de Rodica Bretin<\/p>\n
Aveam doar \u0219apte ani c\u00e2nd cu mama m-a luat cu ea pe teren<\/em>. V\u0103zusem \u00een filme cum o insign\u0103 de poli\u0163ist deschidea toate u\u015file \u00een America. \u00cen Bra\u015fovul nostru de peste ocean, o legitima\u0163ie de la Intreprinderea de Locuin\u0163e \u015fi<\/em> Localuri<\/em> te l\u0103sa s\u0103 intri \u00een orice cas\u0103 din ora\u015ful vechi. Str\u0103zile mamei! Le \u015ftiam, le b\u0103tusem pe fiecare; ce mai, m-a\u015f fi putut angaja la ILL cu ochii \u00eenchi\u015fi. Salariul era mic, alerg\u0103tur\u0103 \u015fi h\u00e2r\u0163og\u0103rie mult\u0103, dar ce conta! Am intrat pe por\u0163i de lemn, din tabl\u0103 \u015fi fier forjat, am p\u0103\u015fit prin albiile pietruite dintre garduri vii. Era de-ajuns s\u0103 batem la o u\u015f\u0103 \u2013 nu trebuia s\u0103 cioc\u0103nim \u00eendelung sau s\u0103 sun\u0103m de dou\u0103 ori ca po\u015fta\u015ful din filmul cu Jack Nicholson \u2013 \u015fi ni se deschidea \u00eendat\u0103. Mama avea o legitima\u0163ie mai tare dec\u00e2t a agen\u0163ilor FBI!<\/p>\n Cl\u0103dirile de pe str\u0103zile Colonel Buzoianu, Doctor Marinescu \u015fi Maior Cran\u0163a ar\u0103tau ca ni\u015fte mici conace, cu ferestre ogivale, foi\u015foare, terase, frontoane, coloane la intrare \u015fi por\u0163i masive. Pe vremuri, fiecare apar\u0163inuse unei singure familii, \u00eens\u0103 ast\u0103zi locuiau c\u00e2te opt-nou\u0103 \u00eentr-una. Dintre fo\u0219tii proprietari, unii plecaser\u0103 spre \u0163\u0103ri mai calde, al\u0163ii aleseser\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u015fi dup\u0103 na\u0163ionalizare, lega\u0163i de amintiri, de casa ce fusese c\u00e2ndva a lor, sau fiindc\u0103 nu se \u00eencumetau s\u0103 ia via\u0163a de la \u00eenceput printre str\u0103ini.<\/p>\n Mama avea de mers la trei adrese \u00een ziua aceea, iar prima era pe Maior Cran\u0163a, partea numerelor cu so\u0163. Dac\u0103 s-ar fi f\u0103cut un concurs de frumuse\u0163e \u00eentre casele str\u0103zii, vila cu dou\u0103 coloane de granit la intrare ar fi c\u00e2\u015ftigat cu siguran\u0163\u0103. Vara se \u00eembr\u0103ca \u00een ieder\u0103 p\u00e2n\u0103 la acoperi\u015f, cu hortensii \u00een balcoane \u015fi mu\u015fcate la fiecare fereastr\u0103. Nici iarna n-ar\u0103ta r\u0103u, cu br\u0103du\u0163ii argintii ce m\u0103rgineau poteca, veghea\u0163i de cei doi ur\u015fi de piatr\u0103.<\/p>\n \u00cen loc de sonerie, u\u015fa apartamentului 14 avea un cap de lup cu un inel de bronz \u00eentre f\u0103lci. \u00cen spatele t\u0103bliei masive mi-am \u00eenchipuit un labirint de \u00eenc\u0103peri \u015fi coridoare, un fel de pe\u015fter\u0103 a pira\u0163ilor din Caraibe. Cum orice comoar\u0103 este p\u0103zit\u0103 de un balaur sau m\u0103car de un pechinez nervos, m-am tras \u00een spatele mamei, care se preg\u0103tea s\u0103 cioc\u0103ne \u00eenc\u0103 o dat\u0103. N-a fost nevoie. U\u015fa s-a deschis, \u00eent\u00e2i de o palm\u0103, c\u00e2t s\u0103 \u00eencap\u0103 legitima\u0163ia de ILL, apoi larg, ca o invita\u0163ie.<\/p>\n \u2013 G\u0103si\u0163i papuci \u00een antreu.