de Rodica Bretin<\/p>\n
\u00a0<\/strong>\u00cen vacan\u0163a de var\u0103 am petrecut dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de neuitat la Costine\u015fti<\/em>. Am \u015fters de<\/em> neuitat<\/em>; dac\u0103 nu mi-a\u015f fi adus aminte, atunci n-a\u015f fi scris nimic. La mare m-am dus \u00eempreun\u0103 cu mama. Pe tata, \u015feful lui nu l-a l\u0103sat s\u0103 plece, fiind mult de lucru la contabilitate.<\/em><\/p>\n August nu era deloc o lun\u0103 de v\u00e2rf, iar domnul R\u0103dulescu \u00eei l\u0103sa pe to\u0163i s\u0103 \u00ee\u015fi ia concediu c\u00e2nd voiau. De fapt, n-aveam bani ca s\u0103 plec\u0103m to\u0163i trei. \u00cens\u0103 cum era s\u0103 m\u0103rturisesc asta? Unele lucruri pot fi spuse \u00eentr-o compunere pe care o ascult\u0103 tovar\u0103\u015fa \u015fi toat\u0103 clasa, altele nu. Ce puteam scrie f\u0103r\u0103 probleme? Despre apusuri \u015fi r\u0103s\u0103rituri de foc, valuri cu creste de spum\u0103 ce \u00ee\u0163i lingeau gleznele ca ni\u015fte c\u0103\u021bei credincio\u015fi \u2013 compara\u0163ia a venit de la sine. Eram mul\u0163umit\u0103 de felul cum m\u00e2nuiam cuvintele, fiindc\u0103 marea… Marea era magic\u0103!<\/p>\n Mi se lipeau privirile de ea de c\u00e2nd o z\u0103ream pe geamul pr\u0103fuit al compartimentului, \u00een trenul ce trecuse de Podul de la Cernavod\u0103, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 Dun\u0103rea \u015fi prinz\u00e2nd vitez\u0103 ca s\u0103 nu \u00eent\u00e2rzie la \u00eent\u00e2lnirea cu marea. Apoi z\u0103ream Lacul Techirghiol, iar inima \u00eemi zv\u00e2cnea \u00een piept: gata, am ajuns! Coboram geamul \u015fi a\u015f fi scos capul precum domnul Goe, dac\u0103 nu m\u0103 izbea un iz de pucioas\u0103 \u015fi-apoi vederea dracilor m\u00e2nji\u0163i cu n\u0103mol din cap p\u00e2n\u0103-n picioare. M\u0103 tr\u0103geam \u00eenapoi \u00een compartiment, \u00eenchiz\u00e2nd ochii; dar pleoapele nu erau \u015fterg\u0103toare de parbriz \u015fi imaginea st\u0103ruia o vreme, la fel ca amintirea unui loc aflat nu departe de Bra\u015fov, B\u0103ile Per\u015fani.<\/p>\n Bunica mergea acolo \u00een fiecare var\u0103, s\u0103 se trateze de reumatism. O dat\u0103 m\u0103 luase cu ea \u015fi m\u0103 l\u0103sasem dus\u0103, ne\u015ftiind ce m\u0103 a\u015fteapt\u0103. C\u0103 m-am pomenit \u00eenconjurat\u0103 de ceata demonilor b\u0103l\u0103ci\u0163i \u00een pucioas\u0103, mai treac\u0103-mearg\u0103. Dar c\u00e2nd bunica, \u00eempins\u0103 de Scarao\u0163chi \u015fi de bune inten\u0163ii, a vrut s\u0103 m\u0103 m\u00e2njeasc\u0103 cu m\u00e2lul ur\u00e2t mirositor, am fugit de parc\u0103 voia s\u0103 toarne pe mine asfalt fierbinte; n-a fost chip s\u0103 m\u0103 conving\u0103 de binefacerile n\u0103molului.<\/p>\n La Techirghiol, sta\u0163ia de sud a iadului, trenul oprise doar c\u00e2teva minute. Noi \u015fi al\u0163i c\u0103l\u0103tori am cobor\u00e2t o jum\u0103tate de or\u0103 mai t\u00e2rziu \u00een gara Costine\u015fti-sat, pe pietri\u015ful ce \u0163inea loc de peron. \u00cenainte s\u0103 facem vreun pas, un val de oferte, care de care mai ademenitoare, s-a spart peste capetele noastre. Cas\u0103 \u015fi mas\u0103 la pre\u0163uri pentru orice buzunar! Rochia mamei n-avea buzunare, a\u0219a cum prin portofelul ei nu fo\u015fneau prea multe h\u00e2rtii.