{"id":16284,"date":"2026-06-08T21:19:37","date_gmt":"2026-06-08T19:19:37","guid":{"rendered":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16284"},"modified":"2026-06-08T21:19:37","modified_gmt":"2026-06-08T19:19:37","slug":"cicero-despre-sclavie-moralitate-si-virtute","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16284","title":{"rendered":"Cicero, despre sclavie, moralitate \u0219i virtute"},"content":{"rendered":"

o istorie de buzunar<\/span><\/p>\n

de Ana-Maria Negril\u0103<\/p>\n

De Officiis<\/em> (\u201eDespre \u00eendatoriri\u201d) este un text scris de Marcus Tullius Cicero (106\u201343 \u00ee.Hr.) \u00een anul 44 \u00ee.Hr., \u00een ultimele luni de via\u021b\u0103, \u0219i conceput sub forma unei scrisori adresate fiului s\u0103u, Marcus, la acea vreme student la Atena. Inspirat de ideile stoicilor, Cicero \u00eemparte lucrarea \u00een trei c\u0103r\u021bi, prima \u00een care examineaz\u0103 ceea ce este onorabil \u00een sine, adev\u0103rul, justi\u021bia, curajul \u0219i decen\u021ba, ca fundamente ale datoriei morale, \u00een a doua abordeaz\u0103 ideea de utilitate, de avantaj personal, vorbind despre ascensiunea politic\u0103 \u0219i etica bog\u0103\u021biei \u0219i a influen\u021bei, iar \u00een a treia trateaz\u0103 conflictele aparente dintre onoare \u0219i interes, ajung\u00e2nd la concluzia c\u0103 un lucru imoral nu poate fi cu adev\u0103rat util.<\/p>\n

Cicero respinge ideea aristotelian\u0103 a sclaviei naturale. El vede sclavii ca pe ni\u0219te lucr\u0103tori care trebuie pl\u0103ti\u021bi \u0219i respecta\u021bi pentru munca lor, fiindc\u0103 dreptatea \u0219i legea trebuie s\u0103 se aplice \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 \u0219i celor mari, \u0219i celor mici. \u00cen\u0219el\u0103ciunea nu \u00eenseamn\u0103 viclenie; sclavii sunt v\u00e2ndu\u021bi, cump\u0103ra\u021bi \u0219i mo\u0219teni\u021bi, iar negustorii trebuie s\u0103 dea informa\u021bii despre istoricul acestora: dac\u0103 sunt fugari, dac\u0103 sufer\u0103 de boli sau dac\u0103 au comis furturi, a\u0219a cum un cump\u0103r\u0103tor modern ar vrea s\u0103 \u0219tie dac\u0103 ma\u0219ina pe care vrea s-o achizi\u021bioneze a fost implicat\u0103 \u00eentr-un accident, a avut mai mul\u021bi proprietari sau a fost furat\u0103. Edictele magistra\u021bilor (aediles curules<\/em>), \u00een sec\u021biunea care con\u021bine prevederi despre cump\u0103rarea sclavilor, men\u021bioneaz\u0103 obligativitatea \u00eenregistr\u0103rii \u00een scris a oric\u0103rei boli sau oric\u0103rui defect pe care \u00eel are un sclav \u0219i, de asemenea, dac\u0103 este fugar sau dac\u0103 a fost condamnat pentru vreo infrac\u021biune.[1]<\/a><\/p>\n

Exist\u0103, de altfel, o adev\u0103rat\u0103 \u201e\u0219tiin\u021b\u0103\u201d a v\u00e2nz\u0103rii \u0219i cump\u0103r\u0103rii oamenilor, iar cei care tr\u0103iesc \u00eentr-o societate \u00een care sclavia exist\u0103 \u00eenva\u021b\u0103 repede care este valoarea robilor. Ca oameni moderni, ne este uneori greu s\u0103 \u00een\u021belegem acest lucru, mai ales dac\u0103 nu este vorba despre \u00eensu\u0219iri care s\u0103 \u021bin\u0103 de educa\u021bie, cum este cazul sclavilor care deveneau administratori, secretari, tutori etc. Iat\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 un sclav bun, muncitor, puternic \u0219i docil va avea valoarea lui \u0219i va fi mai scump dec\u00e2t unul care are vicii sau este lene\u0219, sau exist\u0103 riscul s\u0103 fug\u0103, a\u0219a cum scrie \u0219i Pliniu cel T\u00e2n\u0103r \u00een una dintre epistolele lui:<\/p>\n

