{"id":3030,"date":"2010-01-17T21:50:37","date_gmt":"2010-01-17T19:50:37","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=3030"},"modified":"2010-02-07T17:10:51","modified_gmt":"2010-02-07T15:10:51","slug":"vise-de-%e2%80%9989","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=3030","title":{"rendered":"Vise de \u201989"},"content":{"rendered":"

de \u015etefan Mardale<\/p>\n

\nNu cred c\u0103 ar trebui s\u0103 conving pe cineva c\u0103 cele scrise aici s-au petrecut aievea. Am sunat-o zilele astea pe eroin\u0103 pentru a o avertiza de povestioara ce aveam s\u0103 i-o trimit la verificat. Poate nu voia s\u0103-i amintesc numele adev\u0103rat sau ar g\u0103si altceva ce ar fi deranjat-o, scene prea fierbin\u0163i, etc. Mi-a zis c\u0103 doar ce m\u0103 pomenise zilele trecute c\u00e2nd fusese la One\u015fti. Are acolo un prieten muzicant care le bea puternic. I-a recomandat una din re\u0163etele mele. Limba plut\u0103. Beam ap\u0103 mult\u0103, ceai, suc p\u00e2n\u0103 sim\u0163eam c\u0103-mi plesne\u015fte burta.
\n Nu a avut nicio obiec\u0163ie a\u015fa c\u0103 te invit la lectur\u0103.<\/p>\n

\n La \u00eenceputul lui decembrie 89 m\u0103 hot\u0103r\u00e2sem s\u0103 merg la munte pentru a m\u0103 relaxa \u015fi a definitiva unul din textele melodiilor mele. A\u015fa credeam. Nu era numai acesta motivul. De un an \u00eencercasem s-o termin cu b\u0103utura. Reu\u015fisem s\u0103 m\u0103 ab\u0163in c\u00e2t de c\u00e2t, dar dup\u0103 al paisprezecelea congres al pcr iar m\u0103 apucasem. Era metoda cea mai r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 de fug\u0103 din fa\u0163a realit\u0103\u0163ii, realitate ce p\u0103rea asemeni prostiei omene\u015fti, nemuritoare. A\u015fa p\u0103rea, de\u015fi picase Zidul Berlinului, aici lucrurile se desf\u0103\u015furau \u00een aceea\u015fi nesp\u0103lat\u0103 manta a minciunii care duhne\u015fte \u015fi acum dup\u0103 20 de ani. Totu\u015fi ca fiin\u0163\u0103 muritoare, \u00eencercam s\u0103 m\u0103 las de b\u0103utur\u0103 pentru a-mi p\u0103stra vocea care, c\u00e2nt\u00e2ndu-mi piesele \u00eemi putea aduce o buc\u0103\u0163ic\u0103 de nemurire sau m\u0103car niscaiva bani c\u00e2\u015ftiga\u0163i prin ce-mi pl\u0103cea s\u0103 fac. Vocea mea nu prezenta semne de oboseal\u0103 dar \u015ftiam un exemplu celebru de rebegire vocal\u0103 din cauz\u0103 de prea mult\u0103 alcoolizare oral\u0103. Asta m-a convins c\u0103 trebuie s\u0103 \u00eencerc. Cei din ga\u015fc\u0103 se str\u0103duiser\u0103 s\u0103-mi fenteze orgoliul pentru a-mi spune delicat c\u0103 exageram. O singur\u0103 prieten\u0103 n-a \u00eencercat s\u0103 dea ocol \u015fi m-a atacat frontal. M-am repliat dup\u0103 ni\u015fte pahare. O ascultam \u00een puseele ei psihanalitice \u015fi mai aruncam o provocare pe deasupra mesei. Era fermec\u0103toare, chiar credea \u00een ce spunea, lucru rar mai ales \u00een anii ‘ceia. Dup\u0103 repetate \u015fedin\u0163e a ajuns o bun\u0103 tovar\u0103\u015f\u0103 de pahar \u015fi am r\u0103mas prieteni p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de azi. <\/p>\n

\n Am sosit la Sinaia dup\u0103 ce trecusem prin Bucure\u015fti unde o vizitasem pe sora mea student\u0103 anul \u00eent\u00e2i la litere. La dou\u0103, trei ore dup\u0103 ce m\u0103 instalasem confortabil, spre bucuria mea lumina apusului a \u00eenceput s\u0103 se r\u0103reasc\u0103 de mul\u0163imea de fulgilor mari de z\u0103pad\u0103. Chiar \u00een seara aceea am reu\u015fit s\u0103 schimb din vorbele c\u00e2ntecului. Textul era a\u015fa: <\/p>\n

“ninge frumos ce copil\u0103ros ar fi s\u0103-\u0163i spun acum\/
\n ce-ar mai ie\u015fi de \u0163i-a\u015f \u015fopti\/
\n te-a\u015f minuna c\u00e2nd ai afla ce-am de spus
\n vis de nebun doar tu m\u0103-nc\u0103lze\u015fti\/
\n ce frig \u00eemi e acum\/
\n inima ta-i mai rece ca ghea\u0163a pe care-am c\u0103zut acum\/ buum”.
\n

<\/param><\/param><\/param><\/object><\/center><\/p>\n

C\u00e2ntecul era compus \u00een ’85 la c\u00e2teva luni dup\u0103 liberarea din armat\u0103. \u00centr-o sear\u0103 am ajuns \u00een Gr\u0103dina Mare, un parc din zona central\u0103 a Br\u0103ilei. Eram cu prima mea gagic\u0103 de dup\u0103 armat\u0103. Era nurlie \u015fi gura ei avea un gust minunat. Nu cred c\u0103 era de vin\u0103 seceta din armat\u0103. De atunci am schimbat microbii buzelor cu c\u00e2teva posesoare de frumoase buzi\u015foare dar n-am mai g\u0103sit a\u015fa ceva. Z\u0103pada era cam p\u00e2n\u0103 la genunchi. C\u00e2nd am ajuns doar se oprise din cernut. Am alergat, am scuturat cop\u0103ceii ornamentali, crengile aplecate de rodul alb, am f\u0103cut ochi statuilor la care ajungeam. L-am \u00eembulg\u0103rit pe Istrati pe aleea spre casa memorial\u0103 \u00een speran\u0163a c\u0103 vom \u00eenveseli tristul lui bust coco\u0163at pe soclul prea \u00eenalt. F\u0103r\u0103 veste ne pr\u0103bu\u015feam \u00een z\u0103pada pufoas\u0103 \u015fi c\u00e2nd unul deasupra c\u00e2nd cel\u0103lalt ne s\u0103rutam de mama focului. Se f\u0103cuse t\u00e2rziu c\u00e2nd am ajuns la intersec\u0163ia Sf. Constantin cu Doroban\u0163i. Acolo se construia un bloc de locuin\u0163e \u015fi trotuarul era denivelat. Am alunecat \u00eent\u00e2i eu, ea a vrut s\u0103 m\u0103 ajute dar s-a pr\u0103bu\u015fit, m-am ridicat, i-am \u00eentins m\u00e2na \u015fi din nou am c\u0103zut, moment prielnic pentru \u00eenc\u0103 o repriz\u0103 de s\u0103rutat care s-a oprit doar c\u00e2nd am auzit fluier\u0103turi din tramvaiul ce se oprise \u00een sta\u0163ie aduc\u00e2nd muncitorii din schimbul doi de la combinatul de celuloz\u0103 h\u00e2rtie \u015fi fibre sintetice. O femeie dintre siluetele ce cobor\u00e2ser\u0103 ne-a spus \u015f\u0103galnic trec\u00e2nd aproape de noi “s\u0103 v-aduc\u0103 mama o plapum\u0103?”. <\/p>\n

