{"id":16406,"date":"2026-07-06T21:03:19","date_gmt":"2026-07-06T19:03:19","guid":{"rendered":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16406"},"modified":"2026-07-06T21:03:19","modified_gmt":"2026-07-06T19:03:19","slug":"stephen-king-cimitirul-animalelor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16406","title":{"rendered":"Stephen King – “Cimitirul animalelor”"},"content":{"rendered":"

[arena cultural\u0103: cartea & filmul]<\/span><\/p>\n

de Alexandra Medaru<\/p>\n

Stephen Edwin King (n. 1947) este un scriitor american supranumit Regele Horrorului, datorit\u0103 literaturii sale care se \u00eencadreaz\u0103, \u00een afar\u0103 de horror, \u00een suspans, crim\u0103, SF, fantasy \u0219i mister. A scris aproximativ dou\u0103 sute de pove\u0219ti scurte, majoritatea fiind publicate \u00een diverse colec\u021bii. A debutat \u00een 1974 cu Carrie<\/em>, iar de atunci a publicat numeroase romane din care amintesc: The Shining<\/em> (1980), Misery<\/em> (1990), The Sawshank Redemption<\/em> (1994), The Green Mile<\/em> (1999), It <\/em>(2017) sau The Long Walk<\/em> (2025). A publicat \u0219i sub pseudonimul Richard Bachman \u0219i a scris \u00een tandem cu Peter Straub \u0219i cu fiii s\u0103i, Joe Hill \u0219i Owen King. De asemenea, a publicat \u0219i nonfic\u021biune prin Danse Macabre<\/em> (1981) \u0219i On Writing: A Memoir of the Craft<\/em> (2000). De-a lungul carierei, a primit diferite premii \u0219i onoruri care au recunoscut valoarea de necontestat a lui King.<\/p>\n

<\/p>\n

[Foto: Kevin Payravi \/ WikiPortraits, CC BY-SA 4.0<\/a>]<\/p>\n

Cimitirul animalelor<\/em> (ap\u0103rut prima dat\u0103 \u00een 1983, ascultat pe Audiotribe, de la Armada, \u00een lectura lui Cristian Gheorghe) este un roman scris de Stephen King \u00eencadrat \u00een literatura horror, thriller psihologic \u0219i abord\u00e2nd doliul \u0219i pierderea, precum \u0219i ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2nd durerea te \u00eempinge s\u0103 refuzi moartea. Motivul pentru care e at\u00e2t de apreciat\u0103 este acela c\u0103 nu este doar un horror supranatural, ci se axeaz\u0103 \u0219i pe doliu \u0219i negare, frica de moarte, vin\u0103 \u0219i obsesie, limita dintre iubire \u0219i egoism, \u0219i men\u021bionez aici mai ales acel moment \u00een care dorin\u021ba de a aduce pe cineva \u00eenapoi nu mai este dragoste, ci incapacitatea de a accepta c\u0103 cel mort s-a dus \u0219i nu se mai \u00eentoarce.<\/p>\n

<\/p>\n

Una dintre ideile-cheie ale c\u0103r\u021bii este celebrul citat \u201eSometimes dead is better\u201d\/\u201eUneori mort e mai bine\u201d, care arat\u0103 c\u0103 dorin\u021ba de a anula moartea cuiva poate fi mai monstruoas\u0103 dec\u00e2t durerea \u00eens\u0103\u0219i. Mai mult, romanul nu este un horror rapid, cu ac\u021biune nonstop, ci se construie\u0219te lent \u0219i poate fi ap\u0103s\u0103tor, pentru c\u0103 se bazeaz\u0103 mult pe tensiunea psihologic\u0103, ceea ce contribuie \u0219i la acel sentiment c\u0103 \u0219tii c\u0103 ceva groaznic se va \u00eent\u00e2mpla, dar nu \u0219tii ce anume \u0219i, chiar \u0219i a\u0219a, nu te po\u021bi opri din citit. Din aceste motive, cititorii o consider\u0103 una dintre cele mai tulbur\u0103toare c\u0103r\u021bi ale lui King. De fapt, chiar Regele a m\u0103rturisit c\u0103 este una dintre cele mai \u00eentunecate \u0219i \u00eenfrico\u0219\u0103toare c\u0103r\u021bi pe care le-a scris, inspira\u021bia venind dintr-o perioad\u0103 \u00een care locuia l\u00e2ng\u0103 un drum pe care erau c\u0103lcate frecvent animale de c\u0103tre autoturisme, iar copiii din zon\u0103 f\u0103cuser\u0103 un pet sematary<\/em> improvizat.<\/p>\n

