{"id":1969,"date":"2009-10-13T10:45:29","date_gmt":"2009-10-13T08:45:29","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=1969"},"modified":"2011-09-06T21:49:05","modified_gmt":"2011-09-06T19:49:05","slug":"lumea-chipurilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=1969","title":{"rendered":"Lumea Chipurilor"},"content":{"rendered":"

[Stoian G. Bogdan, Chipurile<\/em>, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2009]<\/strong><\/p>\n

de Cristina Nemerovschi (Morgothya)<\/p>\n

Nu sunt un poet care-ar putea scrie cu s\u00e2nge-\/<\/em>
\nle lui. Sunt mai degrab\u0103 un copil care-a \u00eemb\u0103tr\u00e2<\/em>nit prea\/<\/em>
\ndevreme.<\/em>
\n[Stoian G. Bogdan, Scurt\u0103<\/em> biografie<\/em>, Chipurile<\/em>, 2009]<\/p>\n

eu nu sunt un poet. eu sunt un poem<\/em> [Stoian G. Bogdan, Ciotlosharada, Chipurile<\/em>, 2009]<\/p>\n

Scurta biografie-poem precum \u015fi motto-ul (dedica\u0163ie) plasate \u00een deschiderea volumului Chipurile<\/em> (ap\u0103rut \u00een iunie 2009 la editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103) preg\u0103tesc oarecum cititorul pentru cele 40 de poeme pe care urmeaz\u0103 s\u0103 le citeasc\u0103. Poeme-povestiri, inspirate f\u0103r\u0103-ndoial\u0103 din biografia autorului, care la prima vedere nu se reduc la a-l \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa pe acesta, dar, \u00een acela\u015fi timp, nu p\u0103r\u0103sesc drumul pe care el \u015fi-a purtat pa\u015fii. Stoian G. Bogdan reconstruie\u015fte c\u00e2teva portrete ale unor fiin\u0163e care au avut – sau ar fi putut avea – influen\u0163\u0103 asupra devenirii sale. Chipurile<\/em> pot fi citite at\u00e2t ca o poveste cu personaje, care mai de care mai dramatic, mai dec\u0103zut, mai \u00eenduio\u015f\u0103tor sau mai blamabil, c\u00e2t \u015fi ca o cronic\u0103 a adolescen\u0163ei \u015fi tinere\u0163ii autorului. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, personajele care respir\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi spun povestea \u00een carte, prin propria lor voce, realizeaz\u0103 un portret al locului f\u0103r\u0103 ie\u015f<\/em>ire<\/em> ce a reprezentat cadrul – \u015fi uneori sfoara care m\u00e2nuia marionete – \u00een care s-a scris povestea acestor voci pe care le ascult\u0103 cititorul atunci c\u00e2nd parcurge Chipurile<\/em>.<\/p>\n

Poemele curg \u00eentr-un ritm alert, l\u0103s\u00e2nd uneori senza\u0163ia c\u0103 urm\u0103re\u015fti un film, alteori c\u0103 cite\u015fti un articol dintr-un ziar de scandal sau c\u0103 asi\u015fti la o pies\u0103 de teatru. La \u00eentrebarea dac\u0103 ar fi putut fi Chipurile<\/em> un roman sau un volum de nuvele, \u00een loc s\u0103 fie poezie, r\u0103spunsul este, cel mai probabil, afirmativ.<\/p>\n