\n A\u015fa c\u0103 \u00een doi timpi \u015fi trei mi\u015fc\u0103ri am schimbat “vis de nebun doar tu m\u0103-nc\u0103lze\u015fti\/ ce frig \u00eemi e acum” cu “doar ne plimbam \u015fi \u00eemi imaginam ce tare tremuram”. Aveam chitara la mine, am f\u0103cut o prob\u0103 de verificare \u015fi am fost mul\u0163umit. Mi se p\u0103rea c\u0103 f\u0103cusem ceva foarte important. Vax albina, acum m\u0103 umfl\u0103 r\u00e2sul, dar atunci ajunsesem s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc p\u00e2n\u0103 acolo c\u0103 nu degeaba scriitorii se retrag \u00een locuri pitore\u015fti pentru a crea. Am adormit cu con\u015ftiin\u0163a datoriei \u00eemplinite. Diminea\u0163\u0103 era o lumin\u0103 \u00eembog\u0103\u0163it\u0103 de z\u0103pada proasp\u0103t\u0103. V\u0103z\u00e2nd a\u015fa vreme am decis s\u0103 iau telecabina pentru cota 1400 unde aveam de g\u00e2nd s\u0103 s\u0103rb\u0103toresc un pic, s\u0103 m\u0103 bucur de priveli\u015fte c\u00e2t timp nu veneau norii care la munte pot ap\u0103rea extrem de repede. Apoi voiam s\u0103 cobor \u015fi s\u0103 o sun pe sora mea pentru a o invita \u00eenc\u0103 o dat\u0103 la munte. Am urcat p\u00e2n\u0103 la 1400 \u015fi m\u0103 bucuram de ziua senin\u0103 c\u00e2nd mi-am zis c\u0103 la 2000 trebuie s\u0103 fie \u015fi mai senin\u0103. Am ajuns acolo \u015fi m-am convins c\u0103 e o zi superb\u0103, f\u0103r\u0103 urm\u0103 de nor, doar cu un v\u00e2nt destul de t\u0103ios.
\n Erau ceva oameni dar destul de pu\u0163ini. De pe Furnica priveam spre Babele \u015fi m\u0103 g\u00e2ndeam ce-ar fi s\u0103 cobor cu telecabina de la Bu\u015fteni. C\u00e2t vedeai cu ochii, \u015fi vedeai p\u00e2n\u0103 h\u0103t \u00een dep\u0103rtare, “bulevardul” p\u0103rea pustiu. Era un traseu u\u015for \u00eel mai f\u0103cusem toamna cu ga\u015fca chiar \u00een urm\u0103 cu doi ani c\u00e2nd era o aglomera\u0163ie incredibil\u0103 pe traseu \u015fi o coad\u0103 imens\u0103 la telecabina Bu\u015fteni. Se \u00eentunecase de mult c\u00e2nd am cobor\u00e2t atunci. Pe la jum\u0103tatea parcursului era un v\u00e2nt \u015fuier\u0103tor \u015fi cabina s-a oprit. Prin fluieratul v\u00e2ntului care leg\u0103na co\u015fmelia sc\u00e2r\u0163\u00e2ind din \u00eencheieturi, a \u00eenceput s\u0103 se aud\u0103 un alt zgomot. Nimeni nu mai vorbea. Urla un lup sau mai mul\u0163i. “Le-o fi foame” \u00eentreab\u0103 cineva cu o voce cam scheunat\u0103. “Cred c\u0103 se roag\u0103 s\u0103 pice conserva aia ro\u015fie cu geamuri” am r\u0103spuns eu dup\u0103 ce \u00eemi dresesem vocea. <\/p>\n

\n Acum m\u0103 holbam \u015fi nu-mi venea s\u0103 cred c\u0103 nu se vede m\u0103car un om. Probabil asta m-a atras cel mai mult, z\u0103pada aceea neatins\u0103. Aveam bocanci buni a\u015fa c\u0103 m-am pornit. Dup\u0103 ce am cobor\u00e2t Furnica m-am relaxat total. M\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 sunt un explorator dintr-o expedi\u0163ie, un supravie\u0163uitor. \u00cemi dau seama ce mintos eram la 25 de ani \u00eemplini\u0163i. Am parcurs traseul \u00een zig zag. Era prea frumos ca s\u0103 merg drept spre Babele. C\u00e2nd m\u0103 apropiam de Valea Prahovei, c\u00e2nd de zona Branului cu vedere minunat\u0103 spre Piatra Craiului. Nefiind nimeni pe aproape am c\u00e2ntat mai tot timpul. Cel mai mult mi-a venit \u00een cap o melodie de pe \u201cThe Piper at The Gates of Down\u201d al celor de la Pink Floyd. Albumul \u00eel descoperisem de cur\u00e2nd \u015fi Syd Barrett avea o simplitate fascinant\u0103. Nu \u015ftiam a\u015fa bine engleza dar \u00eemi r\u0103m\u0103seser\u0103 c\u00e2teva cuvinte disparate cu o idee mai mult lips\u0103 dec\u00e2t clar\u0103. \u00cel scriu aici pentru c\u0103 merit\u0103 \u015fi e u\u015for de \u00een\u0163eles c\u00e2nd \u00eel vezi pe h\u00e2rtie. Pronun\u0163ia englez\u0103 \u00eemi juca feste. \u00cemi r\u0103m\u0103sese doar at\u00e2t ” Yippee! You can’t see me But I can you.”, \u00een rest doar engleza mea de balt\u0103 (un fel de dadaism) cu care improvizam la compunerea c\u00e2ntecelor mele p\u00e2n\u0103 definitivam linia melodic\u0103. <\/p>\n

Flaming <\/p>\n

Alone in the clouds all blue
\nLying on an eiderdown.
\nYippee! You can’t see me
\nBut I can you. <\/p>\n

Lazing in the foggy dew
\nSitting on a unicorn.
\nNo fair, you can’t hear me
\nBut I can you. <\/p>\n

Watching buttercups cup the light
\nSleeping on a dandelion.
\nToo much, I won’t touch you
\nBut then I might. <\/p>\n

Screaming through the starlit sky
\nTraveling by telephone.
\nHey ho, here we go
\nEver so high. <\/p>\n

Alone in the clouds all blue
\nLying on an eiderdown.
\nYippee! You can’t see me
\nBut I can you.
\n

<\/param><\/param><\/param><\/object><\/center><\/p>\n

La ceva vreme c\u00e2nd am v\u0103zut textul scris mi s-a f\u0103cut pielea de g\u0103in\u0103. Peste c\u00e2teva luni un v\u0103r care era student la cibernetic\u0103 mi-a f\u0103cut rost de toate textele Pink Floyd. Au fost destule locurile unde \u00een\u0163elesem cu totul altceva dec\u00e2t ce era, de\u015fi ani buni obosisem magnetofonul tot derul\u00e2nd \u00eenapoi pentru a m\u0103 prinde ce-a vrut s\u0103 zic\u0103 poetul Barrett, Waters, Ozzy sau Andersonii, John sau Ian. Am ajuns la Babele cu o serioas\u0103 poht\u0103 de m\u00e2ncare.
\nL-am salutat pe Sfinxu’ \u015fi mi-am adus aminte cum la excursia pomenit\u0103 mai sus, una din fetele noastre s-a pro\u0163\u0103pit cu m\u00e2inile pe \u015folduri \u015fi l-a \u00eentrebat o\u0163\u0103r\u00e2t\u0103 privindu-l \u00een ochi (vorba vine \u00een ochi, de fapt \u00een orbite) “tu, nu e\u015fti om, m\u0103?”. N-am auzit s\u0103 fi zis ceva dar \u00een acea “iepoca” de aur, dac\u0103 ar fi r\u0103spuns afirmativ s-ar putea s\u0103 fi fost singurul om adev\u0103rat din Rom\u00e2nia. M\u0103 rog, singurul care n-a rezistat prin cultur\u0103. Gabriela pusese \u00eentrebarea dup\u0103 care a revenit la noi unde Cristi Americanu’, un r\u00e2r\u00e2it simpatic \u015fi inteligent a \u00eent\u00e2mpinat-o must\u0103cind “de Aldea n-a zis nimic”?. Pentru tine cetitor n\u0103scut \u00een anii din preajma lui 1989, Dan Andrei Aldea a fost chitarist al grupului rock Sfinx. El fugise \u00een occident prin ’81, dar noi continuam s\u0103 ascult\u0103m albumul Zalmoxe pe care \u00eel consideram o capodoper\u0103 a muzicii rom\u00e2ne\u015fti. Acum m\u0103 g\u00e2ndesc \u015fi la tine cetitor ce prin 89 erai trecut de 20 de ani \u015fi pentru care
\n

<\/param><\/param><\/param><\/object><\/center>
\n nu este vreun vers ezoteric al celor de la Pink Floyd. <\/p>\n

