![](\"https:\/\/i0.wp.com\/i.vgy.me\/NGR8S2.png?w=812&ssl=1\")
<\/p>\nde Doina Roman<\/p>\n
D\u0103nu\u021b Iv\u0103nescu se tr\u0103deaz\u0103 pe sine, pagin\u0103 cu pagin\u0103, ca un scriitor care a petrecut o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 observ\u00e2nd oamenii din bloc, de la scar\u0103, de la col\u021bul de strad\u0103, din c\u00e2rcium\u0103. Nu e un contemplativ izolat, e un animal social care a interiorizat zeci de vie\u021bi mici \u0219i le red\u0103 cu o mixtur\u0103 greu de replicat: tandre\u021be \u0219i ironie \u00een propor\u021bii egale. Sim\u021bi c\u0103 pentru el vecinul nu e un decor, e o obsesie, o materie prim\u0103, o tem\u0103 filozofic\u0103 deghizat\u0103 \u00een om obi\u0219nuit.<\/p>\n
<\/p>\n
Exist\u0103 \u00een el ceva din scriitorul de moravuri \u00een tradi\u021bie balcanic\u0103, dar racordat la sensibilitatea urban\u0103 post-comunist\u0103. Nu se ia prea \u00een serios \u2014 cartea se deschide cu o prefa\u021b\u0103 (denumit\u0103 \u00cenainte de toate<\/em>) care e aproape o autoflagelare amuzat\u0103: povestitorul recunoa\u0219te c\u0103 a cedat mituirii, c\u0103 a acceptat pr\u00e2nzuri \u0219i plicuri cu bancnote ca s\u0103 scrie despre vecinii lui. E o declara\u021bie de principiu: nu m\u0103 dau drept martor impar\u021bial sau moralist.<\/p>\n Stilul lui Iv\u0103nescu e unul al digresiunii controlate. Frazele pornesc banal, dar sunt deviate brusc spre absurd sau spre o observa\u021bie lucid\u0103 care te prinde nepreg\u0103tit. Dialogurile sunt scurte, eliptice, cu hiatusuri pline de \u00een\u021beles \u2014 personajele vorbesc pe l\u00e2ng\u0103 subiect, se contrazic f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama, ating lucruri esen\u021biale din gre\u0219eal\u0103. Umorul e sec, de tip britanic aplicat materialului rom\u00e2nesc, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tii bine dac\u0103 r\u00e2de cu<\/em> personajele sau de<\/em> ele.<\/p>\n Exist\u0103 o predilec\u021bie pentru enumerare \u2014 liste de lipsuri, de atribute negative, de gesturi mici \u2014 care produce un efect comic cumulativ. Capitolul dedicat lui Nicolae Gu\u021b\u0103 (cel care n-are nimic: \u201en-are cap, n-are g\u00e2t, n-are onoare\u201d) e o capodoper\u0103 miniatural\u0103 a acestei tehnici. Pe m\u0103sur\u0103 ce lista cre\u0219te, personajul, paradoxal, devine tot mai prezent \u0219i mai real.<\/p>\n Proza lui alterneaz\u0103 tonul de reportaj sec cu momente de lirism aproape involuntar sau poezie. C\u00e2nd descrie strada (fost\u0103 Zoia Kosmodemianskaia, devenit\u0103 Bulevardul Vie\u021bii), face de fapt o istorie a Rom\u00e2niei comprimate \u00een c\u00e2teva zeci de metri de caldar\u00e2m.<\/p>\n La suprafa\u021b\u0103: o galerie de portrete de bloc, de cartier, de pandemie. Oameni mici, ciuda\u021bi, rata\u021bi, supravie\u021buitori. Dedesubt: o medita\u021bie despre comunitate ca form\u0103 de a rezista absurdului. Vecinii, cu toate smintitele \u0219i junghiurile lor, alc\u0103tuiesc ceva \u2014 un \u021besut social imperfect, zgomotos, viu. Iv\u0103nescu pare s\u0103 cread\u0103 c\u0103 nici un om nu e cu adev\u0103rat lipsit de interes dac\u0103 \u00eel prive\u0219ti \u00eendeajuns.<\/p>\n Pandemia serve\u0219te ca un catalizator dramatic \u2014 nu e subiectul principal, ci contextul care scoate la suprafa\u021b\u0103 ceea ce exista deja: singur\u0103tatea (Agigea Dodoa, Brebu), prostia institu\u021bionalizat\u0103 (Cultime, Maiorul Gicu), rezisten\u021ba senil\u0103 \u0219i gra\u021bioas\u0103 (Tanti Glafira), indiferen\u021ba cosmetizat\u0103 (Spicel Fredonea). Starea de urgen\u021b\u0103 nu schimb\u0103 oamenii, \u00eei reveleaz\u0103. Motiva\u021bia declarat\u0103 e aproape comic\u0103 \u2014 a fost mituit cu ostropel \u0219i sarmale. Motiva\u021bia real\u0103, vizibil\u0103 \u00een textura c\u0103r\u021bii, e una profund afectuoas\u0103: s\u0103 dea demnitate literar\u0103 oamenilor care nu o cer \u0219i nu o \u0219tiu.<\/p>\n Personajele lui Iv\u0103nescu nu sunt simboluri, nu sunt alegorii, nu aspir\u0103 la reprezentativitate. Sunt pur \u0219i simplu oameni surprin\u0219i \u00een mi\u0219care, cu tot cu ridicolul \u0219i cu micile lor eroisme.<\/p>\n Ideea central\u0103 ar putea fi formulat\u0103 cam a\u0219a: via\u021ba curge, curge ca proasta \u0219i nu se opre\u0219te \u2014 Iv\u0103nescu chiar o spune la un moment dat, cu vocea naratorului. Nu exist\u0103 revela\u021bii mari, nu exist\u0103 m\u00e2ntuire, nu exist\u0103 lec\u021bii. Exist\u0103 doar continuul, aproape absurd, al existen\u021bei urbane rom\u00e2ne\u0219ti.