<\/p>\n \u2013 Pensiune cu mic dejun! Mai ieftin nu se poate! La hotel ave\u0163i vedere, la mine lapte \u015fi miere! auzeam din toate p\u0103r\u0163ile.<\/p>\n Nu \u015ftiam pe cine s\u0103 alegem, c\u00e2nd o s\u0103teanc\u0103 trupe\u015f\u0103 i-a \u00eembr\u00e2ncit la o parte pe ceilal\u021bi localnici din comitetul de primire.<\/p>\n \u2013 Haide\u0163i la tu\u015fa Florica!<\/p>\n Nu fusese o \u00eentrebare; ne-a \u00eenh\u0103\u0163at bagajele, duc\u00e2ndu-le ca pe nimic, iar noi ne-am luat dup\u0103 ea, abia izbutind s\u0103 \u0163inem pasul. \u00cen loc de taxiuri, \u00een spatele g\u0103rii a\u015fteptau \u0219arete, ni\u0219te c\u0103ru\u0163e cu dou\u0103 ro\u021bi. A tu\u015fei Florica era ultima din \u015fir, iar cat\u00e2rul cenu\u015fiu adormise de-a-n picioarelea, cu botul v\u00e2r\u00e2t \u00een traista cu ov\u0103z. Viitoarea noastr\u0103 gazd\u0103 a azv\u00e2rlit valizele \u00een spate, apoi s-a suit pe capr\u0103 \u015fi a scuturat de h\u0103\u0163uri, s\u0103 trezeasc\u0103 animalul din picoteal\u0103. Mama m-a s\u0103ltat \u00een \u0219areta ce pornise deja, urc\u00e2ndu-se repede l\u00e2ng\u0103 mine.<\/p>\n Satul nu era departe de gar\u0103. Dac\u0103 n-aveam bagaje am fi putut merge pe jos p\u00e2n\u0103 la turma caselor cu ziduri din chirpici \u2013 un amestec de lut, paie \u015fi b\u0103legar uscat la soare. \u00cen loc s\u0103 fie acoperite cu \u0163igle, acoperi\u015furile erau din \u015findril\u0103 \u015fi, mai nou, dintr-o tabl\u0103 ce ruginise \u00een aerul s\u0103rat. Casa tu\u015fei Florica nu p\u0103rea mai ar\u0103toas\u0103 dec\u00e2t altele; ba dimpotriv\u0103. Ar\u0103ta ca o \u00eencruci\u015fare \u00eentre un bordei de pe vremea turcilor \u015fi o colib\u0103 pesc\u0103reasc\u0103 acoperit\u0103 cu stuf. Se l\u0103sase \u00eentr-o r\u00e2n\u0103, cu un perete mai str\u00e2mb dec\u00e2t turnul din Pisa \u015fi ceilal\u0163i \u0163inu\u0163i \u00een picioare numai de straturile de var. Camera \u00eenchiriat\u0103 nou\u0103 era singura cu podeaua din sc\u00e2nduri \u00een loc de p\u0103m\u00e2nt. U\u015f\u0103 n-avea, doar o perdea de m\u0103rgele ce clinc\u0103neau de c\u00e2te ori treceai pragul. Gazda schimbase a\u015fternuturile, \u00eens\u0103 ni\u015fte pete cafenii nu se d\u0103duser\u0103 luate la sp\u0103lat.<\/p>\n \u2013 Plo\u015fni\u0163e, ne-a l\u0103murit \u00eendatoritoare. Tot litoralul e plin de ele, p\u00e2n\u0103 \u015fi hotelurile de lux din Mamaia.