<\/p>\n C\u00e2te bordeie at\u00e2tea obiceie<\/em>, suna o vorb\u0103 \u00een Ardeal. Se spune obiceiuri<\/em> m-ar fi corectat tovar\u0103\u015fa \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare. Dar eram \u00een vacan\u0163\u0103, c\u00e2nd puteam folosi licen\u0163e poetice f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eemi scad\u0103 cineva nota.<\/p>\n Pe carpeta din hol am g\u0103sit o \u00eentreag\u0103 colec\u0163ie de papuci de cas\u0103: cro\u015feta\u0163i, f\u0103cu\u0163i cu andrelele, din l\u00e2n\u0103, p\u00e2sl\u0103 sau piele-ntoars\u0103. Am ales perechea care mi se potrivea, l\u0103s\u00e2nd \u00een loc cizmuli\u021bele, iar mama \u015fi-a dat jos galo\u015fii. Pe atunci oamenii se desc\u0103l\u0163au c\u00e2nd mergeau \u00een vizit\u0103. Mi se p\u0103rea firesc; dac\u0103 la tine nu aduci noroiul sau praful de pe str\u0103zi, de ce ai face-o \u00een casele altora? Mi-am v\u00e2r\u00e2t deci picioarele \u00een papucii flau\u015fa\u0163i, calzi de la dogoarea sobei de teracot\u0103. \u00centre timp, mama o luase pe urmele gazdei \u015fi m-am \u0163inut dup\u0103 ea, nu de alta, dar s\u0103 nu m\u0103 r\u0103t\u0103cesc prin labirint.<\/p>\n \u00cent\u00e2i era vestibulul cu turma papucilor, apoi un hol av\u00e2nd de o parte o baie mic\u0103 \u015fi de alta buc\u0103t\u0103ria-chicinet\u0103, dup\u0103 care o camer\u0103 at\u00e2t de ticsit\u0103 \u00eenc\u00e2t expresia n-aveai unde s\u0103 arunci un ac<\/em> c\u0103p\u0103ta noi \u00een\u0163elesuri. Tavanul cu stucaturi, pere\u0163ii \u00eembr\u0103ca\u0163i p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tate \u00een lambriuri, draperiile de brocart, candelabrul din tavan \u015fi cele dou\u0103 lampadare din col\u0163uri opuse, mobilele masive \u2013 peste toate mi-au lunecat ochii ca pe luciul unei ape. Cu a doua privire am cobor\u00e2t mai ad\u00e2nc, z\u0103bovind asupra detaliilor: biblioteca cu rafturi \u00eendoite sub greutatea c\u0103r\u0163ilor legate \u00een piele, vitrinele unde domnea o dezordine savant\u0103 \u2013 pahare albastre \u015fi verzi, sclipind ca ni\u015fte ochi de p\u0103un, statuete din filde\u015f, ce\u015fcu\u0163e adunate ca puii de clo\u0219c\u0103 \u00een jurul unui ceainic p\u00e2ntecos, t\u0103vi\u0163e filigranate. Erau acolo vaze din por\u0163elan de Meissen, clopo\u0163ei din cristal de Murano, servicii Rosenthal, tac\u00e2muri de argint \u015fi un coupe-papier imit\u00e2nd un pumnal de Toledo. Acum a\u015f \u015ftii s\u0103 le spun pe nume! Pe o m\u0103su\u0163\u0103 de mahon, \u00eenconjurat\u0103 de ghirlande sculptate, se afla un gramofon cu p\u00e2lnie de alam\u0103, iar \u00eentr-un col\u0163 un pian f\u0103r\u0103 coad\u0103, av\u00e2nd capacul ridicat; c\u00e2ntase cineva chiar \u00eenainte de venirea noastr\u0103?<\/p>\n Gazda a trecut \u00een alt\u0103 \u00eenc\u0103pere, unde erau dou\u0103 paturi, unul mare \u015fi unul mai mic. M-am uitat la pere\u0163ii cu icoane pe lemn \u015fi pe sticl\u0103, apoi la u\u015fa pe care intraser\u0103m, fiindc\u0103 alta nu mai era. Labirintul, castelul, apartamentul se terminau aici. Dou\u0103 camere, baie, hol, buc\u0103t\u0103rie. Doar at\u00e2t? St\u0103p\u00e2na casei st\u0103tea \u00een sf\u00e2r\u015fit locului \u015fi am putut s\u0103 o privesc