{"id":3074,"date":"2010-01-17T22:43:14","date_gmt":"2010-01-17T20:43:14","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=3074"},"modified":"2010-02-06T20:52:38","modified_gmt":"2010-02-06T18:52:38","slug":"black-iovv","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=3074","title":{"rendered":"Black Iovv"},"content":{"rendered":"

[Andrei Ruse – black job<\/em>, editura Vinea, 2007]<\/strong><\/p>\n

de Igor Ursenco<\/p>\n

1)\u00a0\u00a0 Despre scrierea ca “papil\u0103 gustativ\u0103 \/ saturat\u0103 de adev\u0103r”<\/strong><\/p>\n

Dincolo de masca juisant\u0103 a unui Hercule dedicat, f\u0103r\u0103 drept de apel e drept, unor activit\u0103\u0163i de “black job” r\u0103spl\u0103tite \u00een pauzele erotice, se putea altfel?, cu “blow job”-ul iubitelor textuale, se observ\u0103 la poetul Andrei Ruse o anumit\u0103 paralizie mental\u0103<\/em>, provenit\u0103 din preeminen\u0163a st\u0103rii adamice originare, dar supus\u0103 \u00een permanen\u0163\u0103 coroziunii legilor anatomiei \u015fi fizicii: “porii mei vii miroseau a fric\u0103 \/ (…) tot felul de cicatrici \/ multe t\u0103ietui \u00een jurul venelor \/ v\u00een\u0103t\u0103i pe tot corpul”.<\/p>\n

\nPrecum oglinda enorm\u0103 purtat\u0103 de Stendhal prin diversitatea \u015fi diversiunea narativelor sale, experien\u0163a auctorial\u0103 din volumul “Black job” devine, vom vedea, o “papil\u0103 gustativ\u0103 \/ saturat\u0103 de adev\u0103r” (“iunie<\/em>“) superfluu. Dar \u00eenc\u0103 Jean Baudrillard ne aten\u0163iona \u00een “Violen\u0163a imaginii” c\u0103 “discursul adev\u0103rului devine pur \u015fi simplu imposibil. El se autoeludeaz\u0103. Totul se ignor\u0103 inten\u0163ionat, totul \u00ee\u015fi sfideaz\u0103 propriul adev\u0103r (…). Furia de a dezv\u0103lui adev\u0103rul, de accesa adev\u0103rul dezgolit\u00a0 (…) e propor\u0163ionat cu imposibilitatea de a-l atinge vreodat\u0103”. Echilibrul e at\u00eet de fragil \u00eenc\u00eet lipse\u015fte foarte pu\u0163in s\u0103 “transform negrul \u00een alb imediat”, ca \u015fi tenta\u0163ia unui dumnezeu uzurpat de at\u00eeta credin\u0163\u0103 \u00eenc\u00eet s\u0103-\u015fi “clatine ateismul” (“iunie<\/em>“) de pe cel\u0103lat taler al balan\u0163ei ontologice. Unde mai pui apoi \u015fi “lipsa de calciu” \u015fi nocivitatea abuzului de \u0163ig\u0103ri ce risc\u0103 s\u0103 \u00eel retrogradeze, dup\u0103 metoda familiar\u0103 a agen\u0163iilor de rating interna\u0163ionale, la un registru bacovian care nu a ajuns suficient de simbolist s\u0103 se ia \u00een serios: “sunt doar eu pe o treapt\u0103 la tnb \/ a\u015ftept\u00eend iarna”.<\/p>\n

