de Marius-Iulian Stancu<\/p>\n
(ca prin oglind\u0103)<\/font><\/p>\n MOTTO:<\/strong> \u201c\u2026dac\u0103 vrei s\u0103 iei o oglind\u0103 \u015fi s\u0103 o por\u0163i pretutindeni.Vei face repede soarele \u015fi ceea ce e \u00een cer, p\u0103mantul, te vei face repede \u015fi pe tine, ca \u015fi celelalte animale, lucrurile, plantele \u015fi tot ceea ce spuneam adineaori\u201d<\/em> (Platon, Republica). <\/p>\n E folositor s\u0103 ne \u00eentoarcem din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een pe\u015fter\u0103. Filosofic vorbind este un exerci\u0163iu necesar. Pentru c\u0103 \u00een pe\u015ftera se nasc oamenii \u015fi zeii. Pere\u0163ii ei au fost suportul primelor imagini prin intermediul c\u0103rora oamenii au \u00eencercat s\u0103 gestioneze propria rela\u0163ie cu realitatea. Da, este vorba despre Platon \u015fi da, este vorba despre mitul construit \u00een Republica<\/em>. \u00cen orice exerci\u0163iu teoretic trebuie s\u0103 dai \u00eenapoi filele scrise de al\u0163ii pentru a descoperi registrul de sensuri prin care a fost \u00eembog\u0103\u0163it un concept \u00een timp. Iar \u00een r\u00e2ndurile de fa\u0163\u0103 ne vom apleca asupra statutului pe care \u00eel are de-a lungul vremii imaginea<\/em>, \u00eempreun\u0103 cu suportul ei material<\/em> \u015fi implica\u0163iile pe care aceste idei le au \u00een filosofia filmului. <\/p>\n Definind filmul drept \u201cimaginea-mi\u015fcare\u201d(Cinema 1- The Movement-Image) cu ajutorul c\u0103reia realitatea este perfec\u0163ionat\u0103 prin intermediul con\u015ftiin\u0163ei cinematografice, Gilles Deleuze ne expune principiului \u00eendoielii<\/em> pe care \u00eel comport\u0103 structura vizual\u0103 a obiectului analizat\u0103 de Jacques Lacan (The object of psychoanalysis). Pentru c\u0103 \u201cceea ce se vede nu descoper\u0103, ci ascunde ceva\u201d (Lacan). <\/p>\n De la bun \u00eenceput ecranul<\/em> are o semnifica\u0163ie ambivalent\u0103, ca suport<\/em> al semnifica\u0163iei, pentru tot ceea ce se prezint\u0103 \u00een sine, dar \u015fi ca ceea ce se interpune<\/em> \u00eentre subiect \u015fi lume, t\u0103r\u00e2m al fanteziei ce \u00ee\u015fi afl\u0103 originea \u00een pierderea obiectului, a privirii\/vederii. Problema care ne este pus\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 dep\u0103\u015fe\u015fte \u00een cele din urm\u0103 statutul de joc ideatic confrunt\u00e2ndu-ne cu serioase probleme existen\u0163iale. A\u015fa cum sublinia Slavoj Zizek, dac\u0103 dincolo de ecran nu e de g\u0103sit nimic, acela\u015fi lucru poate fi valabil \u015fi \u00een cazul persoanei, con\u015ftiin\u0163a<\/em> fiind doar un ecran superficial dincolo de care se afl\u0103 un complex circuit neuronal \u201corb\u201d (On belief). <\/p>\n Potrivit filosofiei grece\u015fti \u201catunci c\u00e2nd, ontologic, mintea noastr\u0103 se aplic\u0103 lumii, mai cur\u00e2nd este nevoit\u0103 s\u0103 se \u00eendoiasc\u0103 de realitatea ei\u201d(Gheorghe Vl\u0103du\u0163escu). Conceptualizarea mi\u015fc\u0103rii<\/em> \u00een care se las\u0103 antrenat\u0103 materia<\/em> este imposibil\u0103, intr\u00e2nd \u00een contradic\u0163ie cu caracteristica fiin\u0163ei de a r\u0103m\u00e2ne mereu aceea\u015fi<\/em>. Chiar dac\u0103 \u00ee\u015fi afl\u0103 originea \u00een fiin\u0163\u0103, mi\u015fcarea nu constituie o caracteristic\u0103 a fiin\u0163ei. Multiplul este \u015fi nu este, aflat \u00een permanen\u0163\u0103 \u00eentre fic\u0163iune \u015fi realitate. \u00cenc\u0103 de la \u00eenceputurile pre-socratice ale filosofiei suntem \u00eencerca\u0163i de aceast\u0103 dilem\u0103 cosmologic\u0103, reluat\u0103 sub nenum\u0103rate forme de-a lungul timpului p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi… <\/p>\n 1.Multiplul este.