de Alina Ancu\u021ba<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Lumina slab\u0103 a becului p\u00e2lp\u00e2ia c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, cufund\u00e2nd \u00eenc\u0103perea \u0219i totul din ea \u00eentr-un galben boln\u0103vicios. Pe unul din pere\u021bii scoroji\u021bi de vreme tic\u0103ia un ceas, sp\u0103rg\u00e2nd lini\u0219tea regulat, la fiecare secund\u0103, pentru a nu te l\u0103sa s\u0103 ui\u021bi c\u0103 timpul se scurge. Pe tavan paletele ventilatorului se \u00eenv\u00e2rteau \u00eencet, iar micii curen\u021bi de aer suflau peste paginile \u00een\u0219irate pe birou. Pagini \u00eentregi scrise sau mototolite, z\u0103c\u00e2nd neatinse de ceva vreme, \u00een timp ce autorul lor st\u0103tea \u00een aceea\u0219i pozi\u021bie de c\u00e2teva ore deja, cu ochii a\u021binti\u021bi \u00een laptop, cu privirea pierdut\u0103 \u0219i incapabil s\u0103 scrie ceva. Credea c\u0103 scrisul pe foaie l-ar putea ajuta ca g\u00e2ndurile s\u0103 \u00eei fie mai limpezi, ca acea inspira\u021bie de care vorbe\u0219te toat\u0103 lumea s\u0103 vin\u0103 mai u\u0219or, dar scria \u0219i \u0219tergea frenetic r\u00e2nd dup\u0103 r\u00e2nd, \u00eempr\u0103\u0219tiind fr\u00e2nturi \u0219i f\u0103r\u00e2me de idei peste tot, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 a ajunge la ceva concret. Apoi a lasat-o balt\u0103, \u0219i-a zis c\u0103 toat\u0103 aceast\u0103 \u00eencercare de a scrie \u201eca la carte\u201d e degeaba \u0219i a deschis laptopul la care scrisese sute de pagini \u00een studen\u021bie, f\u0103c\u00e2nd rapoarte \u0219i eseuri, doar ca s\u0103 descopere disperarea \u0219i deznadejdea de a te uita la o pagin\u0103 goal\u0103.<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen anii tinere\u021bii sale, c\u0103ci acum se apropia bine de cincizeci de ani, Victor Cernea \u00ee\u0219i propusese s\u0103 fie scriitor, c\u0103ci era un cititor avid \u0219i se descurca destul de bine cu literele \u0219i cuvintele, iar aprecierile pe care le primea ocazional pentru textele sale nu f\u0103ceau altceva dec\u00e2t s\u0103 \u00eei hr\u0103neasc\u0103 aceast\u0103 dorin\u021b\u0103, pe care acum o vedea drept trec\u0103toare \u0219i adolescentin\u0103. Dac\u0103 se pricepuse cu adev\u0103rat la scris sau nu, n-avea s\u0103 afle niciodat\u0103, c\u0103ci de \u00eendat\u0103 ce a ie\u0219it din adolescen\u021b\u0103 \u0219i a intrat cu pa\u0219i nesiguri \u0219i m\u0103run\u021bi \u00een via\u021ba de adult, talentul<\/em> \u0219i pasiunea pe care le avusese au disp\u0103rut, l\u0103s\u00e2nd \u00een urma lor un gol pe care nu \u0219i-a dat seama cu ce sau cum sa-l umple niciodat\u0103. A\u0219a au trecut anii, f\u0103r\u0103 o direc\u021bie anume, iar visul lui a murit \u00eencet \u0219i sigur, dublat de frica de a nu se \u00eencadra \u00een standarele pie\u021bei literare. Ca o consecin\u021b\u0103, Victor n-a mai scris, min\u021bindu-se \u00een permanen\u021b\u0103 c\u0103 sufer\u0103 de blocajul scriitorului \u2013 ceea ce i se p\u0103rea o porc\u0103rie, dac\u0103 era sincer cu el \u00eensu\u0219i \u2013 \u0219i doar \u0219i-a imaginat cum i-ar fi fost via\u021ba dac\u0103 ar fi urmat drumul pe care \u0219i-l alesese \u00een adolescen\u021b\u0103.