{"id":2477,"date":"2010-01-18T04:00:13","date_gmt":"2010-01-18T02:00:13","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=2477"},"modified":"2010-02-06T20:42:40","modified_gmt":"2010-02-06T18:42:40","slug":"generalul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=2477","title":{"rendered":"Generalul"},"content":{"rendered":"

Azilul (1, 2)<\/em><\/p>\n

de Florentina Loredana Dalian [Rom\u00e2nia]<\/p>\n

\nUn soare bl\u00e2nd, de \u00eenceput de toamn\u0103, \u00ee\u015fi face loc \u00eendr\u0103zne\u0163 printre crengile pomilor \u00een\u015fira\u0163i ici-colo de-a lungul aleilor parcului. E o lini\u015fte odihnitoare, \u00eentrerupt\u0103\u00a0doar de \u00a0zgomotul pa\u015filor lene\u015fi al celor ce-\u015fi poart\u0103 dup\u0103 ei triste\u0163ile. Dincolo de garduri lumea se gr\u0103be\u015fte. To\u0163i \u00ee\u015fi repet\u0103 pove\u015ftile, nici ei nu mai \u015ftiu a c\u00e2ta oar\u0103, conjug\u00e2nd verbele doar la perfectul compus.<\/p>\n

\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 M\u0103 a\u015fezasem pe o banc\u0103 mai retras\u0103, ascuns\u0103 zecilor de ochi, nedorind s\u0103 tulbur \u00een vreun fel ritualul zilnic al celor ag\u0103\u0163a\u0163i de vise, acum, \u00eenchise\u00a0 \u00eentre aceste garduri.<\/p>\n

\nAici lucrurile stau altfel. Aici nu mai exist\u0103 timp.\u00a0 Nimeni nu se gr\u0103be\u015fte. Neav\u00e2nd \u00eentreb\u0103ri, pesemne obosi\u0163i de-at\u00e2ta c\u0103utare, nimeni nu mai a\u015fteapt\u0103 r\u0103spunsuri. \u0102sta s\u0103 fie secretul seninului pe care \u00eel citesc \u00een privirile lor?
\nAmica mea, care conduce azilul, m\u0103 rugase s-o ajut \u00een realizarea unui experiment. M\u0103 auzise de-at\u00e2tea ori bomb\u0103nind revoltat\u0103 la adresa celor care spun doar vorbe, f\u0103r\u0103 s-ajute, m\u0103car prin pu\u0163inul pe care-l pot, pe ace\u015fti nenorociti care se-aga\u0163\u0103 firav de-un fir de existen\u0163\u0103.<\/p>\n

\u00a0– Via\u0163a trece pe l\u00e2ng\u0103 mine \u015fi tu-mi ceri s\u0103 m\u0103 ocup de problemele\u00a0altora!<\/p>\n

\nZ\u00e2mbetul ei dezam\u0103git-ironic m-a readus cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt. \u00cen fond, ce-mi ceruse?
\n– O s\u0103 le spun c\u0103 e\u015fti de la ziar \u015fi c-o s\u0103 le publici pove\u015ftile. Nu trebuie dec\u00e2t s\u0103-i ascul\u0163i.
\n– \u015ei s\u0103 mint, nu-i a\u015fa?
\n– Da.
\n– Bine, dar dac\u0103-mi vor cere publica\u0163iile?
\n– N-or s\u0103 \u0163i le cear\u0103. N-au nevoie de ele. Tot ce le trebuie este credin\u0163a c\u0103 cineva mai afl\u0103 despre ei. \u00cen cercul str\u00e2mt \u00een care-\u015fi duc existen\u0163a nu mai au cui s\u0103-\u015fi spun\u0103 pove\u015ftile \u2013 mai mult sau mai pu\u0163in adev\u0103rate, dar ce conteaz\u0103? \u2013 s-au s\u0103turat unii de al\u0163ii: \u201eAsta mi-ai spus-o altfel data trecut\u0103!\u201d sau \u201eE\u015fti un mare mincinos! C\u00e2nd ai fost tu bogat? Ce cau\u0163i atunci printre noi?\u201d \u00cen\u0163elegi? Oamenii ace\u015ftia nu mai au unde s\u0103 evadeze, singura lor sc\u0103pare ar fi s\u0103 dea drumul istoriilor dincolo de ziduri, ca unor porumbei c\u0103l\u0103tori.<\/p>\n

