{"id":16458,"date":"2026-08-22T20:26:24","date_gmt":"2026-08-22T18:26:24","guid":{"rendered":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16458"},"modified":"2026-08-22T20:26:24","modified_gmt":"2026-08-22T18:26:24","slug":"carari-ce-duc-inspre-zei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=16458","title":{"rendered":"C\u0103r\u0103ri ce duc \u00eenspre zei"},"content":{"rendered":"

[ca prin oglind\u0103]<\/span><\/p>\n

de Marius-Iulian Stancu<\/p>\n

\u201c\u00cencotro \u0219i de unde vii?\u201d (Phaidros <\/em>227a)[1]<\/a>, \u00eel \u00eentreab\u0103 Socrate pe Phaidros, imediat cum \u00eel \u00eent\u00e2lne\u0219te; c\u0103ci filosofia \u00een accep\u021biune socratic\u0103 se afl\u0103 mereu pe drum, iar pe drumul ei, cu toate c\u0103 \u00ee\u0219i recunoa\u0219te nereu\u0219ita \u00een a \u00eendeplini porunca delfic\u0103 a cunoa\u0219terii de sine (Phaidros <\/em>229e), Socrate nu porne\u0219te niciodat\u0103 ne\u00eenso\u021bit, niciodat\u0103 singur. Ca o dovad\u0103 \u00een plus, dup\u0103 descrierea poetic\u0103 a locului de popas, aflat parc\u0103 la grani\u021ba dintre mit \u0219i ceea ce \u00eendeob\u0219te numim realitate, Socrate \u00eel nume\u0219te pe Phaidros \u201ccea mai minunat\u0103 c\u0103l\u0103uz\u0103\u201d (Phaidros <\/em>230c), fapt care \u00eel determin\u0103 pe t\u00e2n\u0103rul s\u0103u companion s\u0103 \u00eel numeasc\u0103 la r\u00e2ndul lui drept \u201ccel mai ciudat dintre oameni, unul care las\u0103 impresia unui str\u0103in pe care \u00eel c\u0103l\u0103uze\u0219ti \u0219i nicidecum a unuia din partea locului\u201d (Phaidros <\/em>230c-d). Modestia socratic\u0103 \u00een a judeca veridicitatea povestirilor mitice \u00ee\u0219i are fundamentul \u00een faptul c\u0103 aflarea adev\u0103rului porne\u0219te de la dialogul cu sine, iar Socrate caut\u0103, se afl\u0103 pe drum, dar nu se cunoa\u0219te pe sine.<\/p>\n

Filosofia este cu putin\u021b\u0103 prin intermediul unei \u00eent\u00e2lniri, iar filosofia platonician\u0103 e paradigmatic\u0103 \u00een acest sens, o \u00eent\u00e2lnire \u00een cadrul c\u0103reia \u201ccuv\u00e2ntarea celui care \u0219tie, vie \u0219i \u00eensufle\u021bit\u0103\u201d (Phaidros <\/em>276a), nu \u00ee\u021bi ofer\u0103 r\u0103spunsuri, cum remarc\u0103 Pierre Hadot, ci te interogheaz\u0103. \u201cC\u00e2nd Socrate pretinde c\u0103 nu \u0219tie dec\u00e2t un singur lucru, \u0219i anume c\u0103 nu \u0219tie nimic, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 refuz\u0103 concep\u021bia tradi\u021bional\u0103 despre cunoa\u0219tere.\u201d[2]<\/a> Deoarece \u201ccunoa\u0219terea nu este un obiect fabricat, cu un con\u021binut \u00eencheiat, transmisibil direct prin scriere sau printr-un discurs oarecare.\u201d[3]<\/a> Cu filosofia e\u0219ti mereu pe drum \u0219i \u00eei aduci ne\u00eencetat m\u0103rturie \u00een m\u0103sura \u00een care aleg\u00e2nd acest mod de via\u021b\u0103 \u00ee\u021bi asumi greut\u0103\u021bile \u0219i str\u0103duin\u021bele pe care ea le necesit\u0103 \u0219i despre care Platon vorbe\u0219te \u00een Scrisoarea a VII-a<\/em>. \u201cCel care ia cuno\u0219tin\u021b\u0103 de acestea, dac\u0103 e \u00eentr-adev\u0103r filosof, potrivit pentru aceast\u0103 \u00eendeletnicire \u0219i vrednic de ea, pentru c\u0103 e \u00eenzestrat cu o fire zeiasc\u0103, socoate c\u0103 drumul ce i s-a descris este minunat \u0219i c\u0103 trebuie s-o porneasc\u0103 pe el f\u0103r\u0103 z\u0103bav\u0103, c\u0103ci altfel n-ar mai putea tr\u0103i.\u201d (340)[4]<\/a> Din nou imaginea \u0219i experien\u021ba drumului pe care are loc \u00eent\u00e2lnirea ce prilejuie\u0219te experien\u021ba dialogului, deoarece \u201cfilosofia socratic\u0103 nu presupune elaborarea vreunui sistem, ci trezirea con\u0219tiin\u021bei, accederea la un nivel al fiin\u021bei care nu se poate realiza dec\u00e2t \u00een orizontul unei rela\u021bii de la persoan\u0103 la persoan\u0103.\u201d[5]<\/a><\/p>\n