cu luare-aminte: p\u0103rul c\u0103runt str\u00e2ns \u00eentr-un coc, \u0163inuta dreapt\u0103, rochia neagr\u0103, sobr\u0103, \u015falul de ca\u015fmir aruncat peste umeri, ca o pisic\u0103 argintie ce i se \u00eencol\u0103cise la g\u00e2t. B\u0103tr\u00e2na era una dintre fostele proprietare de pe Dealul Cet\u0103\u0163ii, st\u0103p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi pe ni\u015fte mobile desperecheate \u015fi mul\u0163imea obiectelor at\u00e2t de \u00eenc\u0103rcate de amintiri \u00eenc\u00e2t ar fi tras la c\u00e2ntar ca plumbul.<\/p>\n M\u0103 zg\u00e2iam \u00eenc\u0103 la m\u0103su\u0163a de toalet\u0103 \u2013 unde erau o puzderie de sticlu\u0163e de parfum, un pieptene de filde\u015f, casete din lemn de cire\u015f, unele \u00eentredeschise, din care se rev\u0103rsau m\u0103rgele \u015fi perle, iar \u00een mijlocul lor un oval argintiu cu ram\u0103 de baga. Doamna se privise \u00een oglinda aceea ani \u015fi ani. Oare ochiul ce nu clipea niciodat\u0103 o v\u0103zuse \u015fi el, \u00eent\u00e2i copil\u0103, adolescent\u0103, t\u00e2n\u0103r\u0103 femeie, apoi cu fire albe \u00een p\u0103r? C\u00e2teodat\u0103 \u00eemi treceau prin minte g\u00e2nduri ciudate, c\u0103rora nu m\u0103 pricepeam s\u0103 le dau de cap\u0103t.<\/p>\n Doamna ne-a invitat \u00een sufragerie \u015fi, \u00een timp ce ne a\u015fezam pe canapea, a disp\u0103rut \u00een buc\u0103t\u0103rie, de unde s-a \u00eentors cu o tav\u0103 plin\u0103 cu fursecuri. Mama ciugulea din primul, eu eram la al patrulea, c\u00e2nd am auzit u\u015fa de la intrare. Venise cineva de-al casei, fiindc\u0103 avea cheie. Cine putea fi? C\u00e2nd eram mic\u0103, m\u0103 pomeneam c\u00e2teodat\u0103 \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 cu voce tare, despre una ori despre alta. De\u015fi de data asta n-am f\u0103cut-o, nel\u0103murirea-mi nerostit\u0103 a primit r\u0103spuns.<\/p>\n \u2013 E nepoata mea, Artemiza.<\/p>\n Mi-au sunat to\u0163i clopo\u0163eii min\u0163ii: \u015ftiam o fat\u0103 cu numele \u0103sta neobi\u015fnuit… Aveam s\u0103 o cunosc pe a doua? \u00cens\u0103 nu era o stranie coinciden\u0163\u0103, zeii hazardului \u00ee\u015fi vedeau de ale lor. \u00cen pragul sufrageriei a ap\u0103rut chiar colega mea de clas\u0103.<\/p>\n Artemiza \u2013 singur\u0103 \u015fi unic\u0103 \u2013 a fost la fel de surprins\u0103 s\u0103 d\u0103m ochi \u00een ochi. Nu ne \u00eent\u00e2lniser\u0103m p\u00e2n\u0103 atunci dec\u00e2t la \u015fcoal\u0103, unde era mai retras\u0103 dec\u00e2t mine, oric\u00e2t ar fi de greu de crezut. Poate fiindc\u0103 p\u0103rin\u0163ii \u00eei muriser\u0103 \u00eentr-un accident de ma\u015fin\u0103 \u015fi r\u0103m\u0103sese \u00een grija bunicii. \u015ei eu o iubeam mult pe a mea. Dar s\u0103 nu mai fie mama, tata, ori am\u00e2ndoi? F\u0103r\u0103 ei ar fi fost ca f\u0103r\u0103 soare… T\u0103cerea se lungea asemenea unui elastic vechi, gata s\u0103 se rup\u0103. Trebuia s\u0103 spun ceva, orice.<\/p>\n \u2013 Suntem… am \u00eenceput.<\/p>\n \u2013 Prietene.