Cartea poate fi greu de dus dac\u0103 te afecteaz\u0103 subiecte sensibile precum moartea copiilor, doliul \u00een familie, descompunerea psihic\u0103 sau atmosfera sumbr\u0103. \u00cen ciuda acestor aspecte, cartea merit\u0103 citit\u0103 dac\u0103 \u00ee\u021bi place horror-ul care pune accent pe atmosfer\u0103 \u0219i psihologie, pentru c\u0103 Stephen King reu\u0219e\u0219te, la finalul c\u0103r\u021bii, s\u0103 te lase cu un gol \u00een stomac dup\u0103 ce cite\u0219ti aceast\u0103 poveste despre pierdere \u0219i obsesie. Dar ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een acest roman, acum c\u0103 ai fost avertizat?<\/p>\n

Familia Creed, format\u0103 din Louis, Rachel \u0219i copiii lor, Ellie \u0219i Gage, se mut\u0103 \u00een Ludlow, Maine, \u00eentr-o cas\u0103 situat\u0103 l\u00e2ng\u0103 un drum periculos, deoarece pe aici trec camioane care circul\u0103 cu vitez\u0103.<\/p>\n

La \u00eenceput, cartea pare un roman de familie. Avem o cas\u0103 nou\u0103, copii mici, un vecin simpatic \u0219i procesul de adaptare la un loc nou, dar, pe m\u0103sur\u0103 ce citim, realiz\u0103m rapid c\u0103 ceva este gre\u0219it, pentru c\u0103 avem \u0219i drumul din fa\u021ba casei, care este o amenin\u021bare constant\u0103, visele \u0219i viziunile lui Louis legate de moarte, trauma pe care Rachel o poart\u0103 \u2012 legat\u0103 de sora ei, Zelda, moartea fiind un subiect tabu pentru ea. Acestor lucruri se adaug\u0103 \u0219i personajul Victor Pascow, pe care Louis \u00eencearc\u0103 s\u0103-l salveze de la moarte, dar nu reu\u0219e\u0219te, iar dup\u0103 moartea pacientului, acesta continu\u0103 s\u0103 apar\u0103 ca o prezen\u021b\u0103 spectral\u0103, av\u00e2nd scopul de a-l avertiza pe Louis s\u0103 nu treac\u0103 dincolo<\/em>.<\/p>\n

Totu\u0219i, Louis nu ascult\u0103 avertismentele, iar c\u00e2nd Jud \u00eel duce pe Louis la moartea motanului Church dincolo de cimitirul animalelor \u00eentr-un loc mult mai vechi \u0219i mai r\u0103u, un teren care este un loc de \u00eengrop\u0103ciune unde mor\u021bii pot fi adu\u0219i \u00eenapoi, el \u00eel \u00eengroap\u0103 pe cotoi \u00een vechiul cimitir Micmac pentru a o scuti pe fiica sa, Ellie, de durere. \u00cen aceea\u0219i zi, motanul se \u00eentoarce, dar miroase a putreziciune, e lent, ciudat \u0219i agresiv \u0219i arat\u0103 ca \u0219i cum ar fi stricat. Practic, \u00een acest moment, Louis prime\u0219te prima dovad\u0103 c\u0103 locul de dincolo de cimitirul animalelor func\u021bioneaz\u0103, dar \u0219i avertismentul c\u0103 revenirea are un pre\u021b, d\u00e2nd loc pentru momentul devastator al romanului. \u00centr-un moment de neaten\u021bie, Gage, b\u0103ie\u021belul familiei, ajunge \u00een drum \u0219i este lovit mortal de un camion. Scena este una dintre cele mai dure scrise de King, pentru c\u0103 nu e doar \u0219ocant\u0103, ci \u0219i \u00eenc\u0103rcat\u0103 de durerea p\u0103rin\u021bilor. Aici avem punctul \u00een care cartea se transform\u0103 din horror supranatural \u00een horror psihologic, pentru c\u0103 Louis e marcat de vin\u0103 \u0219i de doliu, Rachel e distrus\u0103, iar familia se rupe sub presiunea pierderii.<\/p>\n

