{"id":2577,"date":"2009-12-17T16:19:08","date_gmt":"2009-12-17T14:19:08","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=2577"},"modified":"2009-12-17T16:19:08","modified_gmt":"2009-12-17T14:19:08","slug":"deleuze-jocul-ideal","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=2577","title":{"rendered":"Deleuze: Jocul Ideal"},"content":{"rendered":"

(postmodernitate versus postmodernism [XX])<\/font><\/p>\n

de Gorun Manolescu<\/p>\n

\n1.
\nC\u00e2\u0163i dintre noi, urm\u00e2ndu-l pe Lewis Caroll, nu ne-am delectat, \u00een copil\u0103rie, cu aventurile lui Alice? Dar c\u00e2\u0163i dintre ace\u0219tia \u015fi-au \u00eenchipuit vreodat\u0103 c\u0103 ar putea face parte dintr-un Joc al lui Alice, ce pare ideal, a\u015fa cum spune Deleuze [1]? Joc ideal care, cred c\u0103 nu gre\u0219esc afirm\u00e2nd, c\u0103 st\u0103 la baza discursului deleuzian, constituind nucleul acestui discurs.<\/p>\n

\n2.
\nS\u0103 ne imagin\u0103m c\u0103 Alice este \u00een \u0162ara Oglinzilor. \u00cen st\u00e2nga, av\u00e2nd o oglind\u0103 ce deformeaz\u0103; \u00een dreapta – una normal\u0103. \u015ei prive\u015fte simultan, cu coada ochiului st\u00e2ng, la cea din st\u00e2nga \u015fi cu coada ochiului drept, la cea din dreapta. (S\u0103 nu-mi spune\u0163i c\u0103 nu se poate! Ce, nu exist\u0103 posibilitatea ca unii dintre noi s\u0103 se uite \u00abcu un ochi la f\u0103in\u0103 \u015fi altul la sl\u0103nin\u0103?\u00bb).<\/p>\n

\nCe va vedea, simultan, \u00een st\u00e2nga \u015fi \u00een dreapta? \u00cen st\u00e2nga \u2013 chipul s\u0103u deformat; \u00een dreapta \u2013 chipul s\u0103u obi\u015fnuit. Exist\u0103, \u00een dreapta, trecutul \u015fi \u00een st\u00e2nga, viitorul. \u00centre ele \u2013 nimic. Prezentul, ca interval de timp cu durat\u0103, a disp\u0103rut. Aici cineva a sugera c\u0103 ar putea fi vorba de simbolismul lui Ianus \u2013 a se vedea [2]. Dar acest cineva trebuie s\u0103 recunoasc\u0103 faptul c\u0103 este vorba de cu totul altceva. \u015ei anume de o transformare dinamic\u0103, fulger\u0103tore, a uneia \u015fi aceleia\u015fi persoane care nu implic\u0103 nici un fel de simbolism.<\/p>\n

\nEste chiar absurd\u0103 povestea? Privi\u0163i dou\u0103 fotografii ale aceleia\u015fi persoane. Una din tinere\u0163e \u015fi una la maturitate. Anumite caracteristici r\u0103m\u00e2n. Ceea ce ne facem s\u0103 recunoa\u015ftem persoana de\u015fi ea s-a schimbat. Ca \u015fi \u00een cazul unei caricaturi. Asemenea schimb\u0103ri, \u00een care se p\u0103streaz\u0103 un invariant, se numesc, \u00een matematic\u0103, \u201etopologice\u201d. Pentru a \u00een\u0163elege mai bine ce vreau s\u0103 spun lua\u0163i o f\u00e2\u015fie de h\u00e2rtie \u015fi lipi\u0163i-o la capete, f\u0103r\u0103 s-o r\u0103suci\u0163i. \u00cenainte de lipire \u015fi dup\u0103 a r\u0103mas constant faptul c\u0103 nu putem s\u0103 trecem de pe o suprafa\u0163\u0103 a f\u00e2\u015fiei pe alta. Aceasta este o schimbare topologic\u0103. R\u0103suci\u0163i acum f\u00e2\u015fia \u00eenainte de a o lipi. Se ob\u0163ine o cunoscut\u0103 band\u0103 m\u00f6bius (numit\u0103, adesea \u015fi un monstru matematic). \u00cenainte de lipire, ca \u015fi \u00een cazul precedent, nu puteam trece de pe o fa\u0163\u0103 pe alta. Dup\u0103, da; nu mai \u015ftim dac\u0103 ne afl\u0103m pe suprafa\u0163a interioar\u0103 sau pe cea exterioar\u0103! Avem de-a face cu o schimbare ne topologic\u0103.<\/p>\n

\nRevin la cele dou\u0103 fotografii. \u00cen acest caz, \u00een raport cu oglinzile lui Alice, intervine timpul cu durat\u0103 pe care suntem obi\u015fnui\u0163i s\u0103-l numim chiar \u201etimp\u201d. \u00cen cadrul c\u0103ruia, \u00eentr-un \u015fir de intervale chiar mai mici dec\u00e2t ceea ce am putea numi \u201einfinitezimale\u201d, au ap\u0103rut ac\u0163iuni care au condus la schimb\u0103ri insesizabile. Ne putem imagina astfel de intervale? Reamintim c\u0103 unul infinitezimal tinde c\u0103tre zero. Ei bine, unul \u015fi mai mic nu poate fi dec\u00e2t, pur \u015fi simplu, zero. Astfel de intervale fulger\u0103toare, instantanee, practic f\u0103r\u0103 durat\u0103 sunt cele ale unui timp numit \u201eAion\u201d de c\u0103tre Deleuze.<\/p>\n

\nO scurt\u0103 parantez\u0103. Ca orice filosof care se respect\u0103 \u2013 \u015fi Deleuze nu face excep\u0163ie \u2013 el pare a schimba, potrivit scopurilor sale, semnifica\u0163ia Aionului lui Jung. La Jung, Aionul este considerat arhetipul Sinelui (Selbst<\/i>), care se refer\u0103 la totalitatea integrata armonic a poten\u0163ialit\u0103\u0163ilor psihice ale individului [3]. Dac\u0103 s\u0103p\u0103m mai ad\u00e2nc, Aionul lui D. este \u00eens\u0103 mult mai apropriat, dar nu identic, de ceea ce Ren\u00e9 Gu\u00e9non nume\u015fte \u201eTat\u0103l v\u00e2rstelor sau al ciclurilor de existen\u0163\u0103 (acesta este sensul propriu \u015fi primitiv al cuv\u00e2ntului latin saeculi<\/i>, ca \u015fi al grecescului aion<\/i> \u015fi al ebraicului olam<\/i>)\u201d[4]. \u00cenchei paranteza.<\/p>\n

\n3.
\n\u00cen opozi\u0163ie cu Aionul, Deleuze ia \u00een considerare alt timp – \u201eChronosul\u201d.
\nAstfel, conform Chronosului, \u201enumai prezentul exist\u0103 \u00eentr-un timp infinit ca durat\u0103. Trecutul, prezentul \u015fi viitorul nu mai sunt trei dimensiuni ale timpului; numai prezentul umple acest timp. Dar, pe de alt\u0103 parte, fiecare dintre noi tr\u0103im \u00eentr-un timp limitat. Trecutul, prezentul \u015fi viitorul apar\u0163in unui astfel de timp limitat\u201d. \u015ei totu\u015fi unii dintre noi \u00abexperimenteaz\u0103\u00bb, \u00eentr-un astfel de timp, ceva \u00abve\u015fnic\u00bb; fie c\u0103 i se spune Divinitate sau Haos sau Fiin\u0163\u0103, Sine Suprem, Suflet\u2026 f\u0103r\u0103 a avea nici un fel de argument pentru a-i contrazice. \u015ei El, acest \u00abCeva\u00bb,\u201d reprezint\u0103 trecut \u015fi viitor \u015fi doar un prezent relativ\u201d. \u015ei nu spunem \u201eexist\u0103\u201d ci \u201eEste\u201d \u201etocmai pentru c\u0103 tr\u0103im \u00een acest timp limitat\u201d [5]. Dar Chronosul nu reprezint\u0103 un asemenea prezent relativ. El include aceste prezenturi. \u201eChronosul este de fapt o \u00eencapsulare a prezenturilor relative care devin \u00abcentru\u00bb cu Divinitatea\/(Haosul\/Fiin\u0163a\/Sufletul\/Sinele\u2026) circumferin\u0163\u0103 a unei anvelope ce \u00eel \u00eenf\u0103\u015foar\u0103\u201d [6 ]. <\/p>\n

\n A fost vorba, \u00een cele anterioare, de o interpretare cu accente psihologice a Chronosului. Deocamdat\u0103 s\u0103 ne mul\u0163umim cu ea. Mai t\u00e2rziu vom vedea \u0219i alt\u0103 interpretare, cu preten\u0163ie de \u00abobiectivitate\u00bb, complementar\u0103, propus\u0103 tot de Deleuze. <\/p>\n

\n4.
\nAceste dou\u0103 cuvinte \u2013 Aion \u015fi Chronos \u2013 constituie cheia de bolt\u0103 a construc\u0163iei \u201eJoc Ideal\u201d. Urmate de \u00eenc\u0103 dou\u0103: \u201eEveniment\u201d \u015fi \u201eSingularitate\u201d care o consolideaz\u0103.<\/p>\n