\nEroare grav\u0103 pentru turbulen\u0163a grafo-scriptologic\u0103 adolescentin\u0103, pentru c\u0103 scrisul se plaseaz\u0103 de-asupra celui care l-a generat, disemin\u00eendu-se, la r\u00eendul s\u0103u, autarhic, f\u0103r\u0103 reguli prestabilite: “\u00een singur\u0103tate \/ (oamenii singuri) nu sunt niciodat\u0103 singuri \/ cei mai mari demoni din mintea lor speriat\u0103 \/ se ascund \u00een obiecte \/ \u00een refugii de tramvai” (“despre oamenii singuri<\/em>“).\u00a0 E chiar bacilul de grip\u0103 aviar\u0103 care devine, nu f\u0103r\u0103 mult\u0103 \u00eent\u00eerziere, virusul violent cu repercusiuni severe de la o persoan\u0103 infectat\u0103 la alta, descoperit \u00een gripa porcin\u0103, \u00een al doisprezecelea ceas al \u015ftiin\u0163ei: “fiecare u\u015f\u0103 cu vizor \/ e un ciclop dintr-o mitologie psihic\u0103 bolnav\u0103 \/ fiecare ma\u015fin\u0103 vrea s\u0103 \u00eei calce \/ orice aglomera\u0163ie preveste\u015fte un atentat”. Dostoievski, Kafka \u015fi Hitchcock, altoi\u0163i \u00een dev\u0103lm\u0103\u015fie estetic\u0103, \u00eentr-un film suprarealist \u00een care “totul devine o conspira\u0163ie mondial\u0103 \/ (\u015fi) la care ei asist\u0103 neputincio\u015fi”(“despre oamenii singuri<\/em>“).<\/p>\n

\nAceast\u0103 lamenta\u0163ie de Iovv post-modern, dar posesor de organe arhaice par\u0163ial atrofiate (“nu am piele care s\u0103 reziste la temperatura \/ lucrurilor\u00a0 pe care vreau s\u0103 le ating \/ nici ochi pentru c\u00eet\u0103 lumin\u0103 exist\u0103 \/ nici vene care s\u0103 m\u0103 \u0163in\u0103 at\u00eet de viu \/ pe c\u00eet mi-a\u015f dori s\u0103 fiu”, “blow job<\/em>“), e o dovad\u0103 clar\u0103, inclusiv pentru autorul volumului, despre imposibilitatea de a mai fi “un om bun \/ cu o estetic\u0103 elegant\u0103” (***<\/em>).<\/p>\n

\n“S\u0103 nu te apropii de oamenii singuri \/ dac\u0103 nu \u00eei po\u0163i salva” (“despre oamenii singuri<\/em>“) e o deviz\u0103 karamazovian\u0103 originat\u0103 de un Dostoievski nu se mai poate autoemula “\u00een secolul \u0103sta” (“blow job<\/em>“) al irealit\u0103\u0163ii, populat de iovvi nem\u00eeng\u00eeia\u0163i de P\u0103rintele ceresc ascuns vederii.<\/p>\n

2)\u00a0\u00a0 \u00centre scopofilie <\/strong>\u015fi simulacru <\/strong><\/p>\n

Am v\u0103zut c\u0103 dedublarea temporal\u0103 e\u015fueaz\u0103 \u00eentr-o alienare organic\u0103 kafkian\u0103, care nu e neap\u0103rat \u015fi spa\u0163ial\u0103: “c\u00eeteva umbre se amestec\u0103 cu gardurile cimitirului \/ c\u00ee\u0163iva oameni \u00een cap\u0103tul refugiului \/ \u015fi numai dumnezeu \u015ftie care sunt vii” (“cubul”).<\/p>\n

\nE o experien\u0163\u0103 terifiant\u0103 care \u00eei p\u00eende\u015fte pe to\u0163i creatorii: “cre\u00eend chiar \u015fi realitatea cea mai virulent\u0103, ne \u00eenva\u0163\u0103 acela\u015fi Jean Baudrillard, ea face ca substan\u0163a real\u0103 s\u0103 dispar\u0103. E precum \u00een mitul Euridicei: c\u00eend Orfeu \u00ee\u015fi \u00eentoarce capul s\u0103 o priveasc\u0103, ea dispare \u015fi revine \u00een infern”. “\u00cen oglind\u0103 te v\u0103d tot mai des pe tine \/ m\u0103 confund” (“martie<\/em>“), pentru c\u0103 “real nu e doar ceea ce poate fi<\/em> reprodus, dar \u015fi ceea ce e deja<\/em> reprodus, adic\u0103 hiper-realitatea” (Jean Baudrillard).<\/p>\n