“Nu sunt un poet, sunt un poem”, scrie Stoian G. Bogdan care, a\u015fa cum m\u0103rturise\u015fte, crede foarte mult \u00een personaje, \u00een imaginea acestora plin\u0103 de via\u0163\u0103 care r\u0103m\u00e2ne ad\u00e2nc s\u0103pat\u0103 \u00een mintea cititorului. Personajele alese de poet pentru a fi retrezite la via\u0163\u0103 \u00een acest volum \u00eemprumut\u0103 o mare parte din vivacitatea \u015fi aplecarea spre viciu a personajelor lui Mateiu Caragiale din Craii de Curtea Veche<\/em>. Nu este de altfel o coinciden\u0163\u0103 c\u0103 autorul alege s\u0103-i dedice, nu f\u0103r\u0103 o asimptotic\u0103<\/em> revere<\/em>n\u0163\u0103<\/em>, volumul Chipurile <\/em>tocmai celui mai viciat \u015fi lipsit de noble\u0163e dintre personajele principale ale Crailor<\/em>, Goric\u0103 Pirgu.<\/p>\n

Asemeni lui Pirgu, cel \u201cdat in pa\u015fte\u201d, autorul g\u0103se\u015fte demne de interes personaje din lumea interlop\u0103. Stoian G. Bogdan le prezint\u0103 \u00een maniera lui Mateiu Caragiale, complet diferit\u0103 de cea dostoievskian\u0103; ele sunt lipsite de m\u0103re\u0163ie si aristocra\u0163ie, redate \u00een cotidianul lor, \u00eengropate \u00een viciu \u015fi mizerie, prad\u0103 unei realit\u0103\u0163i f\u0103r\u0103 ie\u015fire<\/em>, f\u0103r\u0103 sc\u0103pare\u2026<\/p>\n

Prezentarea ironic\u0103 \u015fi plin\u0103 de haz, e drept pe alocuri trist\u0103, a personajelor, se \u00eemplete\u015fte cu accese de melancolie, depresie \u015fi nihilism \u015fi cu m\u0103rturisiri ale autorului precum: \u201cdeschid pleoapele direct din carne privesc\/acelea\u015fi chi\u015ftoace stoarse\/sper\u00e2nd c\u0103-mi vor aduce m\u0103car un pui de cancer\/aceea\u015fi zi \u00eencol\u0103cindu-mi-se \u00een jurul g\u00e2tlejului\/ca \u015fi ieri ca \u015fi alalt\u0103ieri\u201d (Poemul din ultima camer<\/em>\u0103<\/em>).<\/p>\n

Autoportretul pe care \u015fi-l face Stoian G. Bogdan \u00eent\u0103re\u015fte ideea c\u0103 toate chipurile, dac\u0103 nu sunt, cel pu\u0163in ar putea fi alter-ego-uri ale acestuia. Poetul se identific\u0103 cu cei pe care \u00eei prezint\u0103, le scuz\u0103 \u00eentruc\u00e2tva ratarea \u015fi natura vicioas\u0103, iar motivul este acela c\u0103: \u201cAm de la str\u0103mo\u015fii mei turci abilitatea\/de a prinde \u015fansa de coaie, o mare sl\u0103biciune\/pentru fecioarele de bani gata \u015fi pentru aur.\/Am de la str\u0103mo\u015fii mei \u0163igani un suflet \u00eenflorat ca fustele bunic\u0103-mii \u015fi un pumnal\/\u00een buzunarul de la piept.\/Am de la str\u0103mo\u015fii mei greci nas borc\u0103nat, ureche muzical\u0103\/\u015fi gur\u0103 spurcat\u0103. Sunt un b\u0103rbat \u00eensingurat,\/pentru c\u0103 am de la str\u0103mo\u015fii mei evrei dezavantajul\/de-a nu-mi g\u0103si locul \u015fi o mai mare dragoste pentru averi dec\u00e2t pentru oameni.\/\u015fi am de la str\u0103mo\u015fii mei rom\u00e2ni patima\/b\u0103uturii, talent literar \u015fi-un loc la cimitir\u201d (S\u0103geat\u0103 neagr\u0103).<\/p>\n