<\/p>\n Am crezut-o pe cuv\u00e2nt, ce era s\u0103 facem? \u00cen afar\u0103 de dormitorul familiei, o buc\u0103t\u0103rie de var\u0103 \u015fi camera de \u00eenchiriat, pensiunea tu\u015fei Florica avea o verand\u0103 umbrit\u0103 de vi\u0163\u0103 de vie \u0219i, bine\u00een\u021beles, curtea. Acolo erau f\u00e2nt\u00e2na cu scripete, grajdul cat\u00e2rului, un p\u0103tul cu porumb din nuiele \u00eempletite, cote\u0163ul din pari pentru p\u0103s\u0103rile de curte, cu\u015fca c\u00e2inelui \u015fi o gr\u0103din\u0103 de zarzavat \u00een fundul c\u0103reia se pitise veceul. Prin ograd\u0103 mi\u0219unau or\u0103t\u0103niile, g\u0103ini \u0219i ra\u021be. Tot \u00eentre hotarele ei am f\u0103cut cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu un porc, dou\u0103 capre, un dul\u0103u at\u00e2t de b\u0103tr\u00e2n \u00eenc\u00e2t uitase s\u0103 latre \u015fi un pisoi ro\u0219cat ce dormea \u00eencol\u0103cit pe prisp\u0103. Gospod\u0103ria aceea \u00eemi amintea de a bunicii, constatare care m-a \u00eemp\u0103cat cu situa\u0163ia, mai ales dup\u0103 ce motanul Hercule \u015fi-a \u00eentrerupt siesta ca s\u0103 se frece de picioarele mele.<\/p>\n Mama nu p\u0103rea gr\u0103bit\u0103 s\u0103 despacheteze, c\u00e2nd gazda s-a ivit din buc\u0103t\u0103rie cu un platou de hamsii \u015fi guvizi \u00eentr-o m\u00e2n\u0103, cu o tigaie de cartofi pr\u0103ji\u0163i \u00een alta. Una-dou\u0103 a pus masa pe verand\u0103, iar p\u00e2n\u0103 ne-am a\u015fezat \u00een jurul ei, sub umbrar, a ap\u0103rut \u015fi st\u0103p\u00e2nul casei, \u00eentors de la pescuit cu plasa plin\u0103. C\u00e2nd a dat cu ochii de oaspe\u0163i, s-a luminat la chip. Puteam s\u0103-i stric\u0103m omului bucuria? \u015ei-apoi, tu\u015fa Florica s-a dovedit o buc\u0103t\u0103reas\u0103 cum n-avea vreun hotel pe litoral. \u015etiuc\u0103 afumat\u0103, creve\u0163i cu usturoi, crem\u0103 de macrou, dorad\u0103 la gr\u0103tar \u015fi mai ales bor\u015f pesc\u0103resc ca la ea n-am mai m\u00e2ncat de-atunci. Nici nu ne-a luat vreun ban \u00een plus fa\u0163\u0103 de c\u00e2t ceruse pentru camer\u0103. Gata, r\u0103m\u00e2nem!<\/em> a fost \u00een\u0163elesul privirii schimbate \u00eentre mine \u015fi mama dup\u0103 ce am gustat pl\u0103cinta dobrogean\u0103 abia scoas\u0103 din cuptor.<\/p>\n \u015ei-am r\u0103mas.<\/p>\n Chiar din prima noapte, am fost vizitate de ni\u015fte veri\u015foare ale purecilor de care ne-am fi lipsit… A doua zi am scos din valiz\u0103 ce era mai important: costumele de baie \u0219i prosoapele! Marea ne a\u015ftepta, r\u0103bd\u0103toare, numai pe noi. La cap\u0103tul drumeagului ce ne scotea din sat, am dat peste un golfule\u0163 pustiu unde am \u00eentins cear\u015faful, fix\u00e2ndu-l pe nisip cu patru bolovani. Plaja era toat\u0103 a noastr\u0103! M\u0103 sim\u0163eam ca Robinson Crusoe, naufragiat pe o insul\u0103 netrecut\u0103 pe vreo hart\u0103. La Costine\u015fti-sat, departe de viermuiala din sta\u0163iunile de la sud, g\u0103seai \u00eenc\u0103 locuri ca acela; s\u0103lbatice, neschimbate de la \u00eenceputul lumii. Nisip f\u0103r\u0103 capace de bere, copaci de care nu erau ag\u0103\u0163ate difuzoare, un orizont f\u0103r\u0103 geamanduri \u2013 fiindc\u0103 \u00een ape \u00eenotau doar pe\u015fti. Puteai s\u0103 ascul\u0163i c\u00e2t pofteai glasurile m\u0103rii. C\u00e2nd murmurul valurilor era \u00eentrerupt, o f\u0103cea un \u0163ip\u0103t de pesc\u0103ru\u015f, nu un \u0163\u00e2nc url\u00e2nd dup\u0103 \u00eenghe\u0163at\u0103. Iar dac\u0103 r\u0103m\u00e2neai cu ochii \u00een zarea topit\u0103 \u00een albastrul M\u0103rii Negre, nu te trezea la realitate o minge primit\u0103 \u00een cap.