de Georgiana Ilie<\/p>\n
Melania p\u0103\u0219i pe asfaltul \u00eenghe\u021bat cu un oftat de u\u0219urare. Ura s\u0103 zboare. Sc\u0103rile alea metalice c\u0103tre u\u0219a din fa\u021b\u0103 a fuzelajului \u2013 cele care parc\u0103 \u00ee\u0219i r\u00e2d \u00een barb\u0103 la fiecare sc\u00e2r\u021b\u00e2it la care pasagerii tresar, to\u021bi purt\u00e2nd \u00een minte acela\u0219i g\u00e2nd fatidic \u2013 alea erau cele pe care le ura cel mai mult. Era momentul \u00een care inima i se str\u00e2ngea \u00eentr-un ghem dureros \u0219i r\u0103m\u00e2nea a\u0219a acolo sus, mult deasupra norilor, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd sim\u021bea din nou sub picioare p\u0103m\u00e2ntul, atr\u0103g\u00e2nd-o hulpav spre el. G\u00e2ndul c\u0103 reu\u0219ise \u00eenc\u0103 o dat\u0103 s\u0103 coboare vie din bra\u021bele de metal o \u00eembie cu o u\u0219oar\u0103 min\u0103 de superioritate; apoi \u00eei p\u0103ru r\u0103u de arogan\u021ba ei \u0219i mul\u021bumi \u0219i cerului \u0219i p\u0103m\u00e2ntului c\u0103 nici m\u0103car turbulen\u021be nu \u00eent\u00e2mpinase pe drum \u2013 avea cu avia\u021bia o rela\u021bie bizar\u0103 de ur\u0103 recunosc\u0103toare.<\/p>\n
\n
Melania se \u00eentorcea acas\u0103, \u00een \u021bara ei, cu 3 zile \u00eenainte de Cr\u0103ciun.<\/p>\n
\n
Trebuia s\u0103 mearg\u0103 agale \u00een urma r\u00e2ului de c\u0103l\u0103tori ner\u0103bd\u0103tori, tr\u0103g\u00e2nd dup\u0103 ea o valijoar\u0103 mic\u0103 \u00een care \u00ee\u0219i \u00eempachetase \u00een grab\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 prea multe b\u0103t\u0103i de cap via\u021ba, c\u0103tre u\u0219a ce d\u0103dea \u00een interiorul aeroportului. Sorbea cu nesa\u021b fiecare cuv\u00e2nt \u00een limba ei \u0219i cur\u00e2nd corpul obosit de drum l\u0103s\u0103 slobod g\u00e2ndul cel zglobiu, care \u00eencepu pe dat\u0103 s\u0103 hoin\u0103reasc\u0103. Era frig \u0219i peste ora\u0219 se l\u0103sase grea o cea\u021b\u0103 deas\u0103, dureroas\u0103. Era o s\u00e2mb\u0103t\u0103, \u00een zori.<\/p>\n
\n
La fel de frig \u0219i de cea\u021b\u0103 era \u0219i acum \u0219apte ani, c\u00e2nd fusese ultima oar\u0103 pe p\u0103m\u00e2nturile astea; \u00ee\u0219i amintea exact cum pe drumul spre cimitir, c\u00e2nd se gr\u0103bea s\u0103 prind\u0103 din urm\u0103 cortegiul funerar, un val de aer rece \u00eei g\u00e2dila traheea \u0219i o f\u0103cea s\u0103 tu\u0219easc\u0103 la fiecare pas. Alerga, cu geanta f\u00e2lf\u00e2indu-i enervant pe um\u0103r, cu p\u0103rul \u00eenv\u00e2rto\u0219indu-se pe dup\u0103 fular \u0219i cu lacrimile fierbin\u021bi \u00eenghe\u021b\u00e2ndu-i fa\u021ba, dar cu toate eforturile, tot nu reu\u0219i s\u0103 ajung\u0103 la timp. Tot ce a mai g\u0103sit \u00een cimitir fu un morman caraghios de coroane de flori peste acoper\u0103m\u00e2ntul etern \u0219i crucea de marmur\u0103 proasp\u0103t \u00eenfipt\u0103 \u00een z\u0103pad\u0103 \u00eenghe\u021bat\u0103, din mijlocul c\u0103reia str\u0103lucea \u00een culori tari, pe care \u00een scurt\u0103 vreme soarele \u0219i ploaia aveau s\u0103 le p\u0103leasc\u0103 ca pe o amintire veche, z\u00e2mbetul mamei. Mirosul de t\u0103m\u00e2ie d\u0103n\u021buia aiurea \u00een aerul dimprejur.<\/p>\n