\u201eDin p\u0103cate, bog\u0103\u021bia acestui p\u0103m\u00eent este diminuat\u0103 din pricina cultivatorilor nevoia\u0219i. C\u0103ci fostul proprietar a tot v\u00eendut uneltele z\u0103logite \u0219i, reduc\u00eend pentru un timp datoriile vechi ale fermierilor, i-a lipsit, \u00een schimb, de mijloace de lucru pentru viitor \u0219i, prin acest neajuns, datoriile vechi au crescut din nou. A\u0219a c\u0103 trebuie s\u0103 le procur sclavi, cu at\u00e2t mai scumpi, cu c\u00e2t vreau s\u0103 fie sclavi mai buni, c\u0103ci nici eu nu am nic\u0103ieri sclavi \u00een lan\u021buri, iar pe aici nimeni nu are.\u201d[2]<\/a><\/p>\n

Un buc\u0103tar bun era mai scump dec\u00e2t un vechil, pentru c\u0103 \u0219tiin\u021ba lui \u00een preg\u0103tirea bucatelor cre\u0219te \u0219i prestigiul st\u0103p\u00eenului, care nu risc\u0103 s\u0103 fie considerat \u201ezg\u00eercit \u0219i necioplit, fiindc\u0103 nu m\u0103 pricep s\u0103 r\u00e2nduiesc cu iscusin\u021b\u0103 un osp\u0103\u021b, fiindc\u0103 nu \u021bin un histrion \u0219i fiindc\u0103 n-am niciun buc\u0103tar dintr-aceia care cost\u0103 mai scump dec\u00eet un vechil.\u201d[3]<\/a><\/p>\n

Cicero tr\u0103ie\u0219te \u00eens\u0103 \u00eentr-o lume \u00een care sclavia este de la sine \u00een\u021beleas\u0103, iar buna lui credin\u021b\u0103 se limiteaz\u0103 la a le asigura condi\u021bii care s\u0103 fie morale, nu la a le reda neap\u0103rat \u0219i libertatea. Totu\u0219i, intr\u0103 \u0219i \u00een tot felul de exerci\u021bii, cum este cel al filosofului stoic Hecaton of Rhodes (sec. II \u00ee.Hr.) despre \u00eendatoriri, pun\u00e2nd \u00eentrebarea: este fapt\u0103 de om cinstit aceea de a nu hr\u0103ni sclavii \u00een timp de mare lips\u0103 de alimente? Hecaton discut\u0103 ambele teze, dar consider\u0103 c\u0103 utilitatea va avea c\u00e2\u0219tig de cauz\u0103 \u00een fa\u021ba umanit\u0103\u021bii. \u201eDe asemenea, Hecaton \u00eentreab\u0103: dac\u0103 trebuie s\u0103 arunci \u00een mare \u00eenc\u0103rc\u0103tura unei cor\u0103bii, oare arunci un cal de pre\u021b sau un sclav care te cost\u0103 foarte pu\u021bin? Aici, \u00een una dintre solu\u021bii, primeaz\u0103 interesul material, iar \u00een cealalt\u0103, umanitatea.\u201d[4]<\/a>\u00a0 Este clar c\u0103 nu exist\u0103 nicio pedeaps\u0103 din partea legii \u00een cazul \u00een care sclavii mor de foame sau sunt arunca\u021bi peste bord, dar Cicero nu discut\u0103 aici despre lege, care d\u0103dea oricum putere st\u0103p\u00e2nului asupra sclavului, ci despre un lucru nedrept, care, chiar dac\u0103 pare util pe moment, nu va fi niciodat\u0103 astfel:<\/p>\n

\u201e\u0218tim c\u0103 Socrate acuza grav pe cei care, pentru prima dat\u0103, au desp\u0103r\u021bit prin cuvinte dou\u0103 domenii \u00een realitate inseparabile. Stoicii erau de aceea\u0219i p\u0103rere cu el. Astfel, ei socoteau c\u0103 ceea ce este moral este \u0219i util \u0219i c\u0103 nu este util ceea ce nu este moral.\u201d [5]<\/a><\/p>\n