Personajele care populeaz\u0103 Chipurile<\/em> prind contur \u00een m\u0103sura \u00een care reconstituie o tr\u0103s\u0103tur\u0103 a autorului. \u00cen rest, ele p\u0103\u015fesc prin carte oarecum aleatoriu, singura caracteristic\u0103 a lor fiind dec\u0103derea, \u00een str\u00e2ns\u0103 legatur\u0103 cu purgatoriul reprezentat de Com\u0103ne\u015ftiul f\u0103r\u0103 ie\u015fire<\/em>, ce aminte\u015fte de Ieudul f\u0103r\u0103 ie\u015f<\/em>ire<\/em> al lui Ioan Es. Pop. “Iubesc rata\u0163ii, nu \u015fi ratarea”, scrie Stoian G. Bogdan \u00een Ciotlosharada<\/em>, motiv\u00e2nd alegerea personajelor care populeaz\u0103 Chipurile<\/em>. Privind personajele ca alter-ego-uri, niciunul nu trece prin carte f\u0103r\u0103 a l\u0103sa ceva \u00een urma sa, fiecare reprezint\u0103 o tras\u0103tur\u0103 de caracter sau un fragment din via\u0163a povestitorului.<\/p>\n

Personajele pot fi privite ca tot at\u00e2tea chipuri ale Com\u0103ne\u015ftiului f\u0103r\u0103 ie\u015f<\/em>ire<\/em>, un ora\u015f gri \u015fi carnivor care, asemeni monstrului-ora\u015f-Derry-clovn al lui Stephen King reu\u015fe\u015fte s\u0103 ia m\u0103\u015fti diferite, fiind odat\u0103 o prostituat\u0103, alt\u0103dat\u0103 un mafiot, alt\u0103dat\u0103 o rud\u0103 a autorului, alt\u0103dat\u0103 clien\u0163ii ospiciilor. A\u015fa cum ora\u015ful-monstru lua forma celei mai ascunse frici ale celui pe care vroia s\u0103 \u00eel prind\u0103 \u00een plas\u0103, Com\u0103ne\u015ftiul lui Stoian G. Bogdan \u00ee\u015fi prinde ca un p\u0103ianjen victimele tocmai momindu-le cu un aer familiar, cu acel sentiment fals confortabil de \u201cacas\u0103\u201d, locul \u00een care nimic r\u0103u nu \u0163i se poate \u00eent\u00e2mpla: \u201cinspiri expiri p\u00e2n\u0103 ce vezi ora\u015ful\/cu ziduri gri aer st\u0103tut \u015fi oameni gri\/cerul nu se mai vede deasupra\/sunt numai ruine \u015fi mii de capcane\u201d (Halucina\u0163ie \u00een drum spre ora\u015f<\/em>ul natal<\/em>).<\/p>\n

\"\"
\n[SGB, colec\u0163ia personal\u0103]<\/p>\n

Majoritatea pove\u015ftilor sunt prezentate cititorului cu ironie, uneori cinism, cu o deta\u015fare care este mai degrab\u0103 aparent\u0103, poetul jongl\u00e2nd cu sentimente \u015fi juc\u00e2nd rolul unui autor care relateaz\u0103 impersonal un fapt divers:<\/p>\n

\u201cOliviu a spart \u00eentr-o zi, de geamul liceului vecin, un ou\/probabil sim\u0163ea c\u0103, peste nici c\u00e2teva zile, va veni pa\u015ftele\/\u015fi c\u0103, ai lui fiind divor\u0163a\u0163i, nu are pe nimeni mai aproape\/de-at\u00e2t\/a aruncat de la dou\u0103zeci de metri\/\u015fi bucata aia enorm\u0103, care avea s\u0103 fie \u00eenlocuit\u0103 cu un termopan\/s-a pr\u0103bu\u015fit peste o fat\u0103\u201d (Oliviu<\/em>).<\/p>\n