\nA\u015fadar, dincolo de realitatea magic\u0103 a recuper\u0103rii identitare, naratorului liric \u00eei r\u0103m\u00eene un traseu ini\u0163iatic proscris cu mult \u00eenaintea izgonirii din raiul mental<\/em>: “r\u0103m\u00eene ca o pat\u0103 acel col\u0163 al min\u0163ii \/ unde obi\u015fnuiam s\u0103 fiu \/ s\u0103 desenez tot felul de proiecte de cas\u0103” (“martie<\/em>“). Situa\u0163ia ne aminte\u015fte foarte mult de ra\u0163iunea ontologic\u0103 a lui Karl Marx care nu \u00ee\u015fi scrie economia<\/em> politic\u0103 a unui stat utopic comunist, ci e surprins, \u00een ciuda voin\u0163ei sale, de economia<\/em> unei apocalipse sentimentale subjugate: “voi l\u0103sa toate fantomele pe hol \/ (…) m\u0103 voi for\u0163a s\u0103-mi amintesc doar de momentele \/ c\u00eend ne uram” (“martie<\/em>“). Iat\u0103 ni\u015fte fragmente tributare unui cuplu reconstituit ideatic, care ar putea s\u0103 ne aminteasc\u0103 de angoase ce sf\u00eer\u015fesc \u00een spaimele umoristice din scenariul animat “Scooby Do”. Dac\u0103, desigur, nu am \u015fti c\u0103, “\u00een final, lumea real\u0103 devine o func\u0163ie inutil\u0103, o colec\u0163ie de forme fantomatice \u015fi evenimente spectrale, iar noi nu suntem departe de siluetele proiectate pe pere\u0163ii din grota lui Platon” (Jean Baudrillard): “pe umera\u015f stau fantomele hainelor groase \/ de iarn\u0103 \/ fantomele gecilor noastre \u00eempreunate” (“aprilie<\/em>“).<\/p>\n

\nCeea ce-i r\u0103m\u00eene eroului narativ, pentru a-\u015fi asigura un loc \u00een viitor<\/em>, e apelul la un trecut imaginar<\/em> (\u015fi deci imaginat<\/em>) care trebuie reconstituit cu migal\u0103, dac\u0103 vrea ca acesta s\u0103 fie plauzibil, desigur: “amintirile-s memoriile unui str\u0103in interesant \/ de care oricum nu au chef \/ nu au trecut” (<\/em>“<\/em>despre oamenii singuri<\/em>“<\/em>). Iar, cum se \u015ftie, “trecutul se r\u0103suce\u015fte odat\u0103 cu cheia” (“<\/em>fast memories<\/em>“<\/em>). De\u015fi exist\u0103 riscul permanent, precum \u00een jocul deloc inofensiv propus de Jean Paul Sartre (“s\u0103 ne imagin\u0103m c\u0103 \u2015 din gelozie, din interes, din viciu \u2015 a\u015f fi venit s\u0103-mi lipesc urechea de o u\u015f\u0103, s\u0103 privesc pe gaura cheii”), s\u0103 naufragieze \u00eentr-o diagnoz\u0103 la rece f\u0103cut\u0103 de filozoful francez “societ\u0103\u0163ii scopofile”, deviat\u0103 de la esen\u0163a sa \u00een obsedanta pl\u0103cere de a privi<\/em> (“aud pa\u015fi pe coridor: cineva m\u0103 prive\u015fte. Ce \u00eenseamn\u0103 asta? \u00censeamn\u0103 c\u0103 sunt atins \u00een fiin\u0163a mea \u015fi c\u0103 modific\u0103rile esen\u0163iale apar \u00een structurile mele (…). Eu m\u0103 v\u0103d doar pentru c\u0103 cineva m\u0103 vede”): “toat\u0103 lumea a stat p\u00een\u0103 acum ascuns\u0103 undeva \/ \u00een hibernare \/ \u015fi se na\u015fte numai c\u00eend o privesc” (“luni<\/em>“).<\/p>\n