Aceast\u0103 experien\u021b\u0103 a drumului, \u00een sens filosofic, constituie maniera \u00een care aleg la r\u00e2ndul meu s\u0103 pornesc pe urmele dialogului Phaidros<\/em>. Drumul ca reper spa\u021bial \u0219i cadru literar, necesar interlocutorilor \u00een vederea afl\u0103rii unui sens prilejuit dar situat dincolo de coordonatele locului, precum \u0219i drumul paidetic, ca mi\u0219care ascensional\u0103 a sufletului, cu Adev\u0103rul Fiin\u021bei ca ve\u0219nic punct de reper al exerci\u021biului dialectic.<\/p>\n

Mai \u00eenainte de a p\u0103\u0219i pe acest drum, c\u0103l\u0103uzi\u021bi de ecoul unei g\u00e2ndiri vii a c\u0103rei rostire \u00eenc\u0103 se mai aude \u00een dialogurile platoniciene, consider c\u0103 e important s\u0103 discut\u0103m despre locul pe care dialogul Phaidros<\/em> \u00eel are \u00een cadrul parcursului filosofic prezent \u00een corpusul operelor ce \u00eei apar\u021bin lui Platon, prin intermediul acelor cuvinte care \u201cau \u00een ele o s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 din care, odat\u0103 sem\u0103nat\u0103 \u00een al\u021bi oameni, cu alte firi, \u00eencol\u021besc alte g\u00e2nduri \u0219i rostiri…\u201d (Phaidros <\/em>277a), ajut\u00e2ndu-i s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 acea frumuse\u021be l\u0103untric\u0103 pentru care Socrate se roag\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul dialogului. C\u0103ci tot ce poate realiza omul mai bun \u00een aceast\u0103 via\u021b\u0103 este s\u0103 se poat\u0103 ridica la \u00een\u0103l\u021bimea numelui de \u201cfilosof, adic\u0103 iubitor de \u00een\u021belepciune\u201d, \u00een\u021belept fiind un nume \u201cvrednic numai de divinitate\u201d (Phaidros <\/em>278d).<\/p>\n

Constantin Noica plaseaz\u0103 acest dialog \u201c\u00een miezul vie\u021bii\u201d lui Platon, perioad\u0103 \u00een care \u201capar ca \u0219i pe nea\u0219teptate trei dialoguri \u00een care partea de \u201cinspira\u021bie\u201d este cov\u00e2r\u0219itoare: Phaidros<\/em>, Banchetul<\/em> \u0219i Phaidon<\/em>…\u201d.[6]<\/a> \u00cen intepretarea sa, Noica consider\u0103 dialogul ca unul izolat \u0219i care d\u0103 \u201cpeste veacuri imaginea fals\u0103 a platonismului, drept idealism total \u0219i f\u0103r\u0103 acoperire…\u201d[7]<\/a>, refuz\u00e2ndu-i astfel orice caracter reprezentativ pentru platonism. \u201cVom \u00eencerca s\u0103 interpret\u0103m opera de fa\u021b\u0103 a lui Platon din perspectiva g\u00e2ndului c\u0103: la un delir al sobriet\u0103\u021bii pe linie de exactitate, Socrate r\u0103spunde cu un delir al abunden\u021bei pe linie de adev\u0103r.\u201d[8]<\/a> Se vede bine c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een atitudinea critic\u0103 prin care se pozi\u021bioneaz\u0103 \u00een raport cu dialogul, Noica nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 nu se lase la r\u00e2ndul lui cuprins de fervoarea \u0219i muzicalitatea lui.<\/p>\n

La polul opus intepret\u0103rii de mai sus, Leon Robin vede \u00een Phaidros<\/em> germenele care a dat na\u0219tere unei \u00eentregi opere, \u201cdeoarece numai aici g\u0103sim aspecte dezvoltate ulterior \u00een mod sistematic \u00een toate celelalte dialoguri.\u201d[9]<\/a> Phaidros<\/em> ar corespunde unei noi maniere a lui Platon de a se situa pe drumul g\u00e2ndirii: \u201cexist\u0103 dou\u0103 lumi separate, iar cea care reprezint\u0103 domeniul experien\u021bei noastre sensibile nu exist\u0103 dec\u00e2t \u00een virtutea particip\u0103rii sale la cealalt\u0103; nu exist\u0103 cunoa\u0219tere adev\u0103rat\u0103 dec\u00e2t \u00een afara celei dint\u00e2i. Acela\u0219i punct de vedere se va reg\u0103si ulterior \u0219i \u00een Phaidros<\/em> sau Theaitetos<\/em>. Exist\u0103 \u00eens\u0103 numeroase indicii care sugereaz\u0103 o orientare nou\u0103: Platon e deranjat de dualismul acesta brutal, \u0219i de aceea \u00eencearc\u0103 acum s\u0103 umple abisul pe care l-a deschis; problema determin\u0103rii intermediarelor, care i-ar oferi aceast\u0103 posibilitate, \u00eel preocup\u0103 \u00een mod vizibil; el se afl\u0103 \u00een c\u0103utarea unui echivalent filosofic a ceea ce este, \u00een perspectiv\u0103 mitic\u0103, daimonismul; de aici rezult\u0103 importan\u021ba pe care o va avea pentru el problematica dragostei.\u201d[10]<\/a><\/p>\n