\n5.
\nAt\u00e2t Evenimentul c\u00e2t \u0219i Singularitatea, \u00een concep\u0163ia lui Deleuze, sunt efecte ale ac\u0163iunii Haosului. \u201eUn Haos genial\u201d va spune el [7].<\/p>\n

\nDe fapt, dac\u0103 privim mai atent discursul deleuzian, nu exist\u0103 diferen\u0163\u0103 de natur\u0103 \u00eentre \u201eEveniment\u201d \u015fi \u201eSingularitate\u201d. C\u0103ci [8] \u201e Evenimentul \u015fi singularitatea sunt acela\u015fi lucru\u2026Pe de o parte exist\u0103 partea evenimentului care este realizat \u015fi \u00eendeplinit; pe de alt\u0103 parte, exist\u0103 partea evenimentului care nu poate realiza terminarea sa\u2026\u201d. Ca, de exemplu, \u00een cazul mor\u0163ii unde \u201eexist\u0103 \u2026 actualizare \u015fi contra-actualizare\u2026. Fiecare eveniment \u2026 este abisul prezentului, timpul f\u0103r\u0103 prezent cu care eu nu am nici o rela\u0163ie, prin care eu sunt. Deci \u00een care eu nu pot s\u0103 mor Dar, \u00een acela\u0219i timp, este imposibil s\u0103 m\u0103 protejez. \u00cen acest abis eu mor \u2013 dar eu nu \u00eencetez s\u0103 mor \u015fi nu mai reu\u015fesc niciodat\u0103 s\u0103 moar\u2026\u2026. \u00abEu\u00bb devin singularitate impersonal\u0103<\/b><\/i>, preindividual\u0103, \u00abEu\u00bb sunt eveniment pur \u00een care se moare \u00een acela\u015fi fel \u00een care se na\u015fte. Splendoarea acestui \u00abEu\u00bb este splendoarea evenimentului \u00eensu\u015fi a celei de a patra persoane singular. Aceasta deoarece nu exist\u0103 evenimente private, particulare sau generale nici individuale \u015fi nici universale. Fiecare lucru este singular<\/b><\/i> \u015fi astfel \u00een acela\u015fi timp colectiv \u015fi privat, particular \u015fi general, nici individual \u015fi nici universal.\u201d<\/p>\n

\nPrin urmare \u201eSingularitatea\u201d este doar un sort de \u201eEveniment\u201d \u00een condi\u0163ii limit\u0103; alt sort sau tip fiind un \u201eEveniment Simplu\u201d.<\/p>\n

\nCa s\u0103 \u00een\u0163elegem mai bine despre ce este vorba, s\u0103 ne \u00eenchipuim o banal\u0103 curb\u0103 care reprezint\u0103 grafic, \u00een plan sau \u00een spa\u0163iu, o evolu\u0163ie a unei func\u0163ii de timp, \u00een care fiecare punct este un eveniment<\/i>. Ei bine, at\u00e2t timp c\u00e2t o astfel de evolu\u0163ie este normal\u0103, totul este O.K.. Fiecare punct al curbei \u2013 eveniment simplu – va fi relativ identic cu precedentul \u015fi urm\u0103torul, dar \u015fi diferit \u00een raport cu locul pe care \u00eel ocup\u0103 \u00een spa\u0163iu \u015fi timp. Dar nu numai at\u00e2t. Pentru c\u0103, de la un punct la altul apare \u0219i o transformare (insesizabil\u0103) de structur\u0103; o transformare, \u00eens\u0103, topologic\u0103 care p\u0103streaz\u0103 ceva invariant. At\u00e2t identitatea relativ\u0103 dar \u015fi diferen\u0163a de la un punct la altul este dat\u0103 de func\u0163ie. Putem spune c\u0103 apare, acum, \u00een locul unei identit\u0103\u0163i statice<\/b> – simpl\u0103 oglindire sau simetrie (a\u015fa cum suntem obi\u015fnui\u0163i s\u0103 g\u00e2ndim simetria \u00een mod static) – o identitate\/simetrie dinamic\u0103<\/b> sau o \u201erepeti\u0163ie cu diferen\u0163e<\/b><\/i>\u201d cum zice D. [9]. Cine intervine pe parcursul evolu\u0163iei normale pentru a p\u0103stra o astfel de identitate dinamic\u0103 de la un punct la altul? Evident, ac\u0163iunea Haosului \u00een intervalul f\u0103r\u0103 durat\u0103 al Aionului \u00een care sunt favorizate astfel de evenimente simple. S\u0103 ne imagin\u0103m acum c\u0103 \u00een evolu\u0163ie apare o inflexiune a curbei sau chiar o ruptur\u0103 (moarte sau \u00eenceputul unui nou \u015fir de evenimente simple) – o singularitate. Semnifica\u0163ia? Apare, tot prin ac\u0163iunea Haosului \u00een \u00abintervalul\u00bb (instantaneu) al Aionului care favorizeaz\u0103, de data asta, un eveniment catastrofic. Aceast\u0103 analogie propus\u0103 de Deleuze, dar \u00een mod \u00eencifrat (\u00een stilului s\u0103u propriu), \u00eemi permite s\u0103 o extind. Dac\u0103 ne referim acum la interac\u0163iunile care au loc \u00een domeniul particulelor subatomice, se \u015ftie c\u0103 \u00een cadrul unor asemenea interac\u0163iuni, \u00een mod obi\u015fnuit se p\u0103streaz\u0103 \u015fi aici ceva constant: de exemplu, suma sarcinilor electrice sau a spinurilor particulelor care intr\u0103 \u00een interac\u0163iune este egal\u0103 cu aceia\u015fi sum\u0103 a sarcinilor electrice\/spinurilor particulelor la ie\u015fire, de\u015fi particulele rezultate \u015fi num\u0103rul lor sunt altele dec\u00e2t cele care au intrat \u00een proces. \u015ei fizicienii vorbesc, \u00een acest caz, tot o \u00absimetrie\u00bb (dar uit\u0103 s\u0103 adauge \u015fi \u00abdinamic\u0103\u00bb). Mai mult, c\u00e2nd constan\u0163a amintit\u0103 nu mai apare, se vorbe\u015fte, tot \u00een fizic\u0103, de \u00abruperi de simetrie\u00bb. Dar fizicienii iar uit\u0103 (sau se fac c\u0103 uit\u0103) de misterul care \u00eel reprezint\u0103 chiar procesul de interac\u0163iune. Ei bine, \u00een termenii lui Deleuze, putem asimila un asemenea proces cu o ac\u0163iune fulger\u0103toare, instantanee a Haosului \u00een cadrul Aionului.<\/p>\n

\n6.
\nEste cazul s\u0103 ad\u00e2ncim pu\u0163in ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een \u00abtimpul\u00bb f\u0103r\u0103 durat\u0103 (Aion) \u00een care se produce un eveniment.<\/p>\n

\n\u00cen primul r\u00e2nd, a\u0219a cum au fost prezentate lucrurile, am privit din perspectiva suprafe\u0163ei. Haosul ac\u0163ioneaz\u0103, \u00eens\u0103, din profunzimi. Dar s\u0103 las\u0103 pentru mai t\u00e2rziu ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 acolo \u00een \u201eJocul Ideal\u201d.<\/p>\n

\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, extrem de interesant\u0103, dup\u0103 Deleuze, este con\u0219tientizarea fulger\u0103toare (termenii cei mai potrivi\u0163i sunt cel de \u201einsight\u201d sau \u201eawareness\u201d din englez\u0103) care poate apare \u00een timpul unei singularit\u0103\u0163i catastrofice. Cum ar fi cea din timpul unei b\u0103t\u0103lii dintr-un r\u0103zboi pe via\u0163\u0103 \u0219i pe moarte. Este un experiment mintal greu de imaginat. \u0218i, prin urmare, discutabil, dar nu imposibil. \u0218i foarte important pentru asigurarea coeren\u0163ei g\u00e2ndirii deleuziene.<\/p>\n