\nLa r\u00eendul s\u0103u, “tot ce iubesc devine un str\u0103in \/ care m\u0103 urm\u0103re\u015fte obsedat “(“despre jos<\/em>“), dovedind o apeten\u0163\u0103 pentru dialectica vie\u0163ii \u015fi a mor\u0163ii care se cere \u00eenc\u0103 confirmat\u0103, dar \u00een care eroul liric are toate datele unui gen literar aflat actualmente \u00eentr-un con (binemeritat?) de umbr\u0103: “dumnezeu se uit\u0103 la mine \u015fi se cruce\u015fte \/ (…) eu nu sunt inocent de\u015fi poezia \/ m\u0103 schimb\u0103 uneori” (“martie<\/em>“).<\/p>\n

3)\u00a0\u00a0\u00cenger <\/strong>\u015fi Demon<\/strong><\/p>\n

\nExista totu\u015fi un risc major ca discursul enun\u0163at de la persoana \u00eent\u00eeia s\u0103 rico\u015feze \u00een spa\u0163iul unei \u015fedin\u0163e clinice clasice, utilizat\u0103 dup\u0103 Siegmund Freud \u00eencoace de c\u0103tre to\u0163i arti\u015ftii g\u0103l\u0103gio\u015fi: “voi privi tavanul \u015fi m\u0103 voi confesa” (“martie<\/em>“).<\/p>\n

\nS\u0103 lu\u0103m de pild\u0103 tema virilit\u0103\u0163ii<\/em> (sau a “sexului explicit”, despre care Michel Foucault afirma c\u0103 e o form\u0103 implicit\u0103 de putere<\/em>), confiscat\u0103 de masca lui Don Juan-Ve\u015fnic-\u00cendr\u0103gostit, \u00een care haremul virtual poate lua locul cerebelului: “fostele iubite \/ arat\u0103 toate ca ni\u015fte blocuri comuniste”, “adunate toate \/ ar fi un muzeu de exponate diverse \/ \u00eemp\u0103iate \/ mirosin puternic a naftalin\u0103 de dup\u0103 geam \/ bilet ieftin \u015fi cu reducere pentru b\u0103rba\u0163ii dota\u0163i” (“ex-love<\/em>“). Era aproape inevitabil ca, pe parcursul confesiunii gestionate cu prestigita\u0163ii narcisiace, acesta sa nu ia propor\u0163iile unei Evanghelii erotice: “\u00een general dumnezeu m\u0103 ascult\u0103”, dovad\u0103 c\u0103 “g\u0103tim \u00eempreun\u0103 \/ fum\u0103m \u00eempreun\u0103 \/ (…) \u00eemp\u0103r\u0163im femeile”: \u00eentr-un cuv\u00eent “eu cu dumnezeu nu folosim prezervative \/ \u015fi nu avem prejudec\u0103\u0163i” (“fast gods<\/em>“).<\/p>\n

\nDar vine un timp al karmei<\/em>, \u015fi al spleen-ului (est)etic desigur, c\u00eend “ne iubim de fric\u0103 sau de lene \/ (…) c\u0103ut\u0103m pe google sentimente \/ divor\u0163\u0103m pe messenger prin simple brb-uri \/ (…) cu iubirea asta \/ tremur\u0103m \u00een fa\u0163a oric\u0103rui dumnezeu” (“fast love<\/em>“): probabil “de aceea oamenii singuri lovesc \/ ca s\u0103 nu s\u0103 se \u00eendr\u0103gosteasc\u0103 de pietre sau de statui” (“despre oamenii singuri<\/em>“). C\u00eempul semantic<\/em> al termenilor consacra\u0163i, dar mai voala\u0163i, de “libido” sau “dorin\u0163\u0103” falocentric\u0103 e \u00eembog\u0103\u0163it astfel mai cu folos \u2015 dincolo de valen\u0163ele vulgariz\u0103rii humorale, proliferate prin excelen\u0163\u0103 la genera\u0163ia dou\u0103miist\u0103.<\/p>\n