\u201c\u00cemi doream multe,\/dar b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea m\u0103 \u0163inea legat\u0103 ca pe-o c\u0103\u0163ea\/\u00een c\u0103lduri. \u00centr-o noapte, am \u00eenchis ochii strivit\u0103\/de singur\u0103tate \u015fi nici p\u00e2n\u0103-n ziua de azi nu i-am mai deschis. Iat\u0103-m\u0103 aici, la fel de analfabet\u0103 \u015fi de nefericit\u0103,\/cum \u00eemi petrec ve\u015fnicia, l\u00e2ng\u0103 un senator, doi generali\/\u015fi-o profesoar\u0103 universitar\u0103, \u00een cavoul familiei Lambrino\u201d (Fr\u0103<\/em>sina Lefter<\/em>)<\/p>\n

\u201cCulmea e c\u0103 \u00een cele mai crunte\/momente de be\u0163ie, c\u00e2nd o mai desp\u0103r\u0163ea o du\u015fc\u0103 de
\ncom\u0103,\/f\u0103cea ni\u015fte sarmale care (s\u0103 mor de nu) duceau \u00een extaz!\u201d (Familia pulii<\/em>).<\/p>\n

\u00cent\u00e2mpl\u0103rile dramatice ce las\u0103 impresia de autobiografie sunt prezentate f\u0103r\u0103 patos, \u00eentr-un limbaj c\u00e2t mai firesc, ceea ce le face cu at\u00e2t mai intense \u015fi mai reale: \u201cgreu suportam\/durerea \u015fi huruitul\/frezei care-mi s\u0103pa prin m\u0103sele \u015fi tata \u015ftia\/\u00eemi spunea imagineaz<\/em>\u0103–<\/em>\u0163<\/em>i c<\/em>\u0103 \u00een momentele alea<\/em>\/auzi un motor afar<\/em>\u0103\/f\u0103ceam asta \u015fi func\u0163iona\/la fel \u00eemi imaginam\/\u015fi c\u00e2nd aspiratorul obstetric\/tr\u0103gea din p\u00e2ntecul Celiei\/fetusul ciop\u00e2r\u0163it de chiuret\u0103\/care ar fi ajuns c\u00e2ndva s\u0103-mi fie fiu sau fiic\u0103\/\u015fi nu mai mergea\u201d (Ion sau Ioana<\/em>).<\/p>\n

Moartea este tratat\u0103 cu aceea\u015fi ironie, \u015fi chiar cu haz, la o adic\u0103, ca de pild\u0103 \u00een poemul To\u0163<\/em>i murim egal<\/em>: \u201cTo\u0163i murim egal\/dar dl Teo moare chiar acum.\/Nu-i mare scofal\u0103\/\u015fi n-a\u015f scrie despre asta dac\u0103 n-a\u015f \u015fti c\u0103-i ateu.\/Iar pentru noi ateii moartea\/nu vine cu limuzina,\/nici nu e poarta spre fericirea\/sau os\u00e2nda ve\u015fnic\u0103\u201d, scrie \u00een continuare Stoian G. Bogdan.<\/p>\n

Finalul poemului \u00eei pricinuie\u015fte o reflec\u0163ie existen\u0163ial\u0103 legat\u0103 \u015fi de poezie \u00een sine: \u201cMoartea lui \u00eemi aminte\u015fte de moartea mea\/\u015fi moartea mea \u00eemi aminte\u015fte c\u0103 eu scriu poeme c\u00e2nd a\u015f putea fi\/fericit\u201d (To\u0163<\/em>i murim egal<\/em>).<\/p>\n

Un personaj special al Chipurilor<\/em> este BMW-ul, prima ma\u015fina care i-a apar\u0163inut poetului, despre care acesta spune cu umor: \u201c\u00cen ea au intrat jumate din scriitorii rom\u00e2ni ai ultimilor\/dou\u0103j’ de ani, iar cealalt\u0103 jumate mi-au zg\u00e2riat-o \u015fi \/mi-au scuipat-o\u201d (V\u00e2nd BMW 318<\/em>). Ma\u015fina devine o metafor\u0103 a fericirii asemeni calului verde din Toat\u0103 via\u0163a am alergat dup\u0103<\/em> un cal verde<\/em>.<\/p>\n