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 La drept vorbind, nici m\u0103car nu \u0219tia ce \u00eei venise, de ce voise s\u0103 scrie \u0219i intrase \u00eentr-o trans\u0103, regret\u00e2ndu-\u0219i toate alegerile vie\u021bii \u0219i schi\u021b\u00e2nd fragmente de idei, parc\u0103 \u00eentr-o permanent\u0103 \u00eencercare de a g\u0103si combina\u021bia norocoas\u0103, combina\u021bia perfect\u0103 menit\u0103 s\u0103-i demonstreze lui \u00eensu\u0219i c\u0103 poate scrie \u0219i c\u0103 o poate face bine, c\u0103 nu e un ratat. \u00cen timp devenise o chestiune de orgoliu, dar Victor s-ar min\u021bi singur dac\u0103 nu ar recunoa\u0219te c\u0103 orgoliul lui se frange destul de repede. Desigur, era realist \u0219i \u00een\u021belegea c\u0103 propriile a\u0219tept\u0103ri se schimbaser\u0103 \u0219i nu mai coincideau cu cele ale adolescentului care fusese c\u00e2ndva, \u00eens\u0103 g\u00e2ndul continua s\u0103 \u00eel s\u00e2c\u00e2ie. \u00cenc\u0103 \u00eei pl\u0103cea s\u0103 citeasc\u0103, m\u0103car asta nu se pierduse, \u0219i urm\u0103rea cu interes \u0219i un pic de ciud\u0103 noile lans\u0103ri din care el nu avea s\u0103 fac\u0103 parte niciodat\u0103. \u00cen fond, ce fel de scriitor po\u021bi fi vreodat\u0103 dac\u0103 nu scrii?<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Cu un oftat zgomotos \u0219i ab\u021bin\u00e2ndu-se s\u0103 nu loveasc\u0103 ecranul laptopului, c\u0103ci \u0219i a\u0219a din salariul lui modest de profesor nu \u00ee\u0219i permitea unul nou prea cur\u00e2nd, \u00eenchide documentul, l\u0103s\u0103ndu-se u\u0219or pe spate \u00een scaun \u0219i \u00eenchiz\u00e2nd ochii. C\u0103ldura serii de var\u0103 ap\u0103sa greu \u00een mica garsonier\u0103 \u00een care locuia, aerul devenise aproape irespirabil, dar altceva \u00eei t\u0103ia lui r\u0103suflarea. Era o lupt\u0103 pe care o ducea zilnic \u0219i despre care nimeni nu \u0219tia, c\u0103ci, la o adic\u0103, i se p\u0103rea \u0219i lui destul de penibil sentimentul de incapacitate pe care \u00eel avea de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd deschidea un fi\u0219ier word sau se punea \u00een fa\u021ba unei h\u0103rtii goale, \u00eenv\u00e2rtind pixul \u00eentre degete. Ru\u0219inea \u0219i frustrarea i se cuib\u0103reau \u00een suflet cu fiecare nou e\u0219ec, f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103-\u0219i zic\u0103 c\u0103 e timpul s\u0103 se opreasc\u0103 \u0219i s\u0103 nu mai \u00eencerce, apoi se trezea din nou asaltat de sentimentul c\u0103 trebuie<\/em> s\u0103 o fac\u0103, mai ales dup\u0103 ce avea vreo lectur\u0103 care s\u0103 \u00eel marcheze.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00centr-o \u00eencercare de a-\u0219i limpezi mintea \u0219i a mai vedea \u0219i altceva \u00een afar\u0103 de pagina goal\u0103 la care se tot uita de at\u00e2ta amar de vreme, Victor deschide aplica\u021bia Facebook \u0219i deruleaz\u0103 prin post\u0103ri, doar ca s\u0103 vad\u0103 ce mai e nou. \u00cen general nu era adeptul aplica\u021biilor de socializare, \u0219i nu doar pentru c\u0103 nu avea prea mul\u021bi oameni cu care s\u0103 socializeze, ci pentru c\u0103 g\u0103sea ceva profund defect \u0219i nepl\u0103cut \u00een a vedea cum decurge via\u021ba altor oameni, de cele mai multe ori f\u0103r\u0103 voia lui, \u0219i a se preface c\u0103 \u00eel intereseaz\u0103, printr-un like sau un comentariu l\u0103sat la timpul lui. El posta rar fotografii sau texte, \u0219i aproape mereu acestea erau cu el \u0219i elevii pe care \u00eei \u00eenso\u021bea la diferite concursuri sau petreceri de sf\u00e2r\u0219it de an. \u0218i dac\u0103 str\u00e2ngea zece aprecieri, ehe, era o postare popular\u0103, c\u0103ci \u00een general num\u0103rul aprecierilor se \u00eenv\u00e2rtea \u00eentre patru sau cinci.