\n– De ce n-ai \u00eencerca s\u0103 faci asta chiar cu un ziarist? Vreau s\u0103 spun unul adev\u0103rat, care s\u0103 le \u015fi publice?
\n– Pe ce lume e\u015fti? Cine-ar cump\u0103ra un ziar doar ca s\u0103 afle despre via\u0163a unor sco\u015fi \u00een afara societ\u0103\u0163ii? \u015ei-apoi, ziari\u015fti \u015fi reporteri au mai fost. Vin la mine s\u0103-mi ia interviu, fotografiaz\u0103 cantina, grupurile sociale, \u00eel mai \u00eentreab\u0103 pe vreunul cum \u00eel cheam\u0103 \u015fi c\u00e2\u0163i ani are, eventual c\u00e2t are de g\u00e2nd s\u0103 mai tr\u0103iasc\u0103 (cu alte cuvinte c\u00e2t se va mai hr\u0103ni din bugetul nostru, al tuturor) \u015fi cam at\u00e2t. N-are nimeni timp de pove\u015fti.
\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Adina avea dreptate, n-am g\u0103sit argumente s-o contrazic. \u015ei iat\u0103-m\u0103 preg\u0103tit\u0103 s\u0103 intru pentru prima oar\u0103 \u00een acest jocu, \u00een fa\u0163a unor necunoscu\u0163i.
\n– Ai \u015ftiut din capul locului c-o s\u0103 accept, nu-i a\u015fa?
\nZ\u00e2mbe\u015fte.
\n– Da. \u0162i-am spus c-am studiat \u015fi pu\u0163in\u0103 psihologie, apoi… te cunosc. Nu-\u0163i va p\u0103rea r\u0103u, te asigur, \u00ee\u0163i trebuie doar pu\u0163in\u0103 r\u0103bdare cu ei.
\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 M-am \u00eenarmat cu r\u0103bdare \u015fi am venit cu temele f\u0103cute, nu f\u0103r\u0103 un tremur interior, sufletesc, pref\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 a fi omul potrivit pentru a face porumbeii s\u0103 zboare. Peste ziduri, peste grani\u0163e, dincolo de meschin\u0103rii, de prejudec\u0103\u0163i \u015fi chiar dincolo de timp.
\nEu \u00eens\u0103mi, a\u015fezat\u0103 lene\u015f \u00een b\u0103taia soarelui de august, am ie\u015fit \u00een afara timpului, uit\u00e2nd c\u0103 \u201eafar\u0103\u201d lumea se gr\u0103be\u015fte \u015fi eu odat\u0103 cu ea.<\/p>\n

\nB\u0103tr\u00e2nul de l\u00e2ng\u0103 mine, m\u0103 prive\u015fte fix pe deasupra ochelarilor. Probabil ca expresia mea era at\u00e2t de amuzant\u0103, \u00eenc\u00e2t izbucni \u00eentr-un r\u00e2s de o normalitate deranjant\u0103. Dup\u0103 ce r\u00e2se cu poft\u0103, mi se-adres\u0103, \u015fterg\u00e2ndu-\u015fi lacrimile:
\n– Te-am speriat?!? Ce-ai crezut, c\u0103 \u0103sta-i azil de nebuni? De ce n-or fi put\u00e2nd tinerii s\u0103 cread\u0103 c\u0103 b\u0103tr\u00e2nii sunt \u015fi ei oameni? Ne privi\u0163i ca pe ni\u015fte fiin\u0163e ciudate, \u015fi v\u0103 g\u00e2ndi\u0163i cum s\u0103 fugi\u0163i mai repede de noi. Hai, las\u0103, \u015fi eu g\u00e2ndeam la fel.
\nAha! Care va s\u0103 zic\u0103 se amuzase pe seama mea<\/em>. Afi\u015fez un z\u00e2mbet stingher, dar \u00eemi notez \u00een g\u00e2nd s\u0103 i-o pl\u0103tesc la momentul potrivit.<\/p>\n

