{"id":2985,"date":"2010-01-17T21:06:48","date_gmt":"2010-01-17T19:06:48","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=2985"},"modified":"2010-01-17T21:42:43","modified_gmt":"2010-01-17T19:42:43","slug":"valurile-criticii-americane-moderne","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=2985","title":{"rendered":"Valurile criticii americane moderne"},"content":{"rendered":"

de Ioana Repciuc<\/p>\n

\nDirec\u0163iile cele mai importante pe care le-a urmat, \u00een general, demersul critic american sunt sus\u0163inute de acel spirit pozitivist pe care nu l-a putut dep\u0103\u015fi, cu care se \u00eemplete\u015fte orice viziune interpretativ\u0103. Aceast\u0103 etern\u0103 nuan\u0163\u0103 empirist\u0103 \u015fi pozitivist\u0103 a criticii americane se datoreaz\u0103 fundament\u0103rii empiriste a culturii americane, aplecarea c\u0103tre \u015ftiin\u0163ificizare \u015fi metod\u0103 \u00een articularea teoriei \u015fi practicii critice. Marii vizionari ai domeniului, T.S. Eliot sau Coleridge, n\u0103scu\u0163i pe t\u0103r\u00e2m american, sunt excep\u0163ii remarcabile \u015fi merit\u0103 toat\u0103 aten\u0163ia. \u00cen general, impresionismul este respins ca o marc\u0103 a auctorialit\u0103\u0163ii care-\u015fi revendic\u0103 un prea orgolios \u015fi neverosimil contact cu opera de analizat, un contact cu \u201estructura interioar\u0103\u201d a textului, direc\u0163ie culmin\u00e2nd \u00een critica tematic\u0103 a elve\u0163ienilor.<\/p>\n

\nParadigma formalisto-structuralist\u0103 devine astfel ruda european\u0103 apropiat\u0103 a poeticii americane, similarit\u0103\u0163ile fiind luate \u00een sensul suficient de larg, al intruziunile \u015ftiin\u0163elor pozitiviste \u00een studiul literaturii, precum lingvistica sau sociologia, culminn\u00e2nd \u00een deceniul IV al secolului trecut cu o angajat\u0103 critic\u0103 literar\u0103 marxist\u0103. Generativismul a prins at\u00e2t de bine pentru c\u0103 a fost vazut ca o salvare perfect\u0103 de sub domina\u0163ia lingvisticii clasice, fiind \u00een acela\u015fi timp o abordare a structurilor verbale. Criticfiction<\/em>-ul a ap\u0103rut pe teritoriul literar american pentru c\u0103 reprezenta o posibil\u0103 schimbare brusc\u0103 spre cel\u0103lat pol, al creativit\u0103\u0163ii absolute, \u00een demersul interpretativ. O istorie a criticii americane ne ofer\u0103 imginea unui puzzle<\/em> din construc\u0163ii foarte clare, la care se adaug\u0103 ofensiva din partea altor direc\u0163ii critice, create ca o contrapondere \u015fi cenzur\u0103 la impulsurile autoritariste, pentru a se reveni mai apoi la proiecte limitate la o \u201erelectur\u0103\u201d a inova\u0163iilor europene din domeniul hermeneuticii literare.<\/p>\n

\nS\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 din aceea\u015fi cultur\u0103 american\u0103 face parte Henry James, p\u0103rintele \u201edesenului din covor\u201d, despre care un mare teoretician al \u201eactului lecturii\u201d, Wolfgang Iser, spunea c\u0103 a \u201etematizat c\u0103utarea sensului ascuns al textului, \u00eentr-un proces de anticipa\u0163ie, bine\u00een\u0163eles necon\u015ftientizat, al industriei interpret\u0103rii\u201d. \u015ei mult mai t\u00e2rziu, \u00een plin\u0103 filosofie postmodernist\u0103, pragmatistul Richard Rorty va statua absolutismul interpret\u0103rii \u015fi recontextualiz\u0103rii.<\/p>\n