\n
Pierduse \u00eentreaga \u00eenmorm\u00e2ntare. Nu ajunsese la timp. Bestia de metal \u00eent\u00e2rziase s\u0103 aterizeze pentru c\u0103 nu fusese \u00een stare s\u0103 str\u0103bat\u0103, cu silueta lui infailibil\u0103, cu fierul lui care nu are voie s\u0103 rugineasc\u0103, p\u0103tura de cea\u021b\u0103 ce \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ase ora\u0219ul. \u00cent\u00e2rziase la \u00eenmorm\u00e2ntarea mamei din cauza e\u0219ecului tehnologic.<\/p>\n
\n
Mama lui de metal \u00eenaripat!<\/p>\n
\n
\u00cen fa\u021ba ei, pe coridorul \u00eemb\u0103iat \u00een lumina neoanelor albicioase, moderne, o domni\u0219oar\u0103 concet\u0103\u021bean\u0103 vorbea convins\u0103 la telefon o \u00eempletitur\u0103 \u00eentre cuv\u00e2ntul matern \u0219i o limb\u0103 care nu era a ei \u0219i cu care se m\u00e2ndrea \u00een timp ce-\u0219i flutura cocheta p\u0103rul ce i se alinta pe spate; o nepo\u021bic\u0103 alerga \u00eempiedic\u00e2ndu-se la fiecare pas, strig\u00e2nd c\u00e2t o \u021bineau pl\u0103m\u00e2nii: \u201emamaie, mamaie, o s\u0103 o vedem pe mamaie!\u201d. Melania plutea f\u0103r\u0103 grab\u0103 \u00een amalgamul ce o purtau aproape pe nesim\u021bite spre poarta ce desp\u0103r\u021bea stra\u0219nic ner\u0103bdarea de lacrimile de bucurie.<\/p>\n
\n
Privind la pere\u021bii str\u0103lucind de reclame, \u00ee\u0219i aminti cum venea c\u00e2nd era mic\u0103 la aeroport cu tata, s\u0103-l ia pe unchiul Tache \u2013 unchiul era inginer constructor \u00een K\u00f6ln \u0219i era m\u00e2ndria \u00eentregii familii. A\u0219tepta momentul venirii unchiului cu 2-3 zile \u00eenainte iar c\u0103l\u0103toria spre aeroport era \u00eenc\u0103rcat\u0103 de emo\u021bie \u0219i veselie. \u00cel iubea mult pe unchiul haios \u0219i mereu bine dispus, cu musta\u021ba lui caraghios de lung\u0103 ce se mi\u0219ca parc\u0103 independent de buze atunci c\u00e2nd unchiul f\u0103cea grimase; \u0219i, desigur, o \u00eenc\u00e2ntau p\u00e2n\u0103 la extaz bomboanele Mozart cu mar\u021bipan \u0219i spuma aceea delicioas\u0103, ca ni\u0219te nori\u0219ori glazura\u021bi, care niciodat\u0103 nu \u0219tiuse exact ce sunt. Unchiul aducea lucruri pe care Melania nu le vedea niciodat\u0103 la magazinele la care mergea cu ai ei. Pe unchiul tata \u00eel respecta cu sfin\u021benie, cel pu\u021bin c\u00e2t timp era \u00een vizit\u0103; dar Melania \u0219tia c\u0103 tata se uita la el cu aceea\u0219i invidie cu care Mihaela, colega ei de clas\u0103, se uita la ea c\u00e2nd aducea pixuri colorate noi \u00een penar \u2013 doar de vreo 10 ori mai r\u0103u. Unchiul Tache purta pe umeri grij\u0103 \u00eentregii familii, iar sub z\u00e2mbetul lui must\u0103cios avea grij\u0103 cu responsabilitate de fiecare \u00een parte. Tata \u00ee\u0219i vedea mai mereu de ale lui \u0219i doar de ale lui.<\/p>\n