Paul Friedl\u00e4nder consider\u0103 c\u0103 tema principal\u0103 a dialogului Phaidros<\/em> (chiar dac\u0103 nu unica) este retorica, tem\u0103 prin intermediul c\u0103reia devine transparent\u0103 necesitatea unei dialectici filosofice din care dialogul filosofic s\u0103 rezulte ca forma cea mai \u00eenalt\u0103 a vorbirii umane. \u201cRecunoa\u0219tem astfel cum \u00een comuniunea amical\u0103 dintre Socrate \u0219i Phaidros \u2013 personal vorbind \u2013 \u0219i \u00een elanul extatic \u0219i ascensiunea educativ\u0103 c\u0103tre eidos<\/em> \u2013 obiectiv vorbind \u2013 este cuprins\u0103 natura dual\u0103 unit\u0103 a \u00eentregii opere, unitatea unor poli at\u00e2t de \u00eendep\u0103rta\u021bi: iubirea \u0219i discursul. C\u0103ci filo-sofia<\/em> este cea mai \u00eenalt\u0103 form\u0103 de iubire \u0219i cea mai \u00eenalt\u0103 form\u0103 de discurs totodat\u0103. Atunci nu ne va mai chinui nici \u00eentrebarea cum este posibil ca abia \u00een be\u021bia nebuniei iar apoi \u00een cea mai sever\u0103 \u0219coal\u0103 a dialecticii s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103 mi\u0219carea c\u0103tre eidos<\/em>. Sunt cele dou\u0103 drumuri pe care Platon le cunoa\u0219te pentru c\u0103 le-a tr\u0103it. \u0218i s-a mi\u0219cat cu necesitate pe ambele.\u201d[11]<\/a><\/p>\n

S\u0103 pornim totu\u0219i la drum. Precum \u00een Banchetul<\/em>, Phaidros ne apare din nou \u00een chip de companion socratic pe drumul g\u00e2ndirii, doar c\u0103 de data aceasta \u00eentr-un dialog \u00een care i se acord\u0103 privilegiul de a fi unicul interlocutor al lui Socrate. De ce \u00eel alege Platon tocmai pe acest adept al lui Lysias \u0219i nu alt participant la celebrul banchet \u00eenchinat marelui zeu Eros, pe care Paul Friedl\u00e4nder \u00eel consider\u0103 drept unul dintre capitolele cele mai importante din istoria platonismului? \u201cAt\u00e2t \u00een Banchetul<\/em> c\u00e2t \u0219i \u00een dialogul Phaidros<\/em>, Phaidros ne apare mai degrab\u0103 ca un t\u00e2n\u0103r romantic \u0219i modest, unul care este sincer \u0219i naiv.\u201d[12]<\/a> Dar ce \u00eel punea Platon s\u0103 spun\u0103 pe Phaidros \u00een Banchetul<\/em>? \u201cDiscursul s\u0103u celebreaz\u0103 mai \u00eent\u00e2i originea lui Eros din cea mai veche spi\u021b\u0103 de zei, apoi darurile f\u0103cute de Eros oamenilor.\u201d[13]<\/a> C\u0103l\u0103uz\u0103 c\u0103tre o via\u021b\u0103 frumoas\u0103, Eros are \u201ccea mai profund\u0103 influen\u021b\u0103 asupra existen\u021bei umane\u201d[14]<\/a>. Armata sa format\u0103 din \u00eendr\u0103gosti\u021bi care nu se las\u0103 unul pe altul la greu constituie o imagine vie pentru maniera \u00een care acesta \u00ee\u0219i imagina via\u021ba bun\u0103, cea mai important\u0103 semnifica\u021bie a Erosului pentru comportamentul uman \u00een cetate fiind aceea c\u0103 el produce \u1f00\u03c1\u03b5\u03c4\u03ae<\/em>, a\u0219a cum subliniaz\u0103 Paul Friedl\u00e4nder. S\u0103 cit\u0103m din Banchetul<\/em>: \u201cEros este, dintre to\u021bi, cel mai vechi zeu, cel mai vrednic de cinstirea noastr\u0103 \u0219i cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103-i ajute pe oameni s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 tot ce poate fi dob\u00e2ndit \u00een via\u021b\u0103, iar dup\u0103 aceea s\u0103 fie pomeni\u021bi dup\u0103 moarte pentru vrednicia lor.\u201d (180b)[15]<\/a> \u00cen dialogul ce \u00eei poart\u0103 numele, Phaidros pare s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze \u00een privin\u021ba temei Erosului o opinie contrar\u0103 celei din Banchetul<\/em>, impresionat fiind \u00een cazul de fa\u021b\u0103 de discursul lui Lysias la care tocmai asistase, \u0219i care considera c\u0103 \u201ciubitul ar trebui s\u0103 cedeze mai cur\u00e2nd celui ne\u00eendr\u0103gostit dec\u00e2t \u00eendr\u0103gostitului\u201d. Acest fapt nu face dec\u00e2t s\u0103 sublinieze tinere\u021bea lui Phaidros \u00eempreun\u0103 cu dou\u0103 dintre caracteristicile ei \u2013 entuziasmul \u0219i maleabilitatea. Aceast\u0103 aparent\u0103 lips\u0103 a unui caracter stabil, format pe deplin (\u00een m\u0103sura \u00een care este posibil un sf\u00e2r\u0219it pentru formarea filosofic\u0103), constituie pentru Socrate prilejul perfect pentru a-l duce pe t\u00e2n\u0103rul s\u0103u companion \u00een acel loc nelocalizabil \u2013 topos atopos <\/em>\u2013 \u00een care se petrece re\u00eendr\u0103gostirea, de cunoa\u0219terea adev\u0103rat\u0103 de aceast\u0103 dat\u0103.<\/p>\n

