de Marius-Iulian Stancu<\/p>\n
\u201c<\/em>The trees can\u2019t grow without the sun in their eyes<\/em><\/p>\n And we can’t live if we’re too afraid to die.\u201d<\/em><\/p>\n [The Black Angels]<\/p>\n Din insomnia lui Tyler Durden ia na\u015ftere Fight Club<\/em>. Insomnia este instrumentul prin care protagonistul romanului lui Palahniuk descoper\u0103 caracterul inautentic a ceea ce desemn\u0103m folosind no\u0163iuni precum real \u0219i identitate: \u201ccopia unei copii a unei copii\u201d[1]<\/a>. Totul, p\u00e2n\u0103 \u015fi dragostea, se \u00eentemeiaz\u0103 pe o fic\u0163iune (fa\u0163eta literar\u0103 a nimicului): \u201cBob m\u0103 iube\u015fte fiindc\u0103 e convins c\u0103 \u015fi mie mi-au extirpat testiculele\u201d[2]<\/a>, \u00eentr-un cerc \u00een care nimeni nu se alege cu nimic (\u201cEu \u00eel vreau pe Tyler. Tyler o vrea pe Marla. Marla m\u0103 vrea pe mine. Eu nu o vreau pe Marla, iar Tyler nu m\u0103 vrea prin preajm\u0103\u201d[3]<\/a>), dorin\u0163a proiect\u00e2ndu-se \u00eentr-un cel\u0103lalt de neatins, aflat de partea nimicului. \u201cCum n-am spus nimic, oamenii din grup \u015fi-au \u00eenchipuit ce-i mai r\u0103u\u201d[4]<\/a>. \u00a0Fic\u0163iunea \u00ee\u015fi ia astfel revan\u015fa asupra realit\u0103\u0163ii: \u201ccancerul pe care nu-l am s-a \u00eentins acum peste tot\u201d[5]<\/a> (precum toate bolile imaginare pentru care particip\u0103 la grupuri de sprijin \u2013 tuberculoz\u0103, melanom, leucemie, parazi\u021bi cerebrali, parazi\u021bi ai s\u00e2ngelui).<\/p>\n S-a remarcat faptul c\u0103 maniera aceasta a naratorului de a-\u0219i descrie lumea se potrive\u0219te din punct de vedere conceptual celei descrise de Gilles Deleuze \u0219i Felix Guattari \u00een Capitalism \u0219i schizofrenie<\/em>, una \u00een care natura este tr\u0103it\u0103 ca proces de produc\u021bie: \u201cPretutindeni numai ma\u0219ini produc\u0103toare \u0219i dezirante, ma\u0219inile schizofrene, \u00eentreaga via\u021b\u0103 generic\u0103: eul \u0219i non-eul, exteriorul \u0219i interiorul nu mai \u00eenseamn\u0103 nimic.\u201d[6]<\/a> Aceasta este lumea \u00een care schizofrenul tr\u0103ie\u0219te \u2013 lumea noastr\u0103 \u2013 una \u00een care dorin\u021ba \u00eei determin\u0103 curgerea \u0219i \u00eentreruperea, func\u021bionarea potrivit imperativului ne-termin\u0103rii \u0219i ne-\u00eencheierii ca imperativ al produc\u021biei. Pe suprafa\u021ba ei de \u00eenscriere se las\u0103 reperat ceva de ordinul unui subiect: \u201cun subiect bizar, f\u0103r\u0103 identitate fix\u0103, b\u00e2ntuind pe corpul f\u0103r\u0103 organe, \u00eentotdeauna al\u0103turi de ma\u0219inile de dorin\u021b\u0103, definindu-se prin participarea pe care o are la produs, culeg\u00e2nd de peste tot r\u0103splata unei deveniri sau a unui avatar, n\u0103sc\u00e2ndu-se din stadiile pe care le consum\u0103 \u0219i ren\u0103sc\u00e2nd la fiecare stadiu \u00een parte.\u201d[7]<\/a> Astfel, \u201csubiectul, produs ca reziduu al\u0103turi de ma\u0219in\u0103, ca apendice sau ca pies\u0103 adiacent\u0103 ma\u0219inii, trece prin toate stadiile cercului \u0219i trece de la un cerc la altul. El \u00eensu\u0219i nu se afl\u0103 \u00een centru, ocupat de ma\u0219in\u0103, ci pe margine, f\u0103r\u0103 identitate fix\u0103, mereu descentrat, dedus din st\u0103rile prin care trece.