de Carl Solomon<\/p>\n
9 noiembrie 2008<\/strong><\/p>\n \u00cemi pare ca nu g\u0103sesc un precedent pentru mine \u00een istoria \u015fi literatura universal\u0103. To\u0163i cei care au suferit sunt ni\u015fte pref\u0103cu\u0163i, suferin\u0163a lor fiind un pretext pentru a evita falsitatea care \u00eei cov\u00e2r\u015fe\u015fte. Pe c\u00e2nd durerea mea real\u0103, intens\u0103, adev\u0103rat\u0103, singura certitudine, singurul reper \u00een via\u0163\u0103, singurul Dumnezeu. Eu sunt un condamnat absolut,\u00a0 to\u0163i precursorii mei au fost fie naivi, fie pur \u015fi simplu mincino\u015fi. \u00cemi pare ca sunt cazul extrem al con\u015ftiin\u0163ei umane, un cap\u0103t de drum, o limit\u0103 de rezistenta, un ultim adev\u0103r.<\/p>\n \nChinul meu determin\u0103 \u015fi singularitatea mea. Ceilal\u0163i oameni fie uit\u0103 durerea, fie \u00eenva\u0163\u0103 s-o evite. Ace\u015fti oameni \u015fi-au pierdut m\u00e2ndria, \u015fi-au pierdut speran\u0163a sau ambi\u0163ia, \u015fi-au pierdut umanitatea \u015fi au devenit ni\u015fte spectre sau ni\u015fte buc\u0103\u0163i de carne deposedate de suflet.<\/p>\n \nCred c\u0103 timpul a gemut c\u00e2nd m-am n\u0103scut, cred ca a fost furtun\u0103 c\u00e2nd am venit pe lume. Lumea este de o falsitate cras\u0103. Contemporanii \u015fi str\u0103mo\u015fii mei, to\u0163i oamenii n-au suferit deloc \u00een compara\u0163ie cu mine. Ar trebui sa devin zeu, pentru c\u0103 povara de durere pe care mi-e scris s-o duc mai departe e inuman\u0103, demonic\u0103, insuportabil\u0103. Urm\u0103toarea oprire \u00een mar\u015ful meu spre supliciu este nebunia, care \u00eemi va alina chinul \u015fi \u00eemi va face realitatea sa devin\u0103 un vis pl\u0103cut, m\u0103 va m\u00e2ntui de iadul care m\u0103 tortureaz\u0103.<\/p>\n 11 noiembrie<\/strong><\/p>\n \nSunt disperat. Singurele\u00a0 momente de lini\u015fte sunt acele fr\u00e2nturi goale, c\u00e2nd g\u00e2ndul se blocheaz\u0103, concep\u00e2ndu-se \u015fi privindu-se, \u015fi acelea \u00eense\u015fi \u00eemi provoac\u0103 o umilin\u0163\u0103 str\u0103puns\u0103 de durere. \u00cen rest, infernul. Cum pot spera s\u0103-mi g\u0103sesc eliberarea, c\u00e2nd \u015ftiu c\u0103 doar moartea rupe lan\u0163urile?<\/p>\n 12 noiembrie<\/strong><\/p>\n \n\u00cenainte, luptam cu moartea \u015fi credeam c\u0103 sunt nefericit. Ceea ce \u00eensemna \u00eenainte via\u0163\u0103, moarte, disperare \u00eemi pare azi o glum\u0103. Cine sunt eu? Nici m\u0103car o umbr\u0103, o fantom\u0103. M\u0103 simt golit, dezn\u0103d\u0103jduit. Nu-mi apar\u0163in.<\/p>\n \nTata era s\u0103 m\u0103 omoare. \u00centr-un acces de nebunie, m-a \u00eempins \u00een van\u0103 \u015fi a vrut s\u0103-mi tr\u00e2nteasc\u0103 chiuveta \u00een cap. Bunica i-a s\u0103rit \u00een spate \u015fi m-a salvat. Nu l-am v\u0103zut de mult at\u00e2t de nervos. Pentru prima dat\u0103, dup\u0103 c\u00e2\u0163iva ani, am fost cu adev\u0103rat speriat. \u015eocat, chiar. Genele nebune care mai mult ca sigur m-au acaparat \u015fi pe mine, au explodat \u00een tata. Uitasem chiar gustul b\u0103t\u0103ii, dac\u0103 nu metodice, cel pu\u0163in spontane, din copil\u0103rie. Jur c\u0103 dac\u0103 m\u0103 atinge, am s\u0103-l omor. M\u0103 trateaz\u0103 ca pe un obiect, crede ca sunt proprietatea lui. Dar nici eu nu m\u0103 comport normal. \u00cel enervez sistematic \u015fi \u00eel batjocoresc f\u0103r\u0103 mil\u0103. M-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 nu-i mai adresez nici un cuv\u00e2nt tatei. E ultima dat\u0103 c\u00e2nd m\u0103 atinge.<\/p>\n 13 noiembrie<\/strong><\/p>\n \nEverything you need to know about life and death:<\/em> 14 noiembrie<\/strong><\/p>\n \nSunt omul invers, cel mai mare du\u015fman al meu.