Cuv\u00e2ntul \u1f04\u03c4\u03bf\u03c0\u03bf\u03c2 <\/em>are multiple sensuri \u00een limba greac\u0103, toate fiind reunite \u00een jurul nelini\u0219tii ca dispozi\u021bie afectiv\u0103: \u1f04\u03c4\u03bf\u03c0\u03bf\u03c2<\/em> desemneaz\u0103 tot ce nu e la locul lui, care \u0219i-a p\u0103r\u0103sit drumul obi\u0219nuit, straniul, miraculosul, dar \u0219i absurdul sau ceea ce provoac\u0103 dezgustul.[16]<\/a> \u00cen dialogul Phaidros<\/em>, cuv\u00e2ntul cap\u0103t\u0103 semnifica\u021bia unei adev\u0103rate r\u0103scruci conceptuale \u0219i a unei alegeri de via\u021b\u0103 menit\u0103 s\u0103 \u00eel (re)orienteze pe cel aflat \u00een c\u0103utarea adev\u0103rului. Prin intermediul lui poate fi caracterizat at\u00e2t cel care este \u201cnelalocul\u201d lui \u00een discurs \u0219i conven\u021bii, care \u00een rostirea lui doar mimeaz\u0103 coeren\u021ba, dar este lipsit de fundament (o acuza\u021bie la adresa retoricii \u00een care vorbirea nu se potrive\u0219te cu realitatea pe care pretinde s\u0103 o reprezinte), c\u00e2t \u0219i pe cel ce se \u201cdesprinde\u201d \u00een raport cu lumea obi\u0219nuit\u0103, filosoful inspirat \u0219i a c\u0103rui str\u0103duin\u021b\u0103 permanent\u0103 o reprezint\u0103 \u00eentoarcerea \u00een acel \u1f51\u03c0\u03b5\u03c1\u03bf\u03c5\u03c1\u03ac\u03bd\u03b9\u03bf\u03c2 \u03c4\u03cc\u03c0\u03bf\u03c2<\/em> (locul supraceresc al Formelor \u2013 247c) \u0219i care nu poate fi contemplat dec\u00e2t de intelect \u2013 \u201cc\u00e2rmaciul sufletului\u201d.<\/p>\n

