{"id":16315,"date":"2026-06-12T22:17:35","date_gmt":"2026-06-12T20:17:35","guid":{"rendered":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16315"},"modified":"2026-06-12T22:17:35","modified_gmt":"2026-06-12T20:17:35","slug":"cufarul-povestasei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16315","title":{"rendered":"Cuf\u0103rul Povesta\u0219ei"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: right;\">de\u00a0Lucia Eniu<\/p>\n<p style=\"text-align: right;\">\u201eIat\u0103 c\u0103 s-au scurs mai bine de cincizeci de ani de c\u00e2nd \u00eendur monotonia vie\u021bii reale \u0219i n-am g\u0103sit \u00eenlocuitor mai bun pentru fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile care o devoreaz\u0103 dec\u00e2t bucuria ascult\u0103rii pove\u0219tilor \u0219i me\u0219te\u0219ugul de a le spune, pe care mi l-am \u00eensu\u0219it \u0219i eu.\u201d<br \/>\n[Charles Nodier]<!--more--><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Pandora s-a n\u0103scut \u00eentr-un cuf\u0103r. Mama, o fat\u0103 de nici cincisprezece ani, fugise de acas\u0103. L\u0103sase \u00een urm\u0103 opt suflete am\u0103r\u00e2te \u00eengr\u0103m\u0103dite \u00eentr-o cl\u0103dire d\u0103r\u0103p\u0103nat\u0103, prost luminat\u0103 \u0219i friguroas\u0103. C\u00e2nd durerile deveniser\u0103 insuportabile, fata \u00ee\u0219i scosese bruma de haine din cuf\u0103rul de lemn \u0219i se a\u0219ezase pe vine deasupra lui. V\u0103zuse \u00een repetate r\u00e2nduri cum se nasc pruncii. Asistase f\u0103r\u0103 voie la na\u0219terea fra\u021bilor s\u0103i, auzise \u021bipetele mamei \u0219i-i v\u0103zuse chipul schimonosit de durere. Ea n\u0103scuse u\u0219or, f\u0103r\u0103 dureri, f\u0103r\u0103 schimonoseli. F\u0103r\u0103 \u021bipete. Pandora venise pe lume \u00een \u00eentuneric \u0219i \u00eentr-o lini\u0219te des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103. Fusese o noapte de sf\u00e2r\u0219it de var\u0103 f\u0103r\u0103 v\u00e2nt. Se \u00eennorase \u0219i doar c\u00e2teva stele se puteau z\u0103ri de pe dealul unde fata umpluse cuf\u0103rul de via\u021b\u0103. Scosese prunca din el, o a\u0219ezase cu grij\u0103 pe iarb\u0103 \u0219i-o cur\u0103\u021base de s\u00e2nge, aruncase haina pe care n\u0103scuse, \u00eenf\u0103\u0219ase mog\u00e2ldea\u021ba care \u00eencepuse s\u0103 sc\u00e2nceasc\u0103 \u00eentr-o p\u00e2nz\u0103 \u0219i o a\u0219ezase din nou \u00een locul na\u0219terii. Nu o hr\u0103nise, nici n-avea cu ce. Dup\u0103 ce se cur\u0103\u021base \u0219i ea c\u00e2t putuse de bine, luase pe um\u0103r cuf\u0103rul \u00eenc\u0103rcat de sc\u00e2ncete \u0219i pornise la drum. Se \u00eent\u00e2mpla pe la 1904, \u00eentr-o regiune muntoas\u0103 din Europa r\u0103s\u0103ritean\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">T\u00e2n\u0103ra mam\u0103 \u021binu drumul c\u00e2t putu de drept, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se fereasc\u0103 de privirile curioase ale drume\u021bilor care-i ie\u0219eau \u00een cale. Pantofii de lac primi\u021bi de poman\u0103, mai mari cu dou\u0103 numere dec\u00e2t cei scof\u00e2lci\u021bi \u0219i soio\u0219i pe care-i purta de obicei, \u00eei \u00eengreunau mersul \u0219leamp\u0103t, d\u00e2ndu-i un aer ridicol care rivaliza cu expresia de suferin\u021b\u0103 de pe chipu-i smead. Cuf\u0103rul at\u00e2rna \u0219i el destul de greu, de\u0219i nou-n\u0103scuta nu c\u00e2nt\u0103rea cine \u0219tie ce. Dup\u0103 mai multe opriri, sleit\u0103 de puteri, t\u00e2n\u0103ra ajunse \u00eentr-un t\u00e2rgu\u0219or din cele cu c\u00e2rcium\u0103 \u0219i pr\u0103v\u0103lii evreie\u0219ti. L\u0103s\u0103 cuf\u0103rul \u00een fa\u021ba uneia dintre ele, nu, a\u0219a cum s-ar fi cuvenit \u0219i cum se mai \u00eent\u00e2mplase prin lumea mare, \u00eenaintea bisericii ori pe treptele vreunui orfelinat \u0219i se f\u0103cu nev\u0103zut\u0103, f\u0103r\u0103 nicio privire aruncat\u0103 peste um\u0103r, f\u0103r\u0103 lacrimi. Primii zori ai zilei o \u00eenghi\u021bir\u0103 la linia orizontului, acolo unde mai st\u0103ruiau c\u00e2teva d\u00e2re de \u00eentuneric.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Pandora r\u0103mase singur\u0103 \u0219i se opri, \u00eentr-un t\u00e2rziu, din pl\u00e2ns. Deschise ochii \u00een sunetele unui trombon \u00eendep\u0103rtat \u0219i z\u00e2mbi primului chip pe care-l z\u0103ri prin perdeaua genelor umede. O fa\u021b\u0103 rotund\u0103 \u0219i plin\u0103 ca luna \u00eemplinit\u0103. Ie\u0219i din cuf\u0103r, ag\u0103\u021b\u00e2ndu-se de bra\u021bele v\u00e2njoase ale bold\u0103\u0219i\u021bei. Ie\u0219i \u0219i intr\u0103 de-a bu\u0219ilea la loc dou\u0103 prim\u0103veri la r\u00e2nd. Apoi, \u00eentr-o zi de martie t\u00e2rziu, c\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul se mai primenise, scutur\u00e2ndu-se de moin\u0103 \u0219i de monotonia ultimelor f\u0103r\u00e2me de iarn\u0103, Pandora \u00ee\u0219i p\u0103r\u0103si culcu\u0219ul. B\u0103rbatul bold\u0103\u0219i\u021bei \u00eei \u00eencropi o c\u0103m\u0103ru\u021b\u0103 \u00een catul de sus al pr\u0103v\u0103liei \u0219i acolo \u00ee\u0219i petrecu Pandora copil\u0103ria. P\u00e2n\u0103 \u00een jurul v\u00e2rstei de nou\u0103 ani nu cunoscu alt nume dec\u00e2t cel de Li\u021ba. De la copili\u021ba. \u00centr-o zi, intr\u0103 \u00een pr\u0103v\u0103lie un domn b\u0103tr\u00e2n, \u00eenalt, cu barbi\u0219on. Era \u00eembr\u0103cat ca un or\u0103\u0219ean \u0219i p\u0103rea destul de \u00eenst\u0103rit. Se nimeri ca Li\u021ba s\u0103 fie prin preajm\u0103 tocmai atunci. T\u00e2ra cuf\u0103rul dup\u0103 ea, a\u0219a cum f\u0103cea de diminea\u021ba p\u00e2n\u0103 seara. Nu se desp\u0103r\u021bea