<\/em> Acest fapt se datoreaz\u0103 ostilit\u0103\u0163ii filosofiei grece\u015fti \u00een fa\u0163a no\u0163iunii de crea\u0163ie, no\u0163iune impracticabil\u0103 din punct de vedere logic. Materia este un substrat pasiv \u015fi nedeterminat, un subiect vag, atotcuprinz\u0103tor. Acesta este sensul monist pe care \u00eel comport\u0103 viziunea milesian\u0103. Statutul materiei este totu\u015fi, uzit\u00e2nd critica aristotelic\u0103, acela de t\u0103r\u00e2m al virtualit\u0103\u0163ii<\/em>, ocup\u00e2nd cel mai de jos nivel al fiin\u0163ei, mereu \u00een poten\u0163\u0103<\/em>, niciodat\u0103 \u00een act. Cu toate acestea \u201c\u015ftiin\u0163a elen\u0103 nu izbute\u015fte s\u0103 scape de obsesia \u201ccrea\u0163iei\u201d, impus\u0103 de faptul devenirii sensibile\u201d(Mircea Florian). Nimic din ceea ce \u201capare\u201d nu este ontologic vorbind. \u201cNu exist\u0103 orchestr\u0103. Totul este o \u00eenregistrare. \u015ei totu\u015fi auzim o orchestr\u0103\u2026 Totul este \u00eenregistrat\u2026 E doar o iluzie.\u201d Acesta este statutul filmului \u00een viziunea lui Lynch. \u00cen fa\u0163a ecranului sim\u0163urile noastre se \u00eencred unor proiec\u0163ii ce posed\u0103 doar aparen\u0163a realit\u0103\u0163ii. Principala problem\u0103 \u00een rela\u0163ia spectator-proiec\u0163ie cinematografic\u0103, precum \u00een rela\u0163ia prizonierului din pe\u015ftera platonician\u0103 cu lumea de umbre, o constituie imposibilitatea celui ce prive\u015fte de a participa activ la procesul cunoa\u015fterii. Spectatorului i se d\u0103 doar ceea ce regizorul a hot\u0103rat s\u0103-i dea iar spectatorul crede c\u0103 lumea chiar a\u015fa este\/doar a\u015fa poate s\u0103 fie. Suntem confrunta\u0163i cu ceea ce Jean Baudrillard numea seduc\u0163ie<\/em>. Seduc\u0163ia apeleaz\u0103 la cel mai \u201csuperficial\u201d aspect al discursului, anihil\u00e2nd interdic\u0163ia \u015fi substituind-o cu farmecele \u015fi capcanele aparen\u0163elor. Discursul se seduce pe sine golindu-se de sens pentru a-i seduce pe ceilal\u0163i. Acesta este \u201cabisul superficial al aparen\u0163elor\u201d, \u201csuprafa\u0163a str\u0103lucitoare a non-sensului\u201d. Sensul este transformat \u00eentr-un joc, ce func\u0163ioneaz\u0103 potrivit unor alte reguli, arbitrare, conform unui ritual evaziv, mai aventuros \u015fi mai seduc\u0103tor. Seducem \u201c\u00een absen\u0163a sensului\u201d, seduc\u0163ia metafizic\u0103 deriv\u00e2nd din anularea realului. Realitatea regizat\u0103 din cinematograf \u015fi din pe\u015fter\u0103 \u00eencearc\u0103 s\u0103 mascheze \u201cvidul ce ne b\u00e2ntuie\u201d, e\u015fecul propriului discurs. <\/p>\n 3. Multiplul este \u015fi nu este.