<\/p>\n Atmosfera e cea a unui bloc de zece etaje undeva \u00een Rom\u00e2nia anilor 2020: liftul probabil c\u0103 merge \u00een zile impare, pere\u021bii absorb mirosuri \u0219i secrete, conductele ofteaz\u0103 noaptea. E o atmosfer\u0103 familiar\u0103 p\u00e2n\u0103 la durere, dar redat\u0103 cu o distan\u021b\u0103 care o face s\u0103 par\u0103 \u0219i ciudat de frumoas\u0103. Exist\u0103 un soi de melancolie cald\u0103 \u00een felul \u00een care Iv\u0103nescu \u00ee\u021bi arat\u0103 c\u0103 lumea aia mic\u0103 \u2014 cu c\u00e2rciumile ei (Doi Neto\u021bi<\/em>, La Varice<\/em>, Patru Buze<\/em>), cu Poli\u021bistul Ambrozel Bulache, cu Limpezia \u0219i ostropelul ei \u2014 e de fapt ireversibil\u0103 \u0219i c\u0103 merit\u0103 s\u0103 fie consemnat\u0103 \u00eenainte s\u0103 dispar\u0103.<\/p>\n Iv\u0103nescu invoc\u0103 el \u00eensu\u0219i, \u00een prefa\u021b\u0103, c\u00e2teva nume \u2014 Urmuz, C\u00e9line, Beckett, Vonnegut \u2014, ad\u0103ug\u00e2nd imediat c\u0103 el nu e niciunul dintre ei. E o eschiv\u0103 onest\u0103. Compara\u021bia mai potrivit\u0103 ar fi: Marin Sorescu \u2014 pentru umorul absurd cu r\u0103d\u0103cini folclorice \u0219i pentru capacitatea de a g\u0103si tragicul \u00een banal f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eel dramatizeze.<\/p>\n Naratorul e un personaj el \u00eensu\u0219i \u2014 un scriitor din bloc, mituit cu m\u00e2ncare bun\u0103, complice \u0219i martor. Vocea lui e cald\u0103, u\u0219or ironic-autoironic\u0103, niciodat\u0103 superioar\u0103. Particip\u0103 la lumea pe care o descrie, nu o prive\u0219te de la etaj. Uneori face comentarii directe \u2014 \u201eL-am votat \u0219i eu\u201d (despre politicianul corupt) \u2014 care colapseaz\u0103 distan\u021ba dintre narator \u0219i lumea narat\u0103.<\/p>\n Personajele sunt construite prin acumulare de detalii aparent nesemnificative care, la final, compun o siluet\u0103 surprinz\u0103tor de complet\u0103. Nu sunt dezvoltate psihologic \u00een sens clasic \u2014 Iv\u0103nescu nu le analizeaz\u0103, nu le judec\u0103, le noteaz\u0103<\/em>. Nea Bobonea (cel care \u00een\u021belege graiul animalelor), Tanti Glafira (supravie\u021buitoarea senil\u0103 \u0219i indestructibil\u0103), Brebu (indolentul institu\u021bional), Agigea Dodoa (al c\u0103rei plan de sinucidere e\u0219ueaz\u0103 penibil \u0219i salvator \u00een acela\u0219i timp), Ieremiea (savantul prostiei) \u2014 to\u021bi sunt memorabili nu pentru c\u0103 sunt complec\u0219i, ci pentru c\u0103 sunt precis observa\u021bi<\/em>.<\/p>\n Harte, junghiuri \u0219i sminteli<\/em> e o carte care nu-\u0219i ia \u00een serios propriile ambi\u021bii literare \u2014 \u0219i tocmai de aceea func\u021bioneaz\u0103. E o colec\u021bie de portrete de bloc, da, dar \u0219i o cronic\u0103 a Rom\u00e2nei pandemice, \u0219i un eseu deghizat despre comunitate \u0219i absurd, \u0219i un omagiu adus oamenilor pe care literatura \u00eei trece de obicei cu vederea. Iv\u0103nescu scrie cu poft\u0103, cu umor bine temperat \u0219i cu o afec\u021biune neostentativ\u0103 pentru lumea sa mic\u0103 \u2014 ceea ce e, \u00een fond, tot ce-i trebuie unui prozator bun.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Doina Roman D\u0103nu\u021b Iv\u0103nescu se tr\u0103deaz\u0103 pe sine, pagin\u0103 cu pagin\u0103, ca un scriitor care a petrecut o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 observ\u00e2nd oamenii din bloc, de la scar\u0103, de la col\u021bul de strad\u0103, din c\u00e2rcium\u0103. Nu e un contemplativ izolat, e un animal social care a interiorizat zeci de vie\u021bi mici \u0219i le red\u0103 cu […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,1872],"tags":[1113,1878,1167,1873],"class_list":["post-16243","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-89-90","tag-critica","tag-danut-ivanescu","tag-doina-roman","tag-egophobia-89-90"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-4dZ","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16243","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16243"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16243\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16245,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16243\/revisions\/16245"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16243"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16243"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16243"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}