<\/p>\n 26 noiembrie<\/strong><\/p>\n Am fost asear\u0103 la Caligula…<\/p>\n \nMajoritatea oamenilor tind s\u0103 ignore absurdul vie\u0163ii. Ei pot fi \u00eemp\u0103r\u0163i\u0163i \u00een trei categorii: inocen\u0163i, practici sau imbecili. To\u0163i au \u00een comun o via\u0163\u0103 binecuv\u00e2ntat\u0103, lipsit\u0103 de chin, pentru c\u0103 indiferen\u0163a \u00eei protejeaz\u0103. Doar geniului \u00eei e foame de absurd. Tr\u0103ie\u015fte prin chin \u015fi asimileaz\u0103 absurdul. Dac\u0103 acest spirit ar reu\u015fi s\u0103 re-inventeze lumea, s\u0103 o recreeze din nou \u00een absurd, s\u0103 o schimbe \u00een totalitate din temelii, el \u015fi-ar g\u0103si fericirea \u00een noul de\u015fert mundan, fericirea care zace dincolo de nebunie. Oamenii care evitau absurdul ca s\u0103-\u015fi satisfac\u0103 nevoia de iluzie vor fi de-acum \u00eenainte pedepsi\u0163i \u015fi ruina\u0163i interior pentru nep\u0103sarea lor.<\/p>\n \nCamus trateaz\u0103 o problem\u0103 ce l-a pasionat pe Cioran \u00een Tratatul de descompunere<\/em>, atunci c\u00e2nd vorbea de Nero. El aduce \u00een discu\u0163ie curajul de a-\u0163i transpune \u00een realitate propria oper\u0103, de a da via\u0163\u0103 ideilor tale, de a face din nebuniile tale legea universului. Orice autor viseaz\u0103 s\u0103 transforme lumea, orice scriitor vrea s\u0103 creeze realitatea, dar c\u00e2\u0163i au curajul sau nebunia necesar\u0103 s\u0103 ac\u0163ioneze conform propriilor percepte? Majoritatea sunt destul de la\u015fi pentru a alege fic\u0163iunea realit\u0103\u0163ii, fug de realitate \u015fi descoper\u0103 realitatea secret\u0103 a operei lor. C\u00e2\u0163iva, doar, se asum\u0103 total, devenind propria lor oper\u0103 de art\u0103, recre\u00eendu-se \u00een adev\u0103rul total care nu face distinc\u0163ia \u00eentre nebunie \u015fi realitate.<\/p>\n \nDar ca s\u0103 transformi lumea dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea ta, trebuie s\u0103 fii extrem de puternic, trebuie s\u0103 fii Dumnezeu. A nu se fi n\u0103scut Dumnezeu este drama fiec\u0103rui om. \u00cen sufletele noastre va fi totdeauna o p\u0103rticic\u0103 ce-l ur\u0103\u015fte pe Dumnezeu p\u00e2n\u0103 la moarte, pentru c\u0103 Dictatorul absolut ne-a os\u00e2ndit la un destin mediocru, care nu se compar\u0103 cu al s\u0103u.<\/p>\n \nS\u0103 fii Dumnezeu \u00eenseamn\u0103 s\u0103 te rupi \u00een mod absolut de specie, sa fii Neom. Ca s\u0103-\u0163i g\u0103se\u015fti fericirea, trebuie s\u0103 calci pe un morman de cadavre. Trebuie s\u0103 fii Caligula, Hitler, Napoleon, Supraomul\u2026 Geniul lor este inuman, rece, crud, nebun.<\/p>\n \nCamus \u00eel respinge pe Nietzsche \u015fi revine la Kant, consider\u00e2nd c\u0103 nu este permis s\u0103 ucizi, chiar dac\u0103 asta \u00eenseamn\u0103 s\u0103 te redescoperi. O concluzie cu care nu pot fi de-acord. Sufletul meu apar\u0163ine celor care au f\u0103cut saltul \u00een divinitate, celor care au cerut imposibilul de la trupul \u015fi mintea lor\u2026 Tamerlan, Hitler, Nero \u2026 Po\u0163i ucide, chiar trebuie s\u0103 ucizi, dac\u0103 ucig\u00e2nd, vei fi fericit. Chiar dac\u0103 fericirea ta \u00eenseamn\u0103 moartea lumii. Mai ales<\/strong> dac\u0103 fericirea ta \u00eenseamn\u0103 apocalipsa.<\/p>\n
\n\u201cMoartea-ntind\u0103 peste lume uria\u015fele-i aripe
\n\u00centunericul e haina \u00eengropatelor risipe.
\nCate-o stea \u00eent\u00e2rziat\u0103 stinge izvorul ei mic.
\nTimpul mort \u015fi-ntinde membrii \u015fi devine ve\u015fnicie.
\nC\u00e2nd nimic se \u00eent\u00e2mpla-va pe \u00eentinderea pustie,
\nAm s\u0103-ntreb: Ce-a r\u0103mas, oame, din puterea ta-
\nNimic!!\u201d<\/p>\n