Mai mult, apare ideea care \u00eel distruge pe Louis care \u0219tie un lucru pe care ceilal\u021bi nu \u00eel \u0219tiu: acela c\u0103 mor\u021bii se pot \u00eentoarce. A v\u0103zut cu Church c\u0103 e posibil, chiar dac\u0103 rezultatul nu e bun, iar moartea lui Gage \u00eel \u00eempinge c\u0103tre o logic\u0103 disperat\u0103: poate la animale e un alt efect, poate la oameni merge mai bine, poate, dac\u0103 \u00eel \u00eengroap\u0103 pe fiul s\u0103u, acesta va reveni cum trebuie. \u00cen acest punct, avem un roman despre negare, deoarece Louis nu mai g\u00e2nde\u0219te limpede \u0219i are tot felul de justific\u0103ri stupide pentru un lucru care n-ar trebui f\u0103cut.<\/p>\n

Tot aici, Jud \u00een\u021belege t\u00e2rziu c\u0103 el i-a pus \u00een cap ideea fatal\u0103 lui Louis \u0219i \u00eei spune c\u0103 al\u021bi oameni readu\u0219i la via\u021b\u0103 nu s-au \u00eentors cum trebuie, dar pentru Louis nu mai conteaz\u0103 acest lucru, \u0219i, dup\u0103 ce \u00ee\u0219i trimite so\u021bia \u0219i fiica departe de cas\u0103, \u00eel dezgroap\u0103 pe Gage, doar pentru a-l re\u00eengropa \u00een cimitirul Micmac.<\/p>\n

Bine\u00een\u021beles c\u0103 Gage se \u00eentoarce, dar nu mai e el, e doar ceva ce poart\u0103 chipul fiului lui Louis, av\u00e2nd o inteligen\u021b\u0103 r\u0103ut\u0103cioas\u0103, o cruzime \u0219i o voce care parodiaz\u0103 inocen\u021ba copilului, care \u00eel ucide pe Jud, o ucide pe Rachel (care se \u00eentoarce acas\u0103), dar este ucis de Louis, care nu mai e \u00een toate min\u021bile \u0219i astfel nu \u00een\u021belege lec\u021bia care i s-a dat, merg\u00e2nd \u0219i mai departe. El o \u00eengroap\u0103 pe Rachel \u00een acela\u0219i loc, spun\u00e2ndu-\u0219i c\u0103 de data asta va merge pentru c\u0103 a trecut mai pu\u021bin timp de la moartea ei.<\/p>\n

Finalul c\u0103r\u021bii este celebru pentru c\u0103 este simplu, dar \u00eenfior\u0103tor. Rachel se \u00eentoarce. Louis st\u0103 la mas\u0103, iar ea vine \u00een spatele lui \u0219i \u00eei atinge um\u0103rul, ultimul ei cuv\u00e2nt fiind: Iubitule<\/em>, ceea ce ne las\u0103 \u00eentr-un sf\u00e2r\u0219it ambiguu, dar puternic.<\/p>\n

Ce \u00eenseamn\u0103, de fapt, cartea? Cimitirul animalelor<\/em> este doar poarta de intrare, miza real\u0103 fiind mult mai puternic\u0103: c\u00e2t de departe ai merge ca s\u0103 nu pierzi pe cineva iubit?<\/p>\n

Ideea central\u0103 a c\u0103r\u021bii este c\u0103 exist\u0103 lucruri pe care omul trebuie s\u0103 le accepte, oric\u00e2t de dureros ar fi. \u00cen roman, dorin\u021ba de a \u00eenvinge moartea nu e prezentat\u0103 ca eroic\u0103, ci ca o form\u0103 de orbire n\u0103scut\u0103 din durere. Louis nu e un personaj \u201er\u0103u\u201d. Tocmai asta face cartea at\u00e2t de bun\u0103: el e un om normal, inteligent, iubitor, care se pr\u0103bu\u0219e\u0219te psihic sub greutatea pierderii. \u0218i de aici, toat\u0103 ad\u00e2ncimea acestei c\u0103r\u021bi.<\/p>\n

Cimitirul animalelor<\/em> este una dintre cele mai \u00eendr\u0103gite c\u0103r\u021bi ale lui Stephen King, iar eu a\u0219 pune-o undeva \u00een top 10 romane ale lui pentru profunditatea cu care moartea \u0219i pierderea sunt tratate, King dedic\u00e2nd pagini \u00eentregi acestor dou\u0103 teme, ceea ce face romanul greu de dus pentru cineva care a suferit deja \u00eentr-un mod similar.<\/p>\n

\n

Ecraniz\u0103rile<\/strong><\/p>\n

Romanul Cimitirul animalelor<\/em> are dou\u0103 adapt\u0103ri principale: cea din 1989 \u00een regia lui Mary Lambert, cu un scenariu scris chiar de Stephen King \u0219i cea din 2019 regizat\u0103 de Kevin K\u00f6lsch \u0219i Dennis Widmyer.<\/p>\n