Ironia abund\u0103 \u015fi in aceast\u0103 descriere: \u201cMi-am luat-o la dou\u0103\u015fpatru de la un \u0163ig\u0103noi hodorogit,\/cu banii pe care-i str\u00e2ngea bunic\u0103-mea pentru \u00eenmorm\u00e2ntare\u201d.<\/p>\n

Stoian G. Bogdan refuz\u0103 cu \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare s\u0103 se plieze imaginii clasice a poe\u0163ilor: \u201cEu nu sunt un poet \u00een sensul clasic al cuv\u00e2ntului, adic\u0103 un tip cu plete, murdar, alcoolic, plictisitor \u015fi ne\u00een\u0163eles\u201d, spune autorul Chipurilor<\/em> \u00eentr-un interviu. \u00cen schimb, recunoa\u015fte c\u0103 \u201c\u00eemi trebuie fix 400 000 de euro ca s\u0103 am iluzia\/c\u0103 sunt fericit\u201d (ast<\/em>\u0103zi \u00eemplinesc 25 de ani<\/em>).<\/p>\n

Unele personaje din Chipurile<\/em> ar putea fi, asa cum scrie \u015fi Oana C\u0103t\u0103lina Ninu \u00een cronica din Observatorul Cultural, \u201csubiecte ale \u015ftirilor de la ora 5\u201d; ceea ce le face sa fie mai mult este atitudinea celui care le re\u00eenvie \u00een carte: \u201cse zvonea c\u0103 tr\u0103ise cu\/maic\u0103-sa \u015fi c-o omor\u00e2se\/se zvonea c\u0103-l are pe dracu-n el\/mie \u00eemi tot vindea g\u0103ini a\u015fa c\u0103 nu-l judecam\/l-au g\u0103sit \u00een veceul din fundu\u2019 gr\u0103dinii\/\u015fi dup\u0103 cercet\u0103ri s-a stabilit c\u0103 z\u0103cuse acolo peste patruj\u2019\/de zile\/\u015fi-a\u015fa a fost c\u0103 altfel nu se explic\u0103\/putoarea iscat\u0103 \u00een toat\u0103 acea perioad\u0103\u201d (La \u00eenmorm\u00e2ntarea nemernicului<\/em>).<\/p>\n

Ironia nu lipse\u015fte \u00eens\u0103 din nicio prezentare a acestora, ceea ce ar fi f\u0103cut probabil din aceasta carte \u015fi un foarte reu\u015fit roman. Umorul \u00eembrac\u0103 diferite forme \u00een volum, devine pe alocuri un fel de haz de necaz sau chiar nostalgic. Stoian G. Bogdan pare s\u0103 se \u00eentrebe adesea ce s-ar fi \u00eent\u00e2mplat dac\u0103 ar fi fost \u00een locul unuia sau altuia dintre eroii (sau anti-eroii) s\u0103i.<\/p>\n

Portretul ora\u015fului Com\u0103ne\u015fti arat\u0103 astfel: \u201cPrima privire \u00eeti contureaz\u0103 calea ferat\u0103 acoperit\u0103 de\/rugin\u0103\/a doua \u0163i-o arat\u0103 cum se sf\u00e2r\u015fe\u015fte brusc\/\u00een c\u00e2mp\/de parc\u0103 cineva ar fi b\u0103tut \u00een cuie\/\u201eDe-aici nimeni nu pleac\u0103!\u201d \u201c(Halucina\u0163ie \u00een drum spre ora\u015f<\/em>ul natal<\/em>).<\/p>\n

Verdictul este lipsit de echivoc: \u201caici prietene ar fi fost mai bine s\u0103 nu intri\/\u0103sta-i ora\u015ful com\u0103ne\u015fti. aici m-am n\u0103scut eu\/aici te a\u015fteapt\u0103 disperarea \u00een rochie de mireas\u0103\/\u015fi moartea dac\u0103 ai noroc (Halucina\u0163ie \u00een drum spre o<\/em>ra<\/em>\u015f<\/em>ul natal<\/em>).<\/p>\n