\n Era cam pustiu \u015fi pe acolo dar abia \u00een restaurant am con\u015ftientizat c\u0103 e gol golu\u0163. Mi-am \u00eenchipuit c\u0103 sunt un mare star \u015fi localul era rezervat pentru mine. Alt semn de deplin\u0103 maturitate. Am burtizat o ciorb\u0103 \u015fi o friptur\u0103 dup\u0103 care lecturam topul din revista S\u0103pt\u0103m\u00e2na. L\u00e2ng\u0103 rubrica topului era o rubricu\u0163\u0103 de anun\u0163uri cu cei ce vor s\u0103 corespondeze pe diferite teme. M-a atras \u015fi intrigat un anun\u0163 \u00een care o tip\u0103 din Bucure\u015fti care avea 24 de ani, cu unul mai pu\u0163in ca mine; voia poze \u015fi informa\u0163ii despre Soby Ceh. Aveam \u00een buzunarul de la piept trei vederi pe care le cump\u0103rasem din sta\u0163ia de plecare a telecabinei Sinaia. Am ales una cu z\u0103pad\u0103 \u00een imagine \u015fi am scris: “Soby Rom\u00e2n, lucr\u0103tor cascador \u00eentr-un frigider cu termoplonjor”. Eram foarte amuzat c\u00e2nd completam adresa prezent\u0103 \u015fi ea \u00een revist\u0103. Am ie\u015fit din restaurant cu g\u00e2ndul s\u0103 cobor c\u00e2t mai repede. Pobabil se f\u0103cuse aproape ora dou\u0103 c\u00e2nd am aflat c\u0103 telecabina era \u00een revizie, lumin\u00e2ndu-m\u0103 de ce nu mi\u015funa mai nimeni pe acolo. Niciun moment nu m-am g\u00e2ndit s\u0103 cobor Jepii. Nu eram un om al muntelui dar \u015ftiam c\u0103 e un traseu foarte greu iarna. Am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 m\u0103 \u00eentorc la Furnica \u015fi f\u0103r\u0103 c\u00e2ntec m-am repezit cap compas spre destina\u0163ie. Mai mult de o or\u0103 nu am f\u0103cut. La baza urcu\u015fului spre telecabin\u0103 mi-am zis c\u0103 n-ar fi r\u0103u s\u0103 ocolesc pu\u0163in \u015fi s\u0103 ajung imediat la cota 1400. Nu mai fusesem niciodat\u0103 dar dup\u0103 at\u00e2ta umblat mi se p\u0103rea floare la ureche. \u00cen c\u00e2teva minute de mers am \u00eent\u00e2lnit un b\u0103rbat pe schiuri care mergea probabil spre Piatra Ars\u0103. Dup\u0103 bun\u0103 ziua l-am \u00eentrebat dac\u0103 pot ajunge pe acolo \u015fi a zis da, a\u015fa cum m\u0103 a\u015fteptam. La vreo zece minute \u00een care drumul se \u00eengusta pe panta tot mai abrupt\u0103 am z\u0103rit hotelul de la cot\u0103. Mi s-a p\u0103rut foarte mult de mers a\u015fa c\u0103 am \u00eenceput s\u0103 urc spre 2000 din pozi\u0163ia aceea. Norocul meu a fost c\u0103 z\u0103pada era \u00eenghe\u0163at\u0103 \u015fi bocancii se \u00eenfigeau bine \u00een ea. Mi se p\u0103rea c\u0103 nu mai ajung. Un c\u00e2ine de sus urla ca un bezmetic, soarele era spre cealalt\u0103 parte a muntelui, urcu\u015ful p\u0103rea ca pe un perete, m-am cam panicat un pic. Am ajuns \u00een sf\u00e2r\u015fit sus. Bucuros \u00een pas repejor m-am dus s\u0103-mi iau bilet pentru cobor\u00e2re.
\nV\u00e2nz\u0103torul mi-a spus c\u0103 ultima cabin\u0103 fusese acum 10 minute a\u015fa c\u0103 va trebui s\u0103 r\u0103m\u00e2n la caban\u0103. M-am \u00eemp\u0103cat cu soarta \u015fi agale m-am dus s\u0103 iau o camer\u0103. C\u00e2nd m\u0103 apropiam izbucne\u015fte o melodie pe care o cuno\u015fteam prea bine. “\u00cen sta\u0163ie la Lizeanu st\u0103team \u015fi citeam ziaru’ c\u00e2nd v\u0103zui c\u0103 trece-o blond\u0103 care m\u0103 cam enerva”. Gata mi-a picat fisa. Era vineri \u015fi erau grupuri de excursii organizate. \u0102\u015ftia veniser\u0103 cu magnetofonul \u015fi era foarte sigur c\u0103 voi auzi toat\u0103 noaptea Cenu\u015f\u0103reasa, Flor\u0103resele, \u015fi Bruader Lui Lui cu Modern “Pomping”. M\u0103 \u00eentorc la telecabin\u0103 \u015fi-l \u00eentreb pe un nene dac\u0103 a\u015f putea s\u0103 cobor spre 1400. \u00cemi spune c\u0103 da, \u015fi-mi recomanda s\u0103 merg pe traseul telescaunului dezafectat. Mi-am luat av\u00e2nt \u015fi \u00een pas gr\u0103bit coboram vijelios. Mergeam destul de bine \u015fi dup\u0103 vreun sfert de or\u0103 m-am oprit s\u0103 v\u0103d cam c\u00e2t cobor\u00e2sem. Nu prea am putut s\u0103 apreciez pentru c\u0103 v\u00e2rful se acoperise de nori. M\u0103 \u00eentorc spre vale s\u0103 v\u0103d cam c\u00e2t mi-a mai r\u0103mas. Am \u00eenghe\u0163at, de\u015fi eram transpirat leoarc\u0103. Am vrut s\u0103 \u0163ip dar nu puteam. Unde mai \u00eenainte era p\u0103dure acum se aflau nori. Am ales un loc mai abrupt, m-am a\u015fezat pe z\u0103pad\u0103, mi-am apucat partea de jos a hainei pe care aveam s-o folosesc ca un sac \u015fi mi-am dat drumul. M\u0103 tot \u00eentorceam alunec\u00e2nd cu capul \u00eenainte, \u00eemi intra z\u0103pad\u0103 pe la ceaf\u0103, dar am cobor\u00e2t foarte repede. Am ajuns la un loc mai drept \u015fi am v\u0103zut p\u0103durea. Un c\u00e2ine lup m-a \u00eent\u00e2mpinat l\u0103tr\u00e2nd destul de agresiv. M-am apropiat bucuros \u015fi i-am zis verde-n bot “b\u0103iatu’, dac\u0103 crezi c\u0103 dup\u0103 ce-am p\u0103\u0163it eu acu’, m\u0103 mai po\u0163i speria, te \u00een\u015feli amarnic”. A t\u0103cut \u015fi a \u00eenceput s\u0103 mearg\u0103 \u00eenaintea mea. Gata, mi-am zis am sc\u0103pat. Aveam un sentiment de maturitate o siguran\u0163\u0103 c\u0103 sunt un tip pe care nimic nu-l mai poate speria. M-a dus p\u00e2n\u0103 la punctul meteo de deasupra cotei. Era o caban\u0103 pe aproape, Valea cu Brazi, am aflat de la un grup de sportive cu care m-am intersectat pu\u0163in mai sus de hotel. Nu m-au crezut c\u0103 vin de la 2000 desi, abia atunci observasem, z\u0103pada imi intrase prin \u0163es\u0103tura hainelor. Nu conta, eram ferici\u0163i. Eu, ca \u015fi ele, ajunsesem cu bine aproape de destina\u0163ie.<\/p>\n