<\/p>\n Voiam s\u0103 spun colege, dar Artemiza mi-o luase \u00eenainte; de ce cu o minciun\u0103? Eram gata s\u0103 readuc p\u00e2r\u00e2ul adev\u0103rului \u00een albie, c\u00e2nd m-am oprit. Pu\u0163in \u00eei p\u0103sa Artemizei dac\u0103 eram prietene, colege sau nu ne cuno\u015fteam deloc. Singura pe care \u00eencerca s\u0103 o conving\u0103 era bunica ei. Ni\u015fte prietene ce habar n-avuseser\u0103 unde locuia fiecare? Doamna s-a f\u0103cut c\u0103 nu bag\u0103 de seam\u0103, umpl\u00e2ndu-mi din nou farfuria cu fursecuri. Erau bune, mai ales cele cu ciocolat\u0103, dar eu altceva voiam. Mi-am f\u0103cut curaj \u015fi am pus \u00eentrebarea care \u00eemi d\u0103dea t\u00e2rcoale de c\u00e2nd intrasem.<\/p>\n \u2013 De ce nu are pianul \u0103sta coad\u0103?<\/p>\n Nu mai v\u0103zusem vreunul \u00een realitate, doar \u00een poze ori la televizor, \u015fi \u2013 dezam\u0103gire! \u2013 aceluia \u00eei lipsea partea din spate, de parc\u0103 cineva \u00eel retezase la jum\u0103tate. Nedumerirea mea a f\u0103cut-o pe mama s\u0103 se \u00eencrunte, \u00eens\u0103 gazda noastr\u0103 p\u0103rea amuzat\u0103 de at\u00e2ta naivitate, ca s\u0103 nu zic ignoran\u0163\u0103.<\/p>\n \u2013 E o pianin\u0103, mi-a deslu\u015fit. Un pian n-ar fi \u00eenc\u0103put pe u\u015f\u0103. Fiul meu a avut un Steinway cu care d\u0103dea concerte la Ateneu. I l-au luat c\u00e2nd…<\/p>\n Vorbea despre tat\u0103l Artemizei. \u015ei, dup\u0103 negura ce \u00eei \u00eenvelise privirea, accidentul de ma\u015fin\u0103 nu era singura amintire pe care \u00eencerca s\u0103 o uite. Artemiza n-a l\u0103sat umbra din ochii bunicii ei s\u0103 devin\u0103 noapte.<\/p>\n \u2013 Vrei s\u0103-\u0163i c\u00e2nt ceva?<\/p>\n \u00centrebarea a surprins pe toat\u0103 lumea, dar mai ales pe mine, c\u0103reia \u00eei fusese adresat\u0103.<\/p>\n \u2013 Da, sigur, am rostit nu foarte convins\u0103.<\/p>\n Artemiza c\u00e2nta la pian? M\u0103 rog, la pianin\u0103. Un lucru pe care o prieten\u0103 ar fi trebuit s\u0103 \u00eel \u015ftie. Am \u00eenchis gura ca s\u0103 n-ar\u0103t ca un pe\u015fte r\u0103mas pe uscat dup\u0103 retragerea apelor. Din fericire, bunica \u015fi nepoata nu-mi d\u0103deau aten\u0163ie; r\u0103sfoiau partiturile, nehot\u0103r\u00e2te la care s\u0103 se opreasc\u0103. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, le-au pus deoparte.<\/p>\n \u2013 F\u00fcr Elise!<\/em> au rostit \u00eentr-un glas.<\/p>\n De\u015fi abandonasem gr\u0103dini\u0163a german\u0103 dup\u0103 c\u00e2teva luni, c\u00e2te ceva se lipise totu\u015fi de mine. F\u00fcr, adic\u0103 pentru<\/em>. Dar cine era Eliza? N-am \u00eentrebat. O naivitate pe zi, treac\u0103-mearg\u0103, dou\u0103 erau prea mult. Am l\u0103sat t\u0103cerea s\u0103 se a\u015ftearn\u0103 la fel ca ninsoarea de afar\u0103 peste copaci: \u00eentr-un strat gros.<\/p>\n Artemiza se a\u015fezase pe taburet, \u00eempletindu-\u015fi o clip\u0103 degetele. Le-a cobor\u00e2t pe clape \u00eencet, f\u0103r\u0103 s\u0103 le ating\u0103, de parc\u0103 erau din cristal \u015fi se puteau sparge, apoi primele acorduri au cioc\u0103nit v\u0103zduhul.