\u201d[8]<\/a> O ontologie a fluxurilor \u00een care distinc\u021biile clasice (interior\/exterior, subiect\/obiect) nu mai sunt operante. Precum \u00een Anti-Oedip<\/em>-ul lui Deleuze \u0219i Guattari, \u0219i naratorul lui Palahniuk reprezint\u0103 un efect secundar, o figur\u0103-limit\u0103 pozi\u021bionat\u0103 la periferia fiin\u021bei, una c\u0103reia nu-i mai corespunde centrul figurat de cogito<\/em>-ul cartezian. Suntem confrunta\u021bi cu \u201co concep\u021bie radical\u0103 a dorin\u021bei, una care nu mai este legat\u0103 de absen\u021b\u0103 \u0219i lips\u0103, ci construit\u0103 printr-un proces productiv al prezen\u021bei \u0219i devenirii. Spre deosebire de vechiul model oedipian al psihanalizei, \u00een cadrul c\u0103ruia subiectul \u00ee\u0219i constituie sau dob\u00e2nde\u0219te o identitate prin intermediul identific\u0103rii cu ceva \u00eentotdeauna deja pierdut (cu identitatea ca av\u00e2nd un scop fix, un telos<\/em>, ori altfel spus – ca av\u00e2nd o esen\u021b\u0103 reificat\u0103), Deleuze \u0219i Guattari propun o identitate care trece constant prin deplas\u0103ri \u0219i transform\u0103ri, ca r\u0103spuns, ori \u00een acord cu situa\u021bia \u00een care se afl\u0103.\u201d[9]<\/a> Pentru William Brown \u0219i David H. Fleming insomnia, foamea, cancerul, violen\u021ba din Fight Club<\/em>, trecute prin filtrul schizanalizei, func\u021bioneaz\u0103 ca for\u021be ale deteritorializ\u0103rii, \u201cpermi\u021b\u00e2ndu-i naratorului s\u0103 intre \u00eentr-o stare liminal\u0103 \u00een care grani\u021bele dintre fantezie \u0219i realitate, interior \u0219i exterior, g\u00e2ndire \u0219i ac\u021biune, \u00eencep s\u0103 se estompeze.\u201d[10]<\/a> Violen\u021ba \u2013 fizic\u0103 \u0219i psihologic\u0103 \u2013 nu \u00eel ajut\u0103 pe acesta doar s\u0103 doarm\u0103, ci este \u201cparte a unei deteritorializ\u0103ri prelungite \u0219i mai satisf\u0103c\u0103toare momentan.\u201d[11]<\/a> \u00centre insomnie, foame, cancer \u0219i violen\u021b\u0103, de la consumerismul burghez la terorismul anarhist, trupul \u0219i via\u021ba lui (ca via\u021b\u0103 a spiritului uneori) este transformat \u00eentr-un prag al intensit\u0103\u021bii \u00een func\u021bie de care putem identifica pentru un moment (doar) varia\u021bii ale unui sine insuportabil de u\u0219or.<\/p>\n Dac\u0103 ra\u0163ionamentul teologic sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een apofatism, ra\u0163ionamentul filosofic sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een nihilism, cel pu\u021bin acel \u201cnihilism implicit \u00een orice acceptare a devenirii\u201d[12]<\/a>, despre care vorbe\u0219te Gianni Vattimo. Structurii stabile i se substituie evenimentul, \u201co fiin\u021b\u0103 slab\u0103, \u00een declin, care se deslu\u0219e\u0219te \u00een timp ce dispare…fiin\u021ba al c\u0103rei sens trebuie recuperat e o fiin\u021b\u0103 ce tinde s\u0103 se identifice cu nimicul, cu caracterele efemere ale exist\u0103rii, fiind ea \u00eenchis\u0103 \u00eentre termenul na\u0219terii \u0219i cel al mor\u021bii.\u201d[13]<\/a> \u00cen Fight Club<\/em> nihilismul radical se pune \u00een scen\u0103 ca o succesiune de evenimente ce fac parte dintr-un proces de anihilare: \u201csubiectul societ\u0103\u021bii moderne care, nereu\u0219ind s\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103seasc\u0103 \u00eemplinirea \u00een consumerismul necontenit, porne\u0219te \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie personal\u0103 c\u0103tre anihilarea fiec\u0103rei valori a acestei lumi.