\u00cen fa\u0163a intr\u0103rii \u00een hotel am o revela\u0163ie. Hai \u00een Sinaia. Dac\u0103 am cobor\u00e2t eu din nori ce avea s\u0103 m\u0103 mai \u00eempiedice acum. Nimic, bine\u00een\u0163eles. A\u015fa c\u0103 am purces voios t\u0103ind serpentinele. Nu am t\u0103iat prea multe c\u00e2nd aproape c\u0103 mi s-au t\u0103iat picioarele. Mai la vale \u00een dreapta cum coboram am v\u0103zut c\u00e2\u0163iva c\u00e2ini care mi s-au p\u0103rut cam lupi, lupi. M-am uitat dup\u0103 un copac \u00een care s\u0103 m\u0103 ca\u0163\u0103r dar m-am g\u00e2ndit c\u0103 mica hait\u0103 era la cel pu\u0163in 200 de metri a\u015fa c\u0103 am \u00eenceput s\u0103 alerg. Vorba vine alergat mi se p\u0103rea c\u0103 stau pe loc \u015fi \u00een timp ce urcam m\u0103 g\u00e2ndeam la ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 mori ca un prost. Am ajuns la cabana Br\u0103det cota 1300. Am \u00eenchis u\u015fa, m-am rezemat de ea r\u0103sufl\u00e2nd c\u0103 o locomotiv\u0103. \u00cen hol, un zugrav \u00eencremenise cu \u015fpaclul \u00een cancioc \u015fi m\u0103 privea mirat. C\u00e2nd am reu\u015fit s\u0103 zic ceva, a fost “sunt lupi pe-aici”?. Omul z\u00e2mbe\u015fte \u015fi zice “aici nu, dar afar\u0103 ….”. Am \u00eentrebat de recep\u0163ie \u015fi a ap\u0103rut o doamn\u0103 care mi-a zis c\u0103 la ea se f\u0103cea cur\u0103\u0163enie pentru revelion dar hotelul cotei e foarte aproape. M-a condus p\u00e2n\u0103 \u00een spatele cabanei \u015fi mi-a ar\u0103tat c\u0103rarea. Mi-a mai spus c\u0103 de m\u0103 voi \u00eent\u00e2lni cu un urs s\u0103 nu-mi fac probleme “e bl\u00e2nd”. Mi-a zis \u015fi cum \u00eel cheam\u0103 dar am uitat. Am crezut c\u0103 glume\u015fte dar m-a lini\u015ftit “de obicei vine la tomberon diminea\u0163a \u015fi noaptea”.
\n Am reu\u015fit s\u0103 g\u0103sesc o camer\u0103 \u015fi am plecat s\u0103 m\u0103n\u00e2nc. \u00cen drum am f\u0103cut o cuno\u015ftin\u0163\u0103 de foarte bun\u0103 calitate. Br\u00e2ncoveanu se numea, un congnac demn de numele s\u0103u, g\u00e2ndindu-m\u0103 la Constantin care nu cred c\u0103 era pe etichet\u0103. N-am z\u0103bovit prea mult \u015fi am ajuns la o mas\u0103 \u00een restaurant. Nimeni, nimeni nici m\u0103car vreun osp\u0103tar. Am a\u015fteptat vreo cinci minute dup\u0103 care domnitorul din stomac m-a trimis direct \u00een buc\u0103t\u0103rie unde era un veritabil campionat de table. Erau \u00een a\u015fteptarea unui grup \u015fi nu serveau p\u00e2n\u0103 atunci. Nu m-am revoltat dar am dus m\u00e2na \u00een apropierea lui Constantin \u015fi am min\u0163it mieros “nu am m\u00e2ncat nimic toat\u0103 ziua”. Am ad\u0103ugat c\u0103 m\u0103 \u015fi r\u0103t\u0103cisem pe munte ceea ce era adev\u0103rat. Un osp\u0103tar mai milos mi-a zis c-o s\u0103 vin\u0103 el dup\u0103 ce termin\u0103 linia. Am apreciat c\u0103 nu dup\u0103 partid\u0103. A venit \u015fi m-a \u00eentrebat unde am fost pe munte. I-am povestit pe scurt. Era localnic din Sinaia, pu\u0163in b\u00e2lb\u00e2it \u015fi \u00een momentul c\u00e2nd se poticnea str\u00e2ngea des din ochi. “A, a, a, a\u0163i avut noroc”. Dar a fost vreme frumoas\u0103 cu excep\u0163ia norilor de la final, zic eu. “S\u0103, s\u0103, s\u0103 v\u0103 explic. Z\u0103pad\u0103 peste t, tot nu?” da, confirm eu “ta, tare, nu?” da, zic eu din nou “\u015fi, \u015fi simplu aluneca\u0163i, f\u0103cea\u0163i o entors\u0103 sau fractur\u0103. Cine v\u0103, v\u0103 lua de acolo”? Am t\u0103cut \u015fi am trimis o friptur\u0103 domnitorului dup\u0103 care i-am dat \u015fi o sticl\u0103 de vin; \u00een definitiv \u00eenc\u0103 nu fusese decretat sf\u00e2nt. Diminea\u0163\u0103 m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 merg tot pe jos p\u00e2n\u0103-n Sinaia. Din nou m-am av\u00e2ntat s\u0103 tai serpentine. Dup\u0103 primii pa\u015fi mi-am dat seama c\u0103 aveam o febr\u0103 muscular\u0103 cumplit\u0103. A\u015fa c\u0103 am renun\u0163at la t\u0103iat \u015fi mergeam cumin\u0163el pe \u015fosea. N-a trecut mult timp \u015fi am urcat \u00eentr-un camion care f\u0103cea aprovizionarea la cot\u0103. Era un fost camion militar cu prelat\u0103. Am urcat greu f\u0103r\u0103 scar\u0103 de oblon. Era cam nem\u0103turat pe podea dar m-am a\u015fezat pe jos spre mirarea unui b\u0103rbat care fiind mic de \u00een\u0103l\u0163ime se \u0163inea de una din barele ce sus\u0163ineau prelata. Eu ar fi trebuit s\u0103 stau cu picioarele flexate ceea ce mi s-a p\u0103rut imposibil. La cobor\u00e2re din camion mi-a intrat un cui \u00een palm\u0103 \u015fi am r\u0103mas cu el \u015fi o bucat\u0103 din sc\u00e2ndura oblonului. N-am sim\u0163it nicio durere. Mi-am dat seama c\u0103 sunt foarte foarte obosit a\u015fa c\u0103 dup\u0103 ce am m\u00e2ncat am dormit p\u00e2n\u0103 a doua zi diminea\u0163\u0103. Mai aveam o zi de cazare dar mi-am zis s\u0103 plec la Timi\u015foara. Nu \u00eemi dau seama acum dac\u0103 am avut asta \u00een minte de la \u00eenceput. La pr\u00e2nz intram deja \u00een gara Bra\u015fov. C\u0103l\u0103torisem singur \u00een compartiment era frig dar eram bine \u00eembr\u0103cat. M\u0103 sim\u0163eam foarte, foarte obosit. Febra muscular\u0103 se mai diminuase dar \u00ee\u015fi f\u0103cea prezen\u0163a la orice mi\u015fcare chiar \u015fi c\u00e2nd ridicam m\u00e2na. La oprire am v\u0103zut pe peron un grup de tinere femei dintre care una mai \u00eenalt\u0103 avea un p\u0103r castaniu \u00eenchis foarte frumos. N-a durat mult \u015fi m\u0103 pomenesc cu c\u00e2teva din ele \u00een compartiment. Am recunoscut p\u0103rul celei \u00eenalte \u015fi am constat c\u0103 nu numai podoaba capilar\u0103 era frumoas\u0103. Una dintre ele avea acela\u015fi loc cu mine lucru destul de frecvent \u00een acele vremuri. Se nevroza evident c\u0103 nu m\u0103 ridic imediat de pe canapea. A\u015fa a\u015f fi f\u0103cut dac\u0103 a\u015f fi fost \u00eentr-o stare normal\u0103. Mi-am cerut scuze \u015fi i-am povestit pe scurt ce mi se \u00eent\u00e2mplase. S-a mai \u00eenmuiat c\u00e2nd i-am ar\u0103tat vederea cu Soby Rom\u00e2n, vedere pe care uitasem s-o pun la po\u015ft\u0103 de\u015fi avea chiar adresa destinatarei completat\u0103. Cred c\u0103 o mai am \u015fi acum \u00een valiza mea cu caiete scrisori \u015fi fotografii. Conflictul s-a stins definitiv c\u00e2nd o tip\u0103 din grup a venit \u015fi a spus c\u0103 mai e un loc \u00eentr-un compartiment vecin. M-am mai lini\u015ftit am a\u0163ipit un pic \u015fi m-am trezit \u00eentr-un miros de snitzel, pateu \u015fi mai ales chiftele. Fetele m\u00e2ncau temeinic. Nu erau chiar fete dar majoritatea p\u0103reau sub 30 de ani. Mi-am dat seama c\u0103 nu m\u00e2ncasem de mai bine de 24 de ore. Deodat\u0103 mi s-a f\u0103cut foarte foame. Nu \u00eendr\u0103zneam s\u0103 cer \u015fi nu mai \u015ftiu cum am \u00eenceput s\u0103 le povestesc celebra Bo\u0163 de Sl\u0103nin\u0103 a lui Guy de Maupassant. Nu le-am zis cum se nume\u015fte dar era vorba de o femeie durdulie ce avea sl\u0103biciune pentru b\u0103rba\u0163i \u015fi m\u00e2ncare. Ea se afl\u0103 al\u0103turi de mai multe persoane din ora\u015ful ei \u00eentr-o tr\u0103sur\u0103 care fugea din calea nem\u0163ilor ce ocupau Fran\u0163a. \u00cen graba plec\u0103rii to\u0163i uit\u0103 s\u0103 ia ceva de m\u00e2ncat, \u00een afar\u0103 de Bo\u0163 de Sl\u0103nin\u0103 care avea un cult pentru hrana bun\u0103. A\u015fa c\u0103 atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi scoate co\u015ful bine primenit cu de-ale gurii, ea \u00eel \u00eemparte cu ceilal\u0163i. Linia frontului \u00eei dep\u0103\u015fe\u015fte \u015fi ajung \u00eentr-un or\u0103\u015fel ocupat de nem\u0163i. La control un ofi\u0163er neam\u0163 o remarc\u0103 pe Bo\u0163, \u015fi d\u0103 de inteles c\u0103 nu vor pleca p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd aceasta nu se va culca cu el. Dup\u0103 o zi de a\u015fteptat, p\u00e2n\u0103 \u015fi dou\u0103 calug\u0103ri\u0163e prezente \u00een tr\u0103sur\u0103 o \u00eendeamn\u0103 pe femeie la p\u0103cat, ea nevr\u00e2nd s\u0103 cedeze din motive patriotice. Dup\u0103 dou\u0103 zile la insisten\u0163ele \u00eentregului grup de cet\u0103\u0163eni onorabili ea \u00eempline\u015fte dorin\u0163a ofi\u0163erului. Tr\u0103sura porne\u015fte la drum \u015fi c\u00e2nd li se face foame c\u0103l\u0103torii \u00eencep s\u0103 m\u0103n\u00e2nce. Singura care nu are de-ale gurii este Bo\u0163 de Sl\u0103nin\u0103 care de sup\u0103rare c\u0103 a trebuit s\u0103 se culce cu du\u015fmanul a uitat s\u0103-\u015fi \u00eencarce co\u015ful. Acum colegii ei de c\u0103l\u0103torie termin\u0103 de m\u00e2ncat f\u0103r\u0103 s-o bage de seam\u0103. Colegele mele de compartiment au fost realmente impresionate \u015fi m-au \u00eembuibat din tot ce-au avut. A ap\u0103rut \u015fi pu\u0163in\u0103 b\u0103utur\u0103, mi se dezlegase limba. Fetele deveniser\u0103 curioase au observat \u015fi chitara. Eram un tip interesant. Se \u00eentuneca afar\u0103 c\u00e2nd cea cu p\u0103rul frumos m-a \u00eentrebat dac\u0103 nu c\u00e2nt ceva la chitar\u0103. Nu m-am l\u0103sat u\u015for am zis c\u0103 nu \u015ftiu dec\u00e2t compozi\u0163ii de-ale mele care-s de atmosfer\u0103 \u015fi-mi place s\u0103 le c\u00e2nt pe \u00eentuneric. Au vrut s\u0103 sting\u0103 lumina dar \u00eentrerup\u0103torul era de decor, becul destul de chior lumina \u00een continuare. Mi-am zis c\u0103 am sc\u0103pat, c\u00e2nd o aud pe P\u0103r Frumos c\u0103 rezolv\u0103 ea. Foarte hot\u0103r\u00e2t\u0103 s-a urcat pe canapea \u015fi de acolo cu picioarele pe cele dou\u0103 cotiere de mijloc ale canapelelor a r\u0103sucit becul. M-au cam impresionat picioarele mai ales c\u0103 avea ni\u015fte pantaloni mula\u0163i. Era ceva mai mult dar nu-mi d\u0103deam sema ce. Am c\u00e2ntat, am mai vorbit ce-i drept mai mult cu electriciana c\u0103\u0163\u0103r\u0103toare. Era comunicativ\u0103 \u015fi-mi pl\u0103cea timbrul vocii. C\u00e2nd ne apropiam de Timi\u015foara am \u00eentrebat-o dac\u0103 \u015ftie pe ce parte e gara. Ea a zis pe dreapta, eu am avut dreptate, era pe st\u00e2nga. Ne-am luat la revedere \u015fi-mi p\u0103rea r\u0103u c\u0103 ne desp\u0103r\u0163im. Am vrut s\u0103-i cer un num\u0103r de telefon dar n-am \u00eendr\u0103znit. Trenul a avut \u00eent\u00e2rziere, tramvaiele nu mai mergeau, taxiuri nu se z\u0103reau era noapte a\u015fa c\u0103 am luat un pie\u0163ar cum li se spunea celor ce f\u0103ceau taximetrie ilegal\u0103. C\u00e2nd s\u0103 plec\u0103m pe bancheta din spate mai urc\u0103 doi b\u0103rba\u0163i, duhnind a b\u0103utur\u0103 \u015fi tupeu. Mi s-au p\u0103rut cam ciuda\u0163i, \u00eemi aminteau de smechera\u015fii ce-i cuno\u015fteam pe la Br\u0103ila. Vorbeau cam \u00een dodii c\u0103 lumea se mi\u015fc\u0103, fierbe europa \u015fi direct unul m-a \u00eentrebat ce p\u0103rere am. P\u00e2n\u0103 s\u0103 deschid gura \u015foferul f\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 schimb\u0103 viteza m-a tras evident de hain\u0103. M-am prins a\u015fa c\u0103 nu am avut nicio p\u0103rere. \u201cFoarte bine c\u0103 n-ave\u0163i, altfel v\u0103 invitam la un vin ro\u015fu \u015fi\u2026.\u201d n-am mai \u00een\u0163eles ce-au zis ceva cu coco\u015f, chef. La Hotelul Continental au cobor\u00e2t \u015fi i-au zis \u015foferului s\u0103 ias\u0103 din ma\u015fin\u0103. Au vorbit un minut, dou\u0103 dup\u0103 care am plecat. \u015eoferul a zis at\u00e2t “ni\u015fte nenoroci\u0163i”. Am ajuns la cuno\u015ftintele mele de la Timi\u015foara. Am m\u00e2ncat ceva \u015fi la somn. Totu\u015fi Mo\u015ful Iene nu prea venea pe la gene. M-am sucit de pe o parte pe alta, pendula ceasului b\u0103tea din jum\u0103tate \u00een jum\u0103tate de or\u0103. De obicei dormeam foarte bine. Eram chiar surescitat dup\u0103 b\u0103t\u0103ile de la 4:30. Nu mult dup\u0103 aceea mi-am tras o palm\u0103 zdrav\u0103n\u0103 peste frunte. Mi-am adus aminte c\u0103 \u00een urm\u0103 cu c\u00e2teva luni eram \u00eentr-o vizit\u0103 la Doina, o prieten\u0103 apropiat\u0103. Acolo mai era o amic\u0103 \u015fi am\u00e2ndou\u0103 se amuzau r\u0103sfoind o revist\u0103 deocheat\u0103. Un nene \u00eel amenin\u0163a cu pumnul pe Cupidon care cu o s\u0103geat\u0103 \u0163intise gonflabila de sub b\u0103rbat. Asta m-a amuzat. Acum \u00eemi dau seama c\u0103 nu mai v\u0103zusem a\u015fa revist\u0103 de\u015fi aveam 25 de ani. N-am fost deloc curios \u015fi i-am spus Doinei c\u0103 fa\u0163\u0103 de ce-am visat eu \u00een noaptea precedent\u0103 femeile astea-s neinteresante. Ce visasem? Eram singur \u00eentre mai multe femei. \u015ei eu \u015fi ele eram f\u0103r\u0103 haine dar nu ni se vedeau sexele, nimic erotic nu iradia. Dup\u0103 ceva vreme de pl\u0103cut\u0103 sporov\u0103ial\u0103, m-am desprins de grup cu una dintre ele care avea un ten mai \u00eenchis la culoare. \u0102sta a fost unul din vise. In altul eram pe o strad\u0103 \u015fi m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc cu o tip\u0103 care \u00eemi spune ceva de m\u0103 d\u0103 pe spate. \u015etiu c\u0103 m-am trezit \u015fi am vrut s\u0103 re\u0163in ce mi-a spus dar nu am reu\u015fit. \u00cen alt\u0103 noapte la ceva zile distan\u0163\u0103 am visat c\u0103 eram \u00een v\u00e2rful unui munte. Aveam \u00een m\u00e2n\u0103 o lopat\u0103 cu care aruncam z\u0103pada \u00eentr-o vale unde sim\u0163eam, \u015ftiam, c\u0103 e ceva r\u0103u \u015fi voiam s\u0103 acop\u0103r cele de-acolo. N-a durat mult \u015fi am alunecat. Alunecam \u015fi urma s\u0103 ajung \u00een vale. M\u0103 \u00eemp\u0103casem cu soarta c\u00e2nd v\u0103d o tip\u0103 care cu o lopat\u0103 arunca z\u0103pad\u0103 \u00een vale. M-am oprit \u00eentre picioarele ei. Avea ni\u015fte pantaloni strim\u0163i negri. Voiam s\u0103-i v\u0103d fa\u0163a dar nu reu\u015feam. Nu \u015ftiam ce s\u0103 cred eram un fel de ateu nepracticant. Mi se p\u0103rea incredibil. Ani de zile glumisem pe seama mamei care tot interpreta visele \u00een fel \u015fi chip. Un pic mai departe, mama mamei, o \u0163\u0103ranc\u0103 cu duh cre\u015ftin avusese o experien\u0163\u0103 care a marcat-o. Era pu\u0163in \u00eenainte de \u00eenceperea celui de-al doilea r\u0103zboi mondial, aceast\u0103 prim\u0103 mare ru\u015fine a omenirii. De c\u00e2teva luni bunica n\u0103scuse doi gemeni care aveau probleme de s\u0103n\u0103tate. \u00cen somn a auzit o voce care i-a spus “Mario, treze\u015fte-te \u015fi aprinde o lum\u00e2nare c\u0103-\u0163i mor copii”. S-a de\u015fteptat \u015fi a v\u0103zut c\u0103 cei mici se sim\u0163eau r\u0103u. P\u00e2n\u0103 la ziu\u0103 au murit am\u00e2ndoi. <\/p>\n