Totu\u0219i, \u00een Paradoxa Stoicorum<\/em>, dedicat\u0103 lui Brutus, paradoxul al treilea este c\u0103 \u201etoate faptele rele sunt egale \u0219i toate faptele bune sunt egale.\u201d[6]<\/a> Ideea este c\u0103 faptele morale nu se ierarhizeaz\u0103 dup\u0103 magnitudine sau rezultat, ci toate faptele virtuase au aceea\u0219i valoare moral\u0103 \u00een raport cu virtutea lor, iar toate faptele imorale sunt, moral vorbind, echivalente \u00een gravitate. Totu\u0219i, aduc\u00e2nd \u00een discu\u021bie exemplul a dou\u0103 crime, una fa\u021b\u0103 de un sclav, \u0219i cealalt\u0103 fa\u021b\u0103 de propriul p\u0103rinte, cea fa\u021b\u0103 de rob, dac\u0103 este nedreapt\u0103, constituie o singur\u0103 \u00eenc\u0103lcare a moralei, pe c\u00e2nd cealalt\u0103 va fi mult mai grav\u0103, pentru c\u0103 este \u00eendreptat\u0103 \u00eempotriva unui om fa\u021b\u0103 de care te leag\u0103 datoria de a-i mul\u021bumi pentru faptul c\u0103 te-a crescut, educat, \u021bi-a oferit un loc \u00een cadrul familiei \u0219i patriei. Cicero continu\u0103 \u00eens\u0103 cu argumentele, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 atunci c\u00e2nd judec\u0103m moral o ac\u021biune, trebuie s\u0103 ne uit\u0103m nu la fapt\u0103 \u00een sine, ci la inten\u021bia \u0219i motivele din spatele ei \u0219i c\u0103, \u00een unele situa\u021bii, chiar \u0219i uciderea p\u0103rintelui poate s\u0103 nu fie, din punct de vedere moral, de fapt, o crim\u0103 (de exemplu, c\u00e2nd p\u0103rintele este condamnat la sclavie \u0219i familia \u00ee\u0219i prefer\u0103 moartea pentru a-\u0219i p\u0103stra libertatea). Aici apare o idee interesant\u0103, aceea a sclaviei nu numai ca moarte social\u0103, ci ca moarte \u00een general, ca dispari\u021bie a individului din mediul \u0219i din lumea \u00een care a tr\u0103it.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De altfel, stoicii identificau binele cu frumuse\u021bea moral\u0103 \u0219i, \u00een acela\u0219i fel, r\u0103ul cu lipsa de moralitate. Cicero leag\u0103 utilitatea, de altfel necesar\u0103, de onoare, frumuse\u021be moral\u0103 \u0219i cinste, deci sclavia, nedreptatea social\u0103, \u00een\u0219el\u0103toria \u0219i minciuna nu se potrivesc acestor idealuri. Libertatea este \u00eens\u0103 mental\u0103, nu corporal\u0103, de vreme ce stoicii nu erau interesa\u021bi de lucruri materiale, iar stoicii romani considerau trupul \u0219i mintea dou\u0103 lucruri f\u0103r\u0103 alt\u0103 leg\u0103tur\u0103 \u00eentre ele dec\u00e2t cea evident\u0103, interesul lor fiind \u00eendreptat mai degrab\u0103 c\u0103tre etic\u0103.<\/p>\n

\u00a0Tot \u00een Paradoxa Stoicorum<\/em>, scris\u0103 cu c\u00e2\u021biva ani \u00eenaintea lui De Officiis<\/em>, Cicero declar\u0103 c\u0103 \u201eTo\u021bi \u00een\u021belep\u021bii sunt liberi, iar to\u021bi cei ne\u00een\u021belep\u021bi sunt sclavi.\u201d[7]<\/a>\u00a0 Nu este desigur vorba de o sclavie de facto<\/em>, a unei persoane particulare, ci despre una moral\u0103, de robi ai sim\u021burilor, fiindc\u0103 altfel, Cicero sus\u021bine ideea c\u0103 un \u00een\u021belept trebuie s\u0103 \u00ee\u0219i fac\u0103 datoria dup\u0103 pozi\u021bia pe care o are \u00een societate \u0219i dup\u0103 puteri, adic\u0103 un om poate avea virtute dac\u0103 nu pune baz\u0103 pe lucrurile materiale (\u201evirtutea este suficient\u0103 pentru fericire\u201d din paradoxul al doilea), \u00eens\u0103 va avea \u0219i mai mult\u0103 dac\u0103 \u00ee\u0219i face datoria fa\u021b\u0103 de ceilal\u021bi.<\/p>\n