<\/p>\n M\u0103 sim\u0163eam \u00een\u0103untrul unui ou a c\u0103rui coaj\u0103 \u00eencepuse s\u0103 se crape. St\u0103team acolo demult, dorind, sper\u00e2nd \u2013 f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu ce. \u015ei iat\u0103, se \u00eent\u00e2mplase! M\u0103 trezeam dintr-un lung somn, auzeam, sim\u0163eam! St\u0103team \u00eencremenit\u0103 pe canapea, abia respir\u00e2nd, \u015fi-n acela\u015fi timp devenisem Doroty, feti\u0163a smuls\u0103 de o tornad\u0103 \u015fi dus\u0103 departe, \u00eentr-o lume magic\u0103 \u015fi, cumva, \u00eenfrico\u015f\u0103toare. Eram Eliza aceea pe care cineva o iubise ca pe nimeni alta, eram tot eu, cea care p\u0103\u015fea pe coarda muzicii la o \u00een\u0103l\u0163ime ame\u0163itoare. \u00cemi doream s\u0103 ajung la cap\u0103t, dar \u0219i s\u0103 r\u0103m\u00e2n acolo pentru totdeauna, vibr\u00e2nd odat\u0103 cu lumea.<\/p>\n Artemiza \u015fi-a ridicat m\u00e2inile de pe clape \u015fi sunetele s-au oprit, lini\u015ftea a luat iar\u0103\u015fi \u00een st\u0103p\u00e2nire sufrageria, casa, ora\u015ful. Dar era o altfel de t\u0103cere; \u00eenainte fusese a\u015fteptare, acum era un gol \u00een co\u015ful pieptului. De ce se terminase? Mai voiam! N-am zis nimic, ascult\u00e2nd glasul gazdei noastre.<\/p>\n \u2013 Bagatel\u0103 \u00een La minor de Ludwig van Beethoven. Dar \u015ftiai asta.<\/p>\n Am dat din cap; da, sigur. Nu era deloc a\u015fa, \u00eens\u0103 era ziua micilor minciuni \u2013 \u00eent\u00e2i a Artemizei, apoi a mea. Mama n-a zis nimic. Poate se sim\u0163ea vinovat\u0103 fiindc\u0103 l\u0103sase o u\u015f\u0103 \u00eenchis\u0103 pentru mine, cea a muzicii. Nu eram o familie de melomani. Doar tata, pe vremuri mare iubitor al spectacolelor de estrad\u0103, se ducea la Teatrul de Operet\u0103 de c\u00e2te ori era vreo premier\u0103. M\u0103 luase cu el la Liliacul<\/em>, unde adormisem \u00een pauza dintre acte. Muzica simfonic\u0103? Preten\u0163ioas\u0103, greoaie, numai pentru cunosc\u0103tori. O idee absurd\u0103 pe care mi-o b\u0103gasem singur\u0103 \u00een cap. N-ar fi fost prima.<\/p>\n Eu \u015fi Artemiza aveam aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103; eram \u00eentr-o clas\u0103, nu? Atunci de ce m\u0103 sim\u0163eam la poalele unui deal, poate al Cet\u0103\u0163ii, privind spre culmea unde zei\u0163a v\u00e2n\u0103torii, Artemis-Diana avea, \u00een loc de arc, o harp\u0103 fermecat\u0103 \u2013 sau o pianin\u0103.<\/p>\n Parc\u0103 o vedeam \u00eent\u00e2ia oar\u0103: o feti\u0163\u0103 cu p\u0103r c\u00e2nepiu, pistrui \u015fi ochi c\u00e2nd verzi, c\u00e2nd cenu\u015fii, dup\u0103 cum b\u0103tea lumina. Colega mea era lini\u015ftit\u0103 \u2013 de felul ei \u2013 \u015fi politicoas\u0103, cum deprinsese \u00een cei \u015fapte ani de-acas\u0103. \u015etia \u00eens\u0103 un secret, al partiturilor, unde \u00een loc de litere se scria cu note, iar sunetele \u0163ineau loc de cuvinte. Artemiza citea muzica, degetele ei \u00eei d\u0103deau via\u0163\u0103 pe clape. C\u00e2t a\u015f fi vrut s\u0103-mi reu\u015feasc\u0103 scamatoria asta! Artemiza, prietena mea. Acum \u00eemi doream s\u0103 devin\u0103, \u00eentr-o zi. Noi, r\u0103\u0163u\u015ftele cele ur\u00e2te, retrase \u015fi timide, ar fi trebuit s\u0103 \u0163inem aproape \u015fi s\u0103 fim ca surorile, de\u0219i nu toate o s\u0103 ajungem lebede.