<\/em> Conform filosofiei lui Heraclit totul se afl\u0103 \u00eentr-o continu\u0103 transformare, \u00eentr-o continu\u0103 tensiune a contrariilor ce genereaz\u0103 armonia \u015fi care \u00een esen\u0163\u0103 se confund\u0103, toate fiind una. Unitatea de esen\u0163\u0103 a celor prinse \u00een curgerea necontenit\u0103 a multiplului reabiliteaz\u0103 ontologic lumea material\u0103, \u00eens\u0103, \u00een acela\u015fi timp, o face imposibil de prins \u00een concepte la nivelul a ceea ce apare. Werner Jaeger considera acest tip de filosofie \u201ccea mai complet\u0103 \u00eentoarcere c\u0103tre omenesc\u201d, \u201cfenomenul cosmic se realizeaz\u0103 chiar \u00een cel care \u00eel contempl\u0103\u201d. Ecranul nu doar arat\u0103, ci \u015fi ascunde, nu doar emo\u0163ioneaz\u0103, ci \u015fi distan\u0163eaz\u0103. \u00centre prizonierul-spectator \u015fi ecran nu exist\u0103 nici un raport real, \u00een afara \u201cspectacolului\u201d ce se ofer\u0103 privirii. Spectatorul ce se las\u0103 afectat nu poate interveni \u00een nici un fel \u00een drama lumii imaginate. \u00cen spatele locvacit\u0103\u0163ii cinematografice se ascunde t\u0103cerea, pentru c\u0103 filmul \u00eencearc\u0103 s\u0103 se adreseze tuturor \u015fi nim\u0103nui \u00een acela\u015fi timp. Totul \u00eemi este pus \u00een fa\u0163\u0103, dar nu-mi vorbe\u015fte mie\/despre mine. \u201cDac\u0103 apelez la imagine este pentru c\u0103 Cel\u0103lalt lipse\u015fte\u2026\u201d(Pascal Bruckner, Alain Finkielkraut). \u00cen crea\u0163ia lui Bergman distan\u0163a<\/em> simbolizat\u0103 de realitatea ca un ecran se cere interiorizat\u0103. Ceea ce se afl\u0103 \u201cdincolo\u201d de ecran nu difer\u0103 \u00een mod esen\u0163ial de ceea ce se afl\u0103 \u201cdincoace\u201d. \u00centre persoanele umane opereaz\u0103 acela\u015fi tip de distan\u0163\u0103, \u00een spatele raporturilor noastre se afl\u0103 aceea\u015fi cenzur\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte cunoa\u015fterea celuilalt. Cel\u0103lalt este absent, inaccesibil, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd \u00eel atingem pentru a-i garanta un loc \u00een ontologia personal\u0103. Nu \u00eel cunoa\u015ftem cu adev\u0103rat pe cel\u0103lalt. Prin tot ceea ce-mi ofer\u0103, se ascunde de fapt \u00een spatele cuvintelor, \u00een spatele gesturilor, dincolo de imagini. \u00centreaga tensiune specific\u0103 lumii fenomenale, continua transformare \u00een care se las\u0103 antrenat\u0103 materia, oferindu-ne \u00een fiecare clip\u0103 succesiuni de imagini ce nu dureaz\u0103, m\u0103rturise\u015fte despre nimicul<\/em> la care se reduce existen\u0163a uman\u0103. <\/p>\n Martin Heidegger interpreteaz\u0103 mitul pe\u015fterii \u00een sensul unei reorient\u0103ri a omului \u00een \u00eentregul s\u0103u prin care acesta ajunge la \u201ccorectitudinea privirii\u201d<\/em>. \u201cIdeea suprem\u0103\u201d le face posibile, apte, pe cele inferioare ei; \u201coriginea\u201d, \u201clucrul-originar\u201d, \u201cacord\u0103 apari\u0163ia\u201d prin intermediul c\u0103reia fiin\u0163area este p\u0103strat\u0103 \u00een fiin\u0163\u0103 \u015fi \u201csalvat\u0103\u201d. Pentru adev\u0103rul ca stare-de-neascundere<\/em>, imaginea r\u0103m\u00e2ne o cortin\u0103 ce trebuie dat\u0103 deoparte \u015fi \u00een spatele c\u0103reia nu se g\u0103se\u015fte nimic, \u00eens\u0103, pentru adev\u0103rul reinterpretat \u00een sensul de corectitudine a privirii<\/em>, imaginea se transform\u0103 \u00eentr-o etap\u0103 necesar\u0103 reorient\u0103rii omului, o treapt\u0103 