de Alexandru Potcoav\u0103<\/p>\n
– Ei, acum s\u0103 v\u0103 aud! Ce a\u0163i preg\u0103tit pentru cin\u0103? c\u0103sc\u0103 Adam scutur\u00e2ndu-\u015fi somnul de dup\u0103-mas\u0103. Se ridic\u0103 \u00een capul oaselor, de la r\u0103d\u0103cina m\u0103slinului unde turtea deobicei iarba dup\u0103 istovitoarea mas\u0103 de pr\u00e2nz \u015fi privi pofticios \u00een jur.
\n– Mai \u00eentrebi, Adame? strigar\u0103 \u00eengerii. Hai, pofte\u015fte!
\n– Mda, bomb\u0103ni omul, a\u0163i putea totu\u015fi s\u0103 mai schimba\u0163i \u015fi voi…
\nAdam intr\u0103 agale \u00een poian\u0103, sc\u0103rpin\u00eendu-\u015fi burta proeminent\u0103. Penisul p\u0103ros i se b\u0103l\u0103ng\u0103nea f\u0103r\u0103 nicio treab\u0103 \u00eentre picioare. \u00cengerii roiau deja spre masa din mijlocul lumini\u015fului.
\nB\u0103rbatul \u00ee\u015fi trase scaunul sub fund. \u00ce\u015fi \u00eenmuie m\u00e2inile \u00een vasul cu ap\u0103 \u00eentins spre el de \u00eengerul-sp\u0103l\u0103tor, apoi \u00ee\u015fi \u015fterse degetele \u00een penele aceluia\u015fi. Urmar\u0103 \u00eengerii cu fripturi, cei cu vinuri, cei cu fructe, r\u00e2nd pe r\u00e2nd \u015fi to\u0163i deodat\u0103.
\nAdam apuc\u0103 o ciosv\u00e2rt\u0103 suculent\u0103 de c\u0103prioar\u0103 \u015fi \u00eencepu s\u0103 rup\u0103 din ea. M\u0103selele se opreau doar pentru c\u00e2te o sorbitur\u0103 zgomotoas\u0103 din cupa cu vinul excelent stors din viile Raiului. M\u00e2inile omului alergau pe toat\u0103 masa iar gr\u0103simea i se scurgea pe b\u0103rbie picur\u00e2nd unsuroas\u0103 \u00een desi\u015ful sexului.
\nAdam \u00ee\u015fi desf\u0103cu apoi f\u0103lcile \u00eentr-un r\u00e2g\u00e2it asurzitor. Mai lu\u0103 o gur\u0103 de vin \u015fi se uit\u0103 lung la \u00eengeri, cu ochi l\u0103crimo\u015fi \u00een care somnul revenea \u00eencet dar sigur.
\n– Ia spune\u0163i! Eva pe unde b\u00e2ntuie iar\u0103\u015fi? C\u0103 n-am mai v\u0103zut-o cu zilele! \u015ei-a g\u0103sit pe altul? ridic\u0103 Adam o spr\u00e2ncean\u0103.
\n– Cum, Adame?! se mir\u0103 \u00eengerul-\u015fef. Oare nu \u015ftii tu c\u0103 e\u015fti primul \u015fi singurul…
\n– C\u0103 altfel, continu\u0103 b\u0103rbatul turn\u00e2nd \u00een el \u00eenc\u0103 un pocal, eu… coaste mai am… \u015ei zic\u00e2nd acestea, Adam adormi cu capul pe mas\u0103. \u00cengerii se gr\u0103bir\u0103 s\u0103 debaraseze urmele cinei.
\n *<\/p>\n
Tot atunci, Eva \u00ee\u015fi termin\u0103 \u015fi ea masa de sear\u0103 acolo, \u00een ad\u00e2ncul p\u0103durii de pomi fructiferi, unde se refugiase de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Hot\u0103r\u00e2se s\u0103 termine cu bucatele \u00eengerilor, care \u00eei rotunjiser\u0103 \u015foldurile ceva de speriat, \u015fi \u00eencepuse acum o cur\u0103 de fructe.
\nSingurul care \u00eei v\u0103zuse pe Adam \u015fi pe Eva \u00een tot acest timp, \u00een afar\u0103 de Dumnezeu, se t\u00e2ra acum \u00eencet spre femeie.
\n– Eva, s\u00e2s\u00e2i \u015farpele, Eva!
\n– Ce vrei, \u015farpe?
\n– Vreau s\u0103 te ajut! Dac\u0103 vrei s\u0103 sl\u0103be\u015fti cu adev\u0103rat…
\nFemeia s\u0103ri curioas\u0103.
\n– Da, normal, dar cum?
\n– Uite, zise \u015farpele, vezi pomul acela?
\n– Care? E plin de pomi aici.
\n– M\u0103rul acela \u00eenalt. \u00cencearc\u0103 un fruct din ramurile lui \u015fi vei deveni dintr-odat\u0103 sub\u0163ire ca o trestie!