\nCea mai important\u0103 antologie de texte ale poeticii americane de la noi, realizat\u0103 de Mircea Borcil\u0103 \u015fi Richard McLain, prezint\u0103 un tablou esen\u0163ial al \u201enoilor orizonturi\u201d ale poeticii americane, orizonturi creionate ca proiecte \u00eent\u00e2rziate ale poeticilor europene. Cele trei perspective de abordare principale prezentate aici \u2013 poetica generativ-transforma\u0163ional\u0103, poetica ilocu\u0163ionar\u0103 \u015fi sociopoetica \u2013 evoc\u0103 foarte bine climatul c\u0103ut\u0103rilor americanilor \u00een tipurile de investigare ale textului literar, fiind str\u00e2ns rela\u0163ionate cu un studiu \u015ftiin\u0163ific bazat pe principii extraliterare. Aceste intruziuni \u00een specificul studierii literaturii vor fi ironizate de c\u0103tre Northrop Frye \u00een \u201eIntroducere polemic\u0103\u201d la Anatomia criticii<\/em>: \u201eE foarte simplu s\u0103 impui literaturii un schematism extra-literar, un fel de spectroscop politico-religios…\u201d.<\/p>\n

\nMai ales acel fenomen al \u201einvaziei lingvisticii \u00een cercetarea literar\u0103\u201d \u015fi apari\u0163ia \u201ecriticii lingvistice\u201d \u2013 prin importul behaviorist dinspre psihologie \u00eenspre lingvistic\u0103, realizat de Leonard Bloomfeld \u2013 va da drept de apel analizelor lingvistice specializate pe studiul textului literar, tocmai \u00een scopul relev\u0103rii esen\u0163ei sale literare. \u201eGrupul de la Chicago\u201d, animat de R. S. Crane, \u00een anii 50, va reac\u0163iona violent \u00eempotriva viziunii lingvistice, suger\u00e2nd c\u0103 limba nu este dec\u00e2t cauza material\u0103 a literaturii.<\/p>\n

\nDe fapt, ceea ce va r\u0103m\u00e2ne din structuralismul adoptat pe t\u0103r\u00e2m american este teoria acelei close reading<\/em>, descriptivismul structuralist fiind perceput ca o form\u0103 de lectur\u0103 avansat\u0103, imanent\u0103 a textelor literare, metod\u0103 ale c\u0103rei baze le g\u0103sim la Eliot \u015fi Ezra Pound. Poate de aceea Barthes a fost v\u0103zut ca un profet perfect al trecerii de la structura rigid\u0103 la \u201epl\u0103cerea textului\u201d, pl\u0103cere pe care mai t\u00e2rziu, ajuta\u0163i de p\u0103trunderea masiv\u0103 a deconstructivismului lui Derrida, o vor c\u0103uta cu asiduitate \u015fi criticii americani. O dep\u0103\u015fire mai consistent\u0103 a teoriilor lingvistice g\u0103sim \u00een viziunea lui Stanley Fish, ini\u0163iatorul \u201estilisticii afective\u201d, un revoltat \u00eempotriva criticilor care ignor\u0103 rolul enorm al cititorului, care nu este unul ideal, ci doar informat, \u00eenc\u00e2t criticul va fi nevoit s\u0103 devin\u0103 \u201eun num\u0103r de cititori informa\u0163i\u201d.<\/p>\n

\nOpt\u00e2nd c\u00e2nd pentru \u201eeroarea afectiv\u0103\u201d, c\u00e2nd \u00eempotriva ei, critica american\u0103 mai nou\u0103 a tins destul de clar pentru o viziune a interpret\u0103rii ca the only game in town<\/em>, cum afirma ludic acela\u015fi Stanley Fish, critic pe care Paul Cornea \u00eel situa \u00een apropierea \u201eclasicilor\u201d hermeneuticii contemporane, printre care Hans-Robert Jauss sau Gadamer. Critica american\u0103 va ajunge \u00een cele din urm\u0103 la \u201eReader-Response Criticism\u201d a lui George Berkley, o teorie bazat\u0103 pe rezultatele procesului recept\u0103rii, prin interac\u0163iunea cu percep\u0163ia cititorului. \u00cen acela\u015fi val discontinuu al teoriilor recept\u0103rii \u00eel putem situa pe unul dintre cei mai fini anali\u015fti americani ai prozei, Wayne C. Booth, care vedea o convie\u0163uire perfect\u0103 \u00eentre autor \u015fi cititor \u00een lumea fic\u0163iunii: \u201ecea mai izbutit\u0103 lectur\u0103 se realizeaz\u0103 atunci c\u00e2nd identit\u0103\u0163ile create, ale autorului \u015fi cititorului, pot ajunge la un acord deplin\u201d. Dar \u015fi poetica cu baze lingvistice va stipula rolul imens al cititorului, c\u0103ci mi\u015fcarea generativ-transforma\u0163ional\u0103 a lui Noam Chomsky va c\u0103uta originalitatea devia\u0163iilor discursului literar \u00een reac\u0163iile cititorului la semnalele lingvistice pres\u0103rate \u00een text sau, a\u015fa cum spunea clar Samuel R. Levin, \u201ereac\u0163ia cititorului are valoare intuitiv\u0103\u201d.<\/p>\n