Care ar fi acest experiment? <\/p>\n

\n\u201eDac\u0103 b\u0103t\u0103lia (lupta) nu este un exemplu al unui eveniment printre altele, ci chiar un Eveniment (Singularitatea Catastrofic\u0103) \u00een esen\u0163a sa, aceasta este deoarece actualizarea se petrece \u00een diverse maniere \u015fi deoarece fiecare participant poate percepe la diferite niveluri aceast\u0103 actualizare \u00een prezentul variabil al fiec\u0103ruia\u201d [10]. Astfel, pentru majoritatea combatan\u0163ilor apare incon\u0219tien\u0163a afectiv\u0103 care dicteaz\u0103 la\u0219itatea sau curajul. Dar este posibil, \u00een cazuri de excep\u0163ie, s\u0103 apar\u0103 o percep\u0163ie impersonal\u0103. Deleuze o nume\u0219te a \u201ecelei de a patra persoane singular\u201d. O asemenea stare a con\u0219tiin\u0163ei \u201dpe care s-o numim \u00abindiferen\u0163\u0103\u00bb este (poate fi) prezent\u0103 \u00een r\u0103nirea mortal\u0103 a soldatului c\u00e2nd acesta nu mai este brav sau la\u0219, ci mai cur\u00e2nd \u00een afara locului \u00een care evenimentul se petrece. Aceast\u0103 intui\u0163ie (\u0219i percep\u0163ie) este distinct\u0103 de orice intui\u0163ie empiric\u0103. Este, \u00eentr-un fel, similar\u0103 cu b\u0103t\u0103liile imaginate de Lewis Caroll \u00een care o mare agita\u0163ie inutil\u0103, o imens\u0103 \u00eentunecime \u0219i r\u0103ceal\u0103 se \u00eentinde peste combatan\u0163i care \u00eei separ\u0103 \u0219i \u00eei str\u00e2nge la un loc \u00een ordinea de a-i face mai indistinc\u0163i\u2026[Ea este] calmul \u0219i indiferen\u0163a cerului gol. \u2026Ea nu are alt prezent dec\u00e2t cel am unei instantaneit\u0103\u0163i mobile care o reprezint\u0103, \u00eentotdeauna divizat \u00eentre trecut \u015fi viitor, form\u00e2nd ceea ce trebuie numit contra-actualizare. \u00centr-un caz este via\u0163a mea care pare prea friabil\u0103 pentru mine \u015fi dispare (alunec\u0103) \u00eentr-un punct care, \u00een detrimentul rela\u0163iei cu mine, a devenit prezent. \u00cen alt caz este ca \u015fi c\u00e2nd a\u015f fi prea slab pentru via\u0163\u0103, este via\u0163a care alunec\u0103 peste mine \u00eempr\u0103\u015ftiind toate singularit\u0103\u0163ile f\u0103r\u0103 a avea vreo rela\u0163ie cu mine nici cu un moment determinabil ca prezent, cu excep\u0163ia unei instantaneit\u0103\u0163i impersonale care este divizat\u0103 \u00eentre un viitor ce \u00eenc\u0103 n-a venit \u015fi un trecut ce \u00eenc\u0103 nu s-a dus \u2026\u201d<\/p>\n

\nDiferen\u0163a dintre un \u201eEveniment simplu\u201d \u0219i unul \u201ecatastrofic\u201d este c\u0103, \u00een cazul celui de al doilea, poate apare o con\u0219tientizare gen \u201epersoana a patra singular\u201d ceea ce poate conduce la o percepere \u00abobiectiv\u0103\u00bb, delimitat\u0103 net de orice \u00absubiectivitate\u00bb, a esen\u0163ei Evenimentului generat de Haos \u00een intervalul f\u0103r\u0103 durat\u0103, instantaneu, al Aionului, a indiferen\u0163ei sale abominabile, \u00een timp ce \u00een primul caz nu se con\u0219tientizeaz\u0103 \u00een nici un fel o asemenea esen\u0163\u0103. <\/p>\n

\nO astfel de percep\u0163ie \u00abimpersonal\u0103\u00bb a celei de \u201ea patra persoane singular\u201d este de un ironism tragic infinit mai mare dec\u00e2t orice teorie ironist\u0103 postulat\u0103 de al\u0163i postmoderni\u0219ti (a se vedea, de exemplu, cea a lui Rorty [11]). Este con\u0219tientizarea faptului c\u0103 exist\u0103 un Singur Actor-Regizor iar restul nu sunt dec\u00e2t figuran\u0163i \u00eentr-o pies\u0103 care se joac\u0103 la nesf\u00e2r\u0219it, aparent f\u0103r\u0103 nici un fel de reguli, a\u0219a cu se va vedea \u00een paragraful urm\u0103tor. Sau, mai precis, dup\u0103 reguli pe care le \u0219tie doar singur Regizorul-Actor.<\/p>\n

\n\u00cen al treilea r\u00e2nd, discursul lui Deleuze ce pare alunecos \u0219i retoric este departe de a fi ceva de natura unei g\u00e2ndiri necontrolate. Dimpotriv\u0103, el este un cod argumentativ bine \u00eenchegat. Iar pentru cel care va face efortul de a-l \u00een\u0163elege, strategia autorului i se clarific\u0103. \u0218i anume: (a) se folosesc cuno\u0219tin\u0163e up to date<\/i> \u0219i argumente – \u00een afara celor strict filosofice – \u0219i din alte varii domenii: psihologie, literatur\u0103, chiar \u0219i teologie, ca s\u0103 nu mai vorbesc de matematic\u0103, etc.; (b) cartea \u201eLogica sensului\u201d (ap\u0103rut\u0103 \u00een 1968) de care m\u0103 ocup, \u00een mod special, \u00een acest text \u0219i care vizeaz\u0103 \u201eJocul Ideal\u201d, este prima dintre cele dou\u0103 lucr\u0103ri ce pot fi considerate fundamentale ale lui D. \u0219i o preg\u0103te\u0219te cu minu\u0163iozitate pe cea de a doua, \u201eDiferen\u0163\u0103 \u0219i repeti\u0163ie\u201d (care a ap\u0103rut \u00een 1969). Iar \u201eJocul Ideal\u201d poate fi considerat nucleul \u00eentregii concep\u0163ii deleuziene; (c) \u00een \u201eLogica sensului\u201d toate capitolele au drept \u0163int\u0103 tocmai conturarea \u201eJocului\u201d men\u0163ionat \u0219i expunerea unora dintre consecin\u0163ele acestuia, altele fiind dezvoltate \u00een \u201eDiferen\u0163\u0103 \u0219i repeti\u0163ie\u201d. Dar nu numai. Ci \u0219i \u00een lucr\u0103rile anterioare \u0219i posterioare \u201eLogicii sensului\u201d \u0219i \u201eDiferen\u0163ei \u0219i repeti\u0163iei\u201d, cele mai cunoscute fiind cele scrise \u00eempreun\u0103 cu psihiatrul F\u00e9lix Guattardi dintre care se deta\u0219eaz\u0103 \u201eCapitalism \u0219i schizofrenie\u201d [12].<\/p>\n

\n\u00cen fine, \u00een al patrulea r\u00e2nd, trebuie s\u0103 cer scuze \u0219i \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103 cititorului pentru modul \u00een care am abordat acest text c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 m\u0103 transpun, pe c\u00e2t mi-a stat \u00een putin\u0163\u0103 (fiind con\u0219tient de precaritatea reu\u0219itei mele), \u00een modul \u0219i stilul lui Deleuze extrem de inventiv, \u00eenzestrat cu originalitate, despre care Foucault a declarat: \u201e\u00eentr-o bun\u0103 zi, acest secol XX va fi cunoscut ca deleuzian\u201d [13]. Asta nu \u00eenseamn\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 fiu de acord – \u0219i nici nu sunt, cum se va vedea p\u00e2n\u0103 \u00een final – f\u0103r\u0103 discern\u0103m\u00e2nt, cu acest discurs. <\/p>\n

\n7.
\nAm ajuns, \u00een fine, la Jocul Ideal. Dac\u0103 cele relatate anterior se desf\u0103\u015furau la vedere, adic\u0103 la Suprafa\u0163\u0103, un astfel de Joc se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een Profunzimi. Iar la suprafa\u0163\u0103 apar numai vagi urme (efecte) ale acestui joc.<\/p>\n

\nPentru a-l descrie Deleuze apeleaz\u0103 la Presocratici, Nietzsche \u015fi\u2026 Alice \u00een \u0162ara Minunilor a lui Lewis Caroll.<\/p>\n

\n\u201eFilosofii presocratici nu ies din pe\u015fter\u0103; din contr\u0103, ei g\u00e2ndesc c\u0103 nu s-au implicat suficient \u00een terenul care tinde s\u0103-i \u00eenghit\u0103. <\/p>\n

\nPresocraticii s-au plasat \u00een interiorul cavernei \u015fi al vie\u0163ii, \u00een ad\u00e2ncimi. Ei caut\u0103 secretul apei \u015fi focului. \u015ei \u00een cazul lui Empedocle ce sparge statuile, ei filosofeaz\u0103 cu ciocanul, ciocanul geologului \u015fi cel al speologului. \u00cen curgerea apei \u015fi a focului, vulcanul scuip\u0103 afar\u0103 o singur\u0103 reamintire a lui Empedocle \u2013 sandala sa conduc\u0103tore. Pentru a \u00eenvinge sufletul platonician, sandala lui Empedocle i se opune; prob\u00e2nd c\u0103 el a fost pe p\u0103m\u00e2nt. <\/p>\n

\nSub b\u0103taia aripilor lui Platon aici exist\u0103 o coresponden\u0163\u0103 cu lovitura de ciocan pre-socratic\u0103\u2026. Prin lovitura ad\u00e2nc\u0103 a lui Nietzsche, ca o real\u0103 re-orientare a filosofiei, re-descoperirea pre-socratic\u0103 trebuie s\u0103 fie revigorat\u0103 \u00een filosofia viitorului\u2026.. [Mai mult] se dovede\u015fte, prin N., c\u0103 \u00abSub fiecare cavern\u0103 exist\u0103 alta, mai ad\u00e2nc\u0103… Exist\u0103 o lume vast\u0103, str\u0103in\u0103, bogat\u0103 sub suprafa\u0163\u0103 \u015fi un abis pe care se sprijin\u0103 orice funda\u0163ie\u00bb (Bachelard)\u2026 Nietzsche a fost \u00een stare s\u0103 redescopere ad\u00e2ncimile dup\u0103 ce a cucerit suprafa\u0163a. Dar nu a r\u0103mas la suprafa\u0163\u0103, suprafa\u0163\u0103 care l-a impresionat puternic, ci a apreciat lucrurile dintr-o privire preg\u0103tindu-se pentru ad\u00e2ncuri. \u201d[14]<\/p>\n