<\/p>\n A\u015fa cum nu exist\u0103 paradis f\u0103r\u0103 un \u015farpe, col\u0163ul nostru de rai avea ni\u015fte neajunsuri; \u00eent\u00e2i, nisipul nu era fin ca la Mangalia, ci pres\u0103rat cu scoici ascu\u0163ite. \u015ei? Mergeam \u00een \u015flapi p\u00e2n\u0103 la mal, iar mama m\u0103 a\u015ftepta cu ei \u00een m\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ie\u015feam din ap\u0103. Acolo, alt\u0103 belea, fundul m\u0103rii era plin de pietre lunecoase pe care trebuia s\u0103 p\u0103\u015fe\u015fti cu luare-aminte, mai ales dac\u0103 nu \u015ftiai s\u0103 \u00eeno\u0163i \u2013 ca mine. Scoicile, bolovanii, musculi\u0163ele ce invadau uneori v\u0103zduhul, ori algele aduse \u00een c\u00e2te o diminea\u0163\u0103 pe \u0163\u0103rm erau nepl\u0103ceri m\u0103runte, la fel ca mu\u015fc\u0103turile g\u00e2ng\u0103niilor din a\u015fternuturile tu\u015fei Florica.<\/p>\n \u00cens\u0103 a treia zi de la venirea \u00een Costine\u015fti am stat prea mult la plaj\u0103, s\u0103 lu\u0103m<\/em> tot soarele<\/em>, cum am f\u0103cut seara haz de necaz. Ne \u00eenro\u015fiser\u0103m pe umeri \u015fi pe spate, iar de insola\u0163ie nu mai zic, n-am ratat-o nici pe-asta. Mama a cump\u0103rat ni\u015fte borc\u0103nele cu iaurt de la alimentara din sat \u015fi l-am folosit drept crem\u0103.<\/p>\n A doua zi soarele f\u0103g\u0103duia o diminea\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 nori, c\u00e2nd p\u00e2n\u0103 \u015fi briza \u00ee\u015fi \u0163ine r\u0103suflarea, \u015fi o amiaz\u0103 cu apa m\u0103rii cald\u0103 ca \u00eentr-o piscin\u0103. Tentant, nu? Totu\u015fi, am luat greaua decizie: facem pauz\u0103 la bronzat. Dar unde s\u0103 ne ducem? \u00cen Costine\u015fti nu erau magazine, cinematograf, vreo cofet\u0103rie. Parc\u0103 nu ne venea s\u0103 ridic\u0103m degeaba sub t\u0103lpi praful de pe uli\u0163e, l\u0103trate de c\u00e2inii din cur\u0163i, d\u00e2nd bine\u0163e \u00een dreapta \u015fi-n st\u00e2nga babelor ce scoteau capul de dup\u0103 uluci.<\/p>\n Tu\u015fa Florica n-avea televizor, nici radio. Nu-mi adusesem vreo carte de citit, iar c\u00e2nd am rugat-o pe gazda noastr\u0103 s\u0103 \u00eemi \u00eemprumute una, mi-a dat o revist\u0103 Cinema<\/em> de-acum un an, din care rupea foi ca s\u0103 aprind\u0103 focul \u00een cuptor… Ograda o explorasem, cu rezultate dezam\u0103gitoare. C\u00e2inele era prea b\u0103tr\u00e2n s\u0103-i mai ard\u0103 de joac\u0103, motanul prea lene\u015f. De c\u00e2nd citisem \u00een Amintiri din copil\u0103rie<\/em> despre caprele r\u00e2ioase ale Irinuc\u0103i priveam cu suspiciune tot neamul lor. G\u0103inile \u015fi ra\u0163ele erau de decor, singurul animal interesant din curte fiind porcul. Nu mai v\u0103zusem unul care s\u0103 m\u0103n\u00e2nce pe\u015fte \u2013 \u015fi nu oricum. C\u00e2nd primea un guvid \u00eel h\u0103p\u0103ia \u00eentr-o clip\u0103, scuip\u00e2nd scheletul \u00eentreg. Un spectacol de circ! Prima dat\u0103 nu mi-a venit s\u0103 cred. \u00cens\u0103 orice noutate se toce\u015fte, a\u015fa cum pe\u015ftele cel mare al plictiselii \u00eel \u00eenghite pe cel mic.