Pentru a \u00eentregi peisajul decadent, ospiciul nu lipse\u015fte, la r\u00e2ndul s\u0103u, din relat\u0103rile Chipurilor<\/em>: \u201caici \u00eentre ziduri\/ca-ntr-o bul\u0103 de lini\u015fte\/zac cei care-au trecut prin zidurile realit\u0103\u0163ii\/psihopa\u0163ii\/paranoicii\/oligofrenii\/mama\u201d (Sanatoriu<\/em>), care \u00eei pricinuie\u015fte unul din rarele momente de sentimentalism poetului: \u201cm-ar \u00eemp\u0103ca acum \u015fi-o b\u0103taie\/un blestem o \u00eenjur\u0103tur\u0103\/un scuipat\/fiindc\u0103 \u00eemi e at\u00e2t de dor\/at\u00e2t de dor\/de mama\u201d.<\/p>\n

O figur\u0103 la fel de familiar\u0103 ca \u015fi cea de mai sus este prezentat\u0103 \u00een General Gu\u015f<\/em>\u0103 nr. 3<\/em>:<\/p>\n

\u201c\u00eemi ap\u0103sam iri\u015fii pe firele ruginite de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103\/care delimitau vie\u0163ile celor ca tata.\/\u00eemi c\u0103utam cuvintele, tonul, grimasa \u015fi pu\u0163in\u0103 t\u0103rie \u00een\/c\u00e2te-o du\u015fc\u0103 de vodc\u0103\u201d\u2026.\u201dcinci minute! a zis gardianul. cinci, a repetat dup\u0103 el\/tata.\/s-a bucurat v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103, dar c\u00e2nd m-a\/privit \u00een ochi,\/i-am sim\u0163it\/bucuria carboniz\u00e2ndu-se \u00eentr-o secund\u0103, ca o \u0163igar\u0103 terminat\u0103\/dintr-un fum scurt\u201d.<\/p>\n

Dac\u0103 figura mamei inspir\u0103 efuziuni sentimentale, cea a tat\u0103lui \u00eel men\u0163ine \u00eentr-un sentiment amestecat de ironie-timiditate-disperare: \u201ca murit tata… mi-a zis, parc\u0103 citindu-mi g\u00e2ndurile.\/a murit, am r\u0103spuns \u00eencle\u015ft\u00e2ndu-mi maxilarul.\/\u00eemi treceau prin cap tot felul de cuvinte pe care nu le\/puteam rosti.\/cumva \u015fi gardianul se f\u0103cuse sloi, plutind cu o m\u00e2n\u0103 pe\/arm\u0103,\/\u00een t\u0103cerea ce inunda \u00eentregul penitenciar.\/cert e c\u0103 vocea gardianului a sunat ca un ceas destept\u0103tor:\/a trecut ti<\/em>mpul! luati-v<\/em>\u0103 r<\/em>\u0103mas bun, c-acu\u015f<\/em> e revelionul!\u201d<\/em> (General Gu\u015f<\/em>\u0103 nr. 3<\/em>).<\/p>\n

Limbajul pe care poetul \u00eel nume\u015fte \u201cunul obscen\u201d are darul de a plasa personajele \u00een mediul lor de zi cu zi \u015fi, \u00eempletindu-se cu umorul balcanic al scriitorului, d\u0103 na\u015ftere unor fragmente pline de haz pe care cititorul le re\u0163ine cu u\u015furin\u0163\u0103: \u201cLa proces, faz\u0103 crim\u0103, dup\u0103 ce i-au dat \u00een sictir vreo\/cinci ani\/S-a ridicat:\/\u2013 Onorat<\/em>\u0103 instan<\/em>\u0163<\/em>\u0103, a<\/em>\u0163i putea s<\/em>\u0103 mai-aproba<\/em>\u0163<\/em>i o prob<\/em>\u0103 la dosar?\/O gaur<\/em>\u0103<\/em>?\/\u2013 Poftim? a zis judec<\/em>\u0103<\/em>torul contrariat.\/\u2013 Da, o gaur<\/em>\u0103<\/em>, ca s<\/em>\u0103<\/em> v<\/em>\u0103<\/em> iau dosaru-n pul<\/em>\u0103<\/em>!\u201d<\/em> (Super<\/em>).<\/p>\n

