[conferin\u0163\u0103 prezentat\u0103 la Sesiunea de comunic\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice, Foc\u015fani, 6 noiembrie 1989]<\/p>\n
(restitutio)<\/font><\/p>\n de Amita Bhose<\/p>\n \nMitologia indian\u0103 ne poveste\u015fte dragostea cuplului ve\u015fnic t\u00e2n\u0103r Krsna \u015fi Radha. P\u0103storul Krsna \u00eei trimitea chem\u0103ri de dragoste prin\u0163esei Radha prin melodia flautului. Femeia t\u00e2n\u0103r\u0103, c\u0103s\u0103torit\u0103 cu un b\u0103rbat \u00een v\u00e2rst\u0103, venea \u00een cr\u00e2ng prin \u00eentuneric, ignor\u00e2nd at\u00e2t obstacolele naturale, c\u00e2t \u015fi \u00eempotrivirea rudelor. Dintr-o dat\u0103 veni vestea c\u0103 prezen\u0163a eroului a fost solicitat\u0103 \u00eentr-o urbe apropiat\u0103. A pune cap\u0103t tiraniei regelui din \u0163inutul respectiv a fost motivul care a determinat apari\u0163ia zeului Visnu pe p\u0103m\u00e2nt, sub chip uman. Krsna a plecat pentru a-\u015fi \u00eendeplini datoria fa\u0163\u0103 de omenire, p\u0103r\u0103sind-o pe Radha, l\u0103s\u00e2nd-o singur\u0103, mistuit\u0103 de dor. Cei doi nu s-au mai \u00eent\u00e2lnit niciodat\u0103. \nNote<\/strong>: [conferin\u0163\u0103 prezentat\u0103 la Sesiunea de comunic\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice, Foc\u015fani, 6 noiembrie 1989] (restitutio) de Amita Bhose Mitologia indian\u0103 ne poveste\u015fte dragostea cuplului ve\u015fnic t\u00e2n\u0103r Krsna \u015fi Radha. P\u0103storul Krsna \u00eei trimitea chem\u0103ri de dragoste prin\u0163esei Radha prin melodia flautului. Femeia t\u00e2n\u0103r\u0103, c\u0103s\u0103torit\u0103 cu un b\u0103rbat \u00een v\u00e2rst\u0103, venea \u00een cr\u00e2ng prin \u00eentuneric, ignor\u00e2nd at\u00e2t obstacolele naturale, […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,436,50],"tags":[40,1113,1145,545,1119],"class_list":["post-3128","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-25","category-restitutio","tag-amita-bhose","tag-critica","tag-egophobia-25","tag-mihai-eminescu","tag-restitutio"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-Os","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3128","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3128"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3128\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4284,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3128\/revisions\/4284"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3128"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3128"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3128"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nDe veacuri, Radha a r\u0103mas \u00een con\u015ftiin\u0163a indian\u0103 ca simbolul iubirii profunde, iubire apropiat\u0103 de jertf\u0103. Poe\u0163ii din Evul Mediu au sus\u0163inut c\u0103 \u0163elul principal al cobor\u00e2rii zeului printre oameni era s\u0103 cunoasc\u0103 dragostea, f\u0103r\u0103 de care el nu atingea perfec\u0163iunea.
\nAt\u00e2t mitul rom\u00e2nesc al luceaf\u0103rului, c\u00e2t \u015fi via\u0163a personal\u0103 a poetului care l-a transformat \u00eentr-o capodoper\u0103 universal\u0103 ne-au trimis, de c\u00e2nd le cunoa\u015ftem, la legenda indian\u0103 amintit\u0103. Decurg\u00e2nd \u00een spa\u0163ii paralele, cele trei istorii releveaz\u0103 dragostea \u00eentre dou\u0103 persoane situate pe dou\u0103 planuri spirituale, dou\u0103 fiin\u0163e pe care iubirea le une\u015fte \u015fi pe care destinul le desparte. \u00cen mitul indian, Krsna reprezint\u0103 divinul \u015fi Radha, p\u0103m\u00e2ntescul; \u00een poemul eminescian, eroul este un astru \u015fi eroina, o muritoare; iar \u00een drama vie\u0163ii poetului, el e geniul \u015fi Veronica, o femeie chinuit\u0103 de problemele vie\u0163ii cotidiene.