Socrate, de\u0219i pare c\u0103 se abate de la drumurile sale obi\u0219nuite, se comport\u0103 asemeni cuiva de-al locului, care \u00eel recunoa\u0219te de\u0219i nu l-a mai v\u0103zut niciodat\u0103, sporind astfel \u0219i mai mult stranietatea scenei relatate. Pare c\u0103 avem de-a face cu un nou Socrate, unul care, \u201ccu totul contrar obiceiului s\u0103u, se las\u0103 ademenit \u00een afara por\u021bilor cet\u0103\u021bii \u00eentr-o regiune pe care nu o cunoa\u0219te. Farmecul peisajului deschis \u0219i frumos, ceasul amiezii, sanctuarul nimfelor, totul este neobi\u0219nuit \u0219i inten\u021bionat ales de poet ca o raritate ce corespunde extazului la fel de neobi\u0219nuit al celui at\u00e2t de treaz \u00eentotdeauna, ba pare chiar c\u0103 \u00eel provoac\u0103.\u201d[17]<\/a> S\u0103 nu ne l\u0103s\u0103m \u00eens\u0103 am\u0103gi\u021bi: \u201cSocrate nu este un turist \u00een zona aceasta rural\u0103, cum sugereaz\u0103 Phaidros \u0219i cum ne-am a\u0219tepta, ci o c\u0103l\u0103uz\u0103 bine informat\u0103.\u201d[18]<\/sup><\/a> Socrate \u00eel urmeaz\u0103 pe Phaidros p\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u00een care remarc\u0103 faptul c\u0103, precum \u00een via\u021b\u0103, g\u00e2ndirea t\u00e2n\u0103rului s\u0103u companion a ajuns pe un drum \u00eenchis (\u1f00\u03c0\u03bf\u03c1\u03af\u03b1<\/em>) \u2013 momentul perfect, privilegiat, \u00een care maieutica socratic\u0103 se dovede\u0219te deschiz\u0103toare de drumuri, necunoscute \u0219i ele, dar care \u00eei p\u0103streaz\u0103 pe interlocutori \u00een curgerea vie ce l\u0103rge\u0219te orizontul g\u00e2ndirii \u0219i le confer\u0103 prin \u00eens\u0103\u0219i aceast\u0103 mi\u0219care sens. David J. Schenker consider\u0103 c\u0103 Socrate nu se schimb\u0103, ci r\u0103spunde ca de obicei \u00een dialogurile platoniciene unor situa\u021bii particulare \u0219i unor interlocutori particulari. Noica remarc\u0103 schimbarea, \u0219i nu o intepreteaz\u0103 ca pe o simpl\u0103 postur\u0103 retoric\u0103, lipsit\u0103 de fundament \u00een parcursul sufletesc al filosofului – \u00a0entuziasmul lui Phaidros pentru discursul lui Lysias \u201cva provoca \u00een Socrate o reac\u021bie de natur\u0103 s\u0103-l vindece de un entuziasm printr-altul.\u201d[19]<\/a> W.K.C Guthrie sugereaz\u0103 c\u0103 o posibil\u0103 explica\u021bie pentru noul stil al operei platoniciene l-ar constitui o sc\u0103dere a influen\u021bei lui Socrate asupra g\u00e2ndirii lui Platon: \u201cpe m\u0103sur\u0103 ce influen\u021ba lui Socrate se diminueaz\u0103, Platon se las\u0103 din ce \u00een ce mai purtat de latura sa poetic\u0103…\u201d[20]<\/a><\/p>\n

Tema principal\u0103 a dialogului o constituie retorica, dar una ce se cere preschimbat\u0103 prin punerea ei \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Fiin\u021ba, cu \u201cceea ce exist\u0103 cu adev\u0103rat, care nu are nici form\u0103, nici culoare, nici nu poate fi atins\u0103, pe care n-o poate contempla dec\u00e2t c\u00e2rmaciul sufletului, intelectul, \u0219i care reprezint\u0103 obiectul adev\u0103ratei \u0219tiin\u021be…\u201d (Phaidros <\/em>247e), \u00eei spune Socrate lui Phaidros. Cel care nu s-a \u00eendeletnicit cu adev\u0103rat cu filosofia \u201cnu va putea vreodat\u0103, \u0219i \u00een nicio privin\u021b\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 cum trebuie.\u201d (Phaidros <\/em>261a). Arta oratoriei este o psychagogie<\/em>, \u201co art\u0103 a c\u0103l\u0103uzirii sufletelor cu ajutorul cuv\u00e2nt\u0103rilor…\u201d (Phaidros <\/em>261a). Astfel, responsabilitatea celui ce \u00eendrumeaz\u0103 rostindu-se este imens\u0103 \u0219i necesit\u0103 un mod de a fi \u00een care grija fa\u021b\u0103 de sine \u0219i fa\u021b\u0103 de cel\u0103lalt se dovede\u0219te fundamental\u0103 pentru un mod de a fi orientat \u00een vederea virtu\u021bii. De aici \u0219i importan\u021ba pe care o are \u00een g\u00e2ndirea platonician\u0103 erosul, prin intermediul c\u0103ruia cei doi interlocutori \u201csunt retra\u0219i \u00een dialog\u201d, \u00eentr-o rela\u021bie \u201cfundamentat\u0103 pe dialog, pe cuv\u00e2nt, pe rela\u021bia verbal\u0103\u201d[21]<\/a>, av\u00e2nd experien\u021ba mi\u0219c\u0103rii ascensionale a sufletului \u00eenspre \u201cacel ce \u00eensu\u0219i\u201d, cum spune Platon \u00een Scrisoarea a VII-a<\/em> (342). \u201cNumai atunci\u201d, continu\u0103 el, \u201c\u021b\u00e2\u0219ne\u0219te, cu toat\u0103 t\u0103ria ce st\u0103 \u00een puterea min\u021bii omene\u0219ti, lumina \u00een\u021belepciunii \u0219i a inteligen\u021bei asupra fiec\u0103rui lucru studiat.\u201d (344). Pentru a fi de folos discursul trebuie s\u0103 fie \u00eendr\u0103gostit, cum ar spune Roland Barthes. Doar astfel se face el prilejul unei \u00een\u0103l\u021b\u0103ri. \u201cDintre toate tipurile de nebunie, cea de-a patra (dragostea) este cea mai bun\u0103, atunci c\u00e2nd vederea frumuse\u021bii din aceast\u0103 lume \u00eendreapt\u0103 mintea spre adev\u0103rata frumuse\u021be iar aripile sufletului \u00eencep s\u0103 creasc\u0103…\u201d[22]<\/a> Direc\u021bia nu trebuie uitat\u0103 \u00eens\u0103 niciodat\u0103, g\u00e2ndirea platonician\u0103, chiar dac\u0103 e con\u0219tient\u0103 de faptul c\u0103 drumul de urmat e \u201c\u00eentortocheat \u0219i lung\u201d (Phaidros<\/em> 274a) nu se pierde \u00een aceast\u0103 lume, la nivelul experien\u021belor mundane (oric\u00e2t de cople\u0219itoare ar fi ele), c\u0103r\u0103rile ei nu sunt acele heideggeriene \u201cc\u0103r\u0103ri ce nu duc nic\u0103ieri\u201d. C\u0103ci \u201c\u00een\u021beleptul nu pentru a vorbi \u0219i a f\u0103ptui \u00een fa\u021ba oamenilor trebuie s\u0103-\u0219i dea at\u00e2ta osteneal\u0103, ci ca s\u0103 fie \u00een stare s\u0103 spun\u0103 lucruri \u00eendr\u0103gite doar de zei, iar fapta s\u0103 \u00eei fie \u00een toate, pe c\u00e2t \u00eei st\u0103 \u00een putin\u021b\u0103, tot dup\u0103 placul lor.\u201d (Phaidros<\/em> 273e). C\u0103r\u0103rile platoniciene sunt c\u0103r\u0103ri ce duc \u00eenspre zei.<\/p>\n