de el nici noaptea. \u00cel a\u0219eza l\u00e2ng\u0103 ea \u00een pat. \u00cei vorbea, \u00eei povestea vrute \u0219i nevrute. R\u00e2dea \u00een hohote, de parc\u0103 \u0219i el, cuf\u0103rul, \u00eei vorbea. B\u0103tr\u00e2nul o observ\u0103. O urm\u0103ri amuzat. Intrase s\u0103 ia ceva, cine \u0219tie ce, dar uitase de toate \u0219i p\u0103rea fermecat de jocul feti\u021bei care \u00ee\u0219i vedea netulburat\u0103 de-ale ei. Asta-i Pandora, rosti el, chicotind. Uita\u021bi-v\u0103 la ea. E pu\u021bin mai mare dec\u00e2t cutia. De atunci, Li\u021ba se pierduse cine \u0219tie pe unde. \u00cen locul ei, ap\u0103ruse Pandora. Bold\u0103\u0219i\u021bei \u00eei c\u0103zuse cu tronc numele. Cu cele patru clase pe care le avea, madama Cleopatra, a\u0219a cum \u00eei spunea toat\u0103 suflarea t\u00e2rgului, nu afl\u0103 niciodat\u0103 c\u0103 acel cuv\u00e2nt enigmatic \u00eensemna daruri, mai bine zis \u00abcu toate darurile\u00bb \u00een limba cea str\u0103veche a grecilor pe care cei cu carte \u0219i apleca\u021bi spre cuv\u00e2nt o cuno\u0219teau \u0219i o pre\u021buiau. Continu\u0103, \u00eens\u0103, de dragul sunetelor, s\u0103-l rosteasc\u0103 sus \u0219i tare, spre nepl\u0103cerea fetei \u0219i a celorlal\u021bi dimprejur.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Anii trecur\u0103 vertiginos, schimb\u00e2nd fa\u021ba lumii cu c\u00e2te o revolu\u021bie, cu transform\u0103ri de tot felul, abdic\u0103ri \u0219i \u00eensc\u0103un\u0103ri, avalan\u0219e \u0219i descoperiri, expedi\u021bii \u0219i experimente, mor\u021bi \u0219i na\u0219teri celebre, \u0219i c\u00e2te \u0219i mai c\u00e2te altele, a\u0219a cum \u00eei st\u0103 bine unui secol nou \u0219i progresist. Veni, apoi, r\u0103zboiul cel mare, anun\u021bat sec la singurul radio din t\u00e2rg. Se vorbi mult \u0219i cu patim\u0103 despre asasinarea mo\u0219tenitorului coroanei austriece ca fiind cauza vrajbei \u0219i a izbucnirii conflictului dintre \u021b\u0103rile cele mari ale lumii. S\u0103 fi fost a\u0219a sau altfel, cine s\u0103 le \u0219tie, vorbeau cu z\u0103duf oamenii t\u00e2rgului, speria\u021bi de forfota care se st\u00e2rnise, de uruitul ma\u0219inilor de r\u0103zboi, de sunetul caden\u021bat al cizmelor ost\u0103\u0219e\u0219ti \u0219i de acordurile r\u0103sun\u0103toare ale fanfarelor care-i petreceau pe neferici\u021bii arunca\u021bi pe front. Cuv\u00e2ntul acesta din urm\u0103 deschidea \u00een \u00eenchipuirea Pandorei o lume misterioas\u0103. Se \u00eemb\u0103ta de inflexiunile vocilor osta\u0219ilor care c\u00e2ntau veseli, de parc\u0103 ar fi plecat s\u0103 ia parte la cine \u0219tie ce sindrofie acolo, pe frontul cel mare pe care ea \u0219i-l \u00eenchipuia plin de culoare, frem\u0103t\u0103tor, un t\u0103r\u00e2m de basm unde oameni \u0219i cai urmau s\u0103 ia parte la un dans frenetic. I-ar fi urmat \u0219i ea, dar cine s-o bage \u00een seam\u0103? Pe unde s-o ia? Unde era frontul despre care se vorbea at\u00e2t? Lumea era \u00eentins\u0103 \u00een lung \u0219i-n lat, iar ea era prea mic\u0103 pentru at\u00e2ta \u00eentindere. A\u0219a c\u0103 r\u0103mase acas\u0103, \u00een t\u00e2rgu\u0219orul cel trist \u0219i monoton \u00een care, dup\u0103 plecarea solda\u021bilor, nu se mai auzea niciun c\u00e2ntec. \u00cencepur\u0103, \u00eens\u0103, la scurt timp, strig\u0103te de jale \u0219i pl\u00e2nsete. Femei cu fe\u021be supte de suferin\u021b\u0103 \u0219i umbrite de lacrimi, cu broboade \u0219i cu haine cernite treceau pe dinaintea pr\u0103v\u0103liei. De la fereastra cea minuscul\u0103 a camerei, Pandora le privea cu uimire chipurile de cear\u0103. Nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 ias\u0103 \u00een strad\u0103. I se p\u0103rea c\u0103 lumea c\u0103zuse prad\u0103 unui c\u0103pc\u0103un uria\u0219 care-i luase pe solda\u021bi \u00een palma sa \u0219i-i zdrobise. Astfel c\u0103 dansul cel frenetic se sf\u00e2r\u0219ise pe nepus\u0103 mas\u0103. Apoi, c\u0103pc\u0103unul se \u0219tersese pe m\u00e2ini de tot s\u00e2ngele care se v\u0103rsase \u0219i plecase mai departe s\u0103 distrug\u0103 alte dansuri, din alte lumi. L\u0103sase \u00een urm\u0103 fum negru, \u021bipete de groaz\u0103 \u0219i mult\u0103, mult\u0103 dezordine. Lumea re\u00eencepuse s\u0103 \u00ee\u0219i a\u0219eze lucrurile la loc, a\u0219a cum fuseser\u0103 la \u00eenceput. Doar solda\u021bii lipseau. Dormeau somnul cel greu despre care Pandora auzise tot mai des povestindu-se. Sub lespezi de piatr\u0103. Sub dune de nisip, sub gr\u0103mezi de p\u0103m\u00e2nt. Pe sub pietre adormite \u0219i ele, pe sub ierburi ori printre r\u0103d\u0103cinile copacilor, \u00een ad\u00e2ncuri. Cuf\u0103rul tres\u0103rise la primele \u021bipete, la pl\u00e2nsetele \u00eenc\u0103rcate de durere care umpluser\u0103 str\u0103du\u021ba cu pr\u0103v\u0103lii. Atunci \u00eel auzise Pandora pl\u00e2ng\u00e2nd prima oar\u0103. Pl\u00e2nsese \u0219i ea, al\u0103turi de el, neputincioas\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00cen vara anului 1919, Pandora \u00eemplini 15 ani. S\u00e2nii \u00eei r\u0103s\u0103riser\u0103 \u0219i i se i\u021beau p\u00e2rgui\u021bi prin bluza de in. Oglinda \u00eei ar\u0103ta un chip plin de via\u021b\u0103, luminos \u0219i \u0219ugub\u0103\u021b, cu ochi de veveri\u021b\u0103. N\u0103zdr\u0103van \u0219i tot mai puternic, dorul de duc\u0103 s\u0103l\u0103\u0219uia \u0219i el \u00een spatele genelor lungi \u0219i grele, ie\u0219ind tot mai des \u0219i pierz\u00e2ndu-se printre buclele de un negru-alb\u0103strui pe care fata le acoperea cu o beret\u0103. O str\u00e2ngeau camera copil\u0103riei, pr\u0103v\u0103lia mirosind a gaz lampant \u0219i a