<\/p>\n Vedeam la orizont o zi pierdut\u0103, noroc cu mama care a venit cu ideea salvatoare. Mergem la Constan\u0163a! Nu era departe, un autobuz ne-a l\u0103sat acolo \u00een mai pu\u0163in de o or\u0103.<\/p>\n Ne-am dus \u00eent\u00e2i s\u0103 vedem Cazinoul, cu marea din spatele lui zb\u00e2rlind creste de valuri. Mama citise \u00een Magazin istoric<\/em> despre palatul-far \u0219i mi-a spus ce \u00eei r\u0103m\u0103sese \u00een minte: pe vremuri, oamenii treceau pragul saloanelor aurite ca s\u0103 \u00ee\u015fi \u00eencerce norocul la pocher sau la rulet\u0103. Unii intrau boga\u021bi \u015fi ie\u015feau s\u0103raci, destui ajung\u00e2nd s\u0103 \u00ee\u015fi trag\u0103 un glon\u021b \u00een cap ori s\u0103 se arunce de pe falez\u0103 \u00een pr\u0103pastia de ape.<\/p>\n \u2013 De ce jucau dac\u0103 erau deja plini de bani?<\/p>\n La asta, n-a \u015ftiut ce s\u0103 \u00eemi r\u0103spund\u0103. Am \u00eentors spatele cl\u0103dirii, acum a ONT-ului, lu\u00e2nd-o pe unul dintre bulevardele care duceau spre centru. C\u00e2nd ajungea \u00eentr-un ora\u015f necunoscut, mama nu se complica cu h\u0103r\u0163i sau ghiduri turistice. O lua la \u00eent\u00e2mplare \u015fi, dac\u0103 se r\u0103t\u0103cea, oprea un localnic ca s\u0103-l \u00eentrebe. Unii \u015ftiau ce caut\u0103, al\u0163ii o \u00eendrumau aiurea, dar tot ajungea \u00een cele din urm\u0103 unde voia, iar ocoli\u015furile aveau farmecul lor. Asta dac\u0103 nu trebuia s\u0103 ajungi undeva la or\u0103 fix\u0103. Dar cine se gr\u0103be\u015fte \u00een concediu? A\u015fa c-am r\u0103t\u0103cit pe str\u0103du\u0163e, am t\u00e2nd\u0103lit \u00een fa\u0163a c\u00e2te unei vitrine, iar eu m-am uitat minute bune la un afi\u015f tare frumos. Angelica, marchiza \u00eengerilor<\/em>, cu Mich\u00e8le Mercier scria acolo, iar mai jos, interzis sub 14 ani<\/em>. Filme de-astea puteam s\u0103<\/em> nu v\u0103d<\/em> \u015fi la Bra\u015fov! Mai aveam cinci ani p\u00e2n\u0103 la paisprezece, o ve\u015fnicie. Mama \u00eemi auzise g\u00e2ndul, fiindc\u0103 mi-a repetat vorbele bunicii.<\/p>\n \u2013 Cine n-are r\u0103bdare, nu \u015ftie ce pierde.<\/p>\n Noi \u00eens\u0103, g\u0103siser\u0103m ceva: un bazar. D\u00e2nd col\u0163ul unei str\u0103zi ne-am pomenit \u00eentr-un labirint de tarabe unde v\u00e2nz\u0103torii te \u00eembiau cu tot ce vrei \u015fi mai ales cu lucruri de care n-aveai neap\u0103rat\u0103 nevoie. P\u0103l\u0103rii de paie, sandale cu talpa de plut\u0103, curele cu \u0163inte, saco\u015fe din rafie de purtat pe um\u0103r, fuste \u00eenflorate, bluze cu m\u00e2neci largi, casete de sidef, br\u0103\u0163\u0103ri \u015fi coliere