Pentru romani, societatea era profund ierarhic\u0103, fiecare individ fiind definit prin rela\u021biile sale de dependen\u021b\u0103 (familie, patronaj, cetate), iar ce le datora celorlal\u021bi \u00een cadrul acestor rela\u021bii purta numele de officium<\/em>. De exemplu, un fiu datora officium<\/em> fa\u021b\u0103 de tat\u0103l s\u0103u (respect, ascultare), un client fa\u021b\u0103 de patron (loialitate, sprijin politic), iar un magistrat fa\u021b\u0103 de cetate (administrare corect\u0103). Conceptul este str\u00e2ns legat de ideea de ordine social\u0103 (mos maiorum<\/em>), adic\u0103 tradi\u021bie str\u0103mo\u0219easc\u0103, iar a-\u0219i \u00eendeplini officia<\/em> \u00eensemna ca fiecare s\u0103 men\u021bin\u0103 stabilitatea societ\u0103\u021bii \u0219i s\u0103 respecte normele nescrise ale comunit\u0103\u021bii. Totu\u0219i, de\u0219i perfec\u021biunea moral\u0103 este idealul (virtus<\/em>), oamenii obi\u0219nui\u021bi nu puteau \u00eentotdeauna s\u0103 o ating\u0103, dar fiecare putea \u0219i trebuia s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 officia<\/em>, adic\u0103 datorii \u0219i obliga\u021bii rezonabile, conforme cu ra\u021biunea \u0219i cu binele comun. Cicero spune c\u0103 oamenii trebuie s\u0103 fac\u0103 ceea ce este \u201ejustum et honestum<\/em>\u201d \u00een limitele capacit\u0103\u021bilor lor \u0219i s\u0103 ac\u021bioneze cu pruden\u021b\u0103 \u0219i sim\u021b civic (De Officiis<\/em>, I, 33-34). Ideea reflect\u0103 adaptarea stoicismului grec (\u00een special a lui Panaetius) la contextul roman, \u00een sensul c\u0103 virtutea absolut\u0103 exist\u0103 doar la nivel ideatic, \u00eens\u0103 practicarea obliga\u021biilor morale concrete este accesibil\u0103 tuturor oamenilor.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Sclavii talenta\u021bi sunt c\u0103uta\u021bi \u0219i au \u0219ans\u0103 la o via\u021b\u0103 mai bun\u0103, dup\u0103 cum rezult\u0103 tot din scrisorile lui Cicero, care se \u00eendoie\u0219te c\u0103 \u00een Britania s-ar putea g\u0103si sclavi cultiva\u021bi, \u201ecu talente literare sau muzicale\u201d[8]<\/a>, oferindu-ne astfel un criteriu dup\u0103 care erau evalua\u021bi sclavii \u00een societatea roman\u0103. Cicero, care se pare c\u0103 era un st\u0103p\u00e2n bun dup\u0103 standardele vremii, \u00ee\u0219i recompenseaz\u0103 sclavii credincio\u0219i eliber\u00e2ndu-i dup\u0103 ce \u0219i-au dovedit vrednicia, iar \u00een scrisorile c\u0103tre Titus Pomponius Atticus (cca 110-32 \u00ee.Hr.), unul dintre prietenii lui, apar semne c\u0103 \u021binea la robii pe care \u00eei avea \u0219i c\u0103 se interesa de bun\u0103starea lor:<\/p>\n