\nEva se uit\u0103 la \u015farpe, se uit\u0103 la pom \u015fi iar\u0103\u015fi la \u015farpe. F\u0103cu ochii mici \u015fi r\u00e2se ascu\u0163it.
\n– Vicleanule, acela-i pomul din care Dumnezeu ne-a interzis s\u0103 m\u00e2nc\u0103m! \u015ei apoi, f\u0103cu Eva ofensat\u0103, ar\u0103t destul de bine! \u015ei, oricum, sunt singura femeie de pe aici!
\n– Desigur, desigur, f\u0103cu \u015farpele. Deocamdat\u0103…
\n– Cum?! se panic\u0103 Eva.
\n– Draga mea, vezi tu, numai cine m\u0103n\u00e2nc\u0103 un m\u0103r din acest pom poate crea o lume. El a m\u00e2ncat \u015fi v-a creat pe voi. \u015ei vou\u0103 v-a interzis s\u0103 gusta\u0163i din fructele acelea ca s\u0103 nu crea\u0163i, la r\u00e2ndul vostru, o lume. Pentru c\u0103 El vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 unicul creator. \u00cen\u0163elegi?
\n– A\u015fa, \u015fi?
\n– Frumoasa mea, g\u00e2nde\u015fte-te un pic! Dac\u0103 \u00eentr-o zi El se plictise\u015fte de voi \u015fi face al\u0163i oameni? Sau doar o alt\u0103 femeie pentru Adam?
\n– A, nu! Asta nu! f\u0103cu Eva \u00eenfrico\u015fat\u0103.
\n– Atunci… s\u00e2s\u00e2i \u015farpele.
\n– Atunci? Atunci?
\n– Atunci m\u00e2nca\u0163i \u015fi voi din pomul acela \u015fi gata! Sunte\u0163i egalii Lui \u015fi nu v\u0103 mai poate da la o parte!
\n– Dar El a zis c\u0103 acela care atinge pomul moare!
\n– Prostii! spuse \u015farpele \u015fi se \u00eencol\u0103ci pe trunchiul m\u0103rului. Uite! Vezi? Am murit? Nu. \u015ei uite, mu\u015fc dintr-un fruct. Mi se pare mie sau tot n-am murit?
\n– Chiar a\u015fa! se convinse Eva \u015fi apuc\u0103 un m\u0103r, mu\u015fc\u00e2nd din el.
\n– E bun, nu? \u00eentreb\u0103 cineva din spatele ei.
\nFemeia se \u00eentoarse \u015fi privi \u00eengrozit\u0103 cum Moartea \u00ee\u015fi f\u0103cea drum prin iarb\u0103 spre ea. O rupse la fug\u0103 \u015fi ajunse \u00eentr-un suflet la Adam. B\u0103rbatul se culcase la umbra m\u0103slinului.
\n– Adam, treze\u015fte-te! \u00eel zg\u00e2l\u0163\u00e2i Eva.
\n– Ce Doamne iart\u0103-m\u0103 ai, femeie? Dai buzna a\u015fa… Unde ai fost?
\n– Las\u0103 asta, uite ce \u0163i-am adus! Mu\u015fc\u0103!
\n– Mu\u015fc, na! zise Adam \u015fi \u00ee\u015fi \u00eenfipse din\u0163ii \u00een m\u0103r. Acuma las\u0103-m\u0103 s\u0103 dorm!
\n– Dormi pe fras, Adame! Ridic\u0103-te! se auzi tun\u00e2nd glasul Domnului.
\nB\u0103rbatul s\u0103ri ca ars \u00een picioare. Se uit\u0103 la Eva, la m\u0103rul din m\u00e2na ei.
\n– Femeie! Ce-i \u0103la? S\u0103 nu-mi zici c\u0103…
\n– Iart\u0103-m\u0103, Adame, \u00eencepu ea s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. At\u00e2ta m-a vr\u0103jit \u015farpele p\u00e2n\u0103…
\n– \u015ei de ce m-ai b\u0103gat \u015fi pe mine…
\n– Dar ce era s\u0103 fac? Eu s\u0103 mor \u015fi \u0163ie s\u0103-\u0163i dea El o alt\u0103 Eva? Frumos, frumos te-ai g\u00e2ndit tu!
\n– Hai, Adame, ia-\u0163i femeia \u015fi umbl\u0103! mai tun\u0103 Domnul.
\n– \u015ei s\u0103-\u0163i g\u0103teasc\u0103 ea de-acum \u00eencolo! strigar\u0103 \u015fi \u00eengerii.
\n *<\/p>\n
De aici, povestea se \u015ftie. Cei doi au fost izgoni\u0163i pe P\u0103m\u00e2nt, unde Adam a tr\u0103it apoi o mie de ani. Asta, spun evreii b\u0103tr\u00e2ni, pentru c\u0103 nu a avut soacr\u0103. Iar dac\u0103 n-ar fi avut nici femeie ar fi tr\u0103it ve\u015fnic.<\/p>\n
#<\/p>\n