o\u021bet \u0219i t\u00e2rgul colc\u0103ind de neajunsuri \u0219i am\u0103r\u0103ciune. \u00cei lipseau r\u00e2sul, jocurile \u0219i c\u00e2ntecele. Se sim\u021bea ca la un turnir pe o c\u00e2mpie uria\u0219\u0103 unde, de o parte, se afla ea, cu toate dorin\u021bele \u0219i nevoile ei, iar de cealalt\u0103 parte, lumea \u00eenve\u0219m\u00e2ntat\u0103 \u00een negru, grea de pl\u00e2ns \u0219i v\u0103duvit\u0103 de orice bucurie. Avea s\u0103 fie, c\u00e2ndva, altfel? Ori, cine \u0219tie, c\u0103pc\u0103unul urma s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00eentr-o zi, s\u0103 umple din nou lumea de s\u00e2nge, s\u0103 plece, apoi, \u0219i tot a\u0219a, la nesf\u00e2r\u0219it? Poate c\u0103, undeva departe pe p\u0103m\u00e2ntul cel mare, nimic r\u0103u nu se petrecea \u0219i cerul era mereu senin \u0219i via\u021ba era cuminte \u0219i plin\u0103 de lumin\u0103 \u0219i r\u00e2sete, suspinase Pandora, m\u00e2ng\u00e2ind cuf\u0103rul. A\u0219a c\u0103, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 de toamn\u0103 t\u00e2rzie, nemaiput\u00e2ndu-\u0219i ostoi dorul, plec\u0103 pe ascuns. \u00ce\u0219i dosi \u00een cuf\u0103r c\u00e2teva lucruri, ceva de-ale gurii \u0219i ie\u0219i \u00een \u00eentunericul care \u00eenc\u0103 acoperea t\u00e2rgul adormit. Str\u0103b\u0103tu repede cele c\u00e2teva str\u0103du\u021be s\u0103r\u0103c\u0103cioase pline de glod \u0219i ie\u0219i la drumul care ducea spre necunoscut.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Pe la orele pr\u00e2nzului ajunse \u00eentr-unul din c\u0103tunele r\u0103sp\u00e2ndite ca o salb\u0103 la poalele mun\u021bilor. \u00ce\u0219i ostoi setea \u0219i m\u00e2nc\u0103 pu\u021bin, apoi se odihni o vreme pe o banc\u0103 de lemn rezemat\u0103 de un zid de piatr\u0103 \u00eenalt c\u00e2t un stat de om \u0219i porni iar\u0103\u0219i la drum. Ziua se scuturase de norii negri din zori \u0219i se l\u0103sase \u00een voia unui soare m\u00e2ng\u00e2ietor. Pandora se trezi chicotind. Tres\u0103ri. Un sim\u021b\u0103m\u00e2nt de bucurie o cuprinsese \u0219i nu \u0219tia s\u0103-l ascund\u0103, nici s\u0103-l defineasc\u0103. Era singur\u0103, prad\u0103 necunoscutului \u0219i necunoscu\u021bilor de tot soiul, f\u0103r\u0103 niciun acoperi\u0219 deasupra capului \u0219i f\u0103r\u0103 nicio m\u00e2n\u0103 care s\u0103-i ofere ajutor. Cei c\u00e2\u021biva b\u0103nu\u021bi pe care-i ascunsese \u00een tivul rochiei n-aveau cum s\u0103-i ajung\u0103 prea mult, mai ales c\u0103 drumul cel mare ducea spre a\u0219ez\u0103ri mult mai \u00eentinse dec\u00e2t cele pe care le str\u0103b\u0103tuse, pline de lume pestri\u021b\u0103 \u0219i, cine \u0219tie, de pericole. \u0218i totu\u0219i, bucuria st\u0103ruia. O sim\u021bea \u00een priviri, pe v\u00e2rful buzelor, \u00een t\u0103lpile care parc\u0103 prinseser\u0103 aripi. Era, \u00een sf\u00e2r\u0219it, eliberat\u0103 de orice \u00eengr\u0103dire, st\u0103p\u00e2n\u0103 pe ea \u0219i \u00eencrez\u0103toare c\u0103, undeva, departe de acolo, ceva sau cineva minunat o va a\u0219tepta.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Poposi, spre sear\u0103, \u00een apropierea unui han. Intr\u0103. \u00cen holul \u00eengust o \u00eent\u00e2mpin\u0103 de \u00eendat\u0103 o femeie trupe\u0219\u0103, pesemne st\u0103p\u00e2na, \u00ee\u0219i spuse Pandora. \u00ce\u0219i sim\u021bi glasul pi\u021big\u0103iat cer\u00e2nd f\u0103r\u0103 voia ei un loc pentru noaptea care urma s\u0103 se lase. Femeia o \u00eentreb\u0103 dac\u0103 avea cu ce pl\u0103ti. Sigur c\u0103 da, r\u0103spunse glasul pi\u021big\u0103iat, \u00eencerc\u00e2nd din r\u0103sputeri s\u0103 se dreag\u0103 \u0219i s\u0103 devin\u0103 mai v\u00e2njos. Primi o c\u0103m\u0103ru\u021b\u0103 ieftin\u0103 \u0219i str\u00e2mt\u0103, pe m\u0103sura buzunarelor ei. O p\u0103r\u0103si \u00een zorii zilei, discret, atent\u0103 la orice privire \u0219i se furi\u0219\u0103 afar\u0103 din han, pornind gr\u0103bit\u0103 spre locul unde, a\u0219a cum \u00eei spusese st\u0103p\u00e2na hanului, se putea trece dincolo, spre alte \u021b\u0103ri. Trecu, c\u0103l\u0103uzit\u0103, \u00eempreun\u0103 cu al\u021bi c\u00e2\u021biva c\u0103l\u0103tori, de un t\u00e2n\u0103r meloman care, c\u00e2t \u021binu drumul, fluier\u0103. Pandora ciuli urechile, z\u00e2mbind larg la auzul unor sunete care i se p\u0103reau cunoscute de undeva din trecut. Ajunser\u0103 spre amiaz\u0103 dincolo. Intraser\u0103 \u00een \u021ainutul slavilor din sud. Pandora privi \u00een jur, uimit\u0103. Toate, de la casele r\u0103sp\u00e2ndite pe coline, la p\u0103durile dantelate, apele repezi \u0219i drumurile pietruite, i se p\u0103reau asemenea locurilor pe care le l\u0103sase de mult \u00een urm\u0103. Doar vorbele \u00eei erau cu totul str\u0103ine. Oamenii care le rosteau erau la fel de cerni\u021bi \u0219i \u00eentuneca\u021bi ca cei pe care \u00eei p\u0103r\u0103sise. P\u0103rea c\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103torul c\u0103pc\u0103un \u00eentemni\u021base culorile laolalt\u0103 cu veselia \u00eentr-un t\u0103r\u00e2m \u00eentunecat \u0219i anost. Pandora \u00ee\u0219i croi drum prin marea de alb-negru p\u00e2n\u0103 dincolo de hotarele croa\u021bilor, str\u0103b\u0103tu \u021bara \u0219i, cotind spre sud, ajunse, dup\u0103 c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \u00een \u021binuturile slovacilor, apoi, la fel de u\u0219or ca p\u00e2n\u0103 atunci, trecu dincolo, \u00een Europa cea mare dinspre Apus. Iarna era \u00een toi. Pandora se obi\u0219nuise oarecum cu frigul care o p\u0103trunsese prin hainele sub\u021biri. Primise, de ici, de colo, c\u00e2te ceva mai de doamne ajut\u0103, un \u0219al, o broboad\u0103, laolalt\u0103 cu cei c\u00e2\u021biva bani str\u00e2n\u0219i din muncile pe care, de bine de r\u0103u, reu\u0219ise s\u0103 le fac\u0103. Fusese, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, sp\u0103l\u0103toreas\u0103, ajutoare de croitoreas\u0103, v\u00e2nz\u0103toare de ziare, de zarzavaturi \u0219i de gaz lampant, sp\u0103lase trepte \u0219i s\u0103li de mese, ba chiar, vreme de c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, treb\u0103luise \u00eentr-un circ, ajut\u00e2nd, cum se pricepuse mai bine, la aranjarea \u0219i str\u00e2ngerea decorurilor, la preg\u0103tirea circarilor \u0219i la hr\u0103nirea lor.