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Derul\u00e2nd printre amalgamul de post\u0103ri nesf\u00e2r\u0219ite \u0219i, de la un punct \u00eencolo neinteresante, d\u0103 peste o postare pe care alt\u0103dat\u0103 ar fi ignorat-o. Dumitru Chiriac, fost coleg de facultate \u0219i, de altfel, o persoan\u0103 care nu \u00eei trezea nici cel mai mic interes, posteaz\u0103 despre cum a luat premiul I la un prestigios festival de poezie, numit dup\u0103 un mare poet rom\u00e2n \u0219i av\u00e2nd multe edi\u021bii \u00een spate. Prima data i se paru c\u0103 nu citise bine, a\u0219a c\u0103 a fost nevoie s\u0103 reciteasc\u0103 \u0219i s\u0103 se conving\u0103 c\u0103 \u00eentr-adev\u0103r fostul lui coleg c\u00e2\u0219tigase. Cuno\u0219tea concursul destul de bine, c\u0103ci \u00een fiecare an \u00ee\u0219i spunea c\u0103 va participa \u0219i el, dar n-o f\u0103cea niciodat\u0103 pentru c\u0103 nu \u00eei ie\u0219eau nici m\u0103car dou\u0103 versuri am\u0103r\u00e2te cu care s\u0103 se \u00eenscrie. Poe\u021bi, scriitori, critici literari \u0219i pasiona\u021bi de lectur\u0103 se adunau \u00een fiecare an pentru acest eveniment, a\u0219adar era mare lucru, nu c\u00e2\u0219tiga ori\u0219icine, \u00eens\u0103 p\u0103rea c\u0103 anul acesta fix asta se \u00eent\u00e2mplase. Pe l\u00e2ng\u0103 mul\u021bumiri \u0219i confirmarea locului I, \u00een postare se mai reg\u0103seau \u0219i c\u00e2teva din poemele care \u00eei aduseser\u0103 lui Dumitru marele premiu. Citindu-le pe ner\u0103suflate, Victor doar \u00ee\u0219i confirmase c\u0103 mediocritatea \u0219i prostul gust pe care le avea colegul s\u0103u \u00een facultate au r\u0103mas tot acolo. Versuri f\u0103r\u0103 sens, imagini care nu transmit nimic \u0219i mai ales lipsa\u00a0 logicii interne \u2013 \u0219i scuzati-ma, Dumitru Chiriac nu era \u0219i nici nu \u00eencerca s\u0103 fie avangardist \u00een vreun fel \u2013 f\u0103ceau din textele acestea cel mult genul de poeme care se scriu la be\u021bie sau pentru a te amuza, \u00een niciun caz nu revolu\u021bionau literatura \u0219i nu l\u0103sau nimic \u00een urma lor.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Era drept c\u0103 gelozia mu\u0219ca ca un \u0219arpe din inima \u00eenveninat\u0103 a lui Victor \u00een momentele astea, \u00eens\u0103 sentimentul c\u0103 fusese tr\u0103dat de ni\u0219te oameni care nu aveau nici cea mai mica idee cine e el, dar care ar trebui s\u0103 recunoasc\u0103 talentul real, autentic, \u00eel ap\u0103sa mai tare. Nu putea \u00een\u021belege cum a\u0219a ceva poate trece drept art\u0103, drept poezie, iar toat\u0103 frustrarea pe care o acumulase \u00een sesiunile sale nereu\u0219ite de scris, \u00eempreun\u0103 cu proasp\u0103ta lovitur\u0103 pe care o primise odat\u0103 cu postarea lui Chiriac, l-au f\u0103cut s\u0103 recurg\u0103 la un gest necugetat, ar zice unii, dar absolut necesar, considera el. Cuvintele care nu puteau fi articulate \u00een forme concrete cu c\u00e2teva momente \u00een urma, s-au rev\u0103rsat acum \u00eentr-un torent \u00eenc\u0103rcat de emo\u021bii, ur\u0103, dezn\u0103dejde \u0219i critic\u0103. Brusc, devenise mai u\u0219or ca niciodat\u0103 s\u0103 spun\u0103 ceea ce g\u00e2nde\u0219te \u0219i nu mai z\u0103bovea deasupra tasaturii, nefiind \u00een stare s\u0103 concretizeze multitudinea de idei refulate \u00een\u0103untrul fiin\u021bei sale. Ap\u0103s\u00e2nd rapid tast\u0103 dup\u0103 tast\u0103, Victor \u00ee\u0219i v\u0103rsa amarul \u00eentr-o postare pe care nu o ceruse nimeni, dar pe care el nu se putea ab\u021bine s\u0103 n-o fac\u0103:<\/p>\n \n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ce mai \u00eenseamn\u0103 literatura \u00een ziua de ast\u0103zi, atunci c\u00e2nd oricine e apt s\u0103 o scrie? \u0218i ce mai \u00eenseamn\u0103 poezia, c\u00e2nd orice