![](\"https:\/\/i0.wp.com\/i158.photobucket.com\/albums\/t103\/egophobia\/22\/you.jpg?resize=200%2C288\")
<\/p>\n
\n“Nimeni nu m\u0103 \u00een\u0163elege”. Distan\u0163a sf\u00e2\u015fietoare din filmele lui Bergman a devenit comic\u0103 \u00een absurdul ei prin ultimele dou\u0103 filme ale lui Roy Andersson (C\u00e2ntece de la etajul al doilea, Voi cei vii). M\u0103rturie pentru faptul c\u0103 diferen\u0163a dintre comic \u015fi tragic e doar una de nuan\u0163\u0103, dou\u0103 fe\u0163e ale aceleia\u015fi monede, cum m\u0103rturisea \u00eentru-un interviu regizorul scandinav.
\n<\/p>\n
\nPrin imagini curate, purificate, condensate, u\u015for de v\u0103zut, profunde tocmai prin simplitatea lor, ferite de contraste, \u00eentr-o lumin\u0103 f\u0103r\u0103 prea multe umbre, “lumin\u0103 \u00een care oamenii se pot ascunde, lumin\u0103 f\u0103r\u0103 mil\u0103” (Roy Andersson), regizorul scandinav red\u0103 filmului puterea vizual\u0103 pe care a \u015faptea art\u0103 a \u00eenceput s\u0103 o piard\u0103 \u00een timp, apropiindu-l de pictur\u0103.E prezent\u0103 \u00eens\u0103 \u00een film \u015fi o viziune sumbr\u0103 asupra statutului artei \u015fi a creatorului \u00een societatea occidental\u0103.Scenele cu personaje ce c\u00e2nt\u0103 la diverse instrumente \u00een apartamentele personale sunt exemplare pentru statutul artei \u00een zilele noastre: absurd\u0103, deranjeaz\u0103 pe cei din jur, provoac\u0103 scandal, nu \u00ee\u015fi mai afl\u0103 locul.Ne aducem aminte de poetul din C\u00e2ntece de la etajul al doilea internat \u00eentr-un spital de nebuni.Adevarata art\u0103 e pe moarte, \u00eens\u0103 aceast\u0103 moarte nu este interpretat\u0103 \u00eentr-o not\u0103 tragic\u0103, ci \u00een cea a umorului negru.De\u015fi nu exist\u0103 public, de\u015fi afar\u0103 pare c\u0103 lumea se sf\u00e2r\u015fe\u015fte, trupa de muzicieni continu\u0103 s\u0103 c\u00e2nte, pentru c\u0103 arta nu poate fi altceva dec\u00e2t art\u0103, oric\u00e2t de absurd, deranjant sau irelevant e acest fapt pentru capitalismul apocaliptic \u00een care tr\u0103im. <\/p>\n
\nVoi, cei vii e caracterizat de regizor drept “un film despre vulnerabilitatea fiin\u0163elor umane”, fiin\u0163e ce doresc mult mai mult dec\u00e2t pot ob\u0163ine. “Doresc s\u0103 fie ferici\u0163i \u00een timp ce sunt egocentrici, egoi\u015fti \u015fi lipsi\u0163i de generozitate.” Ni\u015fte fiin\u0163e pentru care p\u00e2n\u0103 \u015fi o mas\u0103 bun\u0103 e o tortur\u0103, pentru care via\u0163a nu poate fi \u00eenfruntat\u0103 dec\u00e2t \u00een stare de ebrietate.Nu po\u0163i s\u0103 faci un om fericit – e concluzia crea\u0163iei lui Andersson.<\/p>\n
\nOrice confesiune e penibil\u0103, pe nimeni nu \u00eel intereseaz\u0103 dramele, problemele prin care tu treci.C\u00e2nd nu mai au cui se confesa personajele \u00eencep s\u0103 se m\u0103rturiseasc\u0103 presupusei realit\u0103\u0163i din spatele camerei de filmat, regizorul pun\u00e2nd astfel spectatorul \u00een aceea\u015fi situa\u0163ie cu cea a personajelor, imposibilitatea de a comunica, de a rela\u0163iona cu cel\u0103lalt.<\/p>\n