\n8.
\n\u015ei acum, Jocul Ideal. Plec\u00e2nd de la jocuri la care Alice particip\u0103.<\/p>\n

\n\u201eNu numai c\u0103 Lewis Carroll inventeaz\u0103 jocuri sau transform\u0103 regulile jocurilor cunoscute, dar el invoc\u0103 un fel de joc ideal al c\u0103rui \u00een\u0163eles \u015fi func\u0163ie sunt, \u00eentr-o prim\u0103 instan\u0163\u0103, greu de priceput: de exemplu, jocul caucus-race [15] la care este invitat\u0103 s\u0103 participe Alice \u015fi \u00een care cineva \u00eencepe c\u00e2nd vrea \u015fi se opre\u015fte tot c\u00e2nd vrea sau jocul de croquet \u00een care mingiile sunt arici, crosele pas\u0103ri flamingo, iar rundele – solda\u0163i care f\u0103r\u0103 \u00eencetare se \u00eenlocuiesc ei \u00een\u015fi\u015fi unul pe altul, de la un joc la altul. <\/p>\n

\nAceste jocuri au \u00een comun cele ce urmeaz\u0103: (a) ele au un grad ridicat de mi\u015fcare, (b) par s\u0103 nu aib\u0103 reguli precise \u015fi (c) nu permit existen\u0163a unui c\u00e2\u015ftig\u0103tor \u015fi a unui \u00eenvins.\u201d[16]<\/p>\n

\n\u00cen opozi\u0163ie, jocurile, despre care \u015ftim: \u201e (a) au dou\u0103 seturi de reguli bine precizate, (b) ele sunt derivate dintr-o teorie clar\u0103 care are la baz\u0103 un num\u0103r de principii, (c) o astfel de teorie se aplic\u0103 \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 la \u00eenv\u0103\u0163area unui joc precum \u015fi asupra \u015fanselor de c\u00e2\u015ftig; numai seturile de reguli difer\u0103.\u201d <\/p>\n

\u015ei, mai departe, principiile jocurilor obi\u015fnuite ar putea fi: <\/p>\n

\n\u201e(1a) este necesar ca \u00een fiecare caz s\u0103 pre-existe un set de reguli de \u00eenv\u0103\u0163are \u015fi altul de joc pentru ca atunci c\u00e2nd cineva joac\u0103 s\u0103 capete ceva de valoare categoric\u0103 (de pierdere sau de c\u00e2\u015ftig);
\n(2a) seturile de reguli determin\u0103 ipotezele care conduc la apari\u0163ia \u015fanselor de c\u00e2\u015ftig;
\n(3a) aceste ipoteze organizeaz\u0103 jucarea jocului \u00een acord cu o pluralitate de posibilit\u0103\u0163i care sunt reale \u015fi numeric distincte; fiecare dintre ele av\u00e2nd o distribu\u0163ie fix\u0103 a probabilit\u0103\u0163ii, corespunz\u0103toare fiec\u0103rui caz \u00een parte. Chiar atunci c\u00e2nd jocul este bazat pe o singur\u0103 \u00eencercare, aceast\u0103 \u00eencercare este bun\u0103 numai dac\u0103 ea se afl\u0103 \u00een punctul de probabilitate maxim\u0103;
\n(4a) consecin\u0163a aplic\u0103rii regulilor dicteaz\u0103 asupra \u015fanselor de victorie sau pierdere.\u201d <\/p>\n

\nAcum s\u0103 fim extrem de aten\u0163i deoarece Deleuze, referindu-se la Jocul Ideal, spune:
\n \u201e\u2026este necesar s\u0103 imagin\u0103m alte principii dec\u00e2t cele pe care se bazeaz\u0103 un joc obi\u015fnuit, chiar \u015fi unele ce par inaplicabile, prin care jocul s\u0103 devin\u0103 pur (ideal)\u201d.<\/p>\n

Aceste principii, dup\u0103 Deleuze, sunt:<\/p>\n

\n\u201e(1b) nu trebuie s\u0103 existe reguli preexistente; fiecare mi\u015fcare va inventa propriile reguli; ea este st\u0103p\u00e2n\u0103 pe propriile reguli;
\n(2b) departe de a analiza \u015fansele num\u0103rului de \u00eencerc\u0103ri distincte toate \u00eencerc\u0103rile afirm\u0103 \u015fansa \u015fi \u00een final ea se ramific\u0103 cu fiecare \u00eencercare;
\n(3b) \u00eencerc\u0103rile, prin urmare, nu sunt distincte numeric. Ele sunt calitativ distincte \u015fi sunt forme calitative ale unei singure \u00eencerc\u0103ri care este ontologic\u0103. Fiecare \u00eencercare este ea \u00eens\u0103\u015fi \u00eenceputul unei serii dar \u00eentr-un timp mult mai mic dec\u00e2t un minim \u2013 timp conceptibil – al continuului; \u015fi acestui minim serial \u00eei corespunde o distribu\u0163ie de singularit\u0103\u0163i. Fiecare \u00eencercare emite puncte singulare – puncte ale arunc\u0103rilor de zar de exemplu. Dar setul de \u00eencerc\u0103ri este inclus \u00een punctul aleatoriu al unei unice prime \u00eencerc\u0103ri care este finalmente deplasat de-a lungul tuturor seriilor, \u00eentr-un timp mai mare dec\u00e2t timpul conceptibil al unui maxim al continuului. \u00cencerc\u0103rile se succed \u00een rela\u0163ie una cu alta \u015fi simultan \u00een rela\u0163ie cu acest punct care \u00eentotdeauna schimb\u0103 regulile sau coordoneaz\u0103 \u015fi ramific\u0103 seria corespunz\u0103toare ca o \u015fans\u0103 ce se insinueaz\u0103 pe \u00eentreaga lungime a fiec\u0103rei serii. Unica \u00eencercare de \u00eenceput este un haos al c\u0103rui fiecare \u00eencercare urm\u0103toare este un fragment (el \u00eensu\u015fi generator al altui haos). Fiecare \u00eencercare opereaz\u0103 o distribu\u0163ie de singularit\u0103\u0163i, o constela\u0163ie spa\u0163ial\u0103. Dar \u00een loc s\u0103 divid\u0103 un spa\u0163iu \u00eenchis \u00eentre roluri fixate care corespund ipotezelor, rezultatele mobile sunt distribuite \u00eentr-un spa\u0163iu deschis al unei unice \u015fi indivizibile \u00eencerc\u0103ri. Aceasta este o distribu\u0163ie nomadic\u0103 \u015fi non-sedentar\u0103 \u00een care fiecare sistem de singularit\u0103\u0163i comunic\u0103 \u015fi rezoneaz\u0103 cu altele \u015fi le implic\u0103 \u00een cea mai important\u0103 \u00eencercare. Este un joc de probleme \u015fi \u00eentreb\u0103ri \u015fi nu un joc de categorii \u015fi ipoteze;
\n(4b) Un astfel de joc \u2013 f\u0103r\u0103 reguli, f\u0103r\u0103 c\u00e2\u015ftig\u0103tor \u015fi pierz\u0103tor, un joc al inocen\u0163ei, un cacus-race \u00een care \u00eenv\u0103\u0163area \u015fi \u015fansa nu pot fi distinse una de alta \u2013 pare a nu fi real. \u00cen plus el pare a nu amuza pe nimeni. Cert, el nu este un joc jucat de un juc\u0103tor de noroc gen Pascal \u015fi nici al unui Dumnezeu al lui Leibnitz. Ceea ce \u00een\u015feal\u0103 este lipsa c\u00e2\u015ftigului moralit\u0103\u0163ii lui Pascal. De asemenea, ceea ce ar fi o mutare gre\u015fit\u0103 nu poate fi nicidecum o combina\u0163ie sau o combinatoric\u0103 nefericit\u0103 prin care s\u0103 nu se ajung\u0103 la cea mai bun\u0103 dintre toate lumile posibile. Lumea nu este un lucru de art\u0103. Jocul ideal despre care vorbim nu poate fi jucat de om sau de Dumnezeu. El poate fi g\u00e2ndit numai drept un nonsens.\u201d<\/p>\n

\n9.
\nCine joac\u0103 acest \u201eJoc Ideal\u201d? <\/p>\n

\nR\u0103spunsul dat de Deleuze este clar: Haosul. Un \u201eHaos Genial\u201d ca unic \u0219i infailibil Actor-Regizor a\u0219a cum am mai spus \u0219i acum o repet pentru c\u0103 este chiar esen\u0163a discursului s\u0103u. Restul celor angrena\u0163i, iar repet, sunt doar figuran\u0163i care ac\u0163ioneaz\u0103 numai la ordinele Sale f\u0103r\u0103 a avea nici un fel de ini\u0163iativ\u0103, supun\u00e2ndu-se f\u0103r\u0103 cr\u00e2cnire indica\u0163iilor scenice ale Actorului-Regizor. Faptul c\u0103 figuran\u0163ii \u00ee\u0219i \u00eenchipuie c\u0103 ar avea de ales, este numai o iluzie. Astfel Jocul devine \u201eo mare agita\u0163ie inutil\u0103, o imens\u0103 \u00eentunecime \u0219i r\u0103ceal\u0103 [ce] se \u00eentinde peste combatan\u0163i care \u00eei separ\u0103 \u0219i \u00eei str\u00e2nge la un loc \u00een ordinea de a-i face mai indistinc\u0163i\u2026[Ea, agita\u0163ia inutil\u0103 este doar] calmul \u0219i indiferen\u0163a cerului gol\u201d .<\/p>\n