\nEste \u00eendeob\u015fte cunoscut \u015fi recunoscut faptul c\u0103, pe plan intelectual, Eminescu a fost mult superior contemporanilor s\u0103i. De\u015fi via\u0163a mizerabil\u0103 pe care a tr\u0103it-o poate s\u0103 provoace \u00eentreb\u0103ri despre aprecierea talentului s\u0103u de c\u0103tre elita vremii, m\u0103rturiile din perioada respectiv\u0103 \u00eenl\u0103tur\u0103 orice umbr\u0103 a \u00eendoielii \u00een acest sens. Gra\u0163ie Elenei V\u0103c\u0103rescu, avem m\u0103rturisirea reginei Carmen Sylva: “Ne ap\u0103rea nelini\u015ftit \u015fi r\u0103v\u0103\u015fit, ca venit din alt\u0103 lume”1. Suverana i-a povestit poetei de mai multe ori c\u0103 “cea\u015fca de ceai pe care i-am servit-o eu \u00eens\u0103mi a fost singurul lucru care i-a f\u0103cut pl\u0103cere (\u00een cursul singurei sale vizite la palat – ), ceva ce sem\u0103na cu sentimentul unui zeu servit de o muritoare”2.
\nTitu Maiorescu. mentorul spiritual al poetului, a afirmat c\u0103 pentru Eminescu, omul \u00eenzestrat cu o “inteligen\u0163\u0103 excep\u0163ional\u0103”, “orice cobor\u00e2re \u00een lumea conven\u0163ional\u0103 era o sup\u0103rare \u015fi o nepotrivire fireasc\u0103”3. A\u015fadar, contemporanii \u00eel priveau ca pe un geniu, figurat vorbind, ca pe un astru r\u0103t\u0103cit pe p\u0103m\u00e2nt.
\nJudecata ra\u0163ional\u0103 a lui \u015eerban Cioculescu a infirmat “legenda” cum c\u0103 Maiorescu ar fi spus c\u0103 Eminescu \u00eei transfigurase pe el \u015fi pe Caragiale \u00een personajele Demiurg \u015fi, respectiv, C\u0103t\u0103lin4. Afirma\u0163ia biografului marelui dramaturg a fost sus\u0163inut\u0103 \u015fi \u00eent\u0103rit\u0103 de biografii poetului; totu\u015fi, mul\u0163i lectori, amatori de senza\u0163ional, prefer\u0103 s\u0103 se \u00eencread\u0103 \u00een “dest\u0103inuirea” maiorescian\u0103, publicat\u0103 \u00eentr-o vreme c\u00e2nd nici una dintre cele patru persoane vizate – Eminescu, Veronica, Caragiale \u015fi Maiorescu – nu mai era \u00een via\u0163\u0103.
\nAstfel, suprapunerea imaginii Veronic\u0103i Micle asupra celei a C\u0103t\u0103linei a exercitat o influen\u0163\u0103 negativ\u0103 at\u00e2t asupra uneia, c\u00e2t \u015fi asupra celeilalte; fiecare dintre ele – iubita poetului \u015fi eroina poemului – a suferit antipatia public\u0103 \u015fi critic\u0103 din cauza celeilalte. Ast\u0103zi, la o distan\u0163\u0103 de mai bine de o sut\u0103 de ani de la moartea lui Eminescu \u015fi a Veronic\u0103i Micle, c\u00e2nd coresponden\u0163a lor a v\u0103zut lumina tiparului, credem c\u0103 este momentul \u015fi cazul s\u0103 analiz\u0103m elementele biografice care pot fi depistate \u00een capodopera liric\u0103 a poetului na\u0163ional.
\nSe \u015ftie c\u0103 Luceaf\u0103rul a avut ca baz\u0103 o legend\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 povestit\u0103 de Kunisch; poetul i-a dat o nou\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare. Ca orice artist, Eminescu folosea experien\u0163a personal\u0103 \u00een crea\u0163ia sa, sublim\u00e2ndu-le \u015fi \u00eencerc\u00e2nd mereu s\u0103 le depersonalizeze. Drama intern\u0103 a poetului iese la iveal\u0103 \u00eentr-o ciorn\u0103 de scrisoare adresat\u0103 Veronic\u0103i \u015fi redactat\u0103 \u00een august 1879: “Tu nu m-ai f\u0103cut fericit, \u015fi poate c\u0103 nu sunt nici capabil de-a fi, tu nu m-ai f\u0103cut nici at\u00e2t de nefericit, \u00eenc\u00e2t s\u0103 m\u0103 nimicesc, dar ceea ce era mai ad\u00e2nc ascuns \u00een sufletul meu privirea ta le-a scos la lumina zilei. V\u0103z\u00e2ndu-te, am \u015ftiut c\u0103 tu e\u015fti singura fiin\u0163\u0103 \u00een lume care \u00een mod fatal, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea ea, f\u0103r\u0103 ca eu s\u0103 voiesc, are s\u0103 determineze \u00eentreaga mea via\u0163\u0103.” 5 \u00cen mod inevitabil, ne aducem aminte de versurile lui Rabindranath Tagore: “\u00cen acel amurg purpuriu de prim\u0103var\u0103 am v\u0103zut pieirea mea \u00een ochii t\u0103i”.