\u201d[14]<\/a> Cum spune protagonistul romanului lui Palahniuk: \u201cPoate c\u0103 autoperfec\u021bionarea nu e r\u0103spunsul. Poate c\u0103 autodistrugerea e r\u0103spunsul.\u201d[15]<\/a> \u00centr-o lume a des\u0103v\u00e2r\u0219irii publicitare promovat\u0103 de capitalism pe toate ecranele lumii \u201cpoate c\u0103 trebuie s\u0103 distrugem totul ca s\u0103 scoatem ceva mai bun din noi \u00een\u0219ine.\u201d[16]<\/a> \u00cen romanul pus \u00een discu\u021bie, dup\u0103 ce \u021bi-ai \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at propria descompunere \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ajungi la fund potrivit unei teleologii a dezastrului, dup\u0103 ce ai c\u0103utat extraordinarul miracol al mor\u0163ii \u00eentr-o altfel de mortificare a trupului printr-o \u00eentindere a corzii mortale r\u0103m\u00e2n\u00e2nd totu\u015fi \u00een via\u0163\u0103, ca tot at\u00e2tea exemplific\u0103ri ale nihilismului individual ajuns la aneantizatoarea cunoa\u0219tere de sine prin care te po\u021bi pierde \u00een sf\u00e2r\u0219it pe tine, preten\u021biile ultime nu pot fi dec\u00e2t ideologice, viz\u00e2nd anihilarea fundamentelor societ\u0103\u021bii moderne. \u00centrebat dac\u0103 exist\u0103 o filosofie a terorismului, Gianni Vattimo spunea c\u0103 \u201cterorismul e cea mai coerent\u0103 perspectiv\u0103 revolu\u021bionar\u0103.\u201d[17]<\/a> Momentul \u00een care evenimentul \u0219i sensul, existen\u021ba \u0219i idealul (fie el \u0219i mortal) se identific\u0103. Ceea ce g\u00e2nditorul italian nume\u0219te o ontologie a declinului, pentru care \u201cfiin\u021ba nu e ceea ce st\u0103, ceea ce \u2013 potrivit lui Parmenide \u2013 este \u0219i nu poate s\u0103 nu fie, \u0219i deci nici s\u0103 devin\u0103; ci este tocmai ceea ce devine, ce na\u0219te \u0219i moare, \u0219i care tocmai astfel are o istorie, o \u201cpermanen\u021b\u0103\u201d a ei trec\u00e2nd prin multitudinea \u00eenl\u0103n\u021buit\u0103 a semnifica\u021biilor \u0219i intepret\u0103rilor, multitudine ce constituie cadrele \u0219i posibilitatea experien\u021bei noastre despre lucruri.\u201d[18]<\/a><\/p>\n Con\u015ftientizarea nimicniciei propriei fiin\u0163e nu mai are nimic ascetic \u00een ea \u00eentr-o lume \u00een care nimeni nu se m\u00e2ntuie\u015fte. La Fight Club<\/em> se simte \u00een carne con\u0219tiin\u021ba faptului c\u0103 nimic nu este imuabil: \u201cDe c\u00e2nd cu Fight Club-ul, mi se clatin\u0103 jum\u0103tate dintre din\u0163i\u201d[19]<\/a>. \u00centr-un astfel de orizont perfec\u0163iunea nu poate fi g\u0103sit\u0103 dec\u00e2t \u00een experien\u0163ele \u00een care aneantizarea \u00ee\u0163i este aproape, c\u00e2nd inima aproape c\u0103 \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 \u00ee\u0163i mai bat\u0103: \u201cPentru o secund\u0103, o secund\u0103 perfect\u0103, \u00een interiorul cald \u015fi \u00eembr\u0103cat \u00een piele al ma\u015finii nu mai exist\u0103 lumin\u0103, iar strig\u0103tele noastre ating la unison aceea\u015fi not\u0103 joas\u0103, acela\u015fi geam\u0103t surd al claxonului camionului, \u015fi nu mai avem nici un control, nici o direc\u0163ie, nici o sc\u0103pare, \u015fi am murit cu to\u0163ii.