\u201eNu cred c\u0103 mai am alte ve\u0219ti pentru tine: \u0219i \u00eemi pare r\u0103u s\u0103 spun c\u0103 am fost destul de tulburat \u00een timp ce scriam. Lectorul meu, Sositheus, un om \u00eenc\u00e2nt\u0103tor, a murit; \u0219i sunt mai afectat de asta dec\u00e2t ar presupune cineva c\u0103 a\u0219 fi la moartea unui sclav.\u201d (Att.I.12)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De asemenea, se arat\u0103 \u00eengrijorat de boala unui alt sclav al s\u0103u, Tiro, care r\u0103m\u0103sese la Issus ca s\u0103 se \u00eengrijeasc\u0103. Cicero prime\u0219te o scrisoare \u00een care afl\u0103 c\u0103 Tiro (Tullius Tiro) s-a \u00eentremat, lucru care \u00eel bucur\u0103 \u0219i pe care \u00eel men\u021bioneaz\u0103 \u0219i lui Atticus, care \u00eel cunoa\u0219te pe t\u00e2n\u0103r (Att.VI.7-8). De acest Tiro \u00eel leag\u0103 o afec\u021biune real\u0103, pentru c\u0103 \u00eel elibereaz\u0103 devreme \u0219i \u00eel face omul lui de \u00eencredere, cel care nu numai c\u0103 ac\u021bioneaz\u0103 \u00een interesul lui, ci \u00eel ajut\u0103 \u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i preg\u0103teasc\u0103 discursurile. Dup\u0103 moartea st\u0103p\u00e2nului s\u0103u, Tiro se \u00eengrije\u0219te de manuscrisele acestuia \u0219i \u00eei scrie biografia.<\/p>\n

Deci, pentru Cicero, adev\u0103rata libertate nu depinde de statutul juridic, ci de st\u0103p\u00e2nirea de sine \u0219i de respectarea datoriei morale. Totu\u0219i, \u00eentre acest ideal filosofic \u0219i realitatea sclaviei romane r\u0103m\u00e2ne o distan\u021b\u0103 pe care nici el nu \u00eencearc\u0103 s\u0103 o dep\u0103\u0219easc\u0103, \u00eens\u0103 tocmai aceast\u0103 tensiune ofer\u0103 textelor sale profunzime \u0219i face ca reflec\u021biile sale despre sclavie, virtute \u0219i responsabilitate s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 relevante \u0219i ast\u0103zi.<\/p>\n

#<\/p>\n

Note<\/p>\n

[1]<\/a> Gellius, A. (1927) Attic Nights. Translated by J.C. Rolfe. London: William Heinemann, cartea IV. II. 1\u20139.<\/p>\n

[2]<\/a> Plinius cel T\u00e2n\u0103r, Opere complete, Editura Univers, 1977, III, 19, p. 115\u2013116.<\/p>\n

[3]<\/a> Sallustius Crispus, G. (1962) R\u0103zboiul cu Iugurtha. \u00cen: Proza istoric\u0103 latin\u0103. Bucure\u0219ti: Editura pentru Literatur\u0103 Universal\u0103, p. 105 (cap. 85).<\/p>\n

[4]<\/a> Cicero, M.T., 1957. Despre \u00eendatoriri [De Officiis]. Bucure\u0219ti: Editura \u0218tiin\u021bific\u0103. Cartea III, capitolul XXIII<\/p>\n

[5]<\/a> Cicero, De Officiis, Cartea III, III.<\/p>\n

[6]<\/a> Cicero (1895) \u2018Paradoxa Stoicorum: Paradox III\u2019, \u00een Cicero\u2019s Three Books of Offices, or Moral Duties. Trad. C.R. Edmonds. New York: Harper & Brothers,<\/p>\n

[7]<\/a> Cicero (1895) \u2018Paradoxa Stoicorum: Paradox V\u2019, \u00een Cicero\u2019s Three Books of Offices, or Moral Duties. Trad. C.R. Edmonds. New York: Harper & Brothers,<\/p>\n

[8]<\/a> Cicero, M. T. (1919) Letters to Atticus, vol. I. London: William Heinemann (Loeb Classical Library), IV. 17<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

o istorie de buzunar de Ana-Maria Negril\u0103 De Officiis (\u201eDespre \u00eendatoriri\u201d) este un text scris de Marcus Tullius Cicero (106\u201343 \u00ee.Hr.) \u00een anul 44 \u00ee.Hr., \u00een ultimele luni de via\u021b\u0103, \u0219i conceput sub forma unei scrisori adresate fiului s\u0103u, Marcus, la acea vreme student la Atena. Inspirat de ideile stoicilor, Cicero \u00eemparte lucrarea \u00een trei […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[8,1872,1298],"tags":[1255,1113,1873,1301],"class_list":["post-16284","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-89-90","category-o-istorie-de-buzunar","tag-ana-maria-negrila","tag-critica","tag-egophobia-89-90","tag-o-istorie-de-buzunar"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-4eE","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16284","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16284"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16284\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16285,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16284\/revisions\/16285"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16284"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16284"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16284"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}