c\u0103tre ceea-ce-este. Eliberatul din pe\u015fter\u0103 descoper\u0103 cele mai \u00eenainte ascunse, devaloriz\u00e2ndu-le ontologic pe cele l\u0103sate \u00een spate. \u00cen\u0163eleptul se \u00eentoarce \u00een pe\u015fter\u0103 valoriz\u00e2nd paideic \u201cumbrele\u201d, \u00eenscriindu-le, fix\u00e2ndu-le corect \u00een ordinea fiin\u0163ei, f\u0103c\u00e2nd posibil\u0103 lumea de imagini \u00een lumina Ideilor. Acesta este \u015fi parcursul ini\u0163iatic pe care ni-l prilejuie\u015fte regizorul prin intermediul crea\u0163iei cinematografice. Cinematograful poate fi privit \u015fi ca o pedagogie a sensibilit\u0103\u0163ii<\/em> (Alain Francois si Yvan Thomas, The Critical Dimension of Gilles Deleuze: For a Pedagogy of Perception). \u00cen pe\u015ftera modern\u0103 numit\u0103 cinema, spectatorul \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 priveasc\u0103. Imaginea-timp<\/em> din filosofia lui Deleuze reflect\u0103 caracterul pedagogic pe care imaginea \u00eel comport\u0103 asupra percep\u0163iei ca proces temporal, mecanismul cinematografic constituind un model pentru percep\u0163ia ce prinde un obiect, care nu mai este conceput ca static \u015fi etern (The Critical Dimension of Gilles Deleuze: For a Pedagogy of Perception). <\/p>\n Prin afirma\u0163ia din Matrix c\u0103 nu exist\u0103 nici o lingur\u0103, c\u0103 \u00een universul virtual doar mintea noastr\u0103 este, ne \u00eentoarcem \u00een plin\u0103 viziune eleat\u0103. Ceea ce sim\u0163i, miro\u015fi, gu\u015fti sau vezi sunt doar semnale electrice interpretate de creierul prizonier \u00een Matrix- re\u0163eaua ce ne structureaz\u0103 realitatea (Slavoj Zizek). Exist\u0103 \u015fi interpret\u0103ri pozitive pentru aceast\u0103 modalitate de a fi. Pentru Iakovos Vasiliou, de exemplu, via\u0163a \u00een Matrix posed\u0103 acela\u015fi poten\u0163ial de a fi considerat\u0103 valoroas\u0103 ca \u015fi cea din lumea \u201cadev\u0103rat\u0103\u201d. Oamenii ce fac parte din \u201csistem\u201d nu sunt \u00een\u015fela\u0163i dec\u00e2t \u00een ceea ce prive\u015fte structura profund\u0103 a mediului \u00een care tr\u0103iesc (David Chalmers). In interpretarea agentului Smith \u201csistemul\u201d poate fi privit \u015fi ca unul ce \u00eei protejeaz\u0103 pe oameni de ei \u00een\u015fi\u015fi, pentru c\u0103 oamenii sunt asemeni unui virus ce consum\u0103 toate resursele naturale, efectele ac\u0163iunilor sale fiind catastrofale. \u201cOamenii sunt o boal\u0103, un cancer al acestei planete. Voi sunte\u0163i o plag\u0103 iar noi suntem vindecarea\u201d. Lumea fenomenal\u0103 constituie un v\u0103l care ne \u00eempiedic\u0103 s\u0103 vedem adev\u0103rul. Adev\u0103rul din spatele realit\u0103\u0163ii virtuale este \u201cpustiul Realului\u201d. \u00centrebarea care se pune este: de ce ar prefera cineva s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr-o astfel de realitate? Concluzia la care Cypher ajunge sun\u0103 mult mai firesc dec\u00e2t toat\u0103 teoria lui Morpheus. \u201c\u015etiu c\u0103 aceast\u0103 friptur\u0103 nu exist\u0103. \u015etiu c\u0103 atunci c\u00e2nd o m\u0103n\u00e2nc, Matrix \u00eei spune creierului meu c\u0103 este suculent\u0103 \u015fi delicioas\u0103. Dup\u0103 nou\u0103 ani \u015ftii ce am realizat? C\u0103 ignoran\u0163a este fericire\u201d. Unul dintre regizorii pentru care filmul