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Prim\u0103vara reveni \u00eentr-o duminic\u0103. Se \u00eenc\u0103lzise peste noapte, iar spre diminea\u021b\u0103, prin \u021bes\u0103tura str\u0103vezie a z\u0103pezii t\u00e2rzii, r\u0103s\u0103rir\u0103 primii ghiocei, zgribuli\u021bi \u0219i sub\u021biri ca ni\u0219te fire de a\u021b\u0103. Pandora \u00eei privi ca pe ni\u0219te sfin\u021bi \u00eenve\u0219m\u00e2nta\u021bi \u00een albul f\u0103r\u0103 de p\u0103cate al lumii cre\u0219tine, adormi\u021bi \u00eentr-o iarn\u0103 f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u0219it \u0219i ie\u0219i\u021bi, ca prin miracol, la lumin\u0103. Ridic\u0103 ochii spre cer \u0219i z\u00e2mbi. \u00cei \u00eenchise, apoi, sp\u0103l\u00e2ndu-se de toate grijile \u0219i sim\u021bi pe cre\u0219tet f\u00e2lf\u00e2it de aripi. P\u0103s\u0103ri i se a\u0219ezaser\u0103 peste pletele brune, ca o cunun\u0103 \u00eenaripat\u0103 \u0219i c\u00e2nt\u0103toare. Le purt\u0103 ziua \u00eentreag\u0103 cu ea, l\u0103s\u00e2nd lumea s\u0103 se minuneze de a\u0219a o apari\u021bie \u0219i s\u0103 sporov\u0103iasc\u0103 \u00een voie. Circarii z\u00e2mbir\u0103 larg, iat\u0103, spuneau ei, o idee pentru un num\u0103r de circ. Dar Pandora alung\u0103 de \u00eendat\u0103 g\u00e2ndul c\u0103 ar putea s\u0103 se expun\u0103 \u00een fa\u021ba lumii care, \u00ee\u0219i spuse ea, e oricum un mare circ, la ce bun s\u0103 m\u0103 al\u0103tur \u0219i eu celor care \u00eei p\u00e2ng\u0103resc frumuse\u021bea, o pun la zid \u0219i o murd\u0103resc? A\u0219a c\u0103, f\u0103r\u0103 alte vorbe, l\u0103s\u0103 \u00een urm\u0103 circul \u0219i porni din nou la drum.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Ora\u0219ul \u00een care ajunse se preg\u0103tea de s\u0103rb\u0103toare. O lume pestri\u021b\u0103 \u00eenota prin muzic\u0103 \u0219i mi\u0219care, \u021bipete \u0219i \u00eenc\u0103ier\u0103ri. Pandora r\u0103t\u0103ci pe str\u0103du\u021bele \u00eenguste \u0219i ajunse \u00eentr-o fund\u0103tur\u0103. Cl\u0103diri din piatr\u0103 se \u00een\u0103l\u021bau de secole spre un col\u021b de cer. Pe caldar\u00e2mul pietruit r\u0103s\u0103rir\u0103 de nic\u0103ieri trupuri schilodite, acoperite de haine zdren\u021buite. Un miros puternic de putreziciune o izbi. C\u00e2nd ochii i se obi\u0219nuir\u0103 cu lumina pl\u0103p\u00e2nd\u0103 pe care cl\u0103dirile \u00eenalte o \u021bineau prizonier\u0103 \u00een bra\u021bele lor de piatr\u0103, Pandora v\u0103zu o mog\u00e2ldea\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 picioare. Se t\u00e2ra spre un zid din apropiere. Un ochi ie\u0219it din orbite pe o jum\u0103tate de chip o privi tulbure. Alte trupuri netrebnice, lipsite de bra\u021be ori de picioare, cu fe\u021be schimonosite i se ivir\u0103 \u00een cale. Se sim\u021bi privit\u0103 cu nesa\u021b de ochi f\u0103r\u0103 via\u021b\u0103. Icni, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se retrag\u0103, dar sim\u021bi pe spate alunecarea unor degete. Se \u00eentoarse. Cuf\u0103rul \u00eei sc\u0103p\u0103 din m\u00e2ini \u0219i se izbi cu zgomot de caldar\u00e2m. O apari\u021bie \u00eenalt\u0103 de un cot se hlizea la ea, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 i se vad\u0103 din\u021bii negri. Fa\u021ba, dac\u0103 se putea numi a\u0219a, era ca un teren pres\u0103rat cu cratere ro\u0219iatice. O voce ie\u0219it\u0103 din str\u0103fundul lor \u00eei s\u0103get\u0103 urechile. Creatura cer\u0219ea. \u00centinsese singura m\u00e2n\u0103 pe care o mai avea, cu carnea la vedere, sculptat\u0103 parc\u0103 de un artist avangardist. Pandora se repezi spre cuf\u0103r, \u00eel \u00een\u0219f\u0103c\u0103 \u0219i o lu\u0103 la fug\u0103. P\u0103rea, \u00eens\u0103, c\u0103 picioarele o tr\u0103geau \u00eenapoi \u0219i c\u0103 r\u0103m\u0103sese locului, ca o stan\u0103 de piatr\u0103. Sim\u021bi, apoi, c\u0103 se pr\u0103bu\u0219e\u0219te \u00eentr-o \u00eentunecime f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u0219it. C\u00e2nd \u00ee\u0219i reveni, era deja noapte. Se reg\u0103si pe o str\u0103du\u021b\u0103 slab luminat\u0103, golit\u0103 de forfota din ajun. O muzic\u0103 se auzea \u00een dep\u0103rtare. \u00ce\u0219i c\u0103ut\u0103 \u00eenfrigurat\u0103 cuf\u0103rul. \u00cel g\u0103si la c\u00e2\u021biva metri deschis, golit de tot ce agonisise. Banii, c\u00e2teva haine \u0219i m\u0103run\u021bi\u0219uri femeie\u0219ti, toate se risipiser\u0103 prin cine \u0219tie ce buzunare soioase. Pandora \u00eel \u00eenchise oft\u00e2nd, \u00eel lu\u0103 \u00een bra\u021be \u0219i porni din nou la drum. Str\u0103b\u0103tu \u021binuturi, oprindu-se ici-colo \u0219i c\u00e2\u0219tig\u00e2ndu-\u0219i p\u00e2inea \u00een fel \u0219i chip.