\n
C\u00e2nd ajunse \u00een fa\u021ba ghi\u0219eului de verificare a pa\u0219aportului \u0219i ofi\u021berul \u00eei ura indiferent \u201eBun venit acas\u0103!\u201d, Melania avu o u\u0219oar\u0103 tres\u0103rire, ca \u0219i c\u00e2nd s-ar fi trezit iute dintr-un vis improbabil. Decizia de a se \u00eentoarce o luase repede, \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 cenu\u0219ie c\u00e2nd \u00ee\u0219i d\u0103du seama c\u0103 are nevoie rapid de o schimbare. \u0218i ce e mai schimbare dec\u00e2t s\u0103 te \u00eentorci \u00een \u021bara ta, complet altfel dec\u00e2t ai plecat?<\/p>\n
\n
Melania era profesoar\u0103 de pian \u00een Paris deja de 10 ani. Plecase f\u0103r\u0103 ca ai ei s\u0103 fie de acord, m\u00e2nat\u0103 de acela\u0219i sentiment de schimbare care se n\u0103\u0219tea adesea \u00een ea \u0219i pe care avea obiceiul s\u0103-l asculte cu sfin\u021benie. Ai ei nu acceptaser\u0103 niciodat\u0103 \u201erebeliunea ei nefondat\u0103\u201d. Ei \u0219tiau una \u0219i bun\u0103 \u2013 omul trebuie s\u0103 urmeze o c\u0103rare bine b\u0103t\u0103torit\u0103, c\u0103 atunci c\u00e2nd te aba\u021bi pe de-a l\u0103turi ri\u0219ti s\u0103 r\u0103m\u00e2i \u00eempotmolit. Melania argumenta r\u0103bd\u0103toare dar de renun\u021bat la ideea ei nici nu se g\u00e2ndea, chiar dac\u0103 o \u00eencerca adesea o str\u00e2ngere dureroas\u0103 de inim\u0103. La \u00eenmorm\u00e2ntarea mamei nu vorbea cu taica-su; cu toate astea, auzise de pe la rude c\u00e2t de dezam\u0103git fusese de fiica lui care n-a catadicsit s\u0103-\u0219i ia r\u0103mas bun de la maic\u0103-sa.<\/p>\n
\n
Apoi b\u0103tr\u00e2nul se c\u0103i. Scrisorile veneau \u00een cutia po\u0219tal\u0103, reci, la fel de reci ca vorba lui greoaie. Nu-\u0219i ceruse niciodat\u0103 scuze iar Melania nu pretinsese niciodat\u0103 s\u0103-i acorde iertarea. Aveau a\u0219a o rela\u021bie ca un fir de gut\u0103 de cap\u0103tul c\u0103reia at\u00e2rn\u0103 o bil\u0103 uria\u0219\u0103 de plumb. \u0218i anii treceau a\u0219a, \u0219i treceau.<\/p>\n
\n
\u00cendat\u0103 ce p\u0103\u0219i afar\u0103 pe u\u0219a rotativ\u0103 a aeroportului, r\u0103coarea dimine\u021bii o \u00eenvior\u0103. C\u0103uta cu privirea un taxi \u0219i \u00een \u00eenv\u0103lm\u0103\u0219eala de oameni sim\u021bea un val de bucurie surd\u0103 ce r\u0103suna \u00een\u0103untrul ei. V\u0103zu un pu\u0219ti ag\u0103\u021bat de geamul ma\u0219inii \u2013 nu putea s\u0103 fi avut mai mult de 20 de ani \u2013 \u0219i \u00eei f\u0103cu semn cu m\u00e2na. B\u0103iatul \u00ee\u0219i \u00eendrept\u0103 reflex spatele \u0219i afi\u0219a un z\u00e2mbet pi\u0219icher \u00een col\u021bul gurii:<\/p>\n