Unde, \u00een ce topos, se afl\u0103 Haosul?<\/p>\n

\n \u201ePrin instantaneitatea care se deplaseaz\u0103 la nesf\u00e2r\u0219it, nu i se poate afla un loc precis\u201d, ne spune Deleuze. \u0218i tot el arat\u0103: \u201ePlaton avea dreptate s\u0103 spun\u0103 c\u0103 \u00abinstantul\u00bb este a-topos\u201d. <\/p>\n

\nDin cele de mai sus se poate deduce c\u0103 toposul Haosului este unul ubicuu. El pare a fi similar cu \u00abVidul\u00bb budist; sau cu \u00abMul\u0163imea Vid\u0103\u00bb care este automat inclus\u0103 \u00een orice mul\u0163ime; sau cu \u00abVidul\u00bb subcuantic [17]; sau cu a-toposul lui \u00abUNU\u00bb platonician; sau cu locul ubicuu al \u00abPrimului Motor\/Mi\u0219c\u0103torul Nemi\u0219cat\u00bb aristotelic; sau cu\u2026\u0219i aceste \u00absauri\u00bb pot continua f\u0103r\u0103 a ne putea furniza, din punct de vedere conceptual, nici un fel de informa\u0163ie pertinent\u0103. (Eventual o astfel de informa\u0163ie ar putea fi furnizat\u0103 de o intui\u0163ie revelatoare mistic\u0103\/sacr\u0103 pe care, unii dintre noi, o pot avea; iar al\u0163ii, nu).<\/p>\n

\nDar, tot din spusele lui Deleuze se mai poate infera un lucru fundamental. \u0218i anume c\u0103 \u00een acest a-topos al Haosului ar putea exista un fel de \u00abtimp\u00bb, un rudiment al acestuia \u0219i anume \u00abinstantaneitatea\u00bb. Adic\u0103 un timp f\u0103r\u0103 durat\u0103 (cu durat\u0103 zero), fulger\u0103tor pe care D. \u00eel asimileaz\u0103 cu Aionul; timpul \u00abinstantaneu\u00bb \u00een care Haosul ac\u0163ioneaz\u0103.<\/p>\n

\u00cen care topos ac\u0163ioneaz\u0103 Haosul? \u00cen cel \u00een care se afl\u0103, sau \u00een altul?<\/p>\n

\nDac\u0103 s-ar afla \u00een cel propriu, orice discu\u0163ie discursiv\u0103 ar fi de prisos \u0219i ar trebui s\u0103 recurgem la \u00abrevela\u0163ie\u00bb. Pentru c\u0103, altfel, am avea de-a face cu mult \u00eendr\u0103gita formulare postmodernist\u0103 a \u00abautoreferen\u0163ialit\u0103\u0163ii\u00bb. Care nu spune nimic. Sau, \u00een cel mai bun caz, spune mult mai pu\u0163in dec\u00e2t \u201elucrul \u00een sine\u201d kantian; sau \u2026 (nu vreau s\u0103 v\u0103 mai plimb prin mul\u0163imea tuturor mul\u0163imilor care se \u00abautocon\u0163ie\u00bb), etc.<\/p>\n

\nPrin urmare, singura ie\u0219ire, pe care \u00eensu\u0219ii Deleuze o folose\u0219te (f\u0103r\u0103 a apela la mistic\u0103 sau sacralitate) este de a spune c\u0103 Haosul, dintr-un ACOLO (neprecizat) \u00een care se afl\u0103, ac\u0163ioneaz\u0103 \u00een alt topos<\/i>.<\/p>\n

\nCare ar fi acesta? Cel al Profunzimii (a\u0219a ad\u0103uga: Ad\u00e2ncimii dac\u0103 nu mi-ar fi team\u0103 de-un posibil pleonasm; \u0219i, se pare, c\u0103 n-ar trebui s\u0103 m\u0103 tem deoarece se poate imagina \u0219i o \u00abProfunzime a \u00cenaltului\u00bb; de exemplu, cel platonician). <\/p>\n

\n\u0218i acum s\u0103 \u00eencerc s\u0103 descifrez \u2013 c\u00e2t \u00eemi va sta \u00een putin\u0163\u0103 – desf\u0103\u0219urarea Jocului. O \u00eencercare aproape imposibil\u0103 de \u00abg\u00e2ndit\u00bb acest \u201enonsens\u201d. \u0218i totu\u0219i chiar Deleuze m\u0103 ajut\u0103 s\u0103-l vizualizez, cu greutate \u0219i contradictoriu. <\/p>\n

\n\u201e\u2026Exist\u0103 o\u2026 dezordine creatoare, un haos genial, care nu poate niciodat\u0103 dec\u00e2t s\u0103 coincid\u0103 cu un moment al istoriei f\u0103r\u0103 s\u0103 se confunde cu el. Ve\u015fnicei re\u00eentoarceri a lui Nietzsche \u00eei revine datoria de a opera \u00een avantajul selec\u0163iei\u2026 Extremul nu este identitatea contrariilor (ca la Hegel, \u00abtez\u0103. <--> antitez\u0103 –> sintez\u0103\u00bb n.m., G.M.), ci mai degrab\u0103 univocitatea diferitului: forma superioar\u0103 nu este forma infinit\u0103, ci mai degrab\u0103 ve\u015fnicul informal al ve\u015fnicei re\u00eentoarceri \u00eense\u015fi de-a lungul metamorfozelor \u015fi transform\u0103rilor. Ve\u015fnica re\u00eentoarcere face diferen\u0163a fiindc\u0103 ea creeaz\u0103 forma superioar\u0103\u2026.C\u0103ci dac\u0103 ve\u015fnica re\u00eentoarcere este un cerc, Diferen\u0163a se afl\u0103 \u00een centrul s\u0103u, iar Acela\u015fi doar \u00een perimetru \u2013 un cerc mereu descentrat, \u00een mod constant \u015ferpuitor, care nu se rote\u015fte dec\u00e2t \u00een jurul inegalului\u201d[18]<\/p>\n

\nPrin urmare selec\u0163ia, \u00een cazul Jocului Ideal, este reprezentat\u0103 de \u00abremanen\u0163a\u00bb unor elemente cu longevitate poten\u0163ial\u0103 mai mare (reverbera\u0163ii de evenimente\/ efecte) ale unei \u00eencerc\u0103ri gen eveniment \u00abcatastrofic\u00bb a Haosului \u00een timpul f\u0103r\u0103 durat\u0103 (Aion). Remanen\u0163\u0103 care afirm\u0103 o \u0219ans\u0103 calitativ nou\u0103 \u00een raport cu cea distribuit\u0103, la \u00eenceput uniform, \u00een prima \u00eencercare. O asemenea remanen\u0163\u0103 este, evident, complet diferit\u0103 de o balan\u0163are hegelian\u0103, ajuns\u0103 la echilibru (\u00abtez\u0103 <-->antitez\u0103\u00bb) denun\u0163at\u0103 de Deleuze ca fiind doar o mi\u0219care a g\u00e2ndului \u0219i care nu are nimic de-a face cu o mi\u0219care real\u0103. \u0218i astfel, printr-o dialectic\u0103 subtil\u0103, imperceptibil\u0103, care, de asemenea, \u00abpare\u00bb a se desf\u0103\u0219ura \u00eentr-un \u0219ir de evenimente \u00absimple\u00bb, departe de a favoriza \u0219ansa ini\u0163ial\u0103, \u00een realitate \u00eent\u0103re\u0219te doar \u0219ansa celor care se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2neaz\u0103 s\u0103 nu dispar\u0103. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd? P\u0103i p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd num\u0103rul \u0219i vigoarea elementelor subversive dep\u0103\u0219e\u0219te, trec\u00e2nd de un punct critic de echilibru, pe cele ce p\u0103reau, ini\u0163ial, infailibile. \u0218i atunci apare o nou\u0103 explozie \u2013 constela\u0163ie de evenimente \u00abcatastrofice\u00bb – care \u201eschimb\u0103 regulile jocului\u201d. De aici rizomaticul<\/b><\/i> postulat de Deleuze. Prin imaginea sugestiv\u0103 a unei p\u0103st\u0103i care face explozie \u00eempr\u0103\u0219tiindu-\u0219i semin\u0163ele. \u0218i toate acestea deoarece \u201dFiecare \u00eencercare este ea \u00eens\u0103\u015fi \u00eenceputul unei noi serii\u2026. Dar setul de \u00eencerc\u0103ri este inclus \u00een punctul aleatoriu al unei unice prime \u00eencerc\u0103ri care este finalmente deplasat de-a lungul tuturor seriilor \u2026\u201d. Iar \u201e\u00cencerc\u0103rile se succed \u00een rela\u0163ie una cu alta \u015fi simultan \u00een rela\u0163ie cu acest punct de \u00eenceput.\u201d F\u0103r\u0103 a se uita c\u0103 \u201eUnica \u00eencercare de \u00eenceput este un haos a c\u0103rui fiecare \u00eencercare urm\u0103toare este un fragment (el \u00eensu\u015fi generator al altui haos).\u201d<\/p>\n