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00centr-o dup\u0103-amiaz\u0103 de sf\u00e2r\u0219it de august, z\u0103rind o construc\u021bie ridicat\u0103 la poalele unei coline acoperite cu vi\u021b\u0103-de-vie, se ab\u0103tu din drum \u0219i o lu\u0103 \u00eentr-acolo. Era aproape de vremea culesului \u0219i, da, era nevoie de zilieri, a\u0219a c\u0103 Pandora r\u0103mase peste noapte. A doua zi, se tocmi cu fermierul pentru mas\u0103 \u0219i cas\u0103 pe o perioad\u0103 de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Era destul de lucru \u0219i oamenii erau pu\u021bini. Cele dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, poate, cine \u0219tie, cele mai fericite din via\u021ba sa de hoinar\u0103, p\u0103reau s\u0103 \u00eenceap\u0103 cu bun augur. Munci al\u0103turi de alte femei cu fe\u021be b\u0103tute de vreme, cu bra\u021be v\u00e2njoase \u0219i voci de bariton. Li se al\u0103turaser\u0103 \u0219i c\u00e2\u021biva b\u0103rba\u021bi cu priviri \u00eendr\u0103zne\u021be, pu\u0219i pe glume f\u0103r\u0103 perdea \u0219i pe aluzii deocheate, a\u0219a cum le st\u0103tea bine pe atunci indivizilor f\u0103r\u0103 griji care, \u00eentr-o lume \u00eenc\u0103 plin\u0103 de clocot, aleseser\u0103 s\u0103 se bucure de via\u021ba care se dovedea a fi prea fragil\u0103 \u0219i din cale afar\u0103 de nedreapt\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">La o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 dup\u0103 ce \u00eencepuser\u0103 muncile culesului, \u00eentr-o noapte de septembrie, neput\u00e2nd s\u0103 adoarm\u0103, Pandora ie\u0219i afar\u0103. St\u0103tu c\u00e2teva clipe \u00een fa\u021ba \u0219opronului unde erau cazate femeile, apoi o lu\u0103 spre planta\u021bie. P\u0103\u0219ea cu grij\u0103, s\u0103 nu fac\u0103 zgomot. N-ar fi vrut s\u0103 trezeasc\u0103 pe nimeni \u0219i nici s\u0103 fie v\u0103zut\u0103 umbl\u00e2nd ca o n\u0103luc\u0103 prin viile luminate de luna plin\u0103. Vi\u021bele v\u0103duvite de ciorchini, r\u0103mase doar cu frunzele, v\u0103t\u0103mate \u0219i ele de m\u00e2inile culeg\u0103torilor \u0219i c\u0103lcate \u00een picioare, aduceau cu fiin\u021be nep\u0103m\u00e2ntene h\u00e2de. Pandora tres\u0103ri. De undeva, de foarte aproape, se auzi mi\u0219care, ca \u0219i cum un animal ar fi str\u0103b\u0103tut \u00een goan\u0103 planta\u021bia. Apoi, a\u0219a cum avea s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 mai t\u00e2rziu, sim\u021bi cum o m\u00e2n\u0103 \u00eei acoper\u0103 gura. Un bra\u021b v\u00e2njos o str\u00e2nse de mijloc. Se zb\u0103tu, dar bra\u021bul o lovi cu sete peste fa\u021b\u0103. C\u0103zu \u00een genunchi. \u00cencepu s\u0103 \u021bipe, dar o alt\u0103 lovitur\u0103 \u00eei paraliz\u0103 fa\u021ba. Printre firele de p\u0103r despletite din str\u00e2nsoare apuc\u0103 s\u0103 vad\u0103 doi ochi mari \u00eentuneca\u021bi, apoi, nimic. Le\u0219in\u0103. C\u00e2nd \u00ee\u0219i veni \u00een fire, era trecut de mult de miezul nop\u021bii. La orizont, \u00eentunericul se destr\u0103ma. \u00cen cur\u00e2nd o s\u0103 apar\u0103 zorii, \u00ee\u0219i spuse \u00een g\u00e2nd. \u00cencerc\u0103 s\u0103 se ridice. Un junghi \u00eei str\u0103b\u0103tu p\u00e2ntecul. Gemu \u0219i se l\u0103s\u0103 pe spate. Urm\u0103ri o vreme ultimele stele care se mai l\u0103sau v\u0103zute. Apoi, dup\u0103 \u00eenc\u0103 o vreme, se ridic\u0103. Ame\u021bi. Sim\u021bi cum pe picioare i se prelinge un fir de ap\u0103. C\u00e2nd ajunse \u00een \u00eenc\u0103perea unde \u00ee\u0219i avea patul, \u00ee\u0219i deschise larg picioarele. S\u00e2ngerase. S\u00e2ngele i se lipise de c\u0103ma\u0219a sub\u021bire, i se \u00eenchegase pe picioare. Lu\u0103 o c\u00e2rp\u0103 \u0219i ie\u0219i afar\u0103, s\u0103 se spele. Se frec\u0103 tot mai febril, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd pielea i se \u00eenro\u0219i \u0219i \u00eencepu s\u0103 o doar\u0103. \u00ce\u0219i sp\u0103l\u0103 p\u00e2ntecul \u0219i se \u0219terse, sc\u00e2ncind. Nu pl\u00e2nse. Continu\u0103 s\u0103 se \u0219tearg\u0103. A\u0219a o prinser\u0103 zorii zilei. C\u00e2nd se \u00eentoarse \u00een pat, auzi cuf\u0103rul. Pl\u00e2ngea. \u00cel m\u00e2ng\u00e2ie p\u00e2n\u0103 adormi.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Pandora nu afl\u0103 cine fusese b\u0103rbatul din noaptea aceea. Nu v\u0103zu nicio privire furi\u0219\u0103, niciun r\u00e2njet, nu auzi nicio vorb\u0103 insinuant\u0103, batjocoritoare. C\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu, culesul lu\u0103 sf\u00e2r\u0219it. Zilierii \u00ee\u0219i primir\u0103 plata \u0219i plecar\u0103 care \u00eencotro. Pandora \u00ee\u0219i lu\u0103 cuf\u0103rul \u0219i porni la drum. Se obi\u0219nuise cu via\u021ba de nomad. Str\u0103b\u0103tu \u021binuturi mai mult sau mai pu\u021bin primitoare, cunoscu lume de tot felul \u0219i continu\u0103 s\u0103-\u0219i c\u00e2\u0219tige traiul muncind pe unde apuca.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u0218i anii trecur\u0103. Frumo\u0219i, s\u0103lbatici, boemi, mai mult sau mai pu\u021bin nebuni, pendul\u00e2nd \u00eentre neajunsuri \u0219i desf\u0103t\u0103ri, \u00eentre o parte a lumii \u00een care se dans\u0103 mult, se cheltui nes\u0103buit \u0219i se petrecu pe s\u0103turate \u0219i o alta \u00een care foametea f\u0103cu ravagii. Se povestea c\u0103, \u00een Ucraina, Holodomorul transformase oamenii \u00een fiare fl\u0103m\u00e2nde. Unii dintre ei \u00ee\u0219i m\u00e2ncaser\u0103 copiii, al\u021bii \u00ee\u0219i puseser\u0103 cap\u0103t zilelor, \u00eengrozi\u021bi de cele v\u0103zute \u0219i tr\u0103ite. Muriser\u0103 milioane de oameni nevinova\u021bi. Pandora se schimbase \u0219i ea. Chipul i se \u00een\u0103sprise. Mersul i se mai domolise. Col\u021burile gurii, s\u0103tule de at\u00e2tea tr\u0103iri, i se l\u0103saser\u0103 discret \u00een jos. Umerii c\u0103zuser\u0103 \u0219i ei, iar spatele \u0219i-l sim\u021bea tot mai