constituie o explorare a psihicului uman este Lars Von Trier. \u00cen multe dintre filmele acestuia, spa\u0163iul \u00een care se desf\u0103\u015foar\u0103 ac\u0163iunea nu este dec\u00e2t proiec\u0163ia psihic\u0103 a eroilor ce-i populeaz\u0103 crea\u0163iile. Europa (vezi The element of crime, Epidemic, Europa) este mai mult dec\u00e2t un continent, este o stare a min\u0163ii. \u201cExist\u0103 un r\u0103u aparte \u00een jur. Po\u0163i s\u0103 \u00eel sim\u0163i. Ai vazut schimb\u0103rile peste tot. Crede-m\u0103, Fisher, acela\u015fi lucru s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi \u00een ace\u015fti oameni\u201d (The element of crime). Un rol foarte important \u00een \u00een\u0163elegerea imaginilor cinematografice sunt atribuite hipnozei. Intr\u00e2nd \u00een psihicul personajelor spectatorul identific\u0103 tipare \u00een care se reg\u0103se\u015fte. Imaginea \u015fi imaginarul devin una. Crea\u0163ia artistic\u0103 se \u00eentrep\u0103trunde \u00een mod misterios cu realitatea \u00eenconjur\u0103toare determin\u00e2nd cursul evenimentelor dincolo de orice explica\u0163ie ra\u0163ional\u0103 (Epidemic). Filmul este transformat \u00eentr-un instrument artistic prin intermediul c\u0103ruia este contemplat\u0103 natura uman\u0103 proiectat\u0103 \u201c\u00een afar\u0103\u201d prin intermediul imaginii\/imaginarului. de Marius-Iulian Stancu (ca prin oglind\u0103) MOTTO: \u201c\u2026dac\u0103 vrei s\u0103 iei o oglind\u0103 \u015fi s\u0103 o por\u0163i pretutindeni.Vei face repede soarele \u015fi ceea ce e \u00een cer, p\u0103mantul, te vei face repede \u015fi pe tine, ca \u015fi celelalte animale, lucrurile, plantele \u015fi tot ceea ce spuneam adineaori\u201d (Platon, Republica). E folositor s\u0103 ne \u00eentoarcem din […]<\/p>\n","protected":false},"author":5,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[48,310,27],"tags":[30,1131,59,1117,60],"class_list":["post-1725","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-ca-prin-oglind","category-egophobia-24","category-filosofie","tag-ca-prin-oglinda","tag-egophobia-24","tag-film","tag-filosofie","tag-marius-iulian-stancu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-rP","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1725","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/5"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1725"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1725\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1739,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1725\/revisions\/1739"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1725"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1725"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1725"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n2. Multiplul nu este.<\/em> Nimic nu devine \u015fi nimic nu piere \u00een viziune eleat\u0103. \u201cPentru Parmenide devenirea \u015fi pieirea sunt imposibile\u201d (Werner Jaeger). Percep\u0163ia \u015fi reflec\u0163ia sunt dou\u0103 direc\u0163ii opuse, sim\u0163urile \u00eencrez\u00e2ndu-se celor aparente, care nu sunt, \u00een timp ce la nivelul g\u00e2ndirii doar Fiin\u0163a este. \u201cNegarea schimb\u0103rii \u015fi mi\u015fc\u0103rii condamn\u0103 \u00eentreaga experien\u0163\u0103 uman\u0103 ca fiind iluzorie\u201d(W.K.C Guthrie).