\n Abia a\u015fteptam sosirea la Br\u0103ila s\u0103-mi confirme Doina dac\u0103 i-am povestit vreunul din vise. A doua zi am ie\u015fit prin centru \u015fi pe la pr\u00e2nz l-am sunat pe Adi Barar de la Cargo. Ne cuno\u015fteam de la \u00eenceputul anului c\u00e2nd d\u0103dusem prob\u0103 la ei dup\u0103 plecarea lui Leo Iorga la Compact B. M-a invitat acas\u0103. C\u00e2nd mi-a spus adresa mi-am dat seama c\u0103 locuia pe aceea\u015fi strad\u0103 cu cei la care eram g\u0103zduit, chiar la c\u00e2teva case. Prin intermediul lui Adi, dup\u0103 amiaz\u0103 i-am cunoscut pe cei de la Foileton cu care peste un an am f\u0103cut primele \u00eenregistr\u0103ri \u00eentr-un studio profesionist \u015fi datorit\u0103 c\u0103rora am ajuns s\u0103 locuiesc vreo 4-5 ani la Timi\u015foara. Ajuns la Br\u0103ila pe 13 Decembrie, prima vizit\u0103 am f\u0103cut-o la Doina, care mi-a confirmat c\u0103-i povestisem de un vis. Asta a declan\u015fat ni\u015fte roti\u0163e pe care nu prea le folosisem p\u00e2n\u0103 atunci. Tot c\u0103utam o explica\u0163ie logic\u0103 dar undeva lucrurile se opreau.
\n Dup\u0103 revelion la vreo s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 m-am \u00eentors la Timi\u015foara pentru a preg\u0103ti un concert cu cei de la Foileton. Drumul a fost mai pu\u0163in plictisitor. Acum lumea era de-a dreptul gure\u015f\u0103. \u00cenainte de evenimente, de foarte multe ori era o ap\u0103sare evident\u0103. Compartimentul era adesea plin \u015fi priveam to\u0163i pe fereastr\u0103 cu o fixitate care uneori eu credeam c-o s\u0103 sparg\u0103 geamul. De data asta era de discutat, parc\u0103 de recuperat. O tip\u0103 \u015ftia exact c\u00e2\u0163i securi\u015fti avusese \u0163ara. Ceva de genul 253722,3. Am auzit tot felul de t\u00e2mpenii, cu bombe atomice rom\u00e2ne\u015fti, arme cu raz\u0103 laser care t\u0103iau blindajul tancurilor ruse\u015fti ca pe ni\u015fte conserve \u015fi altele. Nu-mi d\u0103deam seama atunci dar toate astea prevesteau evolu\u0163ia socio-politic\u0103 cretin\u0103 de mai t\u00e2rziu p\u00e2n\u0103 \u00een zilele \u00een care scriu eu \u015fi din nefericire p\u00e2n\u0103 ce copiii nepo\u0163ilor mei vor citi aceste r\u00e2nduri. Ce se tot repeta \u015fi auzisem de la Br\u0103ila p\u00e2n\u0103 la Bucure\u015fti \u015fi \u00een acceleratul de Timi\u015foara, era c\u0103 mul\u0163i luau ap\u0103rarea securi\u015ftilor care foarte des fuseser\u0103 chiar patrio\u0163i. \u00cen compartiment era \u015fi un domn b\u0103tr\u00e2n, slab, cu p\u0103rul alb, \u00eembr\u0103cat \u00eentr-un costum gri bine croit. El a t\u0103cut tot timpul. Pe la Lugoj am ie\u015fit din compartiment s\u0103 nu mai aud ce se discut\u0103. Nu dup\u0103 mult timp a ap\u0103rut \u015fi b\u0103tr\u00e2nul. “Ce zici tinere de securi\u015ftii \u0103\u015ftia patrio\u0163i”? Eu ca s\u0103 scap zic \u201cpoate or fi fost \u015fi din \u0103\u015ftia\u201d. \u201cN-au fost\u201d, zice b\u0103tr\u00e2nul \u015fi continu\u0103 \u201cdac\u0103 a\u015f avea puterea s\u0103 fac bine \u0163\u0103rii, i-a\u015f str\u00e2nge pe to\u0163i \u015fi i-a\u015f face s\u0103pun. \u0102la de calitate inferioar\u0103 l-a\u015f trimite la Moscova, cel mai bun la Berlin iar tr\u00e2nciul, dac\u0103 \u015ftii ce-i \u0103la tr\u00e2nci, l-a\u015f trimite americanilor s\u0103 albeasc\u0103 statuia libert\u0103\u0163ii\u201d. \u015etiam ce e tr\u00e2nciul sau le\u015fia. Mama \u00eenv\u0103\u0163ase de la mama ei s\u0103 fac\u0103 s\u0103pun. Tr\u00e2nciul \u00eel folosea des la cur\u0103\u0163atul celor foarte murdare, mai ales la scaunul veceului \u015fi la chiuvet\u0103. Dup\u0103 fierberea gr\u0103similor cu sod\u0103 caustic\u0103, s\u0103punul se ridica \u015fi se \u00eent\u0103rea deasupra unui lichid maro \u00eenchis care r\u0103m\u00e2nea la fund, \u0103sta era tr\u00e2nciul . Auzisem multe pove\u015fti \u00een destul de desele mele c\u0103l\u0103torii pe drumul de fier. Tot cu acceleratul de Timi\u015foara, \u00een toamna lui ’97 mergeam la \u00eenmorm\u00e2ntarea lui tanti Ghizi. Eram cam sup\u0103rat. De la Caransebe\u015f a urcat un b\u0103rbat care s-a a\u015fezat \u00een fa\u0163a mea. M-a \u00eentrebat de ce-s nec\u0103jit. “Avea totu\u015fi 84 de ani”, \u00eemi zice dup\u0103 ce m-a ascultat. \u201cEu am de 7 ani nevasta la balamuc. Cresc singur un b\u0103iat \u015fi-o fat\u0103. Acum vin de la ea\u201d. Nevasta omului fusese asistent\u0103 de gard\u0103 la un spital din Timi\u015foara c\u00e2nd au sosit primii r\u0103ni\u0163i \u00een Decembrie ’89. I-a fost adus un b\u0103rbat r\u0103nit la un picior. S-a dus s\u0103 aduc\u0103 cele trebuincioase. C\u00e2nd s-a \u00eentors r\u0103nitul era \u00eempu\u015fcat \u00een frunte. <\/p>\n