aplecat, de parc\u0103 ar fi purtat pe el toat\u0103 povara lumii. Cuf\u0103rul p\u0103rea c\u0103 se \u00eemplinise, era plin, adunase c\u00e2te \u0219i mai c\u00e2te \u0219i era din ce \u00een ce mai greu de c\u0103rat. \u00centr-o sear\u0103 de toamn\u0103 a anului 1937, \u00een c\u0103m\u0103ru\u021ba pe care o \u00eenchiriase, Pandora \u00eel auzi pentru prima oar\u0103 vorbind. Sau i se p\u0103ruse? C\u00e2nd se \u00eentoarse spre el, z\u0103ri, printre cr\u0103p\u0103turile lemnului, o gean\u0103 de lumin\u0103. \u00cel deschise. Lumina disp\u0103ruse. Ochii i se obi\u0219nuir\u0103 repede cu \u00eentunericul din\u0103untru. Nimic, bolborosi ea, dezam\u0103git\u0103. Se preg\u0103tea s\u0103-l \u00eenchid\u0103, c\u00e2nd \u00ee\u0219i sim\u021bi corpul arz\u00e2nd. Capul \u00eei clocotea. \u00cel str\u0103b\u0103teau g\u00e2nduri \u0219i sim\u021biri nemai\u00eent\u00e2lnite p\u00e2n\u0103 atunci. Voci de toate felurile, de la cele mai pl\u0103p\u00e2nde p\u00e2n\u0103 la cele mai puternice \u00eei r\u0103sunau \u00een urechi. O bucurie imens\u0103 o cuprinse.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">A doua zi, Pandora se trezi spre orele pr\u00e2nzului. Deschise cuf\u0103rul. Vocile din ajun re\u00eencepur\u0103 s\u0103-i r\u0103sune \u00een urechi. Vorbele lor \u00eei p\u0103trundeau ad\u00e2nc \u00een vene, i se r\u0103sp\u00e2ndeau \u00een \u00eentregul trup, puneau st\u0103p\u00e2nire pe el. Se cereau spuse, eliberate din str\u00e2nsoarea \u00een care z\u0103cuser\u0103 ani la r\u00e2nd. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie prea bine ce face, \u00eencepu s\u0103 le rosteasc\u0103. Le \u00eenl\u0103n\u021bui, le \u00eempleti \u0219i le \u00eenchise ad\u00e2nc \u00een ea. A\u0219a ap\u0103rur\u0103 pove\u0219tile Pandorei. Unele, vesele, cu t\u00e2lc \u0219i ironie, altele, triste, dar toate nespus de frumoase, \u00eendemn\u00e2nd la visare \u0219i la reflect\u0103ri. Pandorei i se p\u0103ru c\u0103 seam\u0103n\u0103 cu un p\u0103ianjen care-\u0219i \u021bese p\u00e2nza desprinz\u00e2ndu-\u0219i din trupul mic \u0219i ne\u00eensemnat fire de m\u0103tase. Sunt \u021bes\u0103toare, \u00ee\u0219i \u0219opti, \u00eenfrigurat\u0103. O \u021bes\u0103toare de spuse.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Prima poveste o rosti cu glas egal \u0219i f\u0103r\u0103 prea mult\u0103 vlag\u0103 \u00een fa\u021ba celor c\u00e2\u021biva locuitori ai casei. \u00cei adunase \u00een gr\u0103dina din spate, rug\u00e2ndu-i s-o ajute \u00eentr-o oarecare privin\u021b\u0103. \u00cei a\u0219ezase \u00een cerc, astfel \u00eenc\u00e2t toate vorbele s\u0103 se \u00eenv\u00e2rt\u0103, s\u0103 se armonizeze \u0219i s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 acolo, \u00eentre sufletele ascult\u0103torilor. Pandora \u00ee\u0219i \u00eenso\u021bi spusele de gesturi n\u0103scocite ad-hoc \u0219i \u00ee\u0219i modul\u0103 vocea, ad\u0103ug\u00e2nd inflexiuni neb\u0103nuite \u0219i reu\u0219ind s\u0103 le lumineze chipurile. Urmar\u0103, apoi, celelalte pove\u0219ti, spuse la ceas de sear\u0103, uneori \u0219i noaptea, p\u00e2n\u0103 \u00een zori. Ascult\u0103torii se \u00eenmul\u021biser\u0103. O numiser\u0103 Povesta\u0219a. Vestea despre pove\u0219tile ei trecuse de hotarele ora\u0219ului, str\u0103b\u0103tuse \u021binuturi \u00eentinse. \u0218iruri de oameni curgeau spre ora\u0219, poposeau la marginea lui \u0219i \u00ee\u0219i a\u0219teptau r\u00e2ndul, r\u0103bd\u0103tori. Vremurile erau tulburi. Dup\u0103 tumultul anilor de dup\u0103 r\u0103zboi, iat\u0103 c\u0103 nelini\u0219tea plutea din nou \u00een aer. \u00cen Europa, fire nev\u0103zute continuau s\u0103 se \u021beas\u0103 asemeni pove\u0219tilor ie\u0219ite din cuf\u0103r. Dar cine s\u0103 le \u0219tie \u0219i, chiar dac\u0103 le-ar fi b\u0103nuit, cum s\u0103 \u00eencerce s\u0103 scape din str\u00e2nsoarea lor? A\u0219a c\u0103 oamenii continuar\u0103 s\u0103 asculte pove\u0219ti, cumin\u021bi. Se reg\u0103seau \u00een ele, \u00ee\u0219i reg\u0103seau prietenii, familiile, pe cei pierdu\u021bi c\u00e2ndva, visau la noi \u00eenceputuri. Povesta\u0219a \u00eei cucerise. C\u00e2nd \u00ee\u0219i \u00eencepea povestea, trecea dincolo de hotarele firescului, ochii i se luminau, glasul i se despletea \u00een mii de nuan\u021be. Vr\u0103jea, d\u0103ruind.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Pacea lumii, sub\u021bire ca o a\u021b\u0103, se rupse iar \u00eentr-o zi de duminic\u0103. \u00cencepu r\u0103zboiul. Al doilea. Vremea pove\u0219tilor luase sf\u00e2r\u0219it. \u0218irurile de oameni pribegi se \u00eentindeau pe c\u0103r\u0103ri, fugind din calea unui r\u0103u care prinsese iar chip. Lumea se \u00eembr\u0103c\u0103 din nou \u00een straie cernite. C\u0103pc\u0103unul, cu suita lui de ajutoare, \u00een\u0103l\u021b\u0103 temni\u021be din piatr\u0103 \u00een care dosi claie peste gr\u0103mad\u0103 mii \u0219i mii de suflete. Pandora auzise vorbindu-se despre ele. Oamenii erau pu\u0219i la munci grele, \u00eenfometa\u021bi, uci\u0219i, dac\u0103 nu mai erau de folos. \u0218iruri tot mai lungi de nedori\u021bi se \u00eendreptau spre trenuri sordide \u00een care erau \u00eenc\u0103rca\u021bi claie peste gr\u0103mad\u0103, ca vitele duse la t\u0103iere. Printre ei, \u00eentr-o zi de octombrie, se reg\u0103si \u0219i Pandora. Totul \u00eencepuse cu o razie \u00een timpul c\u0103reia i se ceruser\u0103 actele. Tocmai terminase de spus o poveste \u00een mijlocul unei mul\u021bimi care se \u00eempu\u021binase v\u0103z\u00e2nd cu ochii \u00een ultimele s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Pandora Lavi, citi cu glas aspru o uniform\u0103 