{"id":16144,"date":"2026-03-14T11:04:07","date_gmt":"2026-03-14T09:04:07","guid":{"rendered":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16144"},"modified":"2026-03-14T11:04:07","modified_gmt":"2026-03-14T09:04:07","slug":"poeme-de-thomas-lux","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16144","title":{"rendered":"poeme de Thomas Lux"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: right;\">traducere &amp; prezentare: Vica Ion<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Thomas Lux (1946\u20132017) a fost un poet american apreciat pentru vocea distinct\u0103 \u0219i lirica sa accesibil\u0103, ironic\u0103 \u0219i uman\u0103. N\u0103scut \u00een Northampton \u0219i crescut \u00een Detroit, a publicat peste zece volume de poezie, printre care <em>Memory\u2019s Handgrenade<\/em>, <em>The Cradle Place<\/em> \u0219i <em>God Particles<\/em>. Poemele sale combin\u0103 observa\u021bia cotidianului cu umorul \u0219i reflec\u021bia existen\u021bial\u0103. A predat mul\u021bi ani la Institutul de Tehnologie din Georgia, unde a format genera\u021bii de poe\u021bi. Thomas Lux r\u0103m\u00e2ne o voce distinct\u0103 a poeziei americane contemporane. A primit numeroase burse \u0219i premii literare, iar poemele sale apar frecvent \u00een antologii.<!--more--><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>Tare-mi mai plac ora\u0219ele mici<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Tare-mi mai plac ora\u0219ele mici<\/p>\n<p>cu uzinele lor mici care produc cliche\u021bi<\/p>\n<p>\u0219i st\u00e2lpi de sus\u021binere, benzi elastice,<\/p>\n<p>fusuri \u0219i tot ce vrei. \u00cemi plac<\/p>\n<p>cele din Noua Anglie, din America,<\/p>\n<p>mai ales c\u00e2nd ofer\u0103 slujbe jalnice,<\/p>\n<p>destul de bune ca s\u0103-\u021bi asigure traiul,<\/p>\n<p>chiar \u0219i \u00een familie: gr\u0103dini\u021b\u0103, mese comunitare<\/p>\n<p>la biseric\u0103, umbrele de plaj\u0103&#8230; Or\u0103\u0219elele<\/p>\n<p>sunt reale, at\u00e2t de fragile \u00een singur\u0103tatea lor,<\/p>\n<p>\u00eenc\u00e2t, de-ar veni vreun potop<\/p>\n<p>(\u0219i chiar a fost), le-ar fr\u00e2nge \u00een dou\u0103,<\/p>\n<p>\u00een jum\u0103tate. Nu exist\u0103 primar,<\/p>\n<p>nici consiliul municipal nu-i preg\u0103tit<\/p>\n<p>pentru una ca asta, trei dintre cei patru poli\u021bi\u0219ti<\/p>\n<p>sunt bloca\u021bi pe acoperi\u0219&#8230; iar ploaia<\/p>\n<p>parc\u0103 nu se mai opre\u0219te. Pe munte<\/p>\n<p>apa curge \u0219iroaie \u0219i alunec\u0103 buc\u0103\u021bi de p\u0103m\u00e2nt<\/p>\n<p>peste juncane\u2014flea\u0219c\u0103, sinuciga\u0219e\u2014<\/p>\n<p>spre p\u0103\u0219unile din vale. Plou\u0103, plou\u0103<\/p>\n<p>\u00een or\u0103\u0219elele acestea \u0219i, pentru c\u0103<\/p>\n<p>nu are de ales, tat\u0103l t\u0103u ia barca \u0219i v\u00e2sle\u0219te,<\/p>\n<p>ca s\u0103 poat\u0103 ajunge la munc\u0103.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><strong>Vedere spre spital<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>De cealalt\u0103 parte a str\u0103du\u021bei, chiar vizavi<\/p>\n<p>de fereastra mea: sec\u021bia de terapie intensiv\u0103. Noaptea,<\/p>\n<p>stau pe \u00eentuneric \u0219i m\u0103 uit la acea lumin\u0103 clar\u0103<\/p>\n<p>\u0219i verzuie: mai c\u0103 pot citi radiografiile at\u00e2rnate<\/p>\n<p>pe perete\u2014pl\u0103m\u00e2ni bolnavi, ca dou\u0103 pere fantomatice&#8230;<\/p>\n<p>Sticlele cu plasm\u0103 lucesc, aparatele bip\u0103ie,<\/p>\n<p>o mul\u021bime de femei \u0219i b\u0103rba\u021bi \u00een halate albe.<\/p>\n<p>\u00cen nop\u021bile f\u0103r\u0103 stele, pot afla c\u00e2t e ceasul.<\/p>\n<p>M\u0103 uit pentru c\u0103 e acolo. De-a\u0219 putea,<\/p>\n<p>de la fereastra mea, s\u0103 v\u0103d c\u00e2mpuri de in,<\/p>\n<p>separate ca frizura unor copii,<\/p>\n<p>de-ar fi afar\u0103 \u00eentinderi mari de v\u0103zduh,<\/p>\n<p>de-a\u0219 putea privi spre cerul \u00eentins,<\/p>\n<p>ca s\u0103 studiez urma stins\u0103 a unui avion&#8230; Doar c\u0103,<\/p>\n<p>de la mine se vede terapia intensiv\u0103.<\/p>\n<p>Nu \u0219tiu c\u00e2nd se aduce sau se scoate cineva cu targa.<\/p>\n<p>Ei doar sunt acolo, conecta\u021bi la aparate, \u0219ov\u0103ind,<\/p>\n<p>c\u0103ut\u00e2nd s\u0103-\u0219i revin\u0103.\u2014Reveni\u021bi-v\u0103, siluete limpezi<\/p>\n<p>\u0219i t\u0103cute; ag\u0103\u021ba\u021bi-v\u0103 de via\u021b\u0103 cum pute\u021bi, voi,<\/p>\n<p>trupuri anonime, de\u0219i v\u0103 istove\u0219te. M\u0103 \u00eentind<\/p>\n<p>iar \u00een pat, cu o dorin\u021b\u0103 pe buze: vreau<\/p>\n<p>ca via\u021ba voastr\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2mple iar \u0219i iar<\/p>\n<p>odat\u0103 cu ivirea zorilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>traducere &amp; prezentare: Vica Ion Thomas Lux (1946\u20132017) a fost un poet american apreciat pentru vocea distinct\u0103 \u0219i lirica sa accesibil\u0103, ironic\u0103 \u0219i uman\u0103. N\u0103scut \u00een Northampton \u0219i crescut \u00een Detroit, a publicat peste zece volume de poezie, printre care Memory\u2019s Handgrenade, The Cradle Place \u0219i God Particles. Poemele sale combin\u0103 observa\u021bia cotidianului cu umorul [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1843,13],"tags":[1845,1114,1853,72,1854],"class_list":["post-16144","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-88","category-poezie","tag-egophobia-88","tag-poezie","tag-thomas-lux","tag-traducere","tag-vica-ion"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-4co","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16144","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16144"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16144\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16145,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16144\/revisions\/16145"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16144"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16144"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16144"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}