Anders Nygren subliniaz\u0103 faptul c\u0103 \u00een filosofia platonician\u0103 exist\u0103 o interdependen\u021b\u0103 \u00eentre motivul eros \u0219i teoria Ideilor, adev\u0103rata filosofie fiind \u00een esen\u021b\u0103 o soteriologie. \u201cDialectica \u0219i soteriologia nu sunt disparate, f\u0103r\u0103 nici o rela\u021bie \u00eentre ele, ci v\u0103desc o \u00eenrudire profund\u0103. Teoria Ideilor \u0219i cea a eros<\/em>-ului nu sunt dou\u0103 lucruri separate pe care Platon abia le aduce laolalt\u0103; dimpotriv\u0103, i-a reu\u0219it o sintez\u0103 real\u0103. Dac\u0103 motivul eros<\/em> este motivul fundamental propriu-zis al soteriologiei platonice, nici teoria Ideilor nu este str\u0103in\u0103 de acest motiv. Chiar structura ei este astfel creat\u0103, \u00eenc\u00e2t ideea de eros<\/em> \u00eei este concluzia fireasc\u0103.\u201d[23]<\/a> Omul nu une\u0219te \u00een persoana sa cele dou\u0103 lumi (lumea Ideilor \u0219i cea a sim\u021burilor), ci la mijloc fiind are menirea de a trece de la o lume la cealalt\u0103, s\u0103 urce \u00een m\u0103sura \u00een care se \u00eengrije\u0219te ca sufletului s\u0103u s\u0103 \u00eei creasc\u0103 din nou aripi, c\u0103p\u0103t\u00e2nd astfel puterea\u00a0 ce \u201cface ca ce e greu s\u0103 se ridice c\u0103tre \u00eenalturi, acolo unde \u00ee\u0219i are neamul zeiesc s\u0103la\u0219ul\u2026\u201d (Phaidros <\/em>246d), c\u0103ci sensul nu se face dec\u00e2t \u00eentr-o singur\u0103 direc\u021bie \u2013 de jos \u00een sus. \u201cEros<\/em>-ul este \u00eentoarcerea omului de la senzorial la suprasenzorial. Eros<\/em>-ul este tendin\u021ba sufletului omenesc de a se \u00een\u0103l\u021ba. Este o for\u021b\u0103 real\u0103 ce trage sufletul \u00een direc\u021bia lumii Ideilor. Dac\u0103 n-ar exista eros<\/em>, \u00eentre cele dou\u0103 lumi ar interveni o stare de repaos, ar r\u0103m\u00e2ne una l\u00e2ng\u0103 alta, f\u0103r\u0103 a intra \u00een contact. Eros<\/em>-ul pune \u00een mi\u0219care procesul ascendent.\u201d[24]<\/a><\/p>\n