\u201cToate femeile de care m\u0103 \u00eendr\u0103gostesc ajung r\u0103u\u201d, sun\u0103 verdictul lui Stoian G. Bogdan profetic \u00eentr-una din poezii, iar nara\u0163iunea din Chipurile<\/em> nu-l contrazice, din moment ce figurile feminine asupra c\u0103rora insist\u0103 poetul penduleaz\u0103 \u00eentre bordel, ospiciu \u015fi boxa acuza\u0163ilor sau o existen\u0163\u0103 lipsit\u0103 de farmecul pe care acesta \u00eel presim\u0163ise c\u00e2ndva: \u201cast\u0103zi, dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani, am z\u0103rit-o \u00eent\u00e2mpl\u0103tor.\/st\u0103tea pe-o banc\u0103-n copou, al\u0103pt\u00e2ndu-\u015fi feti\u0163a.\/avea un ochi v\u00e2n\u0103t, o buz\u0103 spart\u0103, nicio verighet\u0103 pe deget.\u201d (prima dat\u0103 c\u00e2nd am fost \u00ee<\/em>ntr-un club de striptease<\/em>).<\/p>\n

Amintindu-\u015fi experien\u0163ele erotice, autorul parcurge intregul drum \u00eentre nostalgie: \u201ctu m\u0103 c\u0103utai disperat\u0103 nop\u0163i \u00eentregi\/p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se goleau tomberoanele\/abia atunci m\u0103 g\u0103seai pe trotuar\/b\u00e2z\u00e2it de mu\u015fte distrus\/\u00eemi s\u0103rutai m\u00e2inile zdrobite\/\u00eemi sp\u0103lai s\u00e2ngele-nchegat cu p\u0103rul t\u0103u\/\u015fi-\u0163i p\u0103sa numai de mine\u201d (A girl to remember<\/em>) \u015fi ironie ustur\u0103toare: \u201caiurea\/spun c\u0103 te iubesc ca s\u0103 ob\u0163in chestii\u201d (Sunt. O lichea<\/em>).<\/p>\n

Poezia lui Stoian G. Bogdan este impregnat\u0103 \u2013 f\u0103r\u0103 a fi \u00eens\u0103 \u015fi sufocat\u0103 \u2013 de o nostalgie<\/em> c\u0103rt\u0103rescian\u0103, impresie l\u0103sat\u0103 de altfel \u015fi de m\u0103rturisirea \u201cSunt un copil care-a \u00eemb\u0103tr\u00e2nit prea devreme\u201d, a lucrurilor care nu mai pot fi niciodata a\u015fa cum erau. Nostalgia dup\u0103 un trecut ce nu mai poate fi reg\u0103sit se \u00eemplete\u015fte \u015fi cu accese de nihilism, damnare \u015fi imagini violente asem\u0103n\u0103toare poeziilor lui \u015etefan Bolea: \u201cp\u00e2n\u0103 la urm\u0103 o s\u0103-mi scot eu frumos ochii\/ca s\u0103-mi \u00eendes \u00een orbite dou\u0103 grenade cu inelele scoase\/poate a\u015fa o s\u0103 am o viziune mai normal\u0103\/asupra lucrurilor\/poate a\u015fa voi avea un look mai mul\u0163umitor\u201d (Poemul din ultima camer<\/em>\u0103<\/em>).<\/p>\n