\n– Sunt…
\n– \u015etiu cine e\u015fti, ne-a spus doamna doctor. Da\u2019 nu prea m\u0103 intereseaz\u0103. \u201eSunt cutare!\u201d
\nAcum s-ar putea s\u0103 \u0163i se par\u0103 c\u0103 e\u015fti cineva, c\u0103 ceea ce e\u015fti conteaz\u0103. Dar uit\u0103-te la mine! Eu nu mai pot s\u0103 spun dec\u00e2t \u201eam fost\u201d. Vrei s\u0103 \u015ftii ce-am fost?
\n– Da!
\n– Nimic. Ai \u00een\u0163eles? Nimic! Sigur, \u015fi eu credeam c\u0103 sunt cineva. N-ai idee ce m\u00e2ndru m\u0103 prezentam: \u201eSunt generalul cutare\u201d. F\u00e2s! Crezi c\u0103 intereseaz\u0103 pe adun\u0103tura asta de idio\u0163i (mi-i arat\u0103 cu degetul) c\u00e2te stele-am purtat pe um\u0103r? Sau c\u0103 buc\u0103t\u0103reasa-mi pune vreo lingur\u0103 de ciorb\u0103-n plus? Ni\u015fte nerecunosc\u0103tori! \u015etii ce-i \u0103la r\u0103zboi?
\n– Da.
\n– \u015etii pe dracu\u2019!
\n– Vreau s\u0103 spun… am citit.
\n– Bravo! \u015ei eu am citit cum se nasc copiii. Crezi c\u0103 asta m\u0103-ndrept\u0103\u0163e\u015fte s\u0103 m\u0103 numesc mam\u0103?
\n– Dar eu n-am spus c\u0103 sunt general!
\n– Da\u2019 nici mult nu mai aveai. Las\u2019 c\u0103 v\u0103 \u015ftiu eu p-\u0103\u015ftia tineri \u2013 vi se pare c\u0103 le \u015fti\u0163i pe toate, iar via\u0163a o \u0163ine\u0163i la degetul mic, n-are secrete pentru voi. O \u0163ine\u0163i pe dracu\u2019!
\nBineee. Ia s\u0103 nu te mai bag eu \u00een seam\u0103<\/em>. M\u0103 prefac interesat\u0103 de-un grup mai \u00eendep\u0103rtat, alc\u0103tuit din dou\u0103 femei \u015fi un b\u0103rbat, ce par a se contrazice pe o tem\u0103 anume. Aha! Au g\u0103sit un pui de vrabie \u015fi, probabil, nu se pun de acord asupra soartei sale. Cum mai depindem unii de al\u0163ii!<\/p>\n

