de Alexandru Voicescu<\/p>\n
\u201e\u0218i \u0219i-a pus \u00eentunericul acoper\u0103m\u00e2nt, \u00eemprejurul Lui cortul Lui, ap\u0103 \u00eentunecoas\u0103 \u00een norii v\u0103zduhului\u201c [Psalmi 17:13].<\/p>\n
Citarea acestui Psalm \u00een \u00a72 al Teologiei mistice<\/em> a lui Pseudo-Dionisie Areopagitul marcheaz\u0103 delimitarea unui spa\u021biu de auto-negare ca fundament al cunoa\u0219terii[1]<\/sup><\/a> de c\u0103tre om (om ca subiect ce face parte din crea\u021bie) a unei alterit\u0103\u021bi \u00een care particip\u0103 printr-un paradox ce anihileaz\u0103 propria sa identitate. Teza pe care doresc s\u0103 o sus\u021bin este participarea apofatic\u0103 drept carnalitate[2]<\/sup><\/a> a subiectului care se pierde \u00een extra-individualitate \u0219i ca un chiasm \u00eentre vizibil \u0219i invizibil, chiasm intui\u021bie a divinului. Pozitivul \u00een\u021beles drept definire \u0219i limitare cap\u0103t\u0103 substan\u021bialitate \u201ecarnal\u0103\u201c, fenomenologic\u0103, \u00een sensul lui Merleau-Ponty, doar prin prezen\u021ba nega\u021biei unei alterit\u0103\u021bi apropriate, primite, dublu \u201ed\u0103ruite\u201c (asemeni lui Marion) din\u0103untrul \u0219i din afara sa, a unui \u201eacoper\u0103m\u00e2nt\u201c nev\u0103zut din care r\u0103zbate pentru cre\u0219tin iubirea lui Dumnezeu, iar pentru filosof participarea la obiectual prin subiectivitatea ce se ofer\u0103 pe sine altuia, \u00een dublu rol. Indiferent de credin\u021b\u0103 sau necredin\u021b\u0103[3]<\/sup><\/a>, cunoa\u0219terea \u2013 \u00een\u021beleas\u0103 ca modalitatea constitutiv\u0103 de percep\u021bie a situ\u0103rii noastre \u00een lume (\u00een care lumea este \u00een cele din urm\u0103 doar o extensie a unui solipsism a priori<\/em>) \u2013 are statutul unui dar pe care \u00eel primim \u00een actul existen\u021bei \u0219i prin care ne raport\u0103m, dincolo de cartezianism, \u0219i la eu<\/em>, \u0219i la altul<\/em> ca un \u00eentreg con\u0219tientizabil. Ceea ce poate fi o defini\u021bie a \u00eensu\u0219i termenului de hyper<\/em>, caracteristic\u0103 a calit\u0103\u021bilor divine areopagite.<\/p>\n \u00a0\u201eC\u0103ci prin ie\u0219irea curat\u0103 din tine \u0219i din toate, nesupus\u0103 rela\u021biei cu ele, \u0219i absolut\u0103, vei fi \u00een\u0103l\u021bat la str\u0103lucirea \u00eentunericului dumnezeiesc, \u00eenl\u0103tur\u00e2nd toate \u0219i ie\u0219ind din toate. Dar aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nega\u021biile cu privire la El nu se opun afirma\u021biilor.\u201c[4]<\/sup><\/a> Ie\u0219ire curat\u0103 = via\u021b\u0103 curat\u0103 (o identitate \u00eentre via\u021b\u0103 \u0219i ie\u0219ire), inim\u0103 plin\u0103 de sim\u021bire (duhovniceasc\u0103, pentru cre\u0219tin) ca preaplin ce permite (metodologic) accederea la alteritate, la tout autre<\/em> (Derrida). Aceast\u0103 ie\u0219ire are dou\u0103 aspecte: tout autre<\/em> ca negare a subiectivit\u0103\u021bii \u0219i cedare a propriei persoane c\u0103tre exterior (trebuie s\u0103 \u00eel las pe Dumnezeu s\u0103 m\u0103 \u201eacapareze\u201c, s\u0103 m\u0103 dau Lui complet f\u0103r\u0103 a fi eu, ci a fi El) \u0219i, pe de alt\u0103 parte, o absen\u021b\u0103 a propriei persoane care prin lipsa sa d\u0103 substan\u021b\u0103 obiectivului, obiectivabilului posibil, condi\u021bie de \u00eentemeiere a exteriorului celui ce face mi\u0219carea de auto-negare. Ie\u0219irea curat\u0103 = (\u0219i) iubirea perfect\u0103 (o identitate \u00eentre via\u021b\u0103 \u0219i iubire), prin care \u00ee\u021bi negi prin iubire individualitatea centrat\u0103 egoist (egoismul fiind obiect exclus din obiectivitate \u0219i privit doar ca subiectivitate util\u0103) prin