\nTreptat, \u015fi poate ocolind inten\u0163ia je m\u2019enfishist\u0103<\/em> declarat\u0103 a autorului, “lucky strike \/ nirvana” \u015fi blow job-bul f\u0103r\u0103 prejudec\u0103\u0163i al femeilor (“blow job<\/em>“) devin \u00eempreun\u0103 surogatul plauzibil al “\u00cenv\u0103\u0163\u0103turilor lui Don Juan-Şamanul” \u00een regia lui Carlos Castaneda: “dormeam spate \u00een spate \/ ca \u015fi cum sufletele noastre nu s-ar fi v\u0103zut” (“iunie<\/em>“). Probabil s\u0103 se obi\u015fnuiasc\u0103 cu ideea “c\u0103 atunci c\u00eend m\u0103 voi \u00eembr\u0103ca nu va mai fi nimeni \/ care s\u0103 \u00eemi aranjeze gulerul \u015fi visele” (“martie<\/em>“). Precum \u00een versul faimos a lui Cesare Pavese (“verr\u00e0 la morte e avr\u00e0 i tuoi occhi”), “moartea nu va veni s\u0103 \u00ee\u0163i spun\u0103 \/ c\u0103 te \u00een\u0163elege” (“blues with a feeling<\/em>“), pentru c\u0103 “\u00een camer\u0103 exist\u0103 un loc unde \/ lumina unde nu ajunge \/ un fel de umbr\u0103 \/ pe care dac\u0103 o privesc \/ simt cum moartea m\u0103 ia \u00een bra\u0163e \/ ca o iubit\u0103 nimfoman\u0103” (“aprilie<\/em>“). Ciclul de incipit, nu \u00eent\u00eempl\u0103tor intitulat “c.ocaine<\/em>“, se deschide cu textul omonim ca un pseudo-jurnal al dependen\u0163ei de o entitate feminin\u0103 \u2015\u00a0 palpabil\u0103 dar intangibil\u0103 \u00een acela\u015fi timp. E\u00a0 tot ce a mai r\u0103mas dintr-o anima<\/em> refulat\u0103 cu tot arsenalul pus la dispozi\u0163ia de mascul declarat: “m\u0103 simt bolnav ca de ceva incurabil \u015fi groaznic \/ ceva care \u00eemi roade fiecare celul\u0103 pe r\u00eend”.<\/p>\n

\n
\n[ra \u00a9 2009 Alice<\/a>]<\/p>\n

\nNiciun regret nu mai poate actualiza dauna spiritual\u0103 ce a rezultat: “(port) fiecare pereche de pantofi \/ (…) calc str\u00eemb dar m\u0103 obi\u015fnuiesc s\u0103 fiu femeie \/ s\u0103 v\u0103d c\u00eet de greu e echilibrul” (“martie<\/em>“). Iluzia c\u0103 “ne \u00eenv\u00eerteam soarta pe numere \/ degete \/ (…) orice regret ne d\u0103dea de gol \/ \u015fi doar unul dintre noi se putea ridica de acolo” (“iunie<\/em>“) nu face dec\u00eet s\u0103 pun\u0103 \u00een scen\u0103 drama archetipal\u0103 a lui Romeo \u015fi Julieta, consumat\u0103 avant la lettre<\/em>: “cheile \/ de la casa pe care nu am cump\u0103rat-o \/\u00a0 de la ma\u015fina cu care am fi mers p\u00een\u0103 \u00een vene\u0163ia” (“aprilie<\/em>“).<\/p>\n

Ceea ce se vroia a fi cronica unui spoiler macho anun\u0163at rezult\u0103, treptat \u015fi definitiv, \u00eentr-o teleologie erotic\u0103 ratat\u0103.<\/p>\n