\n– Ce taci? \u0162i se pare c\u0103 e\u015fti mai de\u015fteapt\u0103?
\nNu-i bine nicicum<\/em>. OK. M\u0103 hot\u0103r\u0103sc s\u0103 iau taurul de coarne:
\n– Uita\u0163i ce este: dac\u0103 prezen\u0163a mea v\u0103 deranjeaz\u0103, atunci plec.
\n– Nu pleca! Nu m-am distrat de mult a\u015fa de bine.
\nCred \u015fi eu<\/em>.
\nDeodat\u0103, m\u0103 prive\u015fte cu al\u0163i ochi. Pare c\u0103 abia acum m\u0103 vede.
\n– Olga!
\n– Nu m\u0103 cheam\u0103 Olga.
\n– Taci! \u015ei nu-mi mai spune cum nu te cheam\u0103!
\nTac, ce Dumnezeu s\u0103 fac? \u0102sta m\u0103 confund\u0103 cu ordonan\u0163a<\/em>.
\nSe uit\u0103 prin mine, m\u0103 vede \u015fi parc\u0103 nu, prilej s\u0103-l pot studia mai atent. Semnele nemiloase ale v\u00e2rstei nu pot ascunde totu\u015fi urmele a ceea ce trebuie s\u0103 fi fost o frumuse\u0163e de b\u0103rbat. \u0162inuta e \u00eenc\u0103 dreapt\u0103, milit\u0103reasc\u0103, iar m\u00e2inile f\u0103cute parc\u0103 s\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie, nu s\u0103 \u0163in\u0103 arma.
\n– Olga, Olgu\u0163a, nu te-ai sup\u0103rat, nu-i a\u015fa?
\nBine. Fie \u015fi Olga<\/em>.
\nCu m\u00e2na tremurat\u0103 scoate din buzunarul de la piept o fotografie \u00eeng\u0103lbenit\u0103, pe care mi-o \u00eentinde. M\u0103 izbe\u015fte asem\u0103narea cu mine, de\u015fi, e drept, femeia care z\u00e2mbe\u015fte dincolo de timp e \u015fi mai t\u00e2n\u0103r\u0103 \u015fi mai frumoas\u0103. La o privire mai atent\u0103, constat c\u0103 z\u00e2mbetul \u00eel poart\u0103 doar pe buze, \u00een timp ce ochii \u00eei sunt tri\u015fti. M\u0103 tem s\u0103 ating fotografia, o supersti\u0163ie absurd\u0103 m\u0103 \u00eendeamn\u0103 s\u0103 cred c\u0103, dac\u0103 a\u015f atinge-o, am face schimb de locuri. M\u0103 zb\u00e2rlesc. Nu cred c\u0103 mi-ar pl\u0103cea \u00een buzunarul de la piept al generalului. Nu \u015ftiu ce s\u0103 zic. M\u0103 salveaz\u0103 el:
\n– Am iubit-o. \u015etii ce-i aia iubire?
\nAcu\u2019 i-acu\u2019! Dac\u0103 r\u0103spund afirmativ, \u00eemi zice \u201e\u015ftii pe dracu\u2019!\u201d, dac\u0103 zic \u201enu\u201d \u2013 \u201e\u0163i-am spus eu c\u0103 voi, \u0103\u015ftia tineri, n-ave\u0163i habar de nimic!\u201d, dac\u0103 tac, cic\u0103 fac pe de\u015fteapta. \u00cemi vine s\u0103 scot limba la el. Noroc c\u0103 nu mai a\u015fteapt\u0103 r\u0103spunsul.
\n– Doamne, c\u00e2t am iubit-o! Vrei s\u0103 \u015ftii de ce?
\n– De ce?
\n– \u015etiam eu c\u0103 nu te pricepi! P\u0103i, po\u0163i spune vreodat\u0103 de ce iube\u015fti un om???
\nApoi, dup\u0103 o pauz\u0103:
\n– \u015ei ea m-a iubit. Dar nu ne-a folosit la nimic. R\u0103zboiul a fost de vin\u0103.
\n– Nu exist\u0103 r\u0103zboi, cum nu exist\u0103 nimic altceva care s\u0103 despart\u0103 doi oameni care se iubesc! \u00eei arunc r\u0103ut\u0103cioas\u0103.
\n– I-auzi! P-asta unde-ai citit-o, \u00een \u201eArici-Pogonici\u201d? Ascult\u0103, mai bine!
\nOlga era rusoaic\u0103, fiica unui \u015fef de Stat Major pe care l-am \u00eent\u00e2lnit, m\u0103 rog, \u00eemprejur\u0103rile nu mai conteaz\u0103. Era frumoas\u0103, cult\u0103, talentat\u0103, c\u00e2nta la pian, dansa pe muzic\u0103 de balet, scria poezii. Hot\u0103r\u00e2ser\u00e2m s\u0103 ne c\u0103s\u0103torim c\u00e2nd se va fi terminat r\u0103zboiul.
\n– S-a terminat cam de mult, pun sare pe ran\u0103.
\n– Mda. Din p\u0103cate s-a terminat \u015fi prost. Iar pentru mine a fost un dezastru. Nu-mi mai r\u0103m\u0103sese nimic din ce-aveam, nu mare lucru, de altfel. N-aveam unde s\u0103 stau, din ce s\u0103 tr\u0103iesc. Cum s\u0103 m\u0103 fi prezentat \u00een fa\u0163a unei femei at\u00e2t de minunate, cu tupeul de-a o pofti \u00een mizeria mea? Am fost \u00eentotdeauna un tip responsabil. Apoi, am sperat o vreme c-am s\u0103-mi revin. A fost s\u0103 fie abia peste vreo cinci ani c\u00e2nd n-am mai avut curajul s\u0103-i tulbur via\u0163a.
\n– Bine c-a\u0163i avut curajul s\u0103 merge\u0163i la r\u0103zboi! Nu dau doi bani pe eroismul care se manifest\u0103 distructiv, cum nu dau o ceap\u0103 degerat\u0103 pe scuzele nobile ce servesc la\u015fit\u0103\u0163ii de a nu tr\u0103i.
\n-V-a\u0163i g\u00e2ndit c\u0103 poate \u00een to\u0163i anii aceia v-a a\u015fteptat?
\n– Cred c\u0103 nu e zi s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc.
\n– \u015ei la ce v\u0103 folose\u015fte?
\nRidic\u0103 din umeri, ab\u0103tut.
\nEram pornit\u0103 s\u0103-i \u0163in o teorie de zile mari \u015fi aruncam fl\u0103c\u0103ri pe n\u0103ri, de parc-ar fi fost suficient c\u0103 privisem fotografia.<\/p>\n