dedicare absolut\u0103 c\u0103tre ceva ce te va include \u0219i pe tine, deci te negi pe tine ca s\u0103 te incluzi \u0219i pe tine, ca finalitate, \u00een iubirea divin\u0103 (iubirea lui Hristos c\u0103tre fiecare om). Ie\u0219irea din tine \u0219i din toate este \u0219i o ie\u0219ire din logos<\/em>, pentru c\u0103 simpla ie\u0219ire din sine nu implic\u0103 \u0219i o ie\u0219ire complet\u0103 din discurs, din \u00eentreaga istorie care a f\u0103cut posibil\u0103 individualitatea ca fiin\u021b\u0103 ce se raporteaz\u0103 la limbaj \u0219i la tradi\u021bii (\u00een sens gadamerian) \u00een constitutivitatea sa de fiin\u021b\u0103 istoric\u0103. O simpl\u0103 ie\u0219ire din tine nu este suficient\u0103 pentru a avea smerenie (participarea \u0219i primirea absolut\u0103 la\/a iubirea\/ii divin\u0103\/e) f\u0103r\u0103 a fi \u0219i o ie\u0219ire din condi\u021bion\u0103rile neutre ale timpului \u0219i istorie.<\/p>\n \u201eStr\u0103lucirea \u00eentunericului\u201c este un \u201eatribut\u201c ce poate fi numai al lui Dumnezeu, ca uniune a \u201etoate cele ce nu sunt \u0219i sunt\u201c[5]<\/sup><\/a>, prin intermediul cunoa\u0219terii formei \u201echipului ne\u0219tiut\u201c. Doar \u00een Dumnezeu se unesc atributele contradictorii, mutual exclusive. Contrariul care coexist\u0103 reprezint\u0103 o negare a Fiin\u021bei prin existen\u021ba Nefiin\u021bei. Dumnezeu este cauza a toate, \u0219i existente, \u0219i inexistente, \u0219i vizibile, \u0219i invizibile. Vederea invizibilului nu se poate realiza dec\u00e2t prin ochii lui Dumnezeu, ca mi\u0219care ulterioar\u0103 ie\u0219irii curate, dedic\u0103rii absolute ochiului care vede ca \u201elumin\u0103 tainic\u0103\u201c[6]<\/sup><\/a>, ca lumin\u0103 a \u00eentunericului. \u00cen felul acesta \u201ecuvintele cere\u0219ti (…) au p\u0103truns \u00een \u00eentunericul unde este cu adev\u0103rat (…) Cel ce e dincolo de toate\u201c[7]<\/sup><\/a>. \u00cens\u0103, av\u00e2nd acest spa\u021biu deschis, \u00een ce m\u0103sur\u0103 fiin\u021ba poate accede \u00een cadrul lui la cunoa\u0219terea a ceva ce este dincolo de existen\u021b\u0103? Dumitru St\u0103niloae ne aminte\u0219te faptul c\u0103, la Pseudo-Dionisie Areopagitul, Dumnezeu este \u201eCel mai presus de fiin\u021b\u0103 (…) nu \u00een sensul de fiin\u021ba cea mai \u00eenalt\u0103, ci \u00een Cel de dincolo de existen\u021b\u0103\u201c[8]<\/sup><\/a>. Deosebirea total\u0103 dintre lume \u0219i Dumnezeu, \u00een care cauzatorul tuturor este \u00een afara fiin\u021belor, nu exclude unitatea \u00eentre toate fiin\u021bele (prin grade de unitate) \u0219i o unitate a lui Dumnezeu cu crea\u021bia sa. \u201eDumnezeu st\u0103 \u00een Sine \u0219i iese ve\u0219nic din Sine \u00een Sine, dar c\u00e2nd voie\u0219te, iese din Sine \u0219i \u00een altele\u201c[9]<\/sup><\/a>.<\/p>\n Ie\u0219irea din \u201ecuvintele cere\u0219ti\u201c este un prim pas de dep\u0103\u0219ire a discursului, de ie\u0219ire din temporalitate ca logos[10]<\/strong><\/sup><\/a><\/em>. \u00cen acest plan median \u00een care logos<\/em>-ul \u00eenc\u0103 este \u201eag\u0103\u021bat\u201c de timp, de crea\u021bie, \u00eentunericul marcheaz\u0103 \u0219i ne-existen\u021ba. Heidegger sus\u021bine \u00een prelegerea Die onto-theo-logische Verfassung der Metaphysik<\/em>\u00a0din 1957 faptul c\u0103 \u0219tiin\u021ba (nume pentru metafizic\u0103, \u00eencep\u00e2nd de la Fichte) este \u00een esen\u021b\u0103 teologie ca onto-teo-logie<\/em>, discurs care se apleac\u0103 asupra fiin\u021b\u0103rilor ca parte dintr-un \u00eentreg, ca expresie ce st\u0103 pe un fundament-unitate a tuturor fiin\u021belor. \u00cens\u0103 exist\u0103 o diferen\u021b\u0103 \u00eentre Fiin\u021b\u0103 \u0219i