\nDac\u0103 vom reveni la Suprafa\u0163\u0103, traseul \u00eencerc\u0103rilor Haosului, prin prisma acestei \u00abvizualiz\u0103ri\u00bb,
\nva apare deci drept o \u201elinie \u0219erpuitoare\u201d pe care se \u00eenscriu, punct cu punct, \u00eencerc\u0103rile \u00abcatastrofice\u00bb ale Haosului. Fiecare punct, diferit de cel anterior, devenind \u00abcentrul\u00bb \u201edescentrat\u201d al unei selec\u0163ii (\u00eencercare \u00abcatastrofic\u0103\u00bb), ce pare a da loc unei \u00eenv\u00e2rti pe perimetrul circular al unor evenimente simple; \u00een cadrul c\u0103rora \u0219i, \u00een fiecare pas al cicl\u0103rii, fiind eliminate din constela\u0163ia existent\u0103 acele elemente care s-au dovedit neviabile \u00een raport cu acele care afirm\u0103 noua \u0219ans\u0103 ce se insinueaz\u0103 pe nesim\u0163ite.<\/p>\n

\nAstfel Deleuze \u00eencearc\u0103 s\u0103 schimbe semnifica\u0163ia \u201eVoin\u0163ei de Putere\u201d nietzscheniene. Duc\u00e2nd-o din domeniul psihologiei abisale a unui Incon\u0219tient Colectiv \u2013 o existen\u0163\u0103 de ordin secund, creat\u0103 de om \u2013 \u00een cel al unei ontologii de ordin prim. Corect\u00e2nd astfel aser\u0163iunea \u201eVoin\u0163a de Putere este \u00eentoarcerea profund\u0103 a omului la sine sau actul de suprem\u0103 \u00eentoarcere asupra sa a Omenirii\u201d \u015fi reprezint\u0103 \u201e Un monstru de for\u0163\u0103\u2026; o sum\u0103 fix\u0103 de for\u0163\u0103, tare ca bronzul, care nu spore\u015fte \u015fi nu scade, nu se toce\u015fte, ci se transform\u0103, a c\u0103rei totalitate este o m\u0103rime invariabil\u0103, o economie \u00een care nu sunt nici cheltuieli, nici pierderi, dar nici cre\u015fteri <\/b>\u201d [19]. \u0218i o corecteaz\u0103, d\u00e2ndu-i o deschidere infinit\u0103, o creativitate f\u0103r\u0103 margini a unui \u201eHaos genial\u201d; un fel de \u201erev\u0103rsare f\u0103r\u0103 pierdere\u201d, dep\u0103rtat\u0103 de orice \u201em\u0103rime invariabil\u0103\u201d a \u201eVoin\u0163ei de Putere\u201d.<\/p>\n

\n10.
\n\u00cen loc de concluzii pot spune c\u0103:<\/p>\n

\n(1) Deleuze pune \u00een eviden\u0163\u0103 lipsa de predictibilitate a \u00abschimb\u0103rilor majore\u00bb \u00een raport cu \u00eencerc\u0103rile previzionale, f\u0103r\u0103 sor\u0163i de izb\u00e2nd\u0103, ale unui modernism (ra\u0163ionalist) iluminist, aflat \u00eentr-o agonie postmodernist\u0103 ce pare a se prelungi nedeterminat \u00een Postmodernitatea \u00een care am intrat \u0219i \u00een care ne sim\u0163im bulversa\u0163i.<\/p>\n

\n\u201e\u2026Pe vremea c\u00e2nd \u00eemi formulasem ideile despre percep\u0163ia evenimentelor aleatorii majore, am ajuns la impresia vie c\u0103 mintea noastr\u0103 este o minunat\u0103 ma\u0219in\u0103rie de producere a explica\u0163iilor pentru tot felul de fenomene, dar, \u00een general, incapabil\u0103 s\u0103 accepte ideea nepredictibilit\u0103\u0163ii\u201d ne spune Nassim Nicholas Taleb, \u00een bestsellerul s\u0103u \u201eLeb\u0103da Neagr\u0103\u201d [20]. \u0218i, mai departe: \u201eAceste evenimente erau inexplicabile, dar oamenii inteligen\u0163i se considerau \u00een stare s\u0103 furnizeze explica\u0163ii conving\u0103toare pentru ele \u2013 dup\u0103 ce faptele se petreceau. Mai mult, cu c\u00e2t persoana era mai inteligent\u0103, cu at\u00e2t mai valabil\u0103 era explica\u0163ia. Mai \u00eengrijor\u0103tor este faptul c\u0103 toate aceste convingeri \u0219i povestiri aveau \u00een aparen\u0163\u0103 coeren\u0163\u0103 logic\u0103, fiind lipsite de inconsisten\u0163e\u201d. Ca s\u0103 \u00eencheie: \u201eCine a prezis apari\u0163ia cre\u0219tinismului ca religie dominant\u0103 \u00een bazinul mediteranean \u0219i mai apoi \u00een lumea occidental\u0103? Cronicarii romani ai vremurilor respective nici m\u0103car nu au observat noua religie. Se pare c\u0103 pu\u0163ini dintre mai-marii timpului au luat ideile acelui evreu, aparent eretic, destul de \u00een serios pentru a se g\u00e2ndi c\u0103 vor l\u0103sa urme \u00een posteritate. Avem o singur\u0103 referin\u0163\u0103 din acea vreme la Isus din Nazareth \u2013 \u00een \u201eIstoria r\u0103zboiului iudeilor \u00eempotriva romanilor\u201d, a lui Josephus Flavius \u2013 care \u0219i ea ar fi putut fi ad\u0103ugat\u0103 mai t\u00e2rziu de un copist zelos. Dar dac\u0103 ne g\u00e2ndim la religia concurent\u0103, ap\u0103rut\u0103 foarte pu\u0163in mai t\u00e2rziu? Cine a prev\u0103zut c\u0103 o band\u0103 de c\u0103l\u0103re\u0163i \u00ee\u0219i va extinde imperiul \u0219i legea islamic\u0103 din subcontinentul indian p\u00e2n\u0103 \u00een Spania doar \u00een c\u00e2\u0163iva ani? R\u0103sp\u00e2ndirea islamului (a treia edi\u0163ie, ca s\u0103 spunem a\u0219a) a fost complet impredictibil\u0103, chiar mai mult dec\u00e2t apari\u0163ia cre\u0219tinismului, Mul\u0163i istorici care au studiat fenomenul au r\u0103mas surprin\u0219i de iu\u0163eala schimb\u0103rii\u2026.Paul Veyene vorbe\u0219te despre o r\u0103sp\u00e2ndire a religiilor similar\u0103 cu cea a bestsellerurilor \u2013 o compara\u0163ie care demonstreaz\u0103 impredictibilitatea\u2026\u201d \u0218i, revenind la zilele noastre, cine a prev\u0103zut c\u0103derea comunismului, care a dus la faliment cercet\u0103rile futurologice pe termen lung, de mare succes la un moment dat, ale celebrului Club de la Roma? \u0218i, de cur\u00e2nd, actuala criz\u0103 mondial\u0103? \u201eIstoria \u0219i societ\u0103\u0163ile nu se t\u00e2r\u0103sc. Ele fac salturi\u201d [21]. Din ce \u00een ce mai rapide \u00een zilele noastre, ale globaliz\u0103rii \u0219i exploziei tehnologice a comunica\u0163iilor, dec\u00e2t \u00een trecut. Chiar \u0219i \u0219tiin\u0163a care, p\u00e2n\u0103 nu cu mult timp \u00een urm\u0103, se baza pe o presupozi\u0163ie indiscutabil\u0103, de fapt o defini\u0163ie, care spunea c\u0103 orice teorie pentru a fi considerat\u0103 \u0219tiin\u0163ific\u0103, trebuia s\u0103 fie, dac\u0103 nu complet explicativ\u0103, cel pu\u0163in predictiv\u0103 a trebuit s\u0103 abandoneze acum, \u00een unele cazuri, predictibilitatea. La \u00eenceput cu fereal\u0103. Trec\u00e2nd de la una cert\u0103, la una relaxat\u0103 cu luarea \u00een calcul a probabilit\u0103\u0163ilor statistice. Ca s\u0103 ajung\u0103 apoi la teorii de genul \u201eCatastrofelor\u201d (R. Thom), \u201eFractalilor\u201d (Mandelbrot), \u201eSistemelor disipative\u201d (Prigojin) \u0219i chiar a \u2026Haosului \u0219i auto-organiz\u0103rii (plec\u00e2nd de la cele ce se petrec \u00een domeniul meteorologiei) a c\u0103ror explicabilitate a devenit extrem de pregnant\u0103 dar cu predictibilitate inexistent\u0103. \u00cen sensul c\u0103 oric\u00e2nd se poate explica, post-mortem, aproape perfect, de ce un eveniment semnificativ cu apari\u0163ie aleatorie s-a produs, dar nu se poate prezice, nici cu cel mai redus grad de probabilitate, c\u00e2nd va mai avea loc un asemenea eveniment, dac\u0103 va mai avea vreodat\u0103 loc. \u00cen acest sens, modelul propus de Deleuze pare a putea fi un draft al unei noi variante de teorie a Haosului. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u0219i \u00een cadrul ei se pare c\u0103 exist\u0103 unele urme de \u00abauto-organizare\u00bb. Ceea ce, fie vorba \u00eentre noi, ridic\u0103 anumite semne de \u00eentrebare dac\u0103 asociem Haosul cu predica\u0163ia \u00abauto-organiz\u0103rii\u00bb.<\/p>\n