\u201d[20]<\/a><\/p>\n Pentru Slavoj \u017di\u017eek \u201c\u00eentrebarea care se pune nu este: \u00abCum putem s\u0103 evad\u0103m din realitatea noastr\u0103 obi\u0219nuit\u0103?\u00bb, ci: \u00abExist\u0103 oare cu adev\u0103rat aceast\u0103 realitate obi\u0219nuit\u0103?\u00bb\u201d[21]<\/a> E pus\u0103 \u00een discu\u021bie astfel rela\u021bia dintre necesitate \u0219i libertate. S\u0103 ne amintim solu\u021bia protagonistului din romanul lui Palahniuk: \u201cS\u0103-\u021bi pierzi orice urm\u0103 de speran\u021b\u0103 \u00eensemna libertatea.\u201d[22]<\/a> Poate doar \u00een aceast\u0103 manier\u0103 paradoxal\u0103 libertatea devine posibil\u0103 \u2013 o data cu gestul abandonului prin intermediul c\u0103ruia totul este din nou posibil, deoarece nimic din ce voi face \u00een continuare nu mai este condi\u021bionat. Rela\u021bia dintre necesitate \u0219i libertate e sf\u00e2\u0219iat\u0103 violent, leg\u0103tura cu orice perspectiv\u0103 teleologic\u0103 e dinamitat\u0103. \u201cTotul, l\u0103mpile, scaunele, covoarele erau parte din mine. Vesela din dulapuri era parte din mine. Plantele erau parte din mine. Eu am fost cel care a s\u0103rit \u00een aer.\u201d[23]<\/a> C\u0103ci ruptura prin intermediul c\u0103reia libertatea devine mereu posibil\u0103 este \u00een primul r\u00e2nd o ruptur\u0103 \u00een raport cu sine, unul construit aproape f\u0103r\u0103 excep\u021bie din m\u0103rfuri-obiect \u0219i m\u0103rfuri-pl\u0103cere. Cum spune \u017di\u017eek: \u201csingura cale de a explica statutul libert\u0103\u021bii este afirmarea incompletitudinii ontologice a \u00abrealit\u0103\u021bii\u00bb \u00eens\u0103\u0219i: nu exist\u0103 realitate dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care ascunde \u00een miezul ei un gol ontologic, o fisur\u0103.\u201d[24]<\/a> Fisura nu o putem produce dec\u00e2t noi, doar noi o putem asuma \u0219i tot noi o travers\u0103m. Aceasta este lec\u021bia eliberatoare ce adun\u0103 toate fragmentele exploziei literare numit\u0103 de Palahniuk – Fight Club<\/em>. Astfel, \u201c\u00een final, singurul Lucru este actul libert\u0103\u021bii \u00eens\u0103\u0219i \u00een abisul s\u0103u terifiant.\u201d[25]<\/a><\/p>\n \u201cPrima lec\u021bie pe care ne-o ofer\u0103 Fight Club<\/em> este c\u0103 nu putem trece direct de la o subiectivitate capitalist\u0103 la una revolu\u021bionar\u0103: abstractizarea, excluderea celorlal\u021bi, orbirea \u00een fa\u021ba durerii \u0219i a suferin\u021bei celorlal\u021bi, trebuie s\u0103 fie mai \u00eent\u00e2i distrus\u0103 prin asumarea gestului riscant de a te \u00eendrepta spre un cel\u0103lalt suferind \u2013 un gest care, de vreme ce sf\u0103r\u00e2m\u0103 \u00eensu\u0219i nucleul identit\u0103\u021bii noastre, nu poate dec\u00e2t s\u0103 apar\u0103 ca unul extrem de violent.\u201d[26]<\/a> Prin intermediul violen\u021bei ritualizate are loc o comuniune a durerii \u00eentr-un sens aproape liturgic, o durere menit\u0103 s\u0103 demoleze vechile structuri \u00een c\u0103utarea unui sine mai autentic. Violen\u021ba trebuie conceput\u0103 \u00een primul r\u00e2nd ca auto-v\u0103t\u0103mare, \u201cca reformare a \u00eens\u0103\u0219i substan\u021bei din fiin\u021ba subiectului.