Ca \u015fi \u00een Levantul<\/em> lui C\u0103rt\u0103rescu, vocea autorului intervine \u00een spa\u0163iul dintre poeme, cu o scurt\u0103 explica\u0163ie-remarc\u0103, privindu-\u015fi cartea \u015fi din exterior, f\u0103c\u00e2nd pentru un moment o pauz\u0103 din rolul de narator: \u201cm-apropii de finalul chipurilor\/\u00eemi cre\u015fte tot mai mult\u0103 vat\u0103 \u00een n\u0103ri\u201d (\u00centre patru paranteze<\/em>).<\/p>\n

Dac\u0103 debuteaz\u0103 printr-o scurt\u0103 referire autobiografic\u0103, Chipurile<\/em> se \u00eencheie, simetric, cu o \u00eentoarcere acas\u0103, \u00eentoarcere care pare s\u0103 vin\u0103 prea t\u00e2rziu, mult prea t\u00e2rziu ca s\u0103 nu fie privit\u0103 oarecum cu ochi str\u0103ini: \u201ccobori din ma\u015fin\u0103 pe \u0163\u0103r\u00e2na \u00een care \u0163i s-a terfelit\/ copil\u0103ria acum e\u015fti om \u00een toat\u0103 firea nu ca atunci c\u00e2nd ai plecat\u201d (acas<\/em>\u0103<\/em>).<\/p>\n

Re\u00eent\u00e2lnirea provoac\u0103 sentimente contrarii: \u201c\u00ee\u0163i faci curaj de\u015fi-n\u0103untru nu te mai a\u015fteapt\u0103\/nimeni\/o ga\u015fc\u0103 de ani \u0163i-a p\u00e2ng\u0103rit casa\u201d\u2026\u201daici era u\u015fa\/intri\/aici te-ai blocat\/\u015fi parc\u0103 sim\u0163i le\u015finul apropiindu-se din camerele goale\/cu poze arse cu p\u0103ienjeni\u015furi si mii\/de \u015fobolani\/te ghemuie\u015fti \u00eentr-un col\u0163 al salonului\/\u015fi-ai vrea s\u0103 pl\u00e2ngi dar parc\u0103 fu\u0163i finalul\u201d (acas<\/em>\u0103<\/em>)<\/p>\n

Departe de a fi \u201cfutut\u201d, finalul Chipurilor <\/em>aduce acea doz\u0103 de sentiment \u015f nostalgie care estompeaz\u0103 oarecum duritatea portretelor cuprinse \u00een carte, pun\u00e2ndu-le \u00een acela\u015fi timp \u015fi \u00een valoare. Stoian G. Bogdan nu este un poet care scrie doar pentru a \u015foca \u015fi pentru a-\u015fi pune la \u00eencercare cititorul, ci pentru c\u0103 simte c\u0103 are ceva esen\u0163ial de m\u0103rturisit. Probabil unul dintre motivele care l-au transformat \u00eentr-un autor apreciat deopotriva de r\u0103zvr\u0103ti\u0163i dar \u015fi de c\u0103tre cititori cu gusturi mai \u201cclasice\u201d \u00een ce prive\u015fte poezia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[Stoian G. Bogdan, Chipurile, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2009] de Cristina Nemerovschi (Morgothya) Nu sunt un poet care-ar putea scrie cu s\u00e2nge-\/ le lui. Sunt mai degrab\u0103 un copil care-a \u00eemb\u0103tr\u00e2nit prea\/ devreme. [Stoian G. Bogdan, Scurt\u0103 biografie, Chipurile, 2009] eu nu sunt un poet. eu sunt un poem [Stoian G. Bogdan, Ciotlosharada, Chipurile, 2009] Scurta […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[310,125],"tags":[1131,1129,32,385],"class_list":["post-1969","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-24","category-invitat","tag-egophobia-24","tag-invitat","tag-morgothya","tag-stoian-g-bogdan"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-vL","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1969","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1969"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1969\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7402,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1969\/revisions\/7402"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1969"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1969"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1969"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}