\u2013 Unde v\u0103 duc, domni\u0219oar\u0103?<\/p>\n
Melania se urc\u0103 amuzat\u0103 \u00een Dacia galben\u0103 \u00een care r\u0103suna vesel o melodie din anii ’90. \u00cel \u00eendrum\u0103 spre Ci\u0219migiu \u0219i se ferec\u0103 \u00eentr-o t\u0103cere lini\u0219titoare \u00een timp ce ochii sorbeau \u00eemprejurimile. C\u00e2nd trecur\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 Arcul de Triumf amintirea Parisului o \u00eenghionti timid.<\/p>\n
\n
La Paris nu fusese nefericit\u0103. Nu fusese nici fericit\u0103, dar c\u00e2nd vreodat\u0103 c\u0103utase Melania fericirea? Se \u00eembr\u0103case de mic\u0103 \u00eentr-o existen\u021b\u0103 domoal\u0103, lene\u0219\u0103, \u00een care nu c\u0103uta himere. I se p\u0103rea c\u0103 s-ar fi putut ca odat\u0103 s\u0103 fi sim\u021bit un timid fior al dragostei, dar nici de asta nu era prea sigur\u0103, c\u0103 de o vag\u0103 senza\u021bie de o secund\u0103 pe care nu reu\u0219e\u0219ti s\u0103 o imortalizezi. Muzica o \u00eemplinea, o f\u0103cea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 vie\u021bi care nu erau ale ei. Era ceva \u00een felul \u00een care dezmierda clapele, un soi de con\u0219tiinciozitate ad\u00e2nc\u0103 \u2013 nimic din ce f\u0103cea nu f\u0103cea la voia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii. \u00cendr\u0103gea catedra \u00eenc\u0103 \u0219i mai mult \u2013 iubea entuziasmul studen\u021bilor ei, dedicarea cu care \u00ee\u0219i jertfeau degetele pe clapele non-colore. Nu to\u021bi erau talenta\u021bi, dar to\u021bi o \u00eendr\u0103geau pe Melania; a\u0219a c\u0103 repetau \u0219i repetau iar ea se hr\u0103nea cu dedicarea lor. Nici cu asta nu fuseser\u0103 de acord p\u0103rin\u021bii, care \u00ee\u0219i doriser\u0103 pentru fata lor o profesie adev\u0103rat\u0103, respectabil\u0103. Numai c\u0103 s-au lovit de neclintirea ei calm\u0103 \u0219i cum n-au avut de ales, nu le-a r\u0103mas dec\u00e2t s\u0103 afi\u0219eze constant \u00een col\u021bul gurii, deghizat\u0103 \u00eentr-un z\u00e2mbet, dezaprobarea. Cu o u\u0219oar\u0103 p\u0103rere de r\u0103u Melania hot\u0103r\u00e2se de mult c\u0103 vocea aceea din mintea ei care \u00eei spune f\u0103r\u0103 t\u0103gad\u0103 c\u0103 felul ei de a face lucrurile e singurul care conteaz\u0103, nu putea fi dezam\u0103git\u0103 vreodat\u0103. \u00cen amor\u021beala ei dulceag\u0103, Melania iubise Parisul, cu str\u0103zile lui, cu cafenelele, cu aerul lui boem. \u00cenv\u0103\u021base s\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 uniunea ei cu ea \u00eens\u0103\u0219i \u0219i asta o \u00eenfrumuse\u021ba \u2013 era o existen\u021b\u0103 molcom\u0103, ca atunci c\u00e2nd te treze\u0219ti diminea\u021ba dup\u0103 ce ai dormit prea mult.<\/p>\n