\n Abia la a patra vizit\u0103 \u00een Timi\u015foara m-am decis a \u00eencerca s\u0103 dau de cea cu p\u0103rul frumos. Mai ajunsesem \u00een Timi\u015foara cu ocazia unor concerte \u015fi a festivalului Rock pentru Revolu\u0163ie unde am v\u0103zut pentru prima oar\u0103 trupe rock str\u0103ine; s\u00e2rbe\u015fti, una englez\u0103, \u015fi chiar una ungureasc\u0103, cu care am c\u00e2ntat la Arad. \u00cen deschiderea festivalului, dup\u0103 c\u00e2teva vorbe spuse de organizator, s-a spus rug\u0103ciunea Tat\u0103l Nostru. Erau mul\u0163i arti\u015fti pe scen\u0103, eu ne\u015ftiind nicio rug\u0103ciune c\u0103scam ochii la cei din jurul meu \u015fi mi-am dat seama c\u0103 eram cam singurul care nu d\u0103dea din buze. A fost un moment solemn. Noi arti\u015ftii \u00een genunchi \u00een fa\u0163a unui cor de trei mii de oameni care cu brichete, lum\u00een\u0103ri, f\u0103ceau o atmosfer\u0103 special\u0103. Eu unul am sim\u0163it o vibra\u0163ie deosebit\u0103. Am stat atunci mai bine de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een Timi\u015foara \u015fi \u00eentr-o zi am plecat spre fabrica de confec\u0163ii unde credeam c-o g\u0103sesc. Pe drum m-am pomenit zic\u00e2nd-mi c\u0103 eu am venit aici pentru muzic\u0103, \u015fi-n definitiv nu m\u0103 intereseaz\u0103 aiureala asta cu vise. Totu\u015fi povestea nu-mi d\u0103dea pace. Trebuie s\u0103 recunosc c\u0103-mi doream s-o \u00eent\u00e2lnesc \u015fi merg\u00e2nd pe strad\u0103 am \u00eent\u00e2lnit persoane ce aduceau cu ea. Pulsul o cam luase razna \u00een aste alarme false. La a patra revenire \u00een ora\u015f \u00eentr-o noapte am visat ca eram la un bordel unde se g\u0103sea o tip\u0103 ce sem\u0103na cu ea. Intrat acolo a trebuit s\u0103 discut cu doi tipi care sufereau de pe urma acelea\u015fi femei. Nu \u015ftiam cum se f\u0103cuse dar am intrat \u00eenaintea lor \u015fi m-am trezit. A doua zi pe la ora 13, 14, eram la poarta fabricii de confec\u0163ii. Am \u00eentrebat port\u0103reasa dac\u0103 lucreaz\u0103 aici o tip\u0103 a\u015fa \u015fi a\u015fa. Femeia s-a uitat ciudat la mine \u015fi mi-a zis “domnule, aici lucreaz\u0103 peste o mie de femei”. Eu m-am str\u0103duit s-o mai descriu odat\u0103 \u015fi femeia mi-a zis c\u0103 ar putea s\u0103 fie aici dar iese la ora 16:30. Am plecat bucuros c\u0103 \u00eencercasem \u015fi din nou mi-am zis c\u0103 n-ar trebui s\u0103 dau prea mare importan\u0163\u0103 la ni\u015fte coinciden\u0163e. Eram \u00een sta\u0163ie la Pia\u0163a 700 \u015fi n-am avut chef s\u0103 m\u0103 urc \u00een tramvaiul 1 negru. Au trecut cel pu\u0163in dou\u0103, dac\u0103 nu trei de 1 negru c\u00e2nd, o v\u0103d apropiindu-se de sta\u0163ie. N-am schi\u0163at niciun gest. M\u0103 g\u00e2ndeam \u201cpoate nu m\u0103 recunoa\u015fte”. \u00cemi doresc acum s\u0103 m\u0103 fi v\u0103zut cum ar\u0103tam. S-a oprit l\u00e2ng\u0103 mine. Mi-a zis “ce mai faci”? Am b\u00e2nguit c\u0103 eram prin zon\u0103, treceam pe aici, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am zis adev\u0103rul “te a\u015fteptam”. Probabil nu ar\u0103tam prea bine pentru c\u0103 m-a \u00eentrebat ca \u015fi cum ne despar\u0163isem ieri “\u0163i-ai mai revenit”? Sper c\u0103 da, am zis. “Nu-i nimic, g\u00e2nde\u015fte-te c-a fost ca un vis”. Am intrat \u00eentr-o stare de uimire. Am stat de vorb\u0103 \u00een tramvai. Ea nu ar fi trebuit s\u0103 ias\u0103 la ora aia de la munc\u0103, dar mergea la dentist. Mi-a zis c\u0103-i inginer\u0103 la fabric\u0103, nu mai \u015ftiu ce am vorbit. Dup\u0103 ce ne-am desp\u0103r\u0163it mi-am dat seama c\u0103 am uitat cum o cheam\u0103 de\u015fi \u00eemi spusese \u00een urm\u0103 cu cinci minute. La mai multe luni am ajuns s\u0103 locuiesc \u00een Timi\u015foara. Din nou am mers la poarta fabricii de cofec\u0163ii. Acum \u015ftiind c\u0103 e inginer\u0103 a fost mult mai u\u015for. <\/p>\n

\n Ne-am dus \u00eentr-un parc din apropiere. Am aflat c\u0103 se numea Nausica. Un nume ciudat. Tat\u0103l ei era grec. Mi-a ar\u0103ta o poz\u0103 cu el c\u00e2nd am ajuns prima oar\u0103 \u00een garsoniera ei. Poza p\u0103rea decupat\u0103 din ilustratele v\u0103zute \u00eentr-o carte a seriei O Mie \u015ei Una De Nop\u0163i<\/em>. Mi-a explicat de unde venea numele Nausica. Ulise naufragiat pe \u0163\u0103rmul insulei feacilor este g\u0103sit de Nausica, fiica regelui Alcinous. Aceasta venise la \u0163\u0103rm \u00een urma unui vis premonitoriu pe care-l avusese \u00een noaptea dinaintea naufragiului pus la cale de Poseidon care a aruncat eroul pe \u0163\u0103rm. <\/p>\n

