. \u201cUnitatea vie\u0163ii umane este unitatea unei c\u0103ut\u0103ri narative. Uneori c\u0103ut\u0103rile dau gre\u015f sau dezam\u0103gesc, alteori se renun\u0163\u0103 la ele sau se risipesc \u00een alte direc\u0163ii; \u015fi vie\u0163ile omene\u015fti pot da gre\u015f \u00een acela\u015fi fel. Dar singurele criterii ale succesului sau ale e\u015fecului \u00eentr-o via\u0163\u0103 uman\u0103 privit\u0103 \u00een \u00eentregimea ei sunt criteriile succesului sau e\u015fecului unei c\u0103ut\u0103ri povestite sau care umeaz\u0103 s\u0103 fie povestit\u0103.\u201d 13<\/sup> Orice c\u0103utare presupune un \u03c4\u03ad\u03bb\u03bf\u03c2 <\/em>final, o reprezentare a binelui, dar e un scop despre care \u00eenve\u021bi pe parcursul c\u0103ut\u0103rii, virtu\u021bile fiind acele dispozi\u021bii care ne sus\u021bin \u00een c\u0103utarea binelui – un bine c\u0103utat \u00een interiorul unui context istoric, al unei tradi\u021bii din care face parte via\u021ba individului, adaug\u0103 Alasdair MacIntyre. Nu exist\u0103 moralitate \u00een afara unei tradi\u021bii, a unor comunit\u0103\u021bi istorice, a unor practici comune \u0219i a unor nara\u021biuni mo\u0219tenite \u00een raport cu care se desf\u0103\u0219oar\u0103 multiplele nara\u021biuni individuale. Nu trebuie s\u0103 pierdem niciodat\u0103 din vedere \u201cformele continue de activitate uman\u0103 \u00een interiorul c\u0103rora scopurile trebuie descoperite \u0219i redescoperite, iar mijloacele trebuie inventate…\u201d14<\/sup><\/p>\n Dac\u0103 scopul vie\u021bii umane la Aristotel era \u03b5\u1f50\u03b4\u03b1\u03b9\u03bc\u03bf\u03bd\u03af\u03b1<\/em>, pentru Alasdair MacIntyre este definit ca unitate narativ\u0103 a unei vie\u021bi, una \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103 \u00eentr-o tradi\u021bie. Binele uman constituie o structur\u0103 metafizic\u0103 obiectiv\u0103, chiar dac\u0103 nu este niciodat\u0103 \u00eemplinit pe deplin (nici nu ar putea fi altfel pentru un proiect etic \u00eentrupat \u00een comunit\u0103\u021bi istorice, cu tradi\u021bii diferite). Virtutea dep\u0103\u0219e\u0219te caracterul strict individual \u0219i ajunge s\u0103 includ\u0103 dimensiuni sociale, istorice \u0219i narative. Tot ce mai poate spera filosoful \u00een \u00eencercarea lui de a \u00eentemeia o moral\u0103 \u00een prezent este restaurarea unei coeren\u021be morale dup\u0103 pr\u0103bu\u0219irea \u0219i fragmentarea ei din lumea modern\u0103.<\/p>\n Pentru a r\u0103m\u00e2ne \u00een sfera dezirabilului, pentru a-\u0219i p\u0103stra statutul de scop, \u00eemplinirea fericit\u0103 a actului etic va p\u0103stra la sf\u00e2r\u0219itul ei binele suprem \u00een chip de rest metafizic ce urmeaz\u0103 s\u0103 fie atins, unul care nu \u00ee\u0219i epuizeaz\u0103 niciodat\u0103 surprizele, oferind moralit\u0103\u021bii o dinamic\u0103 prin care se p\u0103streaz\u0103 vie, \u00eentr-o unitate narativ\u0103 care nu poate fi complet\u0103 dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care are un viitor. La sf\u00e2r\u0219it (\u03c4\u03ad\u03bb\u03bf\u03c2) se afl\u0103 fericirea, dar sf\u00e2r\u0219itul din fericire se am\u00e2n\u0103 (\u03b1\u03bd\u03b1\u03b2\u03ac\u03bb\u03bb\u03c9<\/em>) mereu.<\/p>\n # Note<\/p>\n 1<\/sup> Valentin Mure\u0219an, Comentariu la Etica nicomahic\u0103<\/em>, ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 2007, pg. 293.<\/p>\n 2<\/sup> Aristotel, Etica Nicomahic\u0103<\/em>; Tr. Stella Petecel, Edit. \u0218tiin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103, Bucure\u0219ti, 1988.<\/p>\n 3<\/sup> Alasdair MacIntyre, Tratat de moral\u0103: dup\u0103 virtute<\/em>, ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 1998.<\/p>\n 4<\/sup> Valentin Mure\u0219an, op. cit. , <\/em>pg. 294.<\/p>\n 5<\/sup> Ibid. <\/em>, pg. 61.<\/p>\n 6<\/sup> Ibid. <\/em>, pg. 284.<\/p>\n 7<\/sup> Stella Petecel, Comentarii<\/em>, \u00een Aristotel, Etica Nicomahic\u0103, Edit. \u0218tiin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103, Bucure\u0219ti, 1988, pg. 273.<\/p>\n 8<\/sup> Valentin Mure\u0219an, op. cit. , <\/em>pg. 321.<\/p>\n 9<\/sup> Alasdair MacIntyre, op. cit. <\/em>, pg. 163.<\/p>\n 10<\/sup> Ibid. , <\/em>pg. 171.<\/p>\n 11<\/sup> Ibid. <\/em>, pg. 223.<\/p>\n 12<\/sup> Ibid. <\/em>, pg. 224.<\/p>\n 13<\/sup> Ibid. <\/em>pg. 225.<\/p>\n 14<\/sup> Ibid. <\/em>, pg. 275.<\/p>\n <\/p>\n # Bibliografie<\/p>\n de Marius-Iulian Stancu Depinde fericirea ca scop (\u03c4\u03ad\u03bb\u03bf\u03c2) sau sf\u00e2r\u0219it al ac\u021biunii (ca limit\u0103 \u2013 \u03c0\u03ad\u03c1\u03b1\u03c2 – \u00een cadrul c\u0103reia \u00ee\u0219i \u00eempline\u0219te sensul \u0219i dincolo de care se pierde orice sens), de o deplin\u0103 \u00eemplinire practic\u0103? Exist\u0103 un moment \u00een timp c\u00e2nd putem afirma c\u0103 suntem ferici\u021bi? Dac\u0103 fericirea ca finalitate nu depinde de atingerea […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1843,27],"tags":[1845,1117,60],"class_list":["post-16126","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-88","category-filosofie","tag-egophobia-88","tag-filosofie","tag-marius-iulian-stancu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-4c6","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16126","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16126"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16126\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16127,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16126\/revisions\/16127"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16126"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16126"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16126"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}\n