fiin\u021b\u0103ri care a fost uitat\u0103, ascuns\u0103 g\u00e2ndirii (lethe<\/em>), asemeni unui v\u0103l \u2013 unui \u201ecort\u201c? \u2013 care se retrage \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput[11]<\/sup><\/a> \u0219i asupra c\u0103reia nu putem vorbi \u00een limitele limbajului filosofic. Prin filosofia greac\u0103, ontologia \u0219i teologia s-au suprapus pentru c\u0103 \u00een filosofie a intrat \u00eentrebarea despre Dumnezeu. G\u00e2ndirea (ca logos<\/em>) se adun\u0103 ca suport (gr\u00fcnden<\/em>) c\u0103tre Fiin\u021ba fundament ce se d\u0103 (ergr\u00fcnden<\/em>) ca expresie ontic\u0103 (begr\u00fcnden<\/em>)[12]<\/sup><\/a>. Acest fundament adun\u0103 fiin\u021b\u0103rile prin logos<\/em> \u0219i \u201ele las\u0103 s\u0103 fie\u201c sub forma logicii (\u00een sens hegelian[13]<\/sup><\/a>). Ontologia \u0219i teologia sunt ele \u00eensele \u201elogii\u201c, termen \u00een care subzist\u0103 mai mult dec\u00e2t simpla coeren\u021b\u0103 \u0219i generalizare a unei structuri naturale sau comunic\u0103ri \u0219tiin\u021bifice, ci \u00eensu\u0219i acest spa\u021biu de baz\u0103, un nexus<\/em> care une\u0219te obiectele \u0219tiin\u021belor la nivel primar \u0219i d\u0103 seam\u0103 de unitatea lor.<\/p>\n Starea de unire a fiin\u021b\u0103rilor ca g\u00e2ndire a fiin\u021bei fiin\u021b\u0103rii \u00eendreapt\u0103 g\u00e2ndirea c\u0103tre fundamentul prim, prote arche<\/em>, deoarece doar dezv\u0103luind aceast\u0103 causa prima<\/em> poate Fiin\u021ba s\u0103 fie g\u00e2ndit\u0103 \u00een totalitatea sa. Conceptul metafizic de Dumnezeu devine, prin logicitate, prin aplecarea g\u00e2ndirii asupra originii sale, causa sui<\/em>. \u00cens\u0103 c\u0103utarea acestui substrat, hypokeimenon<\/em> original, este doar expresie a fiin\u021bei fiin\u021b\u0103rilor, un genitivus objectivus<\/em> care intr\u0103 \u00een contradic\u021bie cu premisa substan\u021bialului subiect. Transformarea lui genitivus objectivus<\/em> \u00een genitivus subjectivus<\/em> (prin ubicuitatea fiin\u021b\u0103rilor care apar\u021bin Fiin\u021bei) nu elimin\u0103 problema existen\u021bei permanente a unei diferen\u021be, o diferen\u021b\u0103 \u00eentre fiin\u021b\u0103ri \u0219i o diferen\u021b\u0103 a fiin\u021b\u0103rilor fa\u021b\u0103 de Fiin\u021b\u0103. Diferen\u021ba este o distinc\u021bie construit\u0103, n\u0103scocit\u0103 de capacitatea noastr\u0103 de \u00een\u021belegere (Verstand<\/em>) \u0219i prin onto-teo-logie <\/em>submineaz\u0103 accesul direct la Fiin\u021b\u0103 cu \u00eencercarea sa de a explica dezv\u0103luirea printr-un singur element prim cobor\u00e2t la nivelul elementului multiplu, fiin\u021bare care ascunde Fiin\u021ba.<\/p>\n Din cauza acestei diferen\u021be ontologice, este necesar\u0103 negarea Fiin\u021bei prin afirmarea existen\u021bei Nefiin\u021bei. Astfel, consider\u0103 Heidegger, putem s\u0103 explor\u0103m natura Fiin\u021bei \u00een sine, capabil\u0103 s\u0103 treac\u0103 dincolo de specificitatea ontic\u0103, a individualului, a caracteristicilor celor ce exist\u0103, ajung\u00e2nd la fundamentul Fiin\u021bei, la dezv\u0103luirea sa ca adev\u0103r neascuns[14]<\/sup><\/a>. Teologia ca metafizic\u0103 este prins\u0103 \u00een prezentarea pozitiv\u0103, n\u0103sc\u00e2nd confuzia \u00eentre Dumnezeu ca prim motor \u0219i orizontul fiin\u021bei[15]<\/sup><\/a>. Dep\u0103\u0219ind onto-teo-logia<\/em>, l\u0103s\u0103m loc de expresie fiin\u021b\u0103rilor ca \u00eentreg \u0219i permitem pierderea \u00een nega\u021bia Nefiin\u021bei[16]<\/sup><\/a>; folosim, astfel, calea nega\u021biei ca eliberare de idol. Dumnezeu nu este Fiin\u021b\u0103 pentru c\u0103 Dumnezeu nu poate fi g\u00e2ndit \u00een termeni ontologici \u0219i metafizica nu are r\u0103spuns pentru numele lui Dumnezeu. Omul nu poate s\u0103 se roage \u0219i nici s\u0103 pream\u0103reasc\u0103 un Dumnezeu al filosofului, acel prim motor nemi\u0219cat. G\u00e2ndind Nefiin\u021ba, ajungem dincolo de fiin\u021bare \u0219i de Fiin\u021b\u0103, \u00een cadrul non-fiin\u021bei, ca neg\u00e2ndire a divinit\u0103\u021bii, ca desp\u0103r\u021bire de ontologie \u0219i teologie, ca hyper<\/em>, dincolo de. \u00cen acest loc se petrece filosofia, \u00een acest loc se petrece finalul din Phaidros<\/em>:\u00a0 prin natura sa, filosofia exist\u0103, \u00eentr-un anumit fel, \u00een esen\u021ba fiec\u0103rei fiin\u021be umane.[17]<\/sup><\/a> Fiecare Dasein are ca posibilitate fundamental\u0103, \u00een starea sa de a fi, ie\u0219irea, dep\u0103\u0219irea \u0219i trecerea dincolo de fiin\u021bare. Are posibilitatea de a pune \u00eentrebarea prim\u0103.[18]<\/sup><\/a><\/p>\n Continu\u00e2nd linia heideggerian\u0103, pentru Derrida diferen\u021ba ontologic\u0103 este un proces dinamic, de am\u00e2nare a semnifica\u021biei, provocat de diferen\u021ba dintre g\u00e2ndire \u0219i obiectul g\u00e2ndirii. Aceast\u0103 diferen\u021b\u0103 fundamental\u0103 las\u0103 loc unui spa\u021biu de neprezen\u021b\u0103, \u00een care devine vizibil\u0103 apari\u021bia unei urme (la trace<\/em>)[19]<\/sup><\/a> a ceva ce nu este vizibil, a ceva ce st\u0103 ca semn pentru un lucru fie disp\u0103rut \u0219i actual absent (kh\u014dra<\/em>), fie ascuns, un dincolo-de \u00eenc\u0103 nimic[20]<\/sup><\/a>. Kh\u014dra<\/em> este spa\u021biul pre-filosofic, pre-original, non-loca\u021bional, non spa\u021bial care a existat f\u0103r\u0103 a exista, \u00eenainte de cosmos. Este, precum spune Platon \u00een Timaios<\/em>, \u201ereceptacolul oric\u0103rei deveniri\u201c[21]<\/sup><\/a>. Kh\u014dra<\/em> este condi\u021bie de posibilitate pentru Dumnezeu, \u00eens\u0103 nu exist\u0103 ca Dumnezeu, ci ca o imposibilitate a sa. G\u00e2ndirea ca logos<\/em> ajunge \u00eentotdeauna prea t\u00e2rziu la locul de intersectare \u00eentre discurs \u0219i referentul s\u0103u. Astfel, \u00een teologie, vorbirea despre Dumnezeu, numirea Sa, nu va coincide niciodat\u0103 cu adev\u0103rat cu adev\u0103rata Sa Fiin\u021b\u0103. Timaios 52.b: \u201e\u00cen al treilea r\u00eend exist\u0103 locul, care este ve\u0219nic, nefiind supus nimicirii, \u0219i care d\u0103 loc de a\u0219ezare tuturor celor care se nasc, put\u00eend fi conceput f\u0103r\u0103 ajutorul sim\u021burilor, printr-un fel de ra\u021bionament hibrid; dar fiind ceva greu de crezut. El este de bun\u0103 seam\u0103 cel pe care \u00eel vedem ca \u00eentr-un vis, atunci c\u00eend spunem c\u0103 tot ceea ce exist\u0103 trebuie neap\u0103rat s\u0103 se afle \u00eentr-un anume loc \u0219i s\u0103 ocupe un anumit spa\u021biu, c\u0103ci ceea ce nu este nici undeva pe p\u0103m\u00eent, nici undeva prin cer nu e nimic.\u201c[22]<\/sup><\/a><\/p>\n Pentru Derrida, teologia negativ\u0103 nu poate eluda aceast\u0103 diferan\u021b\u0103 <\/em>(diff\u00e9rance<\/em>) care scap\u0103 prezen\u021bei absolute, \u201eie\u0219irii curate din tine \u0219i din toate\u201c. Discursul teologic devine imposibil chiar dac\u0103 spa\u021biul urmei, care este con\u021binere a ceea ce este opus sie\u0219i, folose\u0219te negativitatea ca form\u0103 de pozitivare. Motivul: prezen\u021ba implic\u0103 orizontul fiin\u021bei care implic\u0103 orizontul experien\u021bei, deci p\u0103strarea ordinii onto-teo-logice<\/em> pe care o blama Heidegger[23]<\/sup><\/a>.