\n Am \u00eenceput s\u0103 ne vedem periodic. Mi-a povestit c\u0103 fusese c\u0103s\u0103torit\u0103 dar so\u0163ul o p\u0103r\u0103sise. Fuseser\u0103 \u00eempreun\u0103 din liceu. Nu prea-mi venea s\u0103 cred c\u0103 po\u0163i l\u0103sa o a\u015fa femeie, mai degrab\u0103 a\u015f fi crezut c\u0103 ea l-a p\u0103r\u0103sit. Nu eram at\u00e2t de influen\u0163at de vise s\u0103 nu-mi dau seama cu cine am de-a face. Ca o confirmare, prin 2000 am auzit c\u0103 secretara noastr\u0103 de la firm\u0103 era din One\u015fti. Am \u00eentrebat-o dac\u0103 n-o cunoscuse. “Cum s\u0103 n-o cunosc, era considerat\u0103 cea mai frumoas\u0103 fat\u0103 din ora\u015f”. Asta spunea o tip\u0103 care ar\u0103ta \u015fi ea foarte, foarte bine. Erau aproape de aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103, fuseser\u0103 colege de liceu. Totu\u015fi fusese p\u0103r\u0103sit\u0103. M-a convins o scrisoare pe care mi-a ar\u0103tat-o \u015fi dup\u0103 c\u00e2teva r\u00e2nduri \u00eemi era evident c\u0103 el regreta gestul. Mi-a fost sincer mil\u0103 de el. Nevasta lui era o femeie frumoas\u0103 cu totul. \u00cemi pl\u0103cea p\u00e2n\u0103 \u015fi vocea bogat\u0103, clar\u0103 dar plin\u0103 de nuan\u0163e pe potriva celor vorbite. \u015etia s\u0103 priveasc\u0103 firesc \u00een ochii omului, sim\u0163eai c\u0103 po\u0163i avea \u00eencredere \u00een ea. Dup\u0103 o plimbare \u00een parc am condus-o p\u00e2n\u0103 \u00een fa\u0163a blocului. Nu am urcat trebuia s\u0103 merg la program. Nu-mi mai aduc aminte ce vorbisem. Aveam m\u00e2inile \u00een buzunar \u015fi voiam s\u0103 plec c\u00e2nd \u015fi-a strecurat m\u00e2na \u00een buzunarul meu. Mi-a zis ceva, dar \u00eemi v\u00e2j\u00e2iau urechile, chiar nu am \u00een\u0163eles, \u015fi apoi m-a s\u0103rutat pe gur\u0103. Asta era clar. <\/p>\n

\n C\u00e2ntam cu trupa la Hotel Timi\u015foara era foarte aproape. Am ajuns acolo \u00eentr-o stare de plutire. Nu reu\u015feam s\u0103 m\u0103 concentrez la texte nici cu caietul \u00een fa\u0163\u0103. Locuiam pe la cap\u0103tul tramvaiului 4 sau la FAEM cum \u00eei ziceau localnicii. La c\u00e2teva zile am visat c\u0103 eram undeva deasupra unei case. Vedeam de sus ca noaptea \u00een infraro\u015fu dar privirea trecea prin acoperi\u015f c\u0103 \u015fi cum ai urm\u0103ri planurile unei case. Acolo era Nausica dormind. \u00centr-o camer\u0103 al\u0103turat\u0103 era un b\u0103rbat. \u015ei el dormea. \u015etiu c\u0103 mi-am zis \u00een vis, \u0103sta e b\u0103rbatul ei. Camera lui nu avea u\u015f\u0103 sau ferestre. P\u0103rea zidit acolo. M-am trezit cu muzic\u0103 de manele. S\u0103 fi fost dou\u0103 noaptea, unul din colegii mei de camer\u0103 din c\u0103minul de nefamili\u015fti lucra la Comtim \u015fi reu\u015fise din nou s\u0103 fure carne. Venise afumat de la c\u00e2rcium\u0103. \u00centr-un fel m-am bucurat. Oricum dup\u0103 visul \u0103la nu puteam dormi. Am luat La Mededeleni<\/em> \u015fi am \u00eenceput s\u0103 citesc \u00een mirosul de carne pr\u0103jit\u0103 \u015fi susur de manele. \u00cemi recomandase cartea un doctor psihiatru pe care-l vizitasem ca s\u0103-l \u00eentreb de vise. Era unul din cei mai buni din Rom\u00e2nia. Ajunsesem la el printr-o prieten\u0103 care era asistent\u0103 la spitalul respectiv. Mi-a zis doar c\u0103 visul cu lopat\u0103 e de luat \u00een seam\u0103 \u015fi am vorbit mai mult de Marin Preda \u015fi Borges. M\u0103 mai \u00eentrebase dac\u0103 am citit La Medeleni<\/em>. Nu citisem. La plecare mi-a dat un material despre vise pe care \u00eel prezentase la o conferin\u0163a interna\u0163ional\u0103. Nu era o lucrare \u00eentins\u0103. Totu\u015fi cam dens\u0103 pentru mine mai ales cu unele citate c\u0103rora \u00eencercam s\u0103 le prind \u00een\u0163elesul din context. Erau argumente care \u00eel contraziceau pe Jung iar Freud era un pic ridiculizat. Concluzia lucr\u0103rii: dup\u0103 o sut\u0103 de ani de cercet\u0103ri, existau o mul\u0163ime de necunoscute \u00een cercetarea viselor. Eram cu fa\u0163a la perete, cu ochii \u00een carte \u00eencercam s\u0103 citesc de fapt m\u0103 g\u00e2ndeam la vis; mi-era clar “nu voi fi eu b\u0103rbatul Nausic\u0103i”. \u00cemi curgeau lacrimi \u015firoaie. Manelele erau foarte departe, dar devin atent la textul melodiei ce rula care spunea a\u015fa: “aduce\u0163i flori \u015fi coroane\/ nu mai poate s\u0103 se scoale\/ m\u0103 rog la Isus \u00eentr-una\/ s\u0103 m\u0103 ia cu tine-acuma”. M-a bufnit un r\u00e2s pe care, cu toat\u0103 g\u0103l\u0103gia casetofonului l-a sesizat \u015fi Cristi care \u00eentorcea friptura “ce cite\u015fti m\u0103, comedii?”.
\n Dac\u0103 tot am pomenit de vizita la doctor cu care am discutat mai mult despre Marin Preda dec\u00e2t despre visele mele, trebuie s\u0103 spun c\u0103 am fost \u015fi la un preot. Era o bibliotecar\u0103 la clubul unde repetam \u015fi \u00eemi povestise despre el mai multe. M-a impresionat cum se purtase preotul cu bunicul ei care mi s-a p\u0103rut un personaj fabulos. Fusese \u015fef de promo\u0163ie la Facultatea de Arhitectur\u0103 din Timi\u015foara. Din nefericire a fost \u015fi \u015fef de cuib legionar. A\u015fa c\u0103 lucra tot ca \u015fef, dar de echip\u0103 la o fabric\u0103 de betoane, c\u00e2nd \u00een sat s-a hot\u0103r\u00e2t partidul s\u0103 fac\u0103 \u015fcoal\u0103 nou\u0103. Atunci tata Beni, c\u0103 a\u015fa-i zicea toat\u0103 lumea, s-a oferit s\u0103 fac\u0103 el planurile pe gratis, bine\u00een\u0163eles. Le-a f\u0103cut, s-au apucat de lucru dar clasele erau cam mari. S-a certat cu cineva de la jude\u0163 dup\u0103 care a stat la securitate o scurt\u0103 perioad\u0103. C\u00e2nd s-a \u00eentors la construc\u0163ia \u015fcolii se ad\u0103ugaser\u0103 ni\u015fte pere\u0163i care f\u0103ceau dintr-o sal\u0103 de clas\u0103 dou\u0103 s\u0103li. Tata Beni proasp\u0103t intervievat de “patrio\u0163i”, a luat un baros \u015fi a d\u0103r\u00e2mat pere\u0163ii \u00eenjum\u0103t\u0103\u0163itori. Nepoata lui spunea ca l-au declarat nebun \u015fi l-au dat afar\u0103 de la fabrica de betoane. A\u015fa ajunsese me\u015fter de acoperi\u015furi. Lucra prin mai toate satele pe mai nimic, \u015fi la ei \u00een cas\u0103 ploua. Era certat cu biserica. Preotul nici n-a \u00eendr\u0103znit s\u0103-l cheme c\u00e2nd a trebuit schimbat acoperi\u015ful turlelor bisericii din sat \u015fi a tocmit alt me\u015fter. Auzind asta, tata Beni a venit \u015fi a zis c\u0103 rezolv\u0103 el. A f\u0103cut-o, nu a luat un ban. N-a mers la biseric\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd s-a pr\u0103p\u0103dit. Pe patul de moarte a vrut s\u0103 se spovedeasc\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi cear\u0103 iertare de la preotul cu care se tot \u00eencontrase. Din nefericire preotul era la o sta\u0163iune balneo. C\u00e2nd s-a \u00eentors \u00een sat i-a certat pe apropia\u0163i c\u0103 nu l-au anun\u0163at. Oamenii din sat i-au povestit nepoatei lui tata Beni c\u0103 mai multe zile la r\u00e2nd l-au v\u0103zut pe preot merg\u00e2nd la morm\u00e2ntul lui tata Beni, unde aprindea lum\u00e2n\u0103ri, \u00eengenunchea \u015fi se ruga. <\/p>\n