4)\u00a0\u00a0 “fast heaven”<\/strong><\/p>\n

\nMult mai grav chiar pentru un proiect liric narativ cu veleit\u0103\u0163i falofore cum este “black job”, protagonistul sf\u00eer\u015fe\u015fte lamentabil \u00een pielea lui Oblomov imobilizat emotiv, acel Oblomov din romanul omonim al lui Ivan Goncearov: “totul e acum \/\u00a0 m\u00eeine e o poveste a unor vis\u0103tori b\u0103rbo\u015fi \/ \u00een rug\u0103ciunile lor \/ nasc alte cruci \u015fi r\u0103stignesc al\u0163i idoli pe ele \/ eroi ai dramelor puternice \/ eroi care se aseam\u0103n\u0103 cu o \u015fans\u0103 \/ \u00een care s-ar complace bucuro\u015fi” (“despre oamenii singuri<\/em>“). Ba \u00een cazul volumului “v\u00eenat” de poetul rom\u00e2n, s-ar putea s\u0103 putem vorbi \u00een termeni clinici inconfundabili: “nu aveam puterea s\u0103 m\u0103 g\u00eendesc la fapte \/ doar cuvinte alergau ici-colo \/ ca ni\u015fte sateli\u0163i ce se \u00eenv\u00eert \u00een jurul unei planete gata de apocalips\u0103” (“\u015f\u00eec\u00eed\u00eem”): “doar g\u00eendul c\u0103 voi pleca iar diminea\u0163a \/ din alt dormitor \/ \u015fi acela\u015fi gust de p\u0103m\u00eent printre din\u0163i \/ m\u0103 salveaz\u0103 \/ fiecare loc devine un sanatoriu \/ de unde vreau s\u0103 plec \/ \u015fi plec” (“despre jos<\/em>“).<\/p>\n

\nIntr\u0103m oficial, sau mai degrab\u0103 cititorul e invitat s\u0103 asiste deloc binedispus la geamul de rezerv\u0103 a “societ\u0103\u0163ii spectacolului” lui Guy Debord, singura contribu\u0163ie a c\u0103reia \u00een fa\u0163a epocilor trecute e c\u0103 exist\u0103 “peste tot terase unde se pariaz\u0103 posibilit\u0103\u0163i \/ destine” (“fast holidays<\/em>“). \u00cen ciuda faptului c\u0103 “nu exist\u0103 nume \/ pentru lucrurile pe care vreau s\u0103 le v\u0103d”, min\u0163indu-se \u00een van c\u0103 “limba pe care o vorbesc \/ st\u0103 \u00eenc\u0103 neinventat\u0103”\u00a0 (“blow job<\/em>“), nu e nicio garan\u0163ie faptul c\u0103 “to\u0163i au murit pro\u015fti \/ pe frontul dintre petrol \u015fi un vis rock\u2019n\u2019 roll”\u00a0 (“blues with a feeling<\/em>“), deoarece “cr\u0103ciunul de fapt \/ e la carrefour”, “la mcdonald\u2019s” sau chiar “\u00een cimitire \/ c\u00eend toate crucile sunt \u00eempodobite \/ \u015fi mor\u0163ii z\u00eembesc sub p\u0103m\u00eent \/ \u00eenghe\u0163a\u0163i” (“fast holidays<\/em>“).<\/p>\n

\nNu e de mirare atunci c\u0103 “existen\u0163a mea seam\u0103n\u0103 tot mai mult \/ cu o adun\u0103tur\u0103 de mini-supravie\u0163uitori”, de unde \u015fi “(\u00eentotdeauna) impresia c\u0103 \/ vei cr\u0103pa \u00een toate miimile-astea str\u0103ine \/ o explozie scurt\u0103 \u00een care \/ fiecare g\u00eend e o persoan\u0103 pe care nu \u015ftii de unde o cuno\u015fti” (“singing for the lonely<\/em>“). Sincronicitatea confuziei ontologice nu exclude totu\u015fi “depresii colective \/ ale tuturor personalit\u0103\u0163ilor mele” (“fast memories<\/em>“).<\/p>\n