\nUn alt joc de for\u0163e se poart\u0103 \u00een critica american\u0103 \u00een jurul polului reprezentat de\u00a0 principiul istorist. Venit pe importanta filier\u0103 a eseisticii lui T. S. Eliot, care credea \u00een istoricitatea sistemului literar, acest mod pragmatic de aranjare a operelor literare va fi demontat apoi subversiv \u00eentr-o \u201eanatomie a criticii\u201d, prin care Northrop Frye va vedea, tot prin prisma unui organicism, dar func\u0163ion\u00e2nd cu altfel de obiecte, sistemul literaturii. Amnezia structuralist\u0103 va fi refuzat\u0103, \u00een poststructuralism, prin asumarea evolu\u0163iei spa\u0163iului literar \u015fi chiar se va configura o teorie a \u201etradi\u0163iei selective\u201d, care va opera exlusiv cu criteriile prezentului, teorie criticat\u0103 de Virgul Nemoianu, care consider\u0103 c\u0103 o astfel de abordare a istoriei literare, pus\u0103 \u00een practic\u0103 \u00een domeniul anglo-saxon, ar duce la concep\u0163ia c\u0103 \u201eprogresul este imposibil, c\u0103 istoria literar\u0103 este o simpl\u0103 oscilare \u00eentre doi poli, o simultaneitate pe un plan \u00een fond anistoric\u201d.<\/p>\n

\nNu lipsesc nici abord\u0103rile avangardiste ale istorismului, cele care impun muta\u0163ii semnificative, mineaz\u0103 din\u0103untru \u201efiziologia\u201d istorist\u0103. Este cazul \u201enoului istorism\u201d(New Historicism), bazat pe o istorie cultural\u0103 \u015fi pe antropologia modern\u0103, sau a teoriei \u201eanxiet\u0103\u0163ii influen\u0163ei\u201d a lui Harold Bloom, care atinge ironic axiologia clasicizat\u0103 a literaturii occidentale, mai ales \u00een cartea sa cea mai cunoscut\u0103, Canonul occidental<\/em>. Este evident c\u0103 reprezentan\u0163ii poeticii lingvistice vor dinamita istoricitatea operei literare; Richard Ohmann, un sus\u0163in\u0103tor al poeticii ilocu\u0163ionare, va sublinia clar op\u0163iunea criticilor-\u201elingvi\u015fti\u201d pentru \u201eatemporalitatea comunit\u0103\u0163ii operelor literare\u201d.<\/p>\n

\nC\u0103ut\u00e2ndu-i pe adev\u0103ra\u0163ii \u201eformali\u015fti\u201d americani, Wellek \u00eei d\u0103 la o parte pe cei care au pus mai presus problemele de ordin social, politic sau psihologic (Edmund Wilson \u015fi Lionel Trilling), pentru a-\u015fi concentra aten\u0163ia asupra a trei grupuri de critici cu preocup\u0103ri formaliste, mai mult sau mai pu\u0163in pure. Astfel, din prima categorie, Kenneth Burke ar combina metodele marxismului, psihanalizei \u015fi antropologiei cu semantica, \u201efolosind literatura doar ca un punct de plecare sau ca o ilustrare\u201d, Blackmure ar psihologiza excesiv comentariul critic, iar ini\u0163iatorul conceptelor de \u201estructur\u0103\u201d \u015fi \u201etextur\u0103\u201d, J. C. Ransom s-ar integra \u00eentr-o a doua categorie. A treia clas\u0103 \u00eel are \u00een frunte pe \u201eadev\u0103ratul formalist\u201d, cum \u00eel nume\u015fte Wellek, adic\u0103 Cleanth Brooks, cel care, din p\u0103cate, nu va renun\u0163a \u00een totalitate la \u201evocabularul psihologist \u00een\u015fel\u0103tor\u201d al celebrilor s\u0103i \u00eenainta\u015fi, I. A. Richards \u015fi William Empson, descoperitorul celor \u015fapte tipuri de ambiguitate. Dar Brooks este doar unul dintre criticii de la \u201eSouthern School\u201d, din care mai f\u0103ceau parte Yvor Winters, R. P. Warren sau Allan Tate, adep\u0163i ai unei critici analitice stricte, care respingea metodele romantice, didacticiste, hedoniste.<\/p>\n