\nExemplu:<\/strong> David Lynch, Mulholland Drive.<\/em> <\/p>\n
\nExemplu: Ingmar Bergman, Persona.<\/em> <\/p>\n
\nAm intrat \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care, potrivit lui Gunther Anders, imaginile imaginilor<\/em>, \u201cvalul global de imagini\u201d, inundarea sistematic\u0103 cu imagini, imagini rupte din context care, \u00een loc s\u0103 arate lumea, o ascund. O realitate fabricat\u0103 prin intermediul c\u0103reia spectatorului i se arat\u0103 cum este realitatea. Corectitudinea privirii despre care ne vorbe\u015fte Heidegger se transform\u0103 \u00eentr-un veritabil program de manipulare \u00een mas\u0103. Evenimentul reprodus, standardizat prin intermediul senza\u0163ionalului, devine mai important din punct de vedere social dec\u00e2t evenimentul original. Realul este construit \u201cdup\u0103 imaginea reproducerii sale\u201d. O viziune pe care Chuck Palahniuk o conduce c\u0103tre consecin\u0163ele sale ultime: dac\u0103 nu e\u015fti vizibil<\/em>, \u00een sensul mediatic al termenului, nu exi\u015fti cu adev\u0103rat. Cu c\u00e2t e\u015fti mai departe de aceste reproduceri<\/em>, cu at\u00e2t e\u015fti mai aproape de aneantizare devenind invizibil<\/em>. \u201cNimeni nu o s\u0103 se uite la mine. Sunt invizibil\u0103\u201d. \u201cIconomania\u201d constituie noul model de ierarhizare ontologic\u0103 a lumii, noua form\u0103 de \u201cmutilare\u201d, de excludere a celui ce nu \u0163inte\u015fte \u201casem\u0103narea\u201d la care \u00eel invit\u0103 \u201cchipul\u201d dumnezeului acestui veac- ecranul. Pentru c\u0103 \u201cnu m\u0103 simt destul de real\u0103, c\u00e2nd nu sunt oameni care s\u0103 se uite la mine\u201d, m\u0103rturise\u015fte eroina romanului Mon\u015ftri invizibili. Via\u0163a nu este dec\u00e2t o metafor\u0103 a televiziunii, \u00een care singura paradigm\u0103 o constituie \u201cpop icon\u201d-ul.
\n\u201cRealul este apari\u0163ia ca apari\u0163ie, el nu doar apare \u00een cadrul apari\u0163iilor, ci nu este altceva dec\u00e2t propria apari\u0163ie\u2026(Slavoj Zizek, On belief). \u201cDincolo\u201d nu se afl\u0103 altceva dec\u00e2t un spa\u0163iu gol, neocupat ce sus\u0163ine fantezia \u201celementului excesiv\u201d \u201cce va s\u0103 fie\u201d, o fic\u0163iune \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 ce sus\u0163ine locuirea \u00een universul simbolic, deoarece \u201c\u00een opozi\u0163ia dintre fantezie \u015fi realitate, realul se afl\u0103 de partea fanteziei\u201d (Slavoj Zizek, The fragile absolute). Ecranul<\/em> este instrumentul prin intermediul c\u0103ruia spa\u0163iul fantasmatic al fiin\u0163ei umane este proiectat \u201c\u00een afar\u0103\u201d, percep\u0163ia realit\u0103\u0163ii fiind \u00een\u0103l\u0163at\u0103 la un nivel magic, devenind un ecran al viselor, realitatea \u00eens\u0103\u015fi reproduc\u00e2nd magica experien\u0163\u0103 cinematografic\u0103. Tr\u0103irile intense, excesive, traumatice sunt fic\u0163ionalizate de c\u0103tre con\u015ftiin\u0163a uman\u0103 pentru a putea fi suportate; \u201cdorin\u0163a este o ran\u0103 a realit\u0103\u0163ii\u201d (Slavoj Zizek, The Pervert\u2019s Guide To Cinema). Aceste fic\u0163iuni ne structureaz\u0103 realitatea, constituind realitatea din iluzia \u00eens\u0103\u015fi. \u201cArta cinematografic\u0103 const\u0103 \u00een provocarea dorin\u0163ei, \u00een a te juca cu dorin\u0163a, p\u0103str\u00e2nd-o \u00een acela\u015fi timp la o distan\u0163\u0103 sigur\u0103, domesticind-o, f\u0103c\u00e2nd-o palpabil\u0103\u201d (Slavoj Zizek, The Pervert\u2019s Guide To Cinema). <\/p>\n
\nA\u015fa cum sublinia Gilbert Durand, \u201ctendin\u0163a de a devaloriza ontologic imaginea\u201d constituie o tradi\u0163ie constant\u0103 a g\u00e2ndirii occidentale (Structurile antropologice ale imaginarului). Aceast\u0103 tendin\u0163\u0103 nu avea cum s\u0103 nu se reflecte \u015fi \u00een filosofia filmului. Imagine-iluzie, imagine-distan\u0163\u0103, imagine-model, imagine-copie, imagine-manipulare, imagine-fantezie, constituie doar c\u00e2teva dintre unghiurile din care imaginea cinematografic\u0103 poate fi privit\u0103 la r\u00e2ndul ei, \u201cand the hands touch nothing, and are safe\u201d (Robert Bly, Snowbanks North of the House). <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"