\u201d[27]<\/a> La fel cum violen\u021ba politic\u0103 nu trebuie privit\u0103 ca fiind opus\u0103 muncii, ci ca o consecin\u021b\u0103 ultim\u0103 a acelui Bildung<\/em> hegelian, ca proces al form\u0103rii de sine prin intermediul educa\u021biei.<\/p>\n Simptom al unei pozi\u021bion\u0103ri radicale din perspectiv\u0103 identitar\u0103, autodistrugerea se transform\u0103 \u00een Fight Club<\/em> \u00eentr-o metod\u0103 existen\u021bial\u0103, \u00eentr-un opus \u00eenchinat frumuse\u021bii violente a dispari\u021biei ca posibilitate permanentizat\u0103, acea negare a lumii practicii, subordonat\u0103 rezultatului a\u0219teptat, \u00eenl\u0103n\u021buirii \u00een durat\u0103, despre care vorbe\u0219te Georges Bataille, a acelui om suveran care \u201ctr\u0103ie\u0219te \u00een clip\u0103\u201d: \u201cClipa miraculoas\u0103 \u00een care a\u0219teptarea se transform\u0103 \u00een nimic.\u201d[28]<\/a><\/p>\n Bibliografie<\/strong>:<\/p>\n # Note<\/p>\n [1]<\/a> Chuck Palahniuk, Fight Club<\/em>, ed. Polirom, Ia\u0219i, 2012, pg. 21.<\/p>\n [2]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 16.<\/p>\n [3]<\/a> Ibid..<\/em>, pg. 14.<\/p>\n [4]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 23.<\/p>\n [5]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 198.<\/p>\n [6]<\/a> Gilles Deleuze, F\u00e9lix Guattari, Capitalism \u0219i schizofrenie<\/em>, vol. 1: Anti-Oedip<\/em>, ed. Paralela 45, Pite\u0219ti, 2008, pg. 6.<\/p>\n [7]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 23.<\/p>\n [8]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 28.<\/p>\n [9]<\/a> William Brown, David H. Fleming, Deterritorialisation and Schizoanalysis in David Fincher\u2019s Fight Club<\/em>, Deleuze Studies 5 (2011), pg. 276.<\/p>\n [10]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 281.<\/p>\n [11]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 283.<\/p>\n [12]<\/a> Gianni Vattimo, Sf\u00eer\u0219itul modernit\u0103\u021bii<\/em>: <\/em>nihilism \u0219i hermeneutic\u0103 \u00een cultura postmodern\u0103<\/em>, Editura Pontica, Constan\u021ba, 1993, pg. 9.<\/p>\n [13]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 119.<\/p>\n [14]<\/a> Georgios Karakasis, Jonathan Lavilla de Lera, Fight for Nothing: Fight Club and Nihilism in Capitalist Society<\/em>, The International Journal of European Film, Performing Arts and Audiovisual Communication 31 (2023), pg. 149.<\/p>\n [15]<\/a> Chuck Palahniuk, op. cit.<\/em>, pg. 57.<\/p>\n [16]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 61.<\/p>\n [17]<\/a> Gianni Vattiomo, Dincolo de subiect<\/em>, Editura Pontica, Constan\u021ba, 1994, pg. 17.<\/p>\n [18]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 25.<\/p>\n [19]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 57.<\/p>\n [20]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 182-183.<\/p>\n [21]<\/a> Slavoj \u017di\u017eek, A\u021bi spus cumva totalitarism?<\/em>, ed. Curtea Veche Publishing, Bucure\u0219ti, 2005, pg. 139.<\/p>\n [22]<\/a> Chuck Palahniuk, op. cit.<\/em>, pg. 23.<\/p>\n [23]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 136.<\/p>\n [24]<\/a> Slavoj \u017di\u017eek, op. cit.<\/em>, pg. 139.<\/p>\n [25]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 140.<\/p>\n [26]<\/a> Slavoj \u017di\u017eek, The Ambiguity of the Masochist Social Link<\/em>, in Perversion and the Social Relation<\/em>, Duke University Press, 2003, pg. 116.<\/p>\n\n