<\/p>\n Pentru Jean-Luc Marion, teologia \u2013 \u0219i teologia mistic\u0103, \u00een special \u2013 nu \u00eel subscrie pe Dumnezeu orizontului experien\u021bei, ci \u00eei confer\u0103 prezen\u021b\u0103 posibil\u0103, ca fenomen saturat. Revela\u021bia divin\u0103 (exemplu prin excelen\u021b\u0103 de fenomen saturat) acoper\u0103 subiectul cu un dar complet, integral, ce nu depinde de situarea istoric\u0103 \u0219i paradigmatic\u0103 a individului. \u201eVizibilul se d\u0103\/d\u0103ruie\/doneaz\u0103 spre a fi v\u0103zut.\u201c[24]<\/sup><\/a> Pentru ca subiectul, prin con\u0219tiin\u021ba sa, s\u0103 poat\u0103 cuprinde integralitatea obiectualului, exteriorului, pentru a trece dincolo de simpla interpretare subiectiv\u0103 (oglindire de sine) care ar presupune o limitare \u00een spa\u021biul interior \u0219i nu o adev\u0103rat\u0103 ie\u0219ire din sine pentru a percepe ceea ce este \u00een afara sa, trebuie s\u0103 ajung\u0103 la o negare a sa ca alteritate ce vine c\u0103tre sine dintr-un spa\u021biu exterior f\u0103r\u0103 nicio condi\u021bionare din parte subiectului.[25]<\/sup><\/a> Inten\u021bionalitatea a ceea ce sunt eu<\/em> \u0219i a raport\u0103rii mele la altul<\/em> este negat\u0103 \u0219i supus\u0103 inten\u021bionalit\u0103\u021bii unei contra-con\u0219tiin\u021be a celuilalt, care vede printr-o invizibilitate care nu ne apar\u021bine, dar care este parte din noi, fiind \u00eendreptat\u0103 c\u0103tre noi, c\u0103tre mine<\/em> (deci dincolo de eu<\/em>). Adev\u0103rata iubire, adev\u0103rata \u201eie\u0219ire curat\u0103\u201d este o abandonare necondi\u021bionat\u0103 \u00een aceast\u0103 stare extatic\u0103 de ie\u0219ire din sine prin privirea (inaccesibil\u0103 altfel a) celuilalt[26]<\/sup><\/a>. Aceast\u0103 abandonare este pentru Marion credin\u021ba. Evenimentul saturat este un eveniment pur, dincolo de interpretare, anterior (dar suplinitor) hermeneuticii. Hermeneutica infinit\u0103 (asemeni lui Paul Ric\u0153ur) este posibil\u0103 doar pentru c\u0103 exist\u0103 substratul original al fenomenului saturat.[27]<\/sup><\/a> \u00cen acest fel, interpretarea lui Dumnezeu, discursul asupra \u201enumirilor\u201d sale implic\u0103 o teologie a absen\u021bei, prin liturghie ca hermeneutic\u0103 euharistic\u0103[28]<\/sup><\/a>. \u00cens\u0103 revelarea cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu este o teologie a afirmativului, a unei existen\u021be saturate posibile \u00een viitor (Cel care vine, Cel transcendent care nu face parte din realitatea obiectiv\u0103). Cercul hermeneutic este o actualitate permanent\u0103 care se bazeaz\u0103 pe statutul superior ontologic al posibilit\u0103\u021bii ce se va revela.<\/p>\n Pentru Derrida, accederea integral\u0103 la acest altul<\/em> care nu este actual, ci doar posibil (tout autre<\/em>) este o imposibilitate. Pentru Marion, fenomenul saturat este dorin\u021ba \u00eemplinirii dinspre cel\u0103lalt, o dorin\u021b\u0103 eshatologic\u0103, de exces, supraabunden\u021b\u0103, care aduce un plus \u0219i este astfel distinct\u0103 de teologia apofatic\u0103. Adev\u0103rata teologie mistic\u0103 este dincolo de afirma\u021bie, nega\u021bie, ra\u021biune, filosofie \u0219i metafizic\u0103, dincolo de cunoa\u0219tere \u0219i prezen\u021b\u0103[29]<\/sup><\/a>. Pentru Maurice Merleau-Ponty, experien\u021ba tactil\u0103 implic\u0103 o experien\u021b\u0103 mental\u0103, prin care cel\u0103lalt particip\u0103 la eu[30]<\/sup><\/a>. Vizibilul din jurul nostru pare s\u0103 se odihneasc\u0103 \u00een sine \u00eensu\u0219i[31]<\/sup><\/a>cre\u00e2nd o intimitate \u00eentre corpul nostru care percepe \u0219i lucrurile care se arat\u0103 percep\u021biei noastre. Ia na\u0219tere astfel un schimb bidirec\u021bional \u00eentre corp \u0219i lucruri \u00een care corporalitatea lucrurilor devine \u0219i ea o carnalitate ce se ofer\u0103, doar pentru a se \u201erarefia\u201c invizibil \u00eentr-o lume a ideilor. Asemeni misterului invizibil al \u00eenvierii, carnalitatea lui Hristos este o \u00eentrupare prin care ne \u00eentrup\u0103m \u0219i noi, particip\u00e2nd la Fiu, a\u0219a cum ne \u00eentrup\u0103m \u201ecarnal\u201c \u0219i \u00een misterul non-identicului. Realiz\u0103m c\u0103 exteriorul nostru este compus din lucruri acoperite cu acel cort al \u201enorilor v\u0103zduhului\u201c. \u201eCe qu’il y a donc, ce ne sont pas des choses identiques \u00e0 elles-m\u00eames qui, par apr\u00e8s, s’offriraient au voyant, et ce n’est pas un voyant, vide d’abord, qui, par apr\u00e8s, s’ouvrirait \u00e0 elles, mais quelque chose dont nous ne saurions \u00eatre plus pr\u00e8s qu’en le palpant du regard, des choses que nous ne saurions r\u00eaver de voir \u00ab toutes nues\u00bb, parce que le regard m\u00eame les enveloppe, les habille de sa chair.\u201c[32]<\/sup><\/a> Aceasta este dubla participare \u0219i acesta este sacrificiul lui Hristos Iisus c\u0103tre om, acesta este chiasmul ontologic \u00eentre sensibil \u0219i inteligibil.<\/p>\n A\u0219a cum \u00een filosofie avem o cunoa\u0219tere ra\u021bional\u0103 doar par\u021bial\u0103 \u0219i trunchiat\u0103 a realit\u0103\u021bii obiective \u0219i avem nevoie deci de o participare, o coniunctio<\/em> la misterul lucrurilor pentru a trece dincolo de cartezianism, la fel \u00een experien\u021ba religioas\u0103 particip\u0103m la un mister care ne deschide calea spre \u00een\u021belegerea \u0219i primirea lui Dumnezeu. Calea aceasta a \u00een\u021belegerii unui ininteligibil este o construc\u021bie continu\u0103 a unei experien\u021be paradoxale \u00een care definirea, pozitivarea, afirmarea unor atribute este posibil\u0103 doar prin participarea la contrariul s\u0103u, la negativitatea \u0219i invizibilitatea sa care st\u0103 s\u0103 se arate, un spa\u021biu apofatic ce une\u0219te asemenea unui chiasm, o cruce (X) \u00eempletit\u0103 \u00een care sim\u021bul se simte pe sine \u00eensu\u0219i. At\u00e2t pentru credincios, c\u00e2t \u0219i pentru necredincios, drumul afl\u0103rii numirilor lui Dumnezeu (sau al misterului lumii) \u0219i d\u0103ruirii acestuia c\u0103tre om pentru d\u0103ruirea omului c\u0103tre Dumnezeu este drumul ie\u0219irii din sine \u0219i al \u00eentregirii cu Fiin\u021ba. Este felul \u00een care Dumnezeu (misterul lumii) ne cunoa\u0219te pe noi \u0219i noi \u00eel cunoa\u0219tem pe Dumnezeu (lume a misterului fiin\u021bei). Cunoa\u0219terea \u0219i a lui Dumnezeu, \u0219i a lucr\u0103rilor create de El \u00eenseamn\u0103 o privire care cuprinde, \u00eenf\u0103\u0219ur\u00e2nd f\u0103r\u0103 a ascunde \u0219i ascunz\u00e2nd f\u0103r\u0103 a \u00eenf\u0103\u0219ura, asemenea unei str\u0103luciri \u00eentunecate, \u00een care \u00eentunericul este acoper\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n \n Bibliografie:<\/strong><\/p>\n Derrida, Jacques, Kh\u00f4ra<\/em>, Ed. Galil\u00e9e, Paris, 1993<\/p>\n Derrida, Jacques, La Diffe\u0301rance<\/em>, conf\u00e9rence prononc\u00e9e \u00e0 la Soci\u00e9t\u00e9 fran\u00e7aise de Philosophie, le 27 janvier 1968, \u00een\u00a0Th\u00e9orie d’ensemble<\/em>, Collectif, Seuil, Paris, 1968<\/p>\n Dionisie Areopagitul, Sf\u00e2ntul, Opere complete<\/em>, trad. de Pr. Dumitru St\u0103niloae, Paideia, Bucure\u0219ti, 1996.<\/p>\n Heidegger, Martin, Identity and difference<\/em>, Harper & Row, New York, 1969<\/p>\n Heidegger, Martin, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, trad. de Gabriel Liiceanu \u0219i Thomas Kleininger, Editura Humanitas, Bucure\u0219ti, 1999<\/p>\n Heidegger, Martin, What Is Metaphysics?