din scoici, medalioane cu stele de mare, bro\u015fe din corali \u2013 toate umpleau tarabele \u00eentr-un talme\u015f-balme\u015f ispititor. Am intrat hot\u0103r\u00e2te s\u0103 ne uit\u0103m, nu s\u0103 arunc\u0103m banii, \u00eens\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 n-am rezistat tenta\u0163iei. Mama \u015fi-a cump\u0103rat o e\u015farf\u0103 de m\u0103tase, iar pentru mine un inel cu camee \u015fi profilul unei fete ce \u00eemi sem\u0103na.<\/p>\n De la o dughean\u0103 am luat ni\u015fte pr\u0103jituri cum nu mai m\u00e2ncasem vreodat\u0103, baclavale \u015fi sarailii. Se lipeau \u00eent\u00e2i de cerul gurii, cleioase ca ni\u015fte melci ce \u00eenotaser\u0103 \u00een sirop, apoi lunecau pe g\u00e2t. Prea mult\u0103 miere, am decis la prima \u00eenghi\u0163itur\u0103. A doua mi-a schimbat g\u00e2ndul: dulci, dar bune!<\/p>\n Cum \u0163ineau de foame, am s\u0103rit peste masa de pr\u00e2nz, continu\u00e2nd s\u0103 batem str\u0103zile pe unde ne purtau pa\u015fii. Constan\u0163a era la patru sute de kilometri de Bra\u015fov, o noapte de mers cu trenul. \u015ei totu\u015fi, uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00een vitrinele magazinelor, parc\u0103 eram pe strada Republicii. Acelea\u015fi haine \u015fi pantofi, vase de ceramic\u0103 \u015fi gablon\u0163uri umpleau rafturile… De-at\u00e2ta mers m\u0103 dureau picioarele \u015fi eram convins\u0103 c\u0103 ne r\u0103t\u0103ciser\u0103m de-a binelea, c\u00e2nd am z\u0103rit c\u00e2rdul autobuzelor pr\u0103fuite din autogar\u0103.<\/p>\n Mama ne adusese unde trebuia, la fel de priceput\u0103 ca o c\u0103l\u0103uz\u0103 indian\u0103! Ne-am suit f\u0103r\u0103 s\u0103 trecem pe la caserie \u2013 aveam bilete dus-\u00eentors! Patruzeci de minute mai t\u00e2rziu coboram la Costine\u015fti-sat, unde tu\u015fa Florica umpluse masa de sub umbrar cu bun\u0103t\u0103\u0163i: creve\u0163i cu sos de ro\u015fii, dorad\u0103 la cuptor \u015fi salat\u0103 oriental\u0103. Am dat gata tot din farfurie \u015fi, a doua zi \u00een zori, eram \u00een golful nostru, gata de bronzat \u015fi b\u0103l\u0103cit.<\/p>\n La mare timpul trece \u00een zbor, purtat pe aripi de pesc\u0103ru\u015fi. A venit cea din urm\u0103 amiaz\u0103, c\u00e2nd mi-am luat r\u0103mas bun de la nisip \u015fi valuri. \u00cemi p\u0103rea r\u0103u s\u0103 plec, a\u015f mai fi r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vacan\u0163ei. <\/em><\/p>\n Nu era adev\u0103rat, \u00eens\u0103 \u00eenv\u0103\u0163asem s\u0103 nu dezv\u0103lui totul \u00eentr-o compunere. Unele am\u0103nunte e bine s\u0103 fie l\u0103sate pe dinafar\u0103. \u015ei ce era s\u0103 scriu? Fusese frumos la Costine\u015fti, dar… Dup\u0103 at\u00e2tea mese cu pe\u015fte, \u00eemi cre\u0219teau solzi pe spinare. Dup\u0103 at\u00e2tea b\u0103i \u00een mare, sarea \u00eemi intrase p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een porii pielii. De nisip nu mai zic: \u00eemi fo\u015fnea \u00een p\u0103r, m\u0103 acoperea ca o crust\u0103, mi se lipea de n\u0103ri, \u00eemi scr\u00e2\u015fnea \u00eentre din\u0163i. \u00cencepusem s\u0103 visez cada de acas\u0103, plin\u0103 cu ap\u0103 cald\u0103 \u015fi spum\u0103 de \u015fampon, nu de valuri.