cu zvastic\u0103 pe bra\u021b, uit\u00e2ndu-se pe documentele ei. Lavi era, desigur, un nume evreiesc. A\u0219a c\u0103 urmar\u0103, cum era firesc, zile \u00eentregi de verific\u0103ri \u0219i analize \u00eentr-o cl\u0103dire plin\u0103 ochi de oameni de toate v\u00e2rstele pe chipurile c\u0103rora se a\u0219ternuser\u0103 groaza \u0219i nedumerirea, \u00eempietrindu-le. Noaptea era un chin continuu. Trupuri \u00eenfrigurate z\u0103ceau de-a valma pe jos \u00een s\u0103li uria\u0219e. Se auzeau sc\u00e2ncetele copiilor, gemetele celor b\u0103tu\u021bi ori schingiui\u021bi, rug\u0103ciuni \u0219i hohote de pl\u00e2ns \u00eenfundate. \u00cen noaptea ad\u00e2nc\u0103, a c\u00e2ta, nici nu mai \u0219tia, Pandora \u00eencepu s\u0103 povesteasc\u0103. Glasul i se \u00een\u0103l\u021b\u0103 bl\u00e2nd peste mul\u021bimea de suspine, o acoperi \u0219i o f\u0103cu s\u0103 se sting\u0103. Copiii t\u0103cur\u0103 \u0219i ei \u0219i continuar\u0103 s\u0103 asculte. Vocea Pandorei se preschimbase \u00eentr-o c\u00e2ntare m\u0103iastr\u0103 care \u00ee\u00ee purt\u0103 \u00een lumi ne\u0219tiute. Acolo se reg\u0103sir\u0103 to\u021bi, umblau pe poteci umbrite de arbori \u00eenal\u021bi, se opreau \u00een poieni \u00eenflorite, se \u00eemb\u0103tau de mireasma lor \u0219i \u00eenotau cu privirile \u0219i cu sufletele ostenite \u00een cerurile \u00eenalte. Spre ziu\u0103, c\u00e2nd solda\u021bii deschiser\u0103 u\u0219ile, \u00eei g\u0103sir\u0103 dormind ca ni\u0219te prunci ne\u0219tiutori, cu chipurile senine. Urmar\u0103 alte \u0219i alte zile de chin nesf\u00e2r\u0219it pe care pove\u0219tile Pandorei \u00eel alungau \u00een nop\u021bile reci. A\u0219a trecur\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u0219i veni ziua \u00een care oamenii intrar\u0103 \u00een r\u00e2ndurile nesf\u00e2r\u0219ite care duceau spre g\u0103rile cu trenuri sordide. Pandora afl\u0103 c\u0103 era evreic\u0103 doar cu numele. Astfel c\u0103, i se spuse, putea s\u0103 plece. Era liber\u0103. A\u0219a o fi, spuse ea, senin\u0103, fusese crescut\u0103 de o familie de evrei, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie cine \u00eei d\u0103duse via\u021b\u0103. Sim\u021bise, \u00eens\u0103, \u00eenc\u0103 din primii ani, c\u0103 nu le apar\u021binea, c\u0103 tat\u0103l \u0219i mama pe care-i avea erau doar de \u00eemprumut \u0219i c\u0103, undeva, cine \u0219tie unde, mai exista poate fiin\u021ba aceea care o adusese pe lume \u0219i c\u0103reia, oric\u00e2t s-ar fi str\u0103duit, de-ar fi fost s-o \u00eent\u00e2lneasc\u0103, nu i-ar fi putut spune mam\u0103. R\u0103m\u0103seser\u0103 doar ea \u0219i cuf\u0103rul. At\u00e2t \u00eei era de ajuns.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Vestea c\u0103 poate s\u0103 plece o primi cu ochi stin\u0219i, goli\u021bi de bucuria \u0219i u\u0219urarea pe care ar fi trebuit s\u0103 le simt\u0103. Privea \u0219irurile nesf\u00e2r\u0219ite de trupuri care se cl\u0103tinau \u0219i se \u00eempleticeau spre ie\u0219ire. \u00ce\u0219i purtau via\u021ba de p\u00e2n\u0103 atunci \u00een valizele mari pe care \u00ee\u0219i \u00eencle\u0219taser\u0103 m\u00e2inile tremur\u00e2nde. Unde aveau s\u0103 ajung\u0103 acele valize pline cu at\u00e2tea vie\u021bi? Dar trupurile? Dar sufletele lor? Pandora se \u00eentoarse spre ofi\u021berul care tocmai \u00eei \u00eenapoiase actele. \u00cei r\u0103spunse senin\u0103, aproape z\u00e2mbind, c\u0103 va urca \u0219i ea, ca to\u021bi ceilal\u021bi, \u00eentr-unul din trenuri. Ofi\u021berul o privi o clip\u0103 cu nedumerire, apoi cu r\u0103ceal\u0103 \u0219i-i f\u0103cu semn s\u0103 plece. De ce nu? Era liber\u0103 s\u0103 urce \u00een orice tren.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">C\u0103l\u0103toria p\u0103ru f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it. \u00cen vagonul \u00een care urcase, oamenii st\u0103teau at\u00e2t de str\u00e2n\u0219i, \u00eenc\u00e2t nu-\u0219i puteau mi\u0219ca bra\u021bele. \u00cen\u021bepeniser\u0103. Se auzeau, la fel ca \u00een nop\u021bile trecute, sc\u00e2ncete \u0219i hohote de pl\u00e2ns. A\u0219a c\u0103 Pandora \u00ee\u0219i re\u00eencepu c\u00e2ntarea. Spuse, zi \u0219i noapte, pove\u0219ti lungi, lume\u0219ti ori stranii, pline de mister \u0219i de aventuri \u0219i lumea o asculta vr\u0103jit\u0103. Sc\u00e2ncetele se f\u0103cuser\u0103 mai rare, hohotele de pl\u00e2ns mai sub\u021biri, p\u00e2n\u0103 \u00eencetar\u0103. Trupurile se destinser\u0103 \u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie cum, fiecare \u00ee\u0219i f\u0103cu loc s\u0103 respire \u00een voie, vagonul se \u00eentinse \u00een lung \u0219i-n lat, se umplu de lumin\u0103. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 sumbr\u0103 cu cer de smoal\u0103, trenul se opri. Vagoanele se deschiser\u0103. \u00cen fa\u021ba peroanelor se \u00eentindea o perdea de solda\u021bi \u00eencremeni\u021bi cu pu\u0219ti \u0219i c\u00e2ini care l\u0103trau \u00een ne\u0219tire. Pandora privi spectacolul care urm\u0103 cu ochi mari, \u00eenl\u0103crima\u021bi. P\u00e2n\u0103 unde putea s\u0103 mearg\u0103 cruzimea oamenilor? Cuf\u0103rul de care nu se desp\u0103r\u021bise se umplea de strig\u0103tele inumane ale trupurilor lovite ori schingiuite, desp\u0103r\u021bite unele de altele cu brutalitate, dezgolite de haine \u0219i de demnitate. Tr\u0103irile cele mai cumplite intrau \u00een el la vederea mamelor c\u0103rora li se smulgeau copiii din bra\u021be. Se l\u0103sau la p\u0103m\u00e2nt \u0219i urlau de durere. Erau ridicate \u0219i t\u00e2r\u00e2te ca ni\u0219te vite, lovite ori \u00eempu\u0219cate, dac\u0103 \u00eendr\u0103zneau s\u0103 se