aglomerare de fraze f\u0103r\u0103 sens \u0219i profunzime, <\/em>devine demn\u0103 de a purta eticheta de poezie? Observ cu stupoare cum tot mai mul\u021bi pseudointelectuali au luat cu asalt domeniul \u0219tiin\u021belor umaniste, f\u0103r\u0103 a avea m\u0103car decen\u021ba s\u0103 se \u00eentrebe vreo secund\u0103 dac\u0103 sunt potrivi\u021bi pentru acest domeniu sau nu. Oriunde m\u0103 uit, v\u0103d un nou scriitor ap\u0103rut peste noapte, un nou talent abia descoperit care face furori \u00een lumea literar\u0103, dar care nu ar putea scrie dou\u0103 versuri cu rim\u0103 nici m\u0103car ajutat. Oftatul unui metrou \u00een sta\u021bie sau \u00eentristarea unui copac dobor\u00e2t de v\u00e2nt devin v\u0103rfuri de expresie liric\u0103, iar publicul, cu o cultur\u0103 literar\u0103 precar\u0103 \u00een majoritatea cazurilor, aplaud\u0103 de parc\u0103 au descoperit un nou Homer al poeziei contemporane.<\/em><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u0218i m\u0103 \u00eentreb, oare a cui e vina c\u0103 am ajuns aici? \u0218i apoi suspectez c\u0103 a celor care nu doar c\u0103 tolereaz\u0103 astfel de abjec\u021bii literare, ci le promoveaz\u0103 \u0219i le ridic\u0103 la rang de literatur\u0103 contemporan\u0103. Perioada \u00een care adev\u0103rata calitate a textului literar era apreciat\u0103 e de mult dep\u0103\u0219it\u0103, acum e suficient ca lucrarea ta s\u0103 ajung\u0103 popular\u0103 \u0219i brusc devii un revolu\u021bionar care g\u00e2nde\u0219te scos din tipare. \u0218i bine\u00een\u021beles c\u0103 nu sunt absurd, \u00eenc\u0103 mai exist\u0103 texte de calitate, \u00eens\u0103 prea pu\u021bine comparativ cu cele citite \u0219i promovate de marile edituri \u0219i oameni ,,de cultur\u0103\u201d, pentru care unica condi\u021bie ca s\u0103 fii scriitor pare s\u0103 fie s\u0103 ai un laptop \u0219i o criz\u0103 de originalitate.<\/em><\/p>\n \u00a0<\/em><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 F\u0103r\u0103 cea mai mic\u0103 urm\u0103 de a\u0219teptare c\u0103 aceast\u0103 postare va st\u0103rni mai mult dec\u00e2t apogeul celor zece like-uri, a postat-o pe pagina sa \u0219i pentru prima data, dup\u0103 multe ore de chin, era mul\u021bumit. Scrisese ceva, nici nu mai conta de ce sau despre ce, c\u0103ci atunci c\u00e2nd se apucase nu intuia c\u0103 \u00eencercarea sa de proz\u0103 sau poezie se va transforma \u00een v\u0103rsarea frustr\u0103rilor personale \u00eentr-un text de pe Facebook \u00eendreptat spre nimeni \u0219i spre toat\u0103 lumea. Se sim\u021bise bine \u0219i, \u00eentr-un mod straniu, eliberat de toat\u0103 povara care \u00eel \u00eenc\u0103rcase \u00een general \u0219i \u00een ultimele ore. Poate c\u0103 nu c\u00e2\u0219tigase vreun concurs prestigios de pozie precum Dumitru Chiriac, dar cel pu\u021bin \u00een momentele imediate r\u0103bufnirii sale, voia s\u0103 cread\u0103 ca e un scriitor nu neap\u0103rat mai bun dec\u00e2t adversarul s\u0103u, ci autentic. \u00cen sf\u00e2r\u0219it toat\u0103 frustrarea \u0219i indignarea sa legate de nedrept\u0103\u021bile comise de cei care ar trebui s\u0103 \u0219tie mai bine, s\u0103 fie mai selectivi, s-au concretizat \u00een ceva, \u00eentr-un text pe care acum \u00eel putea citi lumea, chiar dac\u0103 acea lume era reprezentat\u0103 de cele c\u00e2teva zeci de prieteni care \u00eei ap\u0103reau ca activi.