<\/p>\n Tata ne-a luat de la gar\u0103, iar pe masa din sufragerie ne a\u015ftepta un co\u015f plin cu toate fructele verii. <\/em>Asta era adev\u0103rat, a\u015fa fusese. \u015ei suna ca o \u00eencheiere potrivit\u0103 unei compuneri de zece.<\/p>\n C\u00e2nd punea nota, tovar\u0103\u015fa o trecea \u00eent\u00e2i \u00een catalog. M-a chemat apoi la catedr\u0103 \u0219i n-am a\u015fteptat s\u0103 \u00eemi zic\u0103 de dou\u0103 ori. I-am \u00eentins carnetul, deschis la pagina care trebuia, dar \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea l-a r\u0103sfoit, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd apoi aplecat\u0103 asupra foilor. C\u00e2t \u00eei luau s\u0103 scrie ni\u0219te cifre, unu \u015fi zero, plus zece scris cu litere \u00een parantez\u0103?<\/p>\n Nu asta trecuse \u00een carnet, ci trei r\u00e2nduri la rubrica de observa\u0163ii, prin care \u00eel chema pe tata la \u015fcoal\u0103. Pe el \u015fi nu pe mama ca de obicei… C\u00e2t de str\u00e2mb c\u0103lcasem de data asta? Ca s\u0103 aflu am a\u015fteptat, cu ner\u0103bdare \u015fi nu prea, \u00eent\u00e2lnirea de vineri seara cu p\u0103rin\u0163ii \u015fcolarilor lua\u0163i \u00een colimator \u00een s\u0103pt\u0103m\u00e2na ce tocmai se \u00eencheiase.<\/p>\n C\u00e2nd s-a \u00eentors acas\u0103 de pe strada Cri\u015fan, tata era negru de sup\u0103rare. Mi-a cerut compunerea \u015fi a citit-o cu luare-aminte. La sf\u00e2r\u015fit, se mai \u00eenseninase.<\/p>\n \u2013 N-ai scris despre caprele r\u00e2ioase, plo\u015fni\u0163e \u015fi veceul din fundul gr\u0103dinii…<\/p>\n Mai tunsesem din m\u0103r\u0103cinii, urzicile \u015fi buruienile realit\u0103\u0163ii. Trebuia s\u0103 le las?<\/p>\n \u2013 Am scos ce strica poezia m\u0103rii.<\/p>\n \u2013 Bine ai f\u0103cut! Trebuia s\u0103 cenzurezi mai mult partea social\u0103. Cu totul.<\/p>\n \u015ei tata mi-a povestit \u00eent\u00e2lnirea de la \u015fcoal\u0103. Tovar\u0103\u015fa monologase \u00eendelung despre specula \u015fi evaziunea fiscal\u0103 pe care p\u0103rin\u0163ii mei, mai ales mama, le \u00eencurajau cu incon\u015ftien\u0163\u0103. Cum adic\u0103 st\u0103tuser\u0103m \u00een gazd\u0103? Nu se g\u0103seau locuri la hotelurile de pe litoral? Ce educa\u0163ie primea copilul cu asemenea atitudine retrograd\u0103?<\/p>\n Biletele prin sindicat se d\u0103deau activi\u015ftilor sau celor cu<\/em> pile<\/em>. \u00cen loc s\u0103 \u00eei spun\u0103 asta, tata \u00eenghi\u0163ise morala, promi\u0163\u00e2nd c\u0103 va \u00eendrepta lucrurile pe f\u0103ga\u015ful cel bun. Iar la sf\u00e2r\u015fit o complimentase pe \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea noastr\u0103 pentru vigilen\u0163\u0103 \u015fi spirit civic. \u00cemi \u015fi \u00eenchipuiam chipul tovar\u0103\u015fei \u00eembl\u00e2nzindu-se, f\u0103r\u0103 s\u0103 vad\u0103 \u00een ni\u0219te vorbe chibzuite cu grij\u0103 altceva dec\u00e2t sincer\u0103 admira\u0163ie.