\n(2) \u00cen paragraful 6 spuneam c\u0103 percep\u0163ia \u00abimpersonal\u0103\u00bb a celei de \u00aba patra persoane singular\u00bb este marcat\u0103 de un ironism tragic. Este vorba de con\u0219tientizarea faptului c\u0103 exist\u0103 un Singur Actor-Regizor iar restul nu sunt dec\u00e2t figuran\u0163i \u00eentr-o pies\u0103 ce se joac\u0103 la nesf\u00e2r\u0219it, aparent f\u0103r\u0103 nici un fel de reguli \u0219i f\u0103r\u0103 un \u00eenving\u0103tor \u0219i un \u00eenvins. Sau, mai precis, dup\u0103 reguli pe care le \u0219tie doar Singurul Regizor-Actor.<\/p>\n

\nEa, aceast\u0103 ironie, este \u0219i mai mult accentuat\u0103 \u0219i dus\u0103 p\u00e2n\u0103 la absurd dac\u0103 ne referim la \u201eLoteria din Babilon\u201d a lui Borges [22]\u2013 amintit\u0103 \u0219i de Deleuze [23] \u2013 \u00een cadru c\u0103reia omul \u00eencearc\u0103 s\u0103 imite Haosul dar ajunge la un joc cu miz\u0103, pe via\u0163\u0103 \u0219i pe moarte. <\/p>\n

Iat\u0103, rezumativ, povestea lui Borges.<\/p>\n

\nLa \u00eenceput, Loteria a fost introdus\u0103, \u00een Babilon, \u00een mod cinstit: cei care c\u00e2\u0219tigau, c\u00e2\u0219tigau; pierz\u0103torii nu pierdeau dec\u00e2t o sum\u0103 infim\u0103. S-a considerat c\u0103 este prea banal. \u0218i \u00een plus, ne economic pentru administratorii Loteriei. A\u0219a c\u0103 s-a introdus o nou\u0103 regul\u0103: cei care pierdeau, erau amenda\u0163i cu o sum\u0103 modic\u0103. Dac\u0103 nu o pl\u0103teau, f\u0103ceau pu\u0219c\u0103rie. Nici a\u0219a n-a mers. Pu\u0219c\u0103riile erau pline c\u0103ci pl\u0103\u0163ile amenzilor nu se achitau. \u00cen cur\u00e2nd s-a renun\u0163at la aspectul economic direct \u0219i jocul s-a rafinat exploat\u00e2ndu-se setea (\u0219i nu voin\u0163a) de putere social\u0103, inclusiv satisfacerea altor dorin\u0163e. Astfel, un loz norocos putea s\u0103 aduc\u0103 promovarea \u00een tagma \u00abvr\u0103jitorilor\u00bb (cei care administrau Loteria); ori arestarea unui du\u0219man, ori \u00eent\u00e2lnirea cu femeia dorit\u0103, etc.; un loz nec\u00e2\u0219tig\u0103tor putea aduce \u00een schimb mutilarea, infamia sub cele mai diverse forme, chiar moartea. A\u0219a a luat na\u0219tere o teorie general\u0103 a jocurilor. A jocurilor cu miz\u0103<\/b><\/i>. \u0218i a ap\u0103rut \u201eHazardul\u201d. Un Hazard diferit de interven\u0163ia neutr\u0103, obiectiv\u0103, a Haosului, f\u0103r\u0103 \u00eenvins \u0219i \u00eenving\u0103tor (al lui Deleuze). Hazardul – pur \u0219i simplu un simulacru al ac\u0163iunilor Haosului; un simulacru introdus de om; \u0219i care a devenit \u00abPronie Divin\u0103\u00bb, \u00abSoart\u0103\u00bb, \u00abManipulare\u00bb etc. Pentru c\u0103 acest mod de a lucra pe t\u0103cute, asem\u0103n\u0103tor cu cel al lui Dumnezeu, a st\u00e2rnit tot soiul de presupuneri. Una dintre ele d\u0103dea de \u00een\u0163eles c\u0103 de mult nu mai exist\u0103 Administra\u0163ia Loteriei \u0219i c\u0103 sacra dezordine a vie\u0163ilor noastre e pur \u0219i simplu ereditar\u0103, tradi\u0163ional\u0103; alta o socotea ve\u0219nic\u0103 \u0219i ne \u00eenv\u0103\u0163a c\u0103 va d\u0103inui p\u00e2n\u0103 la ultima noapte, c\u00e2nd ultimul zeu va nimici lumea\u2026.Alta, prin gura ereticilor care umblau masca\u0163i, c\u0103 Administra\u0163ia n-a existat niciodat\u0103 \u0219i nici nu va exista. \u00cen fine, alta \u2013 s-ar mai putea ad\u0103uga – cum c\u0103 Administra\u0163ia d\u0103inuie p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre, \u00een secret – de unde tot soiul de teorii ale unei Conspira\u0163ii manipulatoare, sinistre, universale\u2026. <\/p>\n

\nAceast\u0103 ironie tragic\u0103 a lui Deleuze pare (\u0219i este) infinit mai tragic-ironic\u0103 dec\u00e2t orice teorie a ironismului postmodernist.<\/p>\n

\nMai mult, de\u0219i Deleuze \u00eencearc\u0103 s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103, printr-o \u00abLovitur\u0103 de Ciocan\u00bb mult mai profund\u0103 ontologic dec\u00e2t cea a lui Nietzsche, \u201eCondi\u0163ia postmodernist\u0103\u201d teoretizat\u0103, printre al\u0163ii, de Lyotard [24] , el r\u0103m\u00e2ne \u00een ea, \u00een mod tragico-ironic, ad\u00e2ncind-o. <\/p>\n

\n(3) Deleuze spune \u00eentr-un loc: \u201eIdealismul este congenital cu platonismul \u015fi cu litania \u00een\u0103l\u0163\u0103rii \u015fi c\u0103derii; el este o boal\u0103 maniaco-depresiv\u0103. Mania \u00eel inspir\u0103 \u015fi \u00eel ghideaz\u0103 pe Platon. Dialectica [sa] este zborul ideilor. \u015ei chiar moartea lui Socrate este un traseu al sinuciga\u015f.\u201d Dar oare orice metafizic\u0103, \u00een sensul cel mai larg posibil al cuv\u00e2ntului \u201emetafizic\u0103\u201d, nu presupune un ridicat grad de specula\u0163ie mai mult sau mai pu\u0163in \u00abidealist\u0103\u00bb; evident, chiar \u0219i Jocul \u00abIdeal\u00bb Deleuzian\u00a0? <\/p>\n

\n(4) Mi se pare cel pu\u0163in uimitor faptul c\u0103 dou\u0103, s\u0103 le zic, sisteme de g\u00e2ndire \u2013 m\u0103 refer la Budism \u0219i la Sistemul lui Deleuze \u2013 plec\u00e2nd de la aceia\u0219i supozi\u0163ie de baz\u0103, ajung s\u0103 fie, \u00een final at\u00e2t de diferite. <\/p>\n

\nPrecizez: judec cele dou\u0103 sisteme prin faptul c\u0103 par a fi la fel de coerente \u0219i nu din alte puncte de vedere.<\/p>\n

\nIat\u0103 aceast\u0103 premis\u0103 (repet) de baz\u0103, \u00een dou\u0103 exprim\u0103ri diferite dar pe care le consider tautologice.<\/p>\n

\nBudismul<\/i> (Scherbatsky, doctrina \u201eof Instantaneou Being\u201d [25]): \u201eOnly the instant is real. Every thing imagined, absent, mental, conceptual, notional, every Universal whether a concrete Universal or an abstract one, is unreal\u201d<\/p>\n

\nSistemul lui Deleuze<\/i>: Numai flashurile-evenimente din timpul instantaneu (f\u0103r\u0103 durat\u0103) al Aionului sunt reale. \u201eNu exist\u0103 evenimente private, particulare sau generale nici individuale \u015fi nici universale\u201d<\/p>\n

\nMai departe, cu excep\u0163ia premisei men\u0163ionate pe care o voi nota cu (a), apar diferen\u0163e ca de la Cer la\u2026 Ad\u00e2ncime (ca s\u0103 m\u0103 exprim \u00een termenii lui D.), a\u0219a cum se poate vedea mai jos.<\/p>\n