<\/p>\n

Filmul din 1989, \u00een care joac\u0103 Dale Midkiff (Louis Creed), Denise Crosby (Rachel Creed), Fred Gwynne (Jud Crandall), e, \u00een linii mari, mai apropiat de roman dec\u00e2t cel din 2019, deoarece p\u0103streaz\u0103 structura de baz\u0103 a pove\u0219tii, moartea lui Gage ca pivot al tragediei, ideea c\u0103 r\u0103ul vine din refuzul lui Louis de a accepta moartea, precum \u0219i atmosfera murdar\u0103 \u0219i nepl\u0103cut\u0103 caracteristic\u0103 lui King. \u00cen plus, are c\u00e2teva imagini care au r\u0103mas emblematice pentru fani, dintre care le amintesc pe cele legate de Zelda, sora lui Rachel, care a murit \u0219i care i-a b\u00e2ntuit celei din urm\u0103 copil\u0103ria, iar apari\u021bia acestui personaj este descris\u0103 ca fiind elementul cel mai \u00eenfrico\u0219\u0103tor din film.<\/p>\n

Totu\u0219i, sunt \u0219i aspecte care nu sunt a\u0219a de bine eviden\u021biate ca \u00een carte, cum ar fi faptul c\u0103 filmul nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 redea la fel de bine degradarea psihic\u0103 a lui Louis, modul \u00een care ajunge s\u0103 cread\u0103 c\u0103 poate repara moartea, rela\u021bia complex\u0103 dintre Louis \u0219i Jud, precum \u0219i acel sentiment de inevitabilitate care se adun\u0103 lent \u00een roman.<\/p>\n

Mai mult, finalul filmului schimb\u0103 tonul. Dac\u0103 \u00een roman finalul e scurt, rece \u0219i nelini\u0219titor, \u00een carte e mai explicit, deci mai pu\u021bin ambiguu, iar mul\u021bi fani consider\u0103 c\u0103 romanul are un final mai puternic prin acea groaz\u0103 suspendat\u0103.<\/p>\n

<\/p>\n

Chiar \u0219i a\u0219a, dac\u0103 vrei o adaptare care se simte mai mult ca Stephen King \u0219i care respect\u0103 \u00een linii mari povestea, atunci varianta din 1989 este cea mai apropiat\u0103 de carte. \u0218i spun asta pentru c\u0103 versiunea din 2019 (\u00een care joac\u0103 Jason Clarke, Amy Seimetz, John Lithgow etc) are o modificare major\u0103 fa\u021b\u0103 de carte \u0219i fa\u021b\u0103 de filmul din 1989, schimb\u00e2nd copilul care moare \u2012 \u00een locul lui Gage, filmul mut\u0103 accentul pe Ellie.<\/p>\n

De ce au f\u0103cut acest lucru? Probabil, pentru a surprinde spectatorii care \u0219tiau deja povestea \u0219i pentru a putea avea mai mult dialog \u0219i prezen\u021b\u0103 pe ecran a personajului reanimat, iar asta func\u021bioneaz\u0103 ca film de sine st\u0103t\u0103tor, \u00eens\u0103 nu \u0219i relativ la sensul emo\u021bional al pove\u0219tii.<\/p>\n

\u00cen carte, moartea lui Gage e devastatoare pentru c\u0103 el e foarte mic, iar gestul lui Louis e unul complet ira\u021bional, n\u0103scut dintr-o durere imposibil de suportat. Faptul c\u0103 acest nucleu e modificat schimb\u0103 \u0219i tipul de horror de care avem parte. \u00cen carte, accentul cade pe durerea p\u0103rintelui \u0219i pe nebunia produs\u0103 de acest doliu; \u00een film, avem mai mult \u0219oc, conflict de familie \u0219i horror modern.<\/p>\n