<\/p>\n Era mul\u0163umit de cum cosmetizasem asperit\u0103\u0163ile vie\u0163ii, chiar dac\u0103 nu destul… Apoi am vorbit despre altele \u0219i, dintr-una \u00eentr-alta, mi-a deslu\u015fit diferen\u0163a \u00eentre o povestire dup\u0103 un fapt petrecut de-adev\u0103ratelea \u0219i una fantastic\u0103, ie\u0219it\u0103 din mintea autorului. Prima seam\u0103n\u0103 cu o fotografie, a doua cu un tablou. \u00centr-una spui totul a\u0219a cum a fost, de parc\u0103 ai scrie \u00eentr-un caiet gata liniat. \u00cen cealalt\u0103 inventezi oameni, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, tot ce vrei. Acolo z\u0103pada poate fi neagr\u0103, iar ploaia s\u0103 se reverse din lacuri \u00een nori.<\/p>\n Caprele aveau blana ca m\u0103tasea, iar dul\u0103ul cel b\u0103tr\u00e2n nu st\u0103tea \u00een lan\u0163, s\u0103rea ca o c\u0103pri\u0163\u0103 \u015fi ne jucam toat\u0103 ziua \u00een curtea pensiunii de la Casa Sindicatelor.<\/em><\/p>\n \u2013 Puteam s\u0103 scriu a\u015fa \u00een compunere?<\/p>\n \u015etiind pe unde m\u0103 duce mintea \u015fi c\u00e2t de departe, tata a cl\u0103tinat din cap.<\/p>\n \u2013 Numai at\u00e2ta vreme c\u00e2t are logic\u0103. \u015ei ni\u015fte legi pe care s\u0103 le urmezi pas cu pas.<\/p>\n Nu pricepeam. De ce s\u0103 inventez noi reguli, c\u00e2nd abia sc\u0103pasem de cele vechi? \u015ei, din senin \u0219i pe nea\u0219teptate, m-a fulgerat un g\u00e2nd:<\/p>\n \u2013 Tr\u0103im \u00eentr-o lume fantastic\u0103?<\/p>\n \u2013 Nu. Una absurd\u0103.<\/p>\n Un cuv\u00e2nt pe care nu mi l-a l\u0103murit atunci. A trebuit s\u0103 \u00eel caut mai t\u00e2rziu \u00een dic\u0163ionare.<\/p>\n \n \n \n \n \n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Rodica Bretin \u00a0\u00cen vacan\u0163a de var\u0103 am petrecut dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de neuitat la Costine\u015fti. Am \u015fters de neuitat; dac\u0103 nu mi-a\u015f fi adus aminte, atunci n-a\u015f fi scris nimic. La mare m-am dus \u00eempreun\u0103 cu mama. Pe tata, \u015feful lui nu l-a l\u0103sat s\u0103 plece, fiind mult de lucru la contabilitate.<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1872,15],"tags":[1873,1115,1219],"class_list":["post-16286","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-89-90","category-proza","tag-egophobia-89-90","tag-proza","tag-rodica-bretin"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-4eG","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16286","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16286"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16286\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16287,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16286\/revisions\/16287"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16286"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16286"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16286"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}