\nUn tribunal \u00een care judec\u0103torii beau bere, \u00een care singura pledoarie a avocatului ap\u0103r\u0103rii este bocitul \u015fi \u00een care cineva este condamnat pentru distrugerea veselei de pe masa unei familii, mo\u015ftenit\u0103 din genera\u0163ie \u00een genera\u0163ie, simbol al tradi\u0163iei.Condamnarea la \u00eenchisoare pe via\u0163\u0103 nu li se pare suficient\u0103, ci doar condamnarea la moarte, adjudecat\u0103 precum la licita\u0163ie.Condamnatul este cel ce \u00eencearc\u0103 s\u0103-l consoleze pe avocatul ap\u0103r\u0103rii cu un “asta e via\u0163a”.Execu\u0163ia are loc precum un spectacol de cinema, cei ce asist\u0103 la ea consum\u00e2nd pop-corn. “\u00cencearc\u0103 s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti la altceva” , \u00eel \u00eendeamn\u0103 electricianul pe condamnatul aflat pe scaunul electric.Cu toate c\u0103 a fost doar un co\u015fmar, iar personajul ni se confeseaz\u0103 prin intermediul camerei de filmat, situa\u0163ia descris\u0103 nu este \u00een esen\u0163\u0103 mai absurd\u0103 dec\u00e2t realitatea noastr\u0103 de “dincoace” de camer\u0103, dependen\u0163i de o sumedenie de principii \u015fi conven\u0163ii absurde, o realitate \u00een care pentru individ ceea ce este “dincolo” e un spectacol, o fic\u0163iune bun\u0103 de difuzat \u00een cinematografe, \u00een care adopt\u0103m rolul de observatori pasivi, observa\u0163i la r\u00e2ndul nostru de un “altul”, \u00een care nu \u00een\u0163elegem \u015fi nu suntem \u00een\u0163ele\u015fi.<\/p>\n
\nVoi, cei vii este un film \u00een care interpretarea este \u00een mod voit “jucat\u0103”, cu personaje inexpresive, lipsite de via\u0163\u0103, \u00een c\u0103utarea cuiva care mai este \u00een via\u0163\u0103 “dincoace”.Dac\u0103 \u0163inem \u00eens\u0103 seama de faptul c\u0103 “dincolo” \u015fi “dincoace” nu desemneaz\u0103 o dubl\u0103 realitate \u00een sens platonician, una mai \u201cadevarat\u0103\u201d dec\u00e2t cealalt\u0103, c\u0103 de fapt camera de filmat nu reprezint\u0103 un soi de cenzur\u0103 transcendent\u0103, ci doar o grani\u0163\u0103 fragil\u0103 \u00eentr-o lume \u00een care la orice pas actorii se transform\u0103 \u00een spectatori iar spectatorii \u00een personaje, con\u015ftientiz\u0103m c\u0103 am ajuns cu tramvaiul simbolic din filmul lui Roy Andersson la cap\u0103tul liniei, la ultima sta\u0163ie-“Lethe”-, pe lumea cealalt\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Marius-Iulian Stancu (ca prin oglind\u0103) “Nimeni nu m\u0103 \u00een\u0163elege”. Distan\u0163a sf\u00e2\u015fietoare din filmele lui Bergman a devenit comic\u0103 \u00een absurdul ei prin ultimele dou\u0103 filme ale lui Roy Andersson (C\u00e2ntece de la etajul al doilea, Voi cei vii). M\u0103rturie pentru faptul c\u0103 diferen\u0163a dintre comic \u015fi tragic e doar una de nuan\u0163\u0103, dou\u0103 fe\u0163e […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[48,7,27],"tags":[30,9,59,1117,60],"class_list":["post-183","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-ca-prin-oglind","category-7","category-filosofie","tag-ca-prin-oglinda","tag-egophobia-22","tag-film","tag-filosofie","tag-marius-iulian-stancu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2X","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/183","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=183"}],"version-history":[{"count":24,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/183\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":555,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/183\/revisions\/555"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=183"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=183"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=183"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}