\nBudism
\n(a1) Numai instantul este real;
\n(b1) \u00cenl\u0103n\u021buirea \u00abinstanturilor\u00bb este realizat\u0103 \u00een conformitate cu legea moral\u0103<\/b> a \u201eKarmei\u201d;
\n(c1) Durata unei \u00ab\u00eenl\u0103n\u0163uiri\u00bb este limitat\u0103 de legea \u201eLipsei de existen\u0163\u0103 inerent\u0103 a oric\u0103rui lucru\u201d (Orice lucru este pieritor);
\n(d1) Cauza apari\u0163iei unui \u00abinstant\u00bb se conformeaz\u0103 legii \u201eCauzalit\u0103\u0163ii Totale\u201d (Fiecare \u00abinstant\u00bb este rezultatul infinit\u0103\u0163ii cauzelor Totalit\u0103\u0163ii; fiecare \u00abinstant\u00bb este efect dar, simultan, \u0219i cauz\u0103 care face parte din Totalitate; fiecare \u00abinstant\u00bb se oglinde\u0219te \u00een el \u00eensu\u0219ii, \u00een fiecare alt \u00abinstant\u00bb \u0219i \u00een Totalitate care, la r\u00e2ndul s\u0103u, se oglinde\u0219te \u00een fiecare \u00abinstant\u00bb – \u201eRe\u0163eaua lui Indra\u201d). <\/p>\n

\nSistemul lui Deleuze
\n(a2) Numai flashurile-evenimente dintr-un timp instantaneu sunt reale;
\n(b2) \u00cenl\u0103n\u0163uirea evenimentelor se realizeaz\u0103 \u00een conformitate cu afirmarea \u0219ansei;
\n(c2) Durata unei \u00eenl\u0103n\u0163uiri este infinit\u0103;
\n(d2) Cauza apari\u0163iei unui eveniment este o ac\u0163iune a Haosului.<\/p>\n

\n(5) Alegerea, de c\u0103tre fiecare \u00een parte, a unui sistem filosofic de g\u00e2ndire – \u0219i nu numai a unuia dintre cele dou\u0103 de la punctul anterior – poate fi f\u0103cut\u0103 \u00een diferite moduri: prin exprimarea unei opinii bazate, de exemplu, pe coeren\u0163\u0103; prin \u00eencrederea \u00eentr-un anumit sistem, dat\u0103 de tradi\u0163ia \u00een care ne na\u0219tem \u0219i\/sau suntem educa\u0163i; prin credin\u0163a bazat\u0103 pe experien\u0163\u0103 interioar\u0103 revelatoare. <\/p>\n

\nUltima ne scoate din perimetrul filosofiei \u0219i ne trimite \u00een cel al experiment\u0103rii Divinului (fie el \u0219i de natura unui Deus Otiosus<\/i>). Cum procedeaz\u0103, de exemplu medievalul Doctor Subtilis<\/i> Duns Scotus (considerat azi p\u0103rintele \u201eVoluntarismului\u201d [27]) \u00een cadrul disputei ini\u0163iate \u00eempotriva doctrinei \u00abra\u0163ionaliste\u00bb a lui Toma d\u2019Aquino prin care acesta c\u0103uta s\u0103 demonstreze existen\u0163a lui Dumnezeu.<\/p>\n

\n(6) Ce r\u0103m\u00e2ne dup\u0103 Deleuze, probabil cel mai interesant \u0219i profund dintre postmoderni\u0219ti? Cred c\u0103 sistemul de g\u00e2ndire propus de el s-ar putea s\u0103 marcheze, de acum \u00eencolo, nu numai filosofia, ci \u00eentreaga g\u00e2ndire occidental\u0103. \u0218i aceasta mai ales prin relevarea \u00abidentit\u0103\u0163ii\u00bb schimb\u0103toare, dinamice \u00een detrimentul uneia statice. Justific\u00e2nd \u0219i extinz\u00e2nd conving\u0103tor o intui\u0163ie pe care a avut-o Platon c\u00e2nd, \u00een dialogurile sale t\u00e2rzii, a \u00eenclinat s\u0103 introduc\u0103 heraclitismului \u00een \u201eLumea (sa) a Ideilor\u201d [28]. <\/p>\n

\n(7) Nu pot s\u0103 \u00eenchei f\u0103r\u0103 a men\u0163iona analiza, \u00eensu\u0219irea sau rejectarea (de fapt, \u00eentoarcerea pe dos
\nprecum o m\u00e2nuse), de c\u0103tre Deleuze, a unor sisteme filosofice deosebit de importante ale g\u00e2ndirii
\noccidentale. De la presocratici \u0219i p\u00e2n\u0103 la postmoderni\u0219ti.<\/p>\n

\nNOTE<\/p>\n

\n[1] Gilles Deleuze, \u201eThe Logic of Sense\u201d New York: Columbia University Press, 1990.
\n[2] Ren\u00e9 Gu\u00e9non, \u201eSimboluri ale \u015etiin\u0163ei Sacre\u201d, Humanitas, 2008.
\n[3] A se vedea Jung, \u201eAion – Contribu\u0163ii la simbolistica sinelui\u201d, ed. Trei, 2005.
\n[4] Gu\u00e9non, op. cit.
\n[5] Deleuze, op. cit.
\n[6] Deleuze, op. cit.
\n[7] Gilles Deleuze, \u201eDiferen\u0163\u0103 \u015fi repeti\u0163ie\u201d, ed. Babel, 1995.
\n[8] Deleuze, \u201eThe Logic of Sense\u201d.
\n[9] Deleuze, \u201eDiferen\u0163\u0103 \u015fi repeti\u0163ie\u201d.
\n[10] Deleuze, \u201eThe Logic of Sense\u201d.
\n[11] Richard Rorty, \u201eContingen\u0163\u0103, ironie \u0219i solidaritate\u201d, All, 1998.
\n[12] Gilles Deleuze, F\u00e9lix Guattardi, \u201eCapitalism \u0219i schizofrenie \u2013 Anti-Oedip\u201d, Paralela 45, 2008.
\n [13] Foucault, citat \u00een David Bentley Hart, \u201eCritica ontologiei lui Deleuze\u201d, \u00een \u201eIdei \u00een Dialog\u201d, nr. 12 (51), decembrie 2008.
\n[14] Deleuze, \u201eThe Logic of Sense\u201d.
\n[15] Denumire compus\u0103, inventat\u0103 pentru jocul absurd propus lui Alice (\u00een cap. 3 al c\u0103r\u0163ii lui Levis Carroll) care conduce la o pluralitate evanescent\u0103 de sensuri: \u201eWhat IS a Caucus-race?<\/i> said Alice; not that she wanted much to know, but the Dodo had paused as if it thought that SOMEBODY ought to speak, and no one else seemed inclined to say anything.\u201d
\n[16] Deleuze, \u201eThe Logic of Sense\u201d.
\n[17] Brian Green, \u201eThe Elegant Universe\u201d, Vintage Books, A Division of Random House, Inc., 2003.
\n[18] Deleuze, \u201eDiferen\u0163\u0103 \u015fi repeti\u0163ie\u201d.
\n[19] Friederich Nietzsche, \u201eFragmente postume\u201d, Aion, 1999.
\n[20] Nassim Nicholas Taleb, \u201eLeb\u0103da Neagr\u0103 \u2013 Impactul foarte pu\u0163in probabilului\u201d, Curtea Veche, 2008.
\n[21] Taleb, op. cit.
\n[22] Jorge Luis Borges, \u201eProz\u0103 complet\u0103\u201d vol. 1, Polirom, 2006.
\n[23] Deleuze, \u201eThe Logic of Sense\u201d.
\n[25] Jean-Fran\u00e7ois Lyotard, \u201eThe Postmodern Condition\u201d, Manchester University Press, 1984.
\n[26] F. Th. Scherbatsky, \u201eBuddhist Logic\u201d vol. 1, Dover Publication, Inc, 2003.
\n[27] A se vedea, de exemplu, Terez-Br\u00e2ndu\u0219a Palade, \u201eDespre originile subiectivismului\u201d \u00een \u201eIdei \u00een Dialog\u201d, nr. 9(60), sepembrie 2009.
\n[28] A se vedea, de exemplu, dialogul \u201eParmenide\u201d (Platon, \u201eOpere VI, 140 c\u201d, ed. \u0218tiin\u0163ific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103, 1989) \u00een care se analizeaz\u0103 dac\u0103 UNU poate fi simultan mai v\u00e2rstnic, mai t\u00e2n\u0103r, ori de aceia\u0219i v\u00e2rst\u0103 cu vreun lucru, analiz\u0103 care se termin\u0103 destul de nedecis \u0219i neconving\u0103tor. \u0218i dac\u0103 tocmai despre UNU care a generat \u201eLumea Ideilor\u201d\/\u201dIntelectul Cosmic\u201d nu se poate preciza credibil c\u0103 Este f\u0103r\u0103 nimic altceva, cu at\u00e2t mai mult nu se poate vorbi despre imuabilitatea unui \u00abceva\u00bb generat de El. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(postmodernitate versus postmodernism [XX]) de Gorun Manolescu 1. C\u00e2\u0163i dintre noi, urm\u00e2ndu-l pe Lewis Caroll, nu ne-am delectat, \u00een copil\u0103rie, cu aventurile lui Alice? Dar c\u00e2\u0163i dintre ace\u0219tia \u015fi-au \u00eenchipuit vreodat\u0103 c\u0103 ar putea face parte dintr-un Joc al lui Alice, ce pare ideal, a\u015fa cum spune Deleuze [1]? Joc ideal care, cred c\u0103 nu […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[436,27,51],"tags":[1145,1117,28,52],"class_list":["post-2577","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-25","category-filosofie","category-postmodernitate-vs-postmodernism","tag-egophobia-25","tag-filosofie","tag-gorun-manolescu","tag-postmodernitate-versus-postmodernism"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-Fz","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2577","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2577"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2577\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":2583,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2577\/revisions\/2583"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2577"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2577"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2577"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}