\nA continuat cu un glas din ce \u00een ce mai stins:
\n– N-am mai aflat nimic despre ea. Doar o dat\u0103, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, am v\u0103zut o poezie \u00eentr-un ziar, semnat\u0103 Olga nu mai \u015ftiu cum – pseudonim sau nume de c\u0103s\u0103torie, n-am vrut s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc \u2013 dar am fost sigur c\u0103 e ea. Titlul era \u201eC\u0103pitanul meu\u201d \u2013 a\u015fa-mi spunea, pe atunci eram doar c\u0103pitan \u2013 iar ultima strof\u0103 mi s-a \u00eenfipt \u00een inim\u0103: \u201eCu ce-a mai r\u0103mas din ce-am fost odat\u0103\/ Visez numai noaptea rubinul arz\u00e2nd\/ Tresar \u015fi m\u0103 rog s\u0103 g\u0103sesc a\u015ftept\u00e2nd\/ Inelul ce nu mi l-ai dat niciodat\u0103\u201d.
\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00ce\u015fi \u015fterge o lacrim\u0103 inutil\u0103. Nu-l \u00eentreb nimic, mi-a ajuns. Responsabil! De unde p\u00e2n\u0103 unde a fi responsabil \u00eenseamn\u0103 numai a d\u0103rui case, bl\u0103nuri sau Dumnezeu mai \u015ftie ce nimicuri trec\u0103toare? Responsabil? Ca \u015fi c\u00e2nd sufletul n-ar avea nevoie de nimic, fa\u0163\u0103 de el n-avem responsabilit\u0103\u0163i.
\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Se-apleac\u0103 \u015fi rupe un fir de iarb\u0103 pe care-l me\u015ftere\u015fte \u00een form\u0103 de cerc.
\nM\u0103-ntreb stupid c\u00e2te ore pe zi doarme Dumnezeu. Apoi \u00eel rog s\u0103 m\u0103 ierte, mai departe nu mai \u015ftiu.
\n\u00cemi ia m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 \u015fi-mi a\u015feaz\u0103 cercul de iarb\u0103 pe inelar, r\u0103t\u0103cindu-se iar \u00een lumea Olg\u0103i:
\n– Olgu\u0163a, a\u015fa-i c\u0103 m\u0103 iei de b\u0103rbat \u015fi cu inelul acesta? Rubinele s-au demodat, \u015ftii.
\n\u00centre timp \u015fi iubirea s-a demodat<\/em>, \u00eemi vine s\u0103-i spun. \u015ei c\u00e2nd o g\u0103se\u015fti<\/em>…
\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Poate c\u0103 undeva, \u00eentr-un alt parc, pe o alt\u0103 banc\u0103, sub lumina aceluia\u015fi soare nep\u0103s\u0103tor, o b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u00eenc\u0103-\u015fi mai a\u015fteapt\u0103 inelul. At\u00e2tea zadarnice a\u015ftept\u0103ri ne umbresc scurtul drum prin aceast\u0103 lume!
\nM\u0103 ridic. Nu mai pot s\u0103-l privesc. Acum pl\u00e2nge de-a dreptul.
\n– Olga! Olgu\u0163a! Nu pleca! Te rog!
\n\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De la Adina am aflat c\u0103, de fapt, n-ajunsese niciodat\u0103 general. Fusese trecut \u00een rezerv\u0103 cu gradul de c\u0103pitan, se pare c-a refuzat avans\u0103rile f\u0103r\u0103 s\u0103 dea vreo explica\u0163ie. Nu s-a c\u0103s\u0103torit, n-are copii. Tot ce-a agonisit a l\u0103sat unui nepot de frate, care-l mai viziteaz\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. A ales s\u0103 vin\u0103 la azil din dorin\u0163a de a nu fi singur. A\u015fadar tot mai bun\u0103 \u201eadun\u0103tura asta de idio\u0163i\u201d dec\u00e2t nimic. E t\u00e2rziu, sunt obosit\u0103. Privesc firul de iarb\u0103 de pe deget \u015fi m\u0103 g\u00e2ndesc la rosturile lumii. Dincolo de garduri lumea se gr\u0103be\u015fte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Azilul (1, 2) de Florentina Loredana Dalian [Rom\u00e2nia] Un soare bl\u00e2nd, de \u00eenceput de toamn\u0103, \u00ee\u015fi face loc \u00eendr\u0103zne\u0163 printre crengile pomilor \u00een\u015fira\u0163i ici-colo de-a lungul aleilor parcului. E o lini\u015fte odihnitoare, \u00eentrerupt\u0103\u00a0doar de \u00a0zgomotul pa\u015filor lene\u015fi al celor ce-\u015fi poart\u0103 dup\u0103 ei triste\u0163ile. Dincolo de garduri lumea se gr\u0103be\u015fte. To\u0163i \u00ee\u015fi repet\u0103 pove\u015ftile, nici […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[436,393],"tags":[1145,432,54],"class_list":["post-2477","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-25","category-prozascurta","tag-egophobia-25","tag-florentina-loredana-dalian","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-DX","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2477","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2477"}],"version-history":[{"count":32,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2477\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3630,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2477\/revisions\/3630"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2477"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2477"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2477"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}