\n“Noi tre\u2019 s\u0103 fugim \u00een irlanda” (“daniel<\/em>“) devine astfel o nou\u0103 utopie economic\u0103 \u015fi existen\u0163ial\u0103: “cu google earth pot s\u0103 v\u0103d dublinul \/ casele unde voi sta cu chirie \/(…) \u015fi s\u0103 m\u0103-mb\u0103t \u00een toate barurile \/ care se v\u0103d acum str\u0103lucind pe ecranul meu plat \/ de 19 inci” (“google earth<\/em>“). S\u0103 m\u0103 bucur c\u0103 “pot s\u0103 v\u0103d toate str\u0103zile \u015fi intersec\u0163iile \/ pe care le voi traversa” \u00een ora\u015ful archetipal Dublin, acolo mai po\u0163i bea \u015fi azi, neagr\u0103 \u015fi v\u00eescoas\u0103 ca uleiul, o halb\u0103 de Guinness ca pe vremea lui James Joyce \u015fi Samuel Beckett, \u00een statul-insul\u0103 care, din cauza riscului de a disp\u0103rea \u00een mla\u015ftin\u0103, \u00ee\u015fi va etala mereu casele din c\u0103r\u0103mid\u0103, cu dou\u0103 nivele standard, ca \u00een “satul global” al lui Marshall McLuhan.<\/p>\n

\n
\n[ra \u00a9 2009 Alice<\/a>]<\/p>\n

\nS\u0103 fie katharsis-ul \u00een planul tangibil al ra\u0163iunii mai accesibil dec\u00eet ar putea spera bigo\u0163ii din c\u0103r\u0163ile celor doi dub(l)inezi? Putem desigur “s\u0103 ie\u015fim la o bere \/ \u00een dublin prin centru \/ (…) o s\u0103 te priveasc\u0103 to\u0163i ca pe un om normal” (“daniel<\/em>“): lucru de care m\u0103 \u00eendoiesc \u00een cazul \u00eengerului cu nume omonim.<\/p>\n

\nDac\u0103 a\u015f avea ni\u015fte dubii constructive, mi-ar fi mult mai u\u015for pe suflet poate. Dar “eu stau ron\u0163\u0103indu-mi triste\u0163ea \/ \u015fi creez dumnezei \/ cu raiuri tot mai frumoase” (“fast memories<\/em>“), care nu pot atinge, nu vor putea atinge m\u00eentuirea stilistic\u0103<\/em>. Promis\u0103 \u00een cel de-“al doilea volum al lui ispirescu”, dedicat unui copil virtual \u015fi deci mai \u00eemplinit din toate punctele de vedere. E, poate, “ultimul poem de dragoste pe care-l scriu<\/em>“, \u015fi care ar trebui probabil s\u0103 fie \u00eentitulat, cu evlavie la fel de neagr\u0103, “Tinere\u0163e f\u0103r\u0103 via\u0163\u0103 \u015fi b\u0103tr\u00eene\u0163e f\u0103r\u0103 de moarte”.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[Andrei Ruse – black job, editura Vinea, 2007] de Igor Ursenco 1)\u00a0\u00a0 Despre scrierea ca “papil\u0103 gustativ\u0103 \/ saturat\u0103 de adev\u0103r” Dincolo de masca juisant\u0103 a unui Hercule dedicat, f\u0103r\u0103 drept de apel e drept, unor activit\u0103\u0163i de “black job” r\u0103spl\u0103tite \u00een pauzele erotice, se putea altfel?, cu “blow job”-ul iubitelor textuale, se observ\u0103 la […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[436,125],"tags":[361,437,1145,359,1129],"class_list":["post-3074","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-25","category-invitat","tag-alice","tag-andrei-ruse","tag-egophobia-25","tag-igor-ursenco","tag-invitat"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-NA","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3074","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3074"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3074\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3076,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3074\/revisions\/3076"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3074"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3074"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3074"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}