Filosofia se afl\u0103 pe drum, se constituie \u00een chip de traiect pe care po\u021bi avea \u0219ansa \u00eent\u00e2lnirii exemplare \u2013 cu sinele ca un altul, ar spune Paul Ricoeur. Pe un astfel de drum, ce ne spunem (unul altuia), \u00een m\u0103sura \u00een care \u00ee\u0219i are izvorul \u00een \u201cpreaplinul inimii\u201d \u00eendr\u0103gostit\u0103 de adev\u0103r, se poate transforma \u00eentr-o art\u0103 a c\u0103l\u0103uzirii sufletului \u00eenspre acel \u201cmod de a fi acas\u0103 la sine…\u201d[25]<\/a> despre care poveste\u0219te Hegel \u00een prelegerile sale. Gabriel Liiceanu o numea \u201cproblema lui nous<\/em> ca ceea ce se afl\u0103 \u00een noi de dincolo de noi \u0219i care nu poate fi atins dec\u00e2t printr-o transformare a umanului \u00een vederea asimil\u0103rii divinului.\u201d[26]<\/a><\/p>\n

\u201cPe Hera! Ce minunat loc de popas!\u201d<\/em> (Phaidros, 230b)<\/p>\n

 <\/p>\n

BIBLIOGRAFIE<\/strong><\/p>\n

    \n
  1. Platon, Phaidros<\/em>, trad. Gabriel Liiceanu, \u00een Platon, Opere<\/em> IV, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103, Bucure\u0219ti, 1983.<\/li>\n
  2. Platon, Scrisoarea a VII-a<\/em>, trad. \u0218t. Bezdechi, \u00een Platon, Scrisori, Dialoguri suspecte, Dialoguri apocrife<\/em>, ed. IRI, Bucure\u0219ti, 1996.<\/li>\n
  3. Platon, Banchetul<\/em>, trad. Petru Cre\u021bia, ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 2011.<\/li>\n
  4. Pierre Hadot, Ce este filosofia antic\u0103<\/em>, ed. Polirom, Ia\u0219i, 1997.<\/li>\n
  5. Pierre Hadot, Exerci\u021bii spirituale \u0219i filosofie antic\u0103<\/em>, Editura Sf. Nectarie, Arad, 2015.<\/li>\n
  6. Constantin Noica, Interpretare la Phaidros<\/em>, \u00een Intepret\u0103ri la Platon<\/em>, ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 2019.<\/li>\n
  7. Leon Robin, Platon<\/em>, ed. Teora, Bucure\u0219ti, 1996.<\/li>\n
  8. Paul Friedl\u00e4nder, Platon<\/em>, Vol. 3: Operele platonice: perioadele a doua \u0219i a treia<\/em>, ed. Paideia, Bucure\u0219ti, 2019.<\/li>\n
  9. K.C Guthrie, A History of Greek Philosophy, vol. IV: Plato: the man and his dialogues: earlier period<\/em>, published by Cambridge University Press, 1975.<\/li>\n
  10. Michael Stoeber, Phaedrus of the \u2018Phaedrus\u2019: The Impassioned Soul<\/em>, Philosophy & Rhetoric, vol. 25, no. 3, 1992, JSTOR, http:\/\/www.jstor.org\/stable\/40237725<\/a>.<\/li>\n
  11. David J. Schenker, The Strangeness of the “Phaedrus”, <\/em>The American Journal of Philology, vol. 127, no. 1, 2006, JSTOR, http:\/\/www.jstor.org\/stable\/3804924<\/a>.<\/li>\n
  12. A lexicon abridged from Liddell and Scott’s Greek-English lexicon<\/em>, published by Oxford University Press.<\/li>\n
  13. Diego Fusaro, Noua ordine erotic\u0103<\/em>, ed. Alexandria Publishing House, Suceava, 2021.<\/li>\n
  14. Anders Nygren, Eros \u0219i agape<\/em>: prefaceri ale iubirii cre<\/em>\u0219tine<\/em>, ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 2018.<\/li>\n
  15. W.F. Hegel, Prelegeri de istoria filosofiei<\/em>, vol. I, Editura Academiei Republicii Populare Rom\u00eene, Bucure\u0219ti, 1963.<\/li>\n
  16. Gabriel Liiceanu, Semantismele radicalului *per- \u0219i complexul peratologic<\/em>, \u00een Despre limit\u0103<\/em>, ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 1994.<\/li>\n<\/ol>\n

     <\/p>\n

    # Notes<\/p>\n

    [1]<\/a> Platon, Phaidros<\/em>, trad. Gabriel Liiceanu, \u00een Platon, Opere<\/em> IV, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103, Bucure\u0219ti, 1983.<\/p>\n

    [2]<\/a> Pierre Hadot, Ce este filosofia antic\u0103<\/em>, ed. Polirom, Ia\u0219i, 1997, pg. 55.<\/p>\n

    [3]<\/a> Ibidem.<\/em><\/p>\n

    [4]<\/a> Platon, Scrisoarea a VII-a<\/em>, trad. \u0218t. Bezdechi, \u00een Platon, Scrisori, Dialoguri suspecte, Dialoguri apocrife<\/em>, ed. IRI, Bucure\u0219ti, 1996.<\/p>\n

    [5]<\/a> Pierre Hadot, Exerci\u021bii spirituale \u0219i filosofie antic\u0103<\/em>, Editura Sf. Nectarie, Arad, 2015, pg. 147.<\/p>\n