<\/p>\n \u00cen anii aceia ardelenii nu terminau cu un te iubesc<\/em>, te pup<\/em>, te \u00eembr\u0103\u0163i\u015fez<\/em>, de c\u00e2te ori vorbeau cu cineva. Dac\u0103 sunt folosite prea des, cuvintele se tocesc, \u00ee\u015fi pierd str\u0103lucirea. La fel, gesturile. C\u00e2nd, la plecare, am luat-o \u00een bra\u0163e pe nepoata gazdei, nimeni n-a fost mai surprins dec\u00e2t mine. Ce m\u0103 apucase? Chiar or fi prietene<\/em>, a trecut a\u015fa, un val de \u00eendoial\u0103, peste chipul bunicii. A r\u0103cit, sigur are febr\u0103<\/em>, s-a \u00eengrijorat mama. Artemiza \u015fi-a lipit buzele de urechea mea, ca s\u0103-mi \u015fopteasc\u0103:<\/p>\n \u2013 Nu e greu. \u00ce\u0163i trebuie un pian \u015fi mult\u0103 r\u0103bdare, at\u00e2t.<\/p>\n Cu r\u0103bdarea st\u0103team prost, cu pianul la fel. Mama \u015fi-a pus galo\u015fii, eu am \u00eenc\u0103l\u0163at cizmuli\u0163ele \u015fi am ie\u015fit \u00een albul z\u0103pezii. Dup\u0103 c\u00e2\u0163iva pa\u015fi, s-a r\u0103sucit spre mine.<\/p>\n \u2013 Vrei un pian, \u015ftiu. N-avem bani, n-avem loc… Ce zici de o mandolin\u0103?<\/p>\n Mandolina nu era pian, nici eu vreun Mozart, copilul minune al muzicii. Dar \u00eenv\u0103\u0163asem s\u0103 nu refuz niciodat\u0103 ceva. Calul de dar nu se caut\u0103 la din\u0163i<\/em>.<\/p>\n \u2013 Da! am zis, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 par mai \u00eenc\u00e2ntat\u0103 dec\u00e2t eram.<\/p>\n Mama m-a privit cu drag, m-a m\u00e2ng\u00e2iat pe cap, mai precis pe c\u0103ciuli\u021b\u0103 \u015fi am pornit al\u0103turi, eu \u00eemp\u0103cat\u0103 \u015fi nu prea cu soarta, ea socotind de unde s\u0103 fac\u0103 rost de bani pentru o mandolin\u0103 luat\u0103 de la Consigna\u0163ie. Mi-a cump\u0103rat-o trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni mai t\u00e2rziu, de\u015fi ziua mea fusese deja, \u00een noiembrie. \u015ei-a\u015fa a \u00eenceput aventura mea muzical\u0103 pentru corzi \u015fi cutie de rezonan\u0163\u0103.<\/p>\n Dar asta e deja alt\u0103 poveste!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Rodica Bretin Aveam doar \u0219apte ani c\u00e2nd cu mama m-a luat cu ea pe teren. V\u0103zusem \u00een filme cum o insign\u0103 de poli\u0163ist deschidea toate u\u015file \u00een America. \u00cen Bra\u015fovul nostru de peste ocean, o legitima\u0163ie de la Intreprinderea de Locuin\u0163e \u015fi Localuri te l\u0103sa s\u0103 intri \u00een orice cas\u0103 din ora\u015ful vechi. Str\u0103zile […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1914,15],"tags":[1915,1115,1219],"class_list":["post-16446","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-91","category-proza","tag-egophobia-91","tag-proza","tag-rodica-bretin"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-artemiza","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16446","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16446"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16446\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16447,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16446\/revisions\/16447"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16446"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16446"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16446"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}