\n
Dar acum redescoperea Bucure\u0219tiul copil\u0103riei sale \u0219i sim\u021bea prin buricele degetelor ca un curent care o scutura din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd din visare.<\/p>\n
\n
\u00cei spuse taximetristului s\u0103 opreasc\u0103 la intrarea \u00een Ci\u0219migiu, ignor\u0103 privirea lui ce r\u0103m\u0103sese at\u00e2rnat\u0103 \u00een expectativ\u0103, \u00eei pl\u0103ti cursa \u0219i tr\u00e2nti portiera. \u00cel auzi strig\u00e2nd ceva \u00een spate, dar parcul, \u00een lumina aceea difuz\u0103 a unei dimine\u021bi \u00eenghe\u021bate de dinainte de Cr\u0103ciun o atr\u0103gea ca o vraj\u0103. Se plimba o vreme pe malul lacului amor\u021bit, pe l\u00e2ng\u0103 b\u0103ncile ce de at\u00e2tea ori primeau \u00een bra\u021bele lor \u00eendr\u0103gosti\u021bi pierdu\u021bi \u00een priviri gale\u0219e, pe l\u00e2ng\u0103 locul de joac\u0103 al copiilor, p\u0103r\u0103sit \u00een uitarea de dinaintea s\u0103rb\u0103torilor. Apoi r\u0103mase dincolo de gard, pironit\u0103 \u00een fa\u021ba imobilului vechi, cu tencuiala cr\u0103pat\u0103 \u0219i se uit\u0103 \u00eendelung la fereastra etajului al doilea, unde nu se sim\u021bea nicio urm\u0103 de via\u021b\u0103.<\/p>\n
\n
Apoi se hot\u0103r\u00ee s\u0103 urce. Sc\u0103rile vechi spiralate miroseau a igrasie. Din apartamente nu se auzea niciun sunet, ca \u0219i c\u00e2nd \u00eentregul imobil ar fi fost scufundat \u00eentr-o atmosfer\u0103 sepulcral\u0103. Ajunse g\u00e2f\u00e2ind de alergat pe sc\u0103ri \u00een fa\u021ba u\u0219ii de la num\u0103rul 14.<\/p>\n
\n
Scoase din buzunarul exterior al gen\u021bii o cheie st\u0103tut\u0103, ruginit\u0103. O introduse cu grij\u0103 \u00een broasca la fel de veche iar \u00eemperecherea lor p\u0103ru pentru o secund\u0103 s\u0103rutul primordial; \u0219i \u00een urma lui u\u0219a se d\u0103du \u00een l\u0103turi, cu un sc\u00e2r\u021b\u00e2it ca o v\u0103ic\u0103real\u0103 prelung\u0103. Melania p\u0103trunse \u00een apartament \u2013 pe pere\u021bi lucea \u00een lumina firav\u0103 a unui soare timid mica \u00eentins\u0103 cu cel pu\u021bin 40 de ani \u00een urm\u0103. Pe etajere se \u00een\u0219iruiau ca un destin fotografii de familie. Pe masa din sufragerie \u00ee\u0219i f\u0103cea cu solemnitate datoria un mileu lucrat manual cu grij\u0103, trecut \u0219i el prin \u00eencercarea timpului. Totul era cu grij\u0103 a\u0219ezat, totul era conservat ca o comoar\u0103 de pre\u021b. Melania l\u0103s\u0103 cu un gest molcom geanta pe fotoliul de l\u00e2ng\u0103 bibliotec\u0103 \u0219i se post\u0103 \u00een mijlocul \u00eenc\u0103perii, sorbind cu nesa\u021b imaginile at\u00e2t de familiare. Se apropie de radioul vechi \u0219i \u00eel porni \u2013 acel radio care ca o cutie a Pandorei, f\u0103cea s\u0103 sune Ceaikovski-ul fredonat de mama c\u00e2nd f\u0103cea cozonaci, Beatles-ii adolescen\u021bei, Miles Davis-ul melancoliei. St\u0103tu acolo, d\u00e2nd \u00eenceti\u0219or din cap, cu timpul intinz\u00e2ndu-i-se lene\u0219 ca o pisic\u0103 la picioare. Pe blatul din buc\u0103t\u0103rie era preg\u0103tit un vraf de plicuri de mirodenii.<\/p>\n