\u00a0 A nu se \u00eentelege gre\u0219it, Victor nu considera c\u0103 ceea ce f\u0103cuse el \u00een postare era vreun tip de art\u0103, ci din contra, era o critic\u0103 \u00een care se sim\u021beau tonul mali\u021bios \u0219i dezam\u0103girea, poate chiar criza unei con\u0219tiin\u021be sufocate de gelozie, pe de o parte, \u0219i de neputin\u021ba de a face dreptate, pe de alta. Nu credea \u00een ea \u0219i chiar ura ideea de scris terapeutic, \u00eens\u0103 \u00ee\u0219i d\u0103dea seama c\u0103 textul pe care tocmai \u00eel scrisese era fix asta, o form\u0103 de terapie, \u0219i iat\u0103-l acum, \u00een fa\u021ba unui ecran, cu un z\u00e2mbet pe buze, privind acele r\u00e2nduri ca pe o form\u0103 de izb\u0103vire.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Trecuser\u0103 deja c\u00e2teva minute de c\u00e2nd publicase postarea \u0219i, a\u0219a cum se a\u0219tepta, nu st\u00e2rnise \u00eenc\u0103 mai mult de trei aprecieri. Nici nu avea nevoie. Poate c\u0103 acesta era un strig\u0103t minuscul \u00eentr-un col\u021b obscur al internetului, dar era strig\u0103tul lui \u0219i voia s\u0103 fie m\u00e2ndru de el. \u00cen locul furiei care \u00eel m\u0103cinase cu doar c\u00e2teva momente \u00een urm\u0103, a luat na\u0219tere un sentiment de lini\u0219te \u0219i aproape de \u00eemp\u0103care, care nu venea din speran\u021ba c\u0103 cititorii \u00eel vor \u00een\u021belege \u0219i \u00eei vor da dreptate, ci din faptul c\u0103 putuse spune ceva, fie \u0219i sub form\u0103 de revolt\u0103, chiar dac\u0103 numai pentru el.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u0218i c\u00e2nd credea c\u0103 nimic nu poate detrona bucuria de a fi trecut, dup\u0103 at\u00e2ta timp, de acel blocaj al scriitorului care fie era real, fie doar o scuz\u0103 pentru a nu face fix lucrul pe care \u00eel f\u0103cuse acum, observ\u0103 o notificare care \u00eel anun\u021b\u0103 c\u0103 cineva i-a l\u0103sat un comentariu la postare. Verific\u00e2nd, vede c\u0103 cel care e \u00een asentiment cu el e nimeni altul dec\u00e2t Dumitru Chiriac, care spune urm\u0103torul lucru: ,,Sunt perfect de acord. \u00cen ziua de azi to\u021bi se cred scriitori, mai ales cei lipsi\u021bi de talent.\u201d \u00cen momentul acela tot ce a putut face a fost s\u0103 izbucneasc\u0103 \u00eentr-un r\u00e2s sonor, amuz\u00e2ndu-se copios \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 mai simt\u0103 ur\u0103 pentru rivalul s\u0103u.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Alina Ancu\u021ba \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Lumina slab\u0103 a becului p\u00e2lp\u00e2ia c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, cufund\u00e2nd \u00eenc\u0103perea \u0219i totul din ea \u00eentr-un galben boln\u0103vicios. Pe unul din pere\u021bii scoroji\u021bi de vreme tic\u0103ia un ceas, sp\u0103rg\u00e2nd lini\u0219tea regulat, la fiecare secund\u0103, pentru a nu te l\u0103sa s\u0103 ui\u021bi c\u0103 timpul se scurge. Pe tavan paletele ventilatorului se \u00eenv\u00e2rteau \u00eencet, […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1872,15],"tags":[1883,1873,1115],"class_list":["post-16276","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-89-90","category-proza","tag-alina-ancuta","tag-egophobia-89-90","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-4ew","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16276","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16276"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16276\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16277,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16276\/revisions\/16277"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16276"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16276"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16276"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}