\n \u00centr-o zi mohor\u00e2t\u0103 am plecat spre satul respectiv. Am ajuns la biseric\u0103 dup\u0103 slujb\u0103. Mai era o femeie cu feciorul ei care nu ar\u0103ta prea bine. Intrasem \u015fi m\u0103 oprisem l\u00e2ng\u0103 u\u015f\u0103 nevr\u00e2nd s\u0103 deranjez discu\u0163ia dintre preot \u015fi cele dou\u0103 persoane. Nu am stat mult \u015fi preotul \u00eemi zice s\u0103 m\u0103 apropii, c\u0103 nu-i bai. \u00cen timp ce m\u0103 \u00eendreptam spre el, \u00een g\u00e2nd au \u00eenceput s\u0103-mi vin\u0103 tot feluri de vorbe hulitoare \u00een timp ce priveam \u0163int\u0103 la statuia cu Isus r\u0103stignit. Nu-mi venea s\u0103 cred. Eram con\u015ftient c\u0103 nu vreau s\u0103 spun t\u00e2mpeniile alea dar vocea m\u0103sc\u0103roas\u0103 din mine nu se mai oprea, noroc c\u0103 era \u00een g\u00e2nd. Eu eram eu, \u00eens\u0103 vocea aia al c\u0103rei martor \u015fi vocalist performa p\u0103rea tot a mea? Aveam \u015fi am din\u0163i \u00eempotriva comportamentului bisericii, mai ales \u00een hot\u0103r\u00e2rile luate, dar mai ales neluate dup\u0103 ’89. Mergeam rar la biseric\u0103 la ocazii, nun\u0163i, botezuri & comp dar nu eram \u00een niciun caz anti-biseric\u0103 sau anti-Hristos. Tot r\u0103ul spre bine mi-am zis, nu po\u0163i \u00eenjura pe cineva care nu exist\u0103. Nu m-am speriat a\u015fa tare pentru c\u0103 \u015ftiam prin ce-am trecut c\u00e2nd am \u00eencercat s\u0103 m\u0103 \u00eenchin dup\u0103 ce n-o mai f\u0103cusem din copil\u0103rie, c\u00e2nd i-am zis bunicii cele cu vise s\u0103 m\u0103 lase-n pace cu Dumnezeu al ei, c\u0103 omul se trage din maimu\u0163\u0103, “a\u015fa ne-a spus la \u015fcoal\u0103”, am \u00eencheiat ca s-o conving. Nu a mai \u00eencercat niciodat\u0103. Cred c\u0103 \u015ftiu de ce \u015fi bine a f\u0103cut. Acum eram \u00een fa\u0163a peretelui gol, voiam s\u0103 m\u0103 \u00eenchin. \u00cenv\u0103\u0163asem Tat\u0103l Nostru. M\u0103 aflam \u00een camera mea \u015fi chiar m\u0103 \u00eenvoluburasem. Pur \u015fi simplu voiam s\u0103 ridic m\u00e2na dreapt\u0103 \u015fi nu puteam. Mi-am dat seama ce cumplit\u0103 poate fi o paralizie. Nu mai \u015ftiu dac\u0103 am f\u0103cut-o, dar am avut de g\u00e2nd s\u0103 m\u0103 ajut de m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 pentru a-mi urni dreapta. A fost o stare de n\u0103uceal\u0103 considerabil\u0103. \u00cenchinatul \u015fi rug\u0103ciunea era o hot\u0103r\u00e2re pe care o luasem la c\u00e2teva luni dup\u0103 ce visele \u00eel d\u0103r\u00e2maser\u0103 pe ateul nepracticant. Cu vreo 3-4 ani \u00een urm\u0103 mai \u00eencercasem s\u0103 citesc Biblia, g\u00e2ndindu-m\u0103 c\u0103 dac\u0103 o carte a r\u0103mas at\u00e2\u0163ia ani ar trebui s\u0103 fie ceva de capul ei. Dup\u0103 ceva \u00eencerc\u0103ri am concluzionat \u201cprea simpl\u0103, schematic\u0103, rece, f\u0103r\u0103 via\u0163\u0103”. Acum mi se p\u0103ruse fascinant\u0103 lectura \u015fi nu-mi ardea de vreo concluzie. Devenisem un fel de cre\u015ftin nepracticant, dar nu eram deloc u\u015for de speriat. Preotul a terminat \u015fi s-a apropiat de mine care eram stan\u0103 de piatr\u0103. \u00cenc\u0103 nu-mi revenisem din uimirea de martor si autor al hulei. “Ce te aduce, fiule?”. Nu prea \u015ftiam cum s\u0103 \u00eencep dar i-am povestit de vise. M-a ascultat cu aten\u0163ie, \u015fi spre surprinderea mea mi-a zis c\u0103 nu se pricepe, dar dac\u0103 visele mi-au f\u0103cut bine sunt de la Dumnezeu, dac\u0103 nu, nu. M-a mai \u00eentrebat dac\u0103 citesc Biblia. I-am zis da \u015fi i-am povestit c\u0103 am \u00eencercat \u015fi c\u00e2nd eram prin clasa a cincea. Atunci m\u0103 oprisem oripilat, ne\u00een\u0163eleg\u00e2nd de ce se considerat\u0103 sf\u00e2nt\u0103 o carte \u00een care oamenii se omoar\u0103, \u00een\u015feal\u0103, se culc\u0103 cu fiicele lor \u015fi c\u00e2te \u015fi mai c\u00e2te. C\u00e2nd l-am privit avea ochii \u00een lacrimi. M-am f\u00e2stcit \u015fi ca s\u0103 ies din \u00eencurc\u0103tur\u0103 l-am \u00eentrebat cu oare\u015fce tupeu ce p\u0103rere are de cei ce-L ponegresc pe Isus. Mi-a r\u0103spuns “dac\u0103 vrei s\u0103 prinzi iepurele nu trebuie s\u0103 te \u0163ii dup\u0103 cei ce-l urm\u0103resc, fii cu ochii pe iepure”. La plecare m-a invitat s\u0103 vin la o slujb\u0103 \u00eentr-o duminic\u0103. Am f\u0103cut asta.
\n Nu era o s\u0103rb\u0103toare mare dar biserica era plin\u0103. Mai fusem la slujbe, chiar la m\u00e2n\u0103stiri, dar aici am sim\u0163it c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ce trebuie de cum am intrat. Era o stare de ascultare. Am plecat foarte \u00eenc\u00e2ntat de ce fusese \u00een biseric\u0103. Dac\u0103 m\u0103 trezesc a face o compara\u0163ie a fost ceva asem\u0103n\u0103tor cu un spectacol de teatru unde s-a jucat o pies\u0103 adevarat\u0103 iar intre actori si spectatori a existat leg\u0103tur\u0103 necesar\u0103. \u00cen halta satului st\u0103team pe o banc\u0103 a\u015ftept\u00e2nd personalul c\u00e2nd v\u0103d o pisic\u0103. Eram de mic copil \u00een r\u0103zboi cu ele pentru c\u0103 m\u00e2ncau pui\u015forii de g\u0103in\u0103 pe care-i iubeam foarte mult. Mama punea clo\u015fti \u015fi eram ner\u0103bd\u0103tor s\u0103-i v\u0103d. De multe ori am v\u0103zut oul aproape \u00eentreg dar cu o mic\u0103 g\u0103uric\u0103 prin care se vedea ciocul chiria\u015fului uneori piuind. Aveam prieteni ce cre\u015fteau pisici. De fiecare dat\u0103 o tuleau la apari\u0163ia mea de\u015fi \u00eencercam s\u0103 fiu prietenos. Ei bine, ast\u0103 pisic\u0103 s-a apropiat de mine \u015fi mi-a s\u0103rit \u00een poal\u0103. Nu prea \u00eendr\u0103zneam s\u0103 o m\u00e2ng\u00e2i dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am f\u0103cut-o \u015fi n-a fugit. <\/p>\n

\n M-am v\u0103zut din ce \u00een ce mai rar cu Nausica. La ceva vreme am plecat din Timi\u015foara \u00een Bucure\u015fti. C\u00e2\u0163iva ani o mai sunam de ziua ei, apoi s-au tot schimbat numerele de telefon \u015fi am pierdut leg\u0103tura. Acum vreo trei ani am ajuns \u00een Timi\u015foara. Mi-era dor de ora\u015f \u015fi prieteni. Era \u015fi festivalul Plai unde participa Paco De Lucia. Nu mai fusesem de zece ani. M-am plimbat ore \u00een \u015fir \u00een fiecare zi. Nu \u015ftiu cum am f\u0103cut rost de un num\u0103r de telefon al Nausic\u0103i. O sun \u015fi aflu c\u0103 e \u00een Bucure\u015fti de c\u00e2\u0163iva ani. Era bine avea dou\u0103 fiice, se rec\u0103s\u0103torise cu primul ei b\u0103rbat. M-am bucurat c\u00e2nd am aflat asta.
\n Visele f\u0103cuser\u0103 bine. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de \u015etefan Mardale Nu cred c\u0103 ar trebui s\u0103 conving pe cineva c\u0103 cele scrise aici s-au petrecut aievea. Am sunat-o zilele astea pe eroin\u0103 pentru a o avertiza de povestioara ce aveam s\u0103 i-o trimit la verificat. Poate nu voia s\u0103-i amintesc numele adev\u0103rat sau ar g\u0103si altceva ce ar fi deranjat-o, scene prea […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[436,15],"tags":[476,1145,1115,468],"class_list":["post-3030","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-25","category-proza","tag-decembrie-89","tag-egophobia-25","tag-proza","tag-stefan-mardale"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-MS","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3030","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3030"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3030\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3635,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3030\/revisions\/3635"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3030"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3030"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3030"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}