\n
O trezi din reverie doar vaietul u\u0219ii care se deschidea a doua oar\u0103 \u2013 \u00een prag st\u0103tea tata, acela\u0219i tata, cu 10 ani mai b\u0103tr\u00e2n, tata cu punga lui \u00een care zemuia pestele pe care \u00eel cump\u0103ra con\u0219tiincios \u00een fiecare s\u00e2mb\u0103t\u0103 diminea\u021b\u0103, devreme. St\u0103tea acolo, cu paltonul lui cel mai bun, aproape la fel de b\u0103tr\u00e2n ca ea \u0219i o privea ca pe o stafie.<\/p>\n
\n
\u2013 S\u0103ru’m\u00e2na, tata! \u00ceng\u00e2n\u0103 Melania cu un nod dureros \u00een g\u00e2t.<\/p>\n
C\u00e2nd \u00ee\u0219i d\u0103du seama b\u0103tr\u00e2nul c\u0103 imaginea din fa\u021ba lui n-avea s\u0103 dispar\u0103, se apropie cu pa\u0219i len\u021bi, ap\u0103sa\u021bi. Ca buimac, \u00eentinse m\u00e2na totu\u0219i ne\u00eencrez\u0103tor c\u0103tre Melania \u0219i z\u00e2mbi vag. Melania f\u0103cu la fel. B\u0103tr\u00e2nul l\u0103s\u0103 punga cu pestele pe mas\u0103 \u0219i se a\u0219ez\u0103 la mas\u0103, urm\u0103rind-o cu o privire \u00eentreb\u0103toare.<\/p>\n
\u2013 Ai venit \u00een vacan\u021b\u0103?<\/p>\n
\u2013 Nu, m-am \u00eentors definitiv. Aveam nevoie de o schimbare.<\/p>\n
\u2013 Da, schimbare… Ai l\u0103sat postul de la liceu?<\/p>\n
\u2013 Da, o s\u0103 g\u0103sesc altceva aici. Cu economiile pe care le-am str\u00e2ns m\u0103 descurc o vreme. C\u00e2nd tr\u0103ie\u0219ti singur, nu-\u021bi trebuie mul\u021bi bani. Tu cum e\u0219ti, tata?<\/p>\n
B\u0103tr\u00e2nul \u00eei r\u0103spunse cu o \u00eentrebare:<\/p>\n
\u2013 Tot de pian te apuci aici?<\/p>\n
B\u0103tr\u00e2nul accentua \u00eentr-o manier\u0103 ciudat\u0103 cuv\u00e2ntul \u201epian\u201d iar Melania sim\u021bi cum mirajul re\u00eent\u00e2lnirii se destr\u0103ma \u00eencet.<\/p>\n
\u2013 Da, tot de pian. Dar nu aici. M\u0103 duc la Bra\u0219ov. Mi-au ajuns ora\u0219ele mari, am nevoie de pu\u021bin\u0103 lini\u0219te.<\/p>\n
B\u0103tr\u00e2nul o privi cu z\u00e2mbetul lui aninat \u00een col\u021bul gurii \u2013 nu mai r\u0103m\u0103sese nicio \u00eentrebare de pus. Apoi se ridic\u0103 greoi de pe scaun, se duse la punga cu pestele proasp\u0103t cump\u0103rat \u0219i \u00eencepu s\u0103 o desfac\u0103 u\u0219or. \u00cel puse cu grij\u0103 pe un toc\u0103tor de lemn \u0219i \u00eencepu s\u0103-l condimenteze tacticos. Apoi sparse t\u0103cerea:<\/p>\n