<\/em>, 1929, \u00een Gesamtausgabe 9, text accesat online la www.beyng.com\/docs\/MH-WhatIsMetaOrig.html \u00een traducerea \u00een limba englez\u0103 a lui Ian Alexander Moore \u0219i Gregory Fried<\/p>\n Horner, Robyn, Jean-Luc Marion: a theo-logical introduction<\/em>, Ashgate, Burlington, 2005<\/p>\n Marion, Jean-Luc, L’idole et la distance<\/em>, \u00c9ditions Grasset, Paris, 1991<\/p>\n Marion, Jean-Luc, Crucea Vizibilului<\/em>, trad. de Mihail Neam\u021bu, Deisis, Sibiu, 2000.<\/p>\n Platon, Phaidros<\/em>, \u00een Opere Vol. IV, trad. de Gabriel Liiceanu, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103, Bucure\u0219ti, 1983<\/p>\n Platon, Timaios<\/em>, \u00een Opere Vol. VII, trad. de C\u0103t\u0103lin Partenie, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, Bucure\u0219ti, 1993<\/p>\n Merleau-Ponty, Maurice, Le visible et l’invisible<\/em>, Gallimard, Paris, 1964<\/p>\n <\/p>\n # Note<\/p>\n [1]<\/sup><\/a> \u201e(…) a ajunge sub \u00eentunericul dumnezeiesc \u00eenseamn\u0103 a vedea \u0219i cunoa\u0219te prin nevedere \u0219i necuno\u0219tin\u021b\u0103 pe Cel mai presus de vedere \u0219i cuno\u0219tin\u021b\u0103, chiar prin a nu vedea, nici a cunoa\u0219te; c\u0103ci aceasta este, zice, a vedea \u0219i cunoa\u0219te cu adev\u0103rat\u201c, Scoliile Sf\u00e2ntului Maxim M\u0103rturisitorul Despre Teologia Mistic\u0103<\/em>, \u00een Sf\u00e2ntul Dionisie Areopagitul, Opere complete<\/em>, Paideia, Bucure\u0219ti, 1996, p. 252.<\/p>\n [2]<\/sup><\/a> Chair<\/em>, chiasm, locul de \u00eentrep\u0103trundere a percep\u021biei dublate de o contra-percep\u021bie, o circularitate \u00eentre a vedea \u0219i a fi v\u0103zut . \u201eIl n’y a plus d’essences au-dessus de nous, objets positifs, offerts \u00e0 un oeil spirituel, mais il y a une essence au-dessous de nous, nervure commune du signifiant et du signifi\u00e9, adh\u00e9rence et r\u00e9versibilit\u00e9 de l’un \u00e0 l’autre, comme les choses visibles sont les plis secrets de notre chair, et notre corps, pourtant, l’une des choses visibles\u201c. Maurice Merleau-Ponty, Le visible et l’invisible<\/em> (Notes de travail)<\/em>, Gallimard, 1964, p. 156.<\/p>\n [3]<\/sup><\/a> Personal, privesc din perspectiva autodeclaratului ateu, \u00eens\u0103 aceast\u0103 autodeclarare nu exclude posibilitatea de \u00eenlocuire a ceea ce credinciosul subscrie divinului cu un mister al existen\u021bei, despre care se poate vorbi \u00een termeni teologici.<\/p>\n [4]<\/sup><\/a> Sf\u00e2ntul Dionisie Areopagitul, Op. Cit., p. 246.<\/p>\n [5]<\/sup><\/a> Ibid., \u00a71, p. 247.<\/p>\n [6]<\/sup><\/a> Loc. Cit., \u00a72.<\/p>\n [7]<\/sup><\/a> Ibid., \u00a73, p. 248.<\/p>\n [8]<\/sup><\/a> Ibid., p. 9.<\/p>\n [9]<\/sup><\/a> Ibid. p. 10.<\/p>\n [10]<\/sup><\/a> \u00cen\u021beleg prin logos<\/em> \u00een primul r\u00e2nd aceast\u0103 situa\u021bie ontologic\u0103 a fiin\u021bei care se afl\u0103 \u00een crea\u021bie, ulterioar\u0103 Unului nemanifestat \u00een Treime.<\/p>\n [11]<\/sup><\/a> Martin Heidegger, Identity and difference<\/em>, Harper & Row, New York, 1969, p. 50.<\/p>\n [12]<\/sup><\/a> Ibidem, p. 57.<\/p>\n [13]<\/sup><\/a> Materia g\u00e2ndirii este \u201eideea\u201c ca un tot singular (singulare tantum<\/em>), nepluralizabil. \u201eIdeea\u201c este prin excelen\u021b\u0103 tema logicii. (loc. cit.)<\/p>\n [14]<\/sup><\/a> Martin Heidegger, Prelegerea What Is Metaphysics?<\/em> (traducere \u00een lb. englez\u0103 de Ian Alexander Moore \u0219i Gregory Fried. Text accesat online la www.beyng.com\/docs\/MH-WhatIsMetaOrig.html).<\/p>\n [15]<\/sup><\/a> \u00cen acest punct consider c\u0103 este teologic\u0103 afirma\u021bia lui Dumitru St\u0103niloae: \u201eDumnezeu e dincolo de existen\u021b\u0103, pentru c\u0103 e necauzat, dar prin aceasta e \u0219i cauzatorul tuturor.