\n\u00centreaga mi\u015fcare critic\u0103 american\u0103 din perioada interbelic\u0103 se va orienta cu prec\u0103dere spre inventarierea principiilor literarit\u0103\u0163ii textului, ca o reac\u0163ie iminent\u0103 la utilizarea exagerat\u0103 a ra\u0163iunilor str\u0103ine care sus\u0163ineau demersul critic ale predecesorilor. New Criticism<\/em>-ul \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte astfel terenul prielnic de desf\u0103\u015furare, printr-o mi\u015fcare de decantare a specificului eminamente literar al operei. Utiliz\u0103rile principiilor literarit\u0103\u0163ii, organizate \u00een serii dihotomice (literar vs. non-literar, centripet vs. centrifug, intern vs. extern) sunt de fapt intense sond\u0103ri ale caracterului tridimensional<\/em> al poemului, \u00een viziunea lui Coleridge \u015fi a romanticilor \u015fi pe proiectarea unei \u00eent\u00e2lnirii prin text a acelui Ideal Reader<\/em>. De fapt, Coleridge este cel care a extins teoria limbajului poetic asupra distinc\u0163iei func\u0163ionale dintre \u201epoezie\u201d \u015fi \u201e\u015ftiin\u0163\u0103\u201d. Poetica \u00eentemeiat\u0103 pornind din \u201eteoria actelor de vorbire\u201d a lui John R. Searle va dezavua \u00eens\u0103 tocmai aceast\u0103 grani\u0163\u0103 necesar\u0103 \u00eentre literar \u015fi non-literar; prin centrarea pe \u201epozi\u0163ia ilocu\u0163ionar\u0103 a autorului\u201d, acesta afirm\u00e2nd tran\u015fant c\u0103 \u201enu exist\u0103 hotar \u00eentre literar \u015fi non-literar\u201d. Este semnificativ faptul c\u0103, \u00een anii 50, critica american\u0103 \u201econjug\u0103 un empirism de metod\u0103 (studiul \u015ftiin\u0163ific al operei \u00een organizarea ei formal\u0103) cu un romantism de substan\u0163\u0103 (care deschide poarta subiectului creativ)\u201d.<\/p>\n

\nValurile criticii americane moderne reprezint\u0103 ample \u00eencerc\u0103ri de identificare a esen\u0163ei literaturii, fie c\u0103 aceasta este perceput\u0103 din prisma unei viziuni str\u0103ine, fie printr-o angajare absolut\u0103 \u00een substan\u0163a textului. Salturile de la un curent critic la altul creioneaz\u0103 un tablou care edific\u0103 pe deplin concep\u0163ia at\u00e2t de \u00eentemeiat\u0103 a semioticianului american Charles Peirce, cel care vedea limpede specificul \u201efailibilist\u201d al interpret\u0103rii, \u00een contextul modernit\u0103\u0163ii, care este \u201edeopotriv\u0103 un cadru mental (ra\u0163ionalist, analitic, receptiv la inova\u0163ie \u015fi schimbare) \u015fi o atitudine sceptic\u0103 fa\u0163\u0103 de cunoa\u015ftere \u2013 cunoa\u015fterea fiind dob\u00e2ndit\u0103 prin ipotez\u0103 \u015fi testare\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Ioana Repciuc Direc\u0163iile cele mai importante pe care le-a urmat, \u00een general, demersul critic american sunt sus\u0163inute de acel spirit pozitivist pe care nu l-a putut dep\u0103\u015fi, cu care se \u00eemplete\u015fte orice viziune interpretativ\u0103. Aceast\u0103 etern\u0103 nuan\u0163\u0103 empirist\u0103 \u015fi pozitivist\u0103 a criticii americane se datoreaz\u0103 fundament\u0103rii empiriste a culturii americane, aplecarea c\u0103tre \u015ftiin\u0163ificizare \u015fi […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,436],"tags":[1113,1145,469],"class_list":["post-2985","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-25","tag-critica","tag-egophobia-25","tag-ioana-repciuc"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-M9","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2985","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2985"}],"version-history":[{"count":10,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2985\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3022,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2985\/revisions\/3022"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2985"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2985"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2985"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}