\u2013 Tata, tu \u0219tii mai bine. Eu sunt b\u0103tr\u00e2n, sunt \u00een urm\u0103 cu tendin\u021bele astea tinere\u0219ti, cu schimb\u0103rile astea bru\u0219te \u2013 accentua din nou \u00een felul acela bizar cuvintele. Dac\u0103 tu vrei s\u0103 pleci, du-te; eu m\u0103 descurc. Te-a\u0219 duce chiar eu la gar\u0103, dar a fost ger azi-noapte \u0219i nu mai porne\u0219te ma\u0219ina.<\/p>\n
\n
Melania se ridic\u0103 \u0219i ea \u0219i \u00ee\u0219i z\u0103ri \u00een fug\u0103 chipul \u00een oglinda de deasupra mesei \u2013 se mira de paloarea ca de cear\u0103 de pe chipul ei \u0219i de z\u00e2mbetul amar pe care \u00eel afi\u0219a, dar dintr-o scuturare scurt\u0103 a capului alung\u0103 triste\u021bea de copil ce i se \u00eengr\u0103m\u0103dea dureros \u00een cutele ridurilor de pe frunte.<\/p>\n
\n
Imobilul de l\u00e2ng\u0103 Ci\u0219migiu r\u0103mase \u00een urm\u0103; \u00een urm\u0103 r\u0103mase apoi \u0219i Gara de Nord, \u0219i ora\u0219ul cu totul, cu vuietul lui, cu iubirile \u0219i dezam\u0103girile ce se \u00eempleteau pe str\u0103zi, pe la etajele blocurilor, \u0219i vie\u021bile at\u00e2tor oameni care \u00ee\u0219i tr\u0103iau existen\u021ba. Trenul gonea din ce \u00een ce mai repede, cu hurduc\u0103tura lui greoaie, spre munte, spre aer, spre silueta \u00eenc\u00e2nt\u0103toare a p\u0103durilor. Melania, cu capul sprijinit de geam, \u00ee\u0219i scotocea \u00een suflet o raz\u0103 de lumin\u0103 \u2013 \u00een acela\u0219i loc, \u00een acelea\u0219i ad\u00e2ncuri \u00een care mereu g\u0103sise calea.<\/p>\n
\n
\u0218i doar o clip\u0103, un z\u00e2mbet sincer \u00eei \u00eenflori pe chip, cu g\u00e2ndul c\u0103 nu mai are nevoie de bestia de metal ca s\u0103 zboare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Georgiana Ilie Melania p\u0103\u0219i pe asfaltul \u00eenghe\u021bat cu un oftat de u\u0219urare. Ura s\u0103 zboare. Sc\u0103rile alea metalice c\u0103tre u\u0219a din fa\u021b\u0103 a fuzelajului \u2013 cele care parc\u0103 \u00ee\u0219i r\u00e2d \u00een barb\u0103 la fiecare sc\u00e2r\u021b\u00e2it la care pasagerii tresar, to\u021bi purt\u00e2nd \u00een minte acela\u0219i g\u00e2nd fatidic \u2013 alea erau cele pe care le ura […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1843,15],"tags":[1845,1804,1115],"class_list":["post-16181","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-88","category-proza","tag-egophobia-88","tag-georgiana-ilie","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-4cZ","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16181","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16181"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16181\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16182,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16181\/revisions\/16182"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16181"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16181"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16181"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}