\u00cen plus, filmul din 2019 este mai pu\u021bin fidel structurii emo\u021bionale a romanului, comprim\u0103 mult degradarea interioar\u0103 a lui Louis \u0219i schimb\u0103 dinamica final\u0103 \u0219i, odat\u0103 cu ea, sensul tragediei. \u00centr-adev\u0103r, pelicula e mai curat\u0103 la nivel vizual, dar nu este la fel de ap\u0103s\u0103toare precum cartea \u0219i chiar \u0219i precum filmul din 1989, astfel c\u0103 el e v\u0103zut ca fiind inferior predecesorului s\u0103u, iar aceea\u0219i opinie o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc \u0219i eu, pentru c\u0103 pelicula din 2019 nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 redea nici pe jum\u0103tate emo\u021biile din carte. \u00cen plus, jocul actoricesc, cu excep\u021bia lui Ellie, las\u0103 de dorit \u0219i nici modul \u00een care e filmat nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 imprime un sentiment de horror prea puternic. De aceea, eu a\u0219 merge pe versiunea din 1989, care \u00eencearc\u0103 s\u0103 p\u0103streze elementele principale ale pove\u0219tii lui King, de\u0219i nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 redea complet suferin\u021ba lui Louis \u0219i nebunia care \u00eei marcheaz\u0103 ac\u021biunile. P\u0103rerea mea e c\u0103 o redare cu acurate\u021be a pove\u0219tii lui King \u00eenc\u0103 nu exist\u0103 \u0219i a\u0219tept un film viitor care s\u0103 fie pe m\u0103sura romanului.<\/p>\n

###<\/p>\n

Despre autoare:<\/p>\n

<\/p>\n

\n

ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; Bucure\u0219ti) este scriitoare de literatur\u0103 fantastic\u0103 \u0219i realist\u0103 (proz\u0103, dram\u0103, poezie), critic literar \u0219i editor, fiind redactor-\u0219ef al revistei P(RO)EZIA \u0219i colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce dou\u0103 rubrici, Arena cultural\u0103: cartea \u0219i filmul (\u00een calitate de critic literar) \u0219i Lecturi potrivite \/ recomandate de Alexandra (\u00een calitate de editor).<\/p>\n

A publicat un volum de versuri, Demoni \u0219i demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie \u00een volumele Ora\u0219ele viitorului (Editura Pavcon, 2023), Genera\u021bia O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2002) \u0219i Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) \u0219i proz\u0103 \u00een antologiile Eroi f\u0103r\u0103 voie (Ed. Millennium Books, 2015) \u0219i Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018).<\/p>\n

Are apari\u021bii de poezie, proz\u0103, studii critice, editoriale \u00een publica\u021biile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea \u2013 Cotidian Na\u021bional, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa \u0219i pe platforma Queero. Amintim c\u00e2teva lucr\u0103ri semnificative: P\u0103catul (2013), \u00cent\u00e2lnire cu un b\u0103rbat, un satir \u0219i un motan (2016), Fiin\u021bele nop\u021bii din urm\u0103 (2017), Marea unire \u0219i cultura ve\u0219nicei influen\u021be (2018), Henrik Ibsen \u2013 \u201cPeer Gynt\u201d (2019), Madona cu lacrimi de s\u00e2nge (fragment, 2020), Simfonia ascuns\u0103 (fragment, 2021), Vizitatoarea (2022), Un viol ce aproape s-a \u00eent\u00e2mplat (2023), unele lucruri nici timpul nu le vindec\u0103 (2024), acolo unde infinitul te a\u0219teapt\u0103 (2025) sau \u0218oaptele dintre ape (2025).\u00a0 Proz\u0103 \u0219i poeme de-ale sale au fost traduse \u00een limba spaniol\u0103 \u0219i englez\u0103, fiind publicate \u00een Argentina, Chile, Spania, Mexic \u0219i SUA.<\/p>\n

\u00cen 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired \u2013 Concurs de idei, sec\u021biunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contraband\u0103-n alb \u0219i negru.<\/p>\n

Ea poate fi citit\u0103 \u0219i pe blogul: https:\/\/taramuridenicaieri.ro\/.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[arena cultural\u0103: cartea & filmul] de Alexandra Medaru Stephen Edwin King (n. 1947) este un scriitor american supranumit Regele Horrorului, datorit\u0103 literaturii sale care se \u00eencadreaz\u0103, \u00een afar\u0103 de horror, \u00een suspans, crim\u0103, SF, fantasy \u0219i mister. A scris aproximativ dou\u0103 sute de pove\u0219ti scurte, majoritatea fiind publicate \u00een diverse colec\u021bii. A debutat \u00een 1974 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1214,8,1914],"tags":[1216,1215,1113,1915,1604],"class_list":["post-16406","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arena-culturala-cartea-filmul","category-critica","category-egophobia-91","tag-alexandra-medaru","tag-arena-culturala-cartea-filmul","tag-critica","tag-egophobia-91","tag-stephen-king"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-4gC","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16406","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16406"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16406\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16407,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16406\/revisions\/16407"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16406"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16406"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16406"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}