\u201c (Introducere<\/em> la Opere Complete<\/em>), p. 9.<\/p>\n [16]<\/sup><\/a> \u201eAll determination of something as something by thought is a distinguishing, and as such, opposition and denial. Being-able-to-posit entails grasping something as distinguished from the Nothing. We can say no only if we already understand the Nothing in making use of the Not, even if we have not grasped the Nothing conceptually. Denial presupposes the Nothing (\u2026); the Nothing is the origin of negation and not the other way around.\u201c Par. 3. Answering the Question, Op. Cit.<\/p>\n [17]<\/sup><\/a> \u201eC\u0103ci, prin \u00eens\u0103\u0219i firea lui, \u00een cugetul acestui om se afl\u0103 o anume form\u0103 de filosofie\u201c, Phaidros<\/em>, \u00een Platon, Opere Vol. IV, trad. de Gabriel Liiceanu, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103, Bucure\u0219ti, 1983, p. 491.<\/p>\n [18]<\/sup><\/a> \u201e\u00centrebarea \u00abDe ce este de fapt fiin\u021bare \u0219i nu, mai cur\u00eend, nimic?\u00bb reprezint\u0103 pentru noi, potrivit rangului ei, prima dintre \u00eentreb\u0103ri \u00een sensul c\u0103 ea este cea mai vast\u0103, apoi cea mai ad\u00eenc\u0103, \u00cen sf\u00eer\u0219it c\u0103 ea este \u00eentrebarea originar\u0103 prin excelen\u021b\u0103\u201c. Martin Heidegger, Introducere \u00een metafizic\u0103<\/em>, trad. de Gabriel Liiceanu \u0219i Thomas Kleininger, Editura Humanitas, Bucure\u0219ti, 1999, p. 10.<\/p>\n [19]<\/sup><\/a> \u201eLa trace n\u2019\u00e9tant pas une pr\u00e9sence mais le simulacre d\u2019une pr\u00e9sence qui se disloque, se d\u00e9place, se renvoie, n\u2019a proprement pas lieu, l\u2019effacement appartient \u00e0 sa structure\u201c. Jacques Derrida, La Diffe\u0301rance<\/em>, conf\u00e9rence prononc\u00e9e \u00e0 la Soci\u00e9t\u00e9 fran\u00e7aise de Philosophie, le 27 janvier 1968, \u00een Th\u00e9orie d’ensemble<\/em>, Collectif, Seuil, Paris, 1968, p. 63.<\/p>\n [20]<\/sup><\/a> \u201eIl faut passer aux \u00e9v\u00e9nements r\u00e9els, s’\u00e9loigner du simulacre, au risque de tenir un discours orphelin ou b\u00e2tard. Il faut \u0153uvrer, ouvrer, revenir au d\u00e9but (la kh\u00f4ra<\/em>, c’est-\u00e0-dire le rien) pour aller au-del\u00e0 (toujours le rien).\u201c Jacques Derrida, Kh\u00f4ra<\/em>, Ed. Galil\u00e9e, Paris, 1993, pp. 88-89.<\/p>\n [21]<\/sup><\/a> Platon, Timaios<\/em>, \u00een Opere Vol. VII, trad. de C\u0103t\u0103lin Partenie, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, Bucure\u0219ti, 1993, p. 163.<\/p>\n [22]<\/sup><\/a> Op. Cit, p. 167.<\/p>\n [23]<\/sup><\/a> Privilegiul acordat con\u0219tiin\u021bei semnific\u0103 privilegiul acordat prezentului. Prezen\u021ba de sine este o prezen\u021b\u0103 vie. Calea negativ\u0103 a teologiei, de\u0219i ar sem\u0103na cu diff\u00e9rance<\/em>, presupune o supraesen\u021bializare a lui Dumnezeu, refuz\u00e2ndu-I-se predicatul existen\u021bei ca modalitate superioar\u0103 de fiin\u021b\u0103. Esen\u021ba \u0219i existen\u021ba sunt sub apanajul subiectivului, al hypokeimenon<\/em>-ului. (Jacques Derrida, La Diffe\u0301rance<\/em>, p. 55).<\/p>\n [24]<\/sup><\/a> Jean-Luc Marion, Crucea Vizibilului<\/em>, traducere de Mihail Neam\u021bu, Deisis, Sibiu, 2000, p. 75<\/p>\n [25]<\/sup><\/a> \u201eOricare ar fi deplas\u0103rile mele, \u00eentotdeauna profunzimea va r\u0103m\u00e2ne \u00een fa\u021ba mea \u00een \u0219i ca lucrul pe care nu-l voi parcurge niciodat\u0103, pentru c\u0103, dac\u0103 \u00eenaintez spre \u0219i \u00een ea, ea se va ad\u00e2nci \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103, f\u0103r\u0103 ca eu s\u0103 o acop\u0103r vreodat\u0103 \u00een mod real.\u201c Ibid., p. 25.<\/p>\n