opun\u0103 \u0219i s\u0103 fug\u0103. Tabloul p\u0103rea desprins dintr-o fresc\u0103 grotesc\u0103 reprezent\u00e2nd \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia celui aduc\u0103tor de \u00eentuneric \u0219i infinit\u0103 suferin\u021b\u0103 din str\u0103fundurile p\u0103m\u00e2ntului. Uniforme cu zvastic\u0103 pe care se \u00een\u0103l\u021bau chipuri reci, uneori frumoase, dar diavole\u0219ti \u00eei luar\u0103 \u00een primire \u0219i-i supuser\u0103, a\u0219a cum se afl\u0103 mai pe urm\u0103, dup\u0103 ce r\u0103zboiul se sf\u00e2r\u0219i, unor chinuri despre care supravie\u021buitorii vorbeau cu greu. Pandora avu \u0219i ea aceea\u0219i soart\u0103 care se sf\u00e2r\u0219i \u00eentr-o zi de mai c\u00e2nd urm\u0103 t\u0103cut\u0103 \u0219i \u00eemp\u0103cat\u0103 \u0219irul celor care erau du\u0219i la du\u0219uri. Se dezbr\u0103c\u0103 \u0219i intr\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-\u0219i loc printre celelalte femei. Nu se mai obosi s\u0103-\u0219i ascund\u0103 goliciunea. Acolo, \u00een cl\u0103dirile de piatr\u0103 sure \u0219i reci nu mai era loc de sfial\u0103, nici de intimitate. Toate trupurile deveniser\u0103 doar unul uria\u0219, plin de suferin\u021b\u0103, cu o gur\u0103 imens\u0103 care prinse s\u0103 strige de \u00eendat\u0103 ce gazul se r\u0103sp\u00e2ndi \u00een \u00eenc\u0103perea ferecat\u0103. Trupul se zv\u00e2rcoli, ridic\u0103 m\u00e2inile spre tavan, \u00eencerc\u0103 s\u0103 se urce pe pere\u021bi, tot mai sus, se pr\u0103bu\u0219i \u0219i se ridic\u0103, t\u00e2r\u00e2ndu-se \u00een genunchi. Zg\u00e2rie pere\u021bii cu degetele \u00eens\u00e2ngerate \u0219i \u021bip\u0103. Sim\u021bi c\u0103 se gole\u0219te de aer, de via\u021b\u0103, suspin\u0103 \u0219i se l\u0103s\u0103 pe vine, apoi se pr\u0103bu\u0219i. Clopote se auzir\u0103 de undeva din alt\u0103 lume, voci c\u00e2nt\u0103toare se r\u0103sp\u00e2ndir\u0103 \u00een aer. O lumin\u0103 cald\u0103, alb\u0103 inund\u0103 \u00eenc\u0103perea. C\u00e2nd u\u0219a se deschise, uniformele r\u0103maser\u0103 mute de uimire. Trupul uria\u0219 se \u00eenvelise \u00eentr-o p\u00e2nz\u0103 de lumin\u0103. Str\u0103lucea puternic.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Pandora \u00ee\u0219i tr\u0103ie\u0219te somnul de veci \u00eentr-o groap\u0103 comun\u0103, undeva, \u00een Bavaria, \u00een apropierea r\u00e2ului Amper. Cuf\u0103rul, r\u0103mas o vreme printre mun\u021bii de lucruri g\u0103site de solda\u021bi dup\u0103 eliberarea lag\u0103rului, luase drumul \u00eendep\u0103rtatei Americi. Mul\u021bi ani nu s-a mai \u0219tiut nimic despre el. Apoi, \u00eentr-o zi, a reap\u0103rut \u00een m\u00e2inile sub\u021biri ale unei feti\u021be din Georgia, pe nume Dora. \u00cen podul casei vechi mo\u0219tenite de la bunici, tat\u0103l ei redescoperise cuf\u0103rul despre care bunicul \u00eei povestise \u00een copil\u0103rie. \u00cel adusese tat\u0103l s\u0103u din Europa, unde luptase \u0219i de unde se \u00eentorsese marcat pe via\u021b\u0103 de ceea ce \u00eei fusese dat s\u0103 vad\u0103 \u00een lag\u0103rul de la Dachau. Duhoarea insuportabil\u0103, mun\u021bii de cadavre din vagoane, oamenii scheletici care li se iviser\u0103 \u00een cale cu ochi goi, lipsi\u021bi de orice expresie, plini de mizerie \u0219i de p\u0103duchi \u00eel f\u0103cuser\u0103 \u0219i pe el, ca \u0219i pe ceilal\u021bi solda\u021bi, s\u0103 cedeze nervos. Cuf\u0103rul era trofeul lui, singurul lucru care i se p\u0103ruse demn de luat din tot ceea ce g\u0103sise \u00een lag\u0103rul de la Dachau. \u00cel p\u0103strase ca aducere aminte. \u00cel cur\u0103\u021base \u0219i-l lustruise, d\u00e2ndu-i o \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are nou\u0103. Apoi, o vreme, \u00eel l\u0103sase la loc de cinste \u00een salonul casei. Dup\u0103 moartea lui, rudele \u00eel urcaser\u0103 \u00een pod. De \u00eendat\u0103 ce \u00eel v\u0103zuse, Dora \u00eel str\u00e2nsese \u00een bra\u021be, ca \u0219i cum l-ar fi reg\u0103sit dup\u0103 mult\u0103 vreme \u0219i-l t\u00e2r\u00e2se prin toat\u0103 casa. \u00cei vorbise \u00eendelung \u0219i cuf\u0103rul o ascultase cuminte. Aveau s\u0103 petreac\u0103 mult timp \u00eempreun\u0103, \u00een a\u0219teptarea vremurilor care urmau s\u0103 vin\u0103. Se \u00eent\u00e2mpla pe la \u00eenceputul anului 2022, \u00een Atlanta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de\u00a0Lucia Eniu \u201eIat\u0103 c\u0103 s-au scurs mai bine de cincizeci de ani de c\u00e2nd \u00eendur monotonia vie\u021bii reale \u0219i n-am g\u0103sit \u00eenlocuitor mai bun pentru fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile care o devoreaz\u0103 dec\u00e2t bucuria ascult\u0103rii pove\u0219tilor \u0219i me\u0219te\u0219ugul de a le spune, pe care mi l-am \u00eensu\u0219it \u0219i eu.\u201d [Charles Nodier]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1872,15],"tags":[1873,1894,1115],"class_list":["post-16315","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-89-90","category-proza","tag-egophobia-89-90","tag-lucia-eniu","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-4f9","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16315","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16315"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16315\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16316,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16315\/revisions\/16316"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16315"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16315"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16315"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}