    [6]<\/a> Constantin Noica, Interpretare la Phaidros<\/em>, \u00een Intepret\u0103ri la Platon<\/em>, ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 2019, pg. 390.<\/p>\n

    [7]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 392.<\/p>\n

    [8]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 399.<\/p>\n

    [9]<\/a> Leon Robin, Platon<\/em>, ed. Teora, Bucure\u0219ti, 1996, pg. 37.<\/p>\n

    [10]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 116-117.<\/p>\n

    [11]<\/a> Paul Friedl\u00e4nder, Platon<\/em>, Vol. 3: Operele platonice: perioadele a doua \u0219i a treia<\/em>, ed. Paideia, Bucure\u0219ti, 2019,<\/p>\n

      \n
    1. 260-261.<\/li>\n<\/ol>\n

      [12]<\/a> Stoeber, Michael, Phaedrus of the \u2018Phaedrus\u2019: The Impassioned Soul<\/em>, Philosophy & Rhetoric, vol. 25, no. 3, 1992, pg. 273, JSTOR, http:\/\/www.jstor.org\/stable\/40237725.<\/p>\n

      [13]<\/a> Paul Friedl\u00e4nder, Platon<\/em>, Vol. 3: Operele platonice: perioadele a doua \u0219i a treia, ed. Paideia, Bucure\u0219ti, 2019,<\/p>\n

        \n
      1. 17.<\/li>\n<\/ol>\n

        [14]<\/a> Ibid., <\/em>pg. 18.<\/p>\n

        [15]<\/a> Platon, Banchetul<\/em>, trad. Petru Cre\u021bia, ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 2011.<\/p>\n

        [16]<\/a> A lexicon abridged from Liddell and Scott’s Greek-English lexicon<\/em>, published by Oxford University Press, pg. 113.<\/p>\n

        [17]<\/a> Paul Friedl\u00e4nder, Platon<\/em>, Vol. 3: Operele platonice: perioadele a doua \u0219i a treia, ed. Paideia, Bucure\u0219ti, 2019,<\/p>\n

          \n
        1. 237.<\/li>\n<\/ol>\n

          [18]<\/a> Schenker, David J., The Strangeness of the “Phaedrus”, <\/em>The American Journal of Philology, vol. 127, no. 1, 2006, pg. 71, JSTOR, http:\/\/www.jstor.org\/stable\/3804924.<\/p>\n

          [19]<\/a> Constantin Noica, Interpretare la Phaidros<\/em>, \u00een Intepret\u0103ri la Platon<\/em>, ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 2019, pg. 400.<\/p>\n

          [20]<\/a> W.K.C Guthrie, A History of Greek Philosophy, vol. IV: Plato: the man and his dialogues: earlier period<\/em>, published by Cambridge University Press, 1975, pg. 418.<\/p>\n

          [21]<\/a> Diego Fusaro, Noua ordine erotic\u0103<\/em>, ed. Alexandria Publishing House, Suceava, 2021, pg. 42.<\/p>\n

          [22]<\/a> W.K.C Guthrie, A History of Greek Philosophy, vol. IV: Plato: the man and his dialogues: earlier period<\/em>, published by Cambridge University Press, 1975, pg. 404.<\/p>\n

          [23]<\/a> Anders Nygren, Eros \u0219i agape<\/em>: prefaceri ale iubirii cre<\/em>\u0219tine<\/em>, ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 2018, pg. 113.<\/p>\n

          [24]<\/a> Ibid.<\/em>, pg. 114.<\/p>\n

          [25]<\/a> G.W.F. Hegel, Prelegeri de istoria filosofiei<\/em>, vol. I, Editura Academiei Republicii Populare Rom\u00eene, Bucure\u0219ti, 1963, pg. 139.<\/p>\n

          [26]<\/a> Gabriel Liiceanu, Semantismele radicalului *per- \u0219i complexul peratologic<\/em>, \u00een Despre limit\u0103<\/em>, ed. Humanitas, Bucure\u0219ti, 1994, pg. 170.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

          [ca prin oglind\u0103] de Marius-Iulian Stancu \u201c\u00cencotro \u0219i de unde vii?\u201d (Phaidros 227a)[1], \u00eel \u00eentreab\u0103 Socrate pe Phaidros, imediat cum \u00eel \u00eent\u00e2lne\u0219te; c\u0103ci filosofia \u00een accep\u021biune socratic\u0103 se afl\u0103 mereu pe drum, iar pe drumul ei, cu toate c\u0103 \u00ee\u0219i recunoa\u0219te nereu\u0219ita \u00een a \u00eendeplini porunca delfic\u0103 a cunoa\u0219terii de sine (Phaidros 229e), Socrate nu […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[48,1914,27],"tags":[30,1915,1117,60],"class_list":["post-16458","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-ca-prin-oglind","category-egophobia-91","category-filosofie","tag-ca-prin-oglinda","tag-egophobia-91","tag-filosofie","tag-marius-iulian-stancu"],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-4hs","jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16458","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16458"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16458\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16459,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16458\/revisions\/16459"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16458"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16458"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16458"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}