\nSentimentul poetului rom\u00e2n evolueaz\u0103 \u00een cunoscuta adnotare din manuscris: “\u00cen \u00een\u0163elesul alegoric ce i-am dat (Luceaf\u0103rului – n.n.) este c\u0103 dac\u0103 geniul nu cunoa\u015fte nici moarte, [nici noaptea uit\u0103rii] \u015fi nume[le] lui scap\u0103 de noaptea uit\u0103rii, pe de alt\u0103 parte \u00eens\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de-a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Mi s-a p\u0103rut c\u0103 soarta Luceaf\u0103rului din poveste seam\u0103n\u0103 mult cu soarta geniului pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi i-am dat acest \u00een\u0163eles alegoric.”6
\nProiectarea propriei personalit\u0103\u0163i \u00een eroul-astru a fost sesizat\u0103 de Veronica; ea s-a recunoscut pe sine \u00een C\u0103t\u0103lina: “Dar tu ca un luceaf\u0103r departe str\u0103luce\u015fti,\/ Abia c\u00e2te o clip\u0103 \u00een cale-mi te ive\u015fti, \/ Apoi dispari: \u015fi-n urm\u0103 r\u0103m\u00e2i la g\u00e2ndul meu.\/Vedenie iubit\u0103 la care m\u0103-nchin eu” – S\u0103 pot \u00eentinde m\u00e2na7. Din nou, \u00eentr-un moment de sup\u0103rare, ea se refer\u0103 la el ca luceaf\u0103r: “Tu luceaf\u0103r mi-ai fost mie\/ Ce \u00een zori de ziu\u0103 luce,\/ \u015ei-ai apus, – acum la soare \/Eu privesc cu mult mai dulce” – Drag mi-ai fost 8.
\nPoet\u0103 cu sensibilitate \u015fi subtilitate artistic\u0103, Veronica a apreciat faptul c\u0103 poetul a zugr\u0103vit-o pe C\u0103t\u0103lina cu spiritul ei de d\u0103ruire, de devo\u0163iune, cu care se \u00eenchina la “icoana de iubire” (S\u0103 pot \u00eentinde m\u00e2na).
\nDin poeziile \u015fi scrisorile sale, ni s-a conturat \u00een minte personalitatea poetei ie\u015fene – bl\u00e2nd\u0103, afectuoas\u0103 \u015fi devotat\u0103, uneori revoltat\u0103, chiar \u015fi \u00eenfuriat\u0103, dar niciodat\u0103 pref\u0103cut\u0103. Sinceritatea ei fa\u0163\u0103 de ea \u00eens\u0103\u015fi \u015fi fa\u0163\u0103 de al\u0163ii st\u0103 la baza con\u015ftiinciozit\u0103\u0163ii sale, a sentimentului de datorie – \u015fi de iubire – fa\u0163\u0103 de copiii s\u0103i, tr\u0103s\u0103tur\u0103 ce a fost interpretat\u0103 ca un exces de sim\u0163 practic, nepotrivit unei poete, cu at\u00e2t mai pu\u0163in iubitei unui poet genial. Posteritatea o acuz\u0103 pentru c\u0103 nu i-a fost indiferent\u0103 soarta copiilor ei. Dar s-a \u00eentrebat vreodat\u0103: Eminescu ar fi putut oare iubi o femeie egoist\u0103, care ar fi pus dragostea – propria-i pl\u0103cere – mai presus de sentimentul matern ? Cum ar fi fost apreciat\u0103 atunci – ne \u00eentreb\u0103m – sensibilitatea artistic\u0103 a poetei, care, \u00een via\u0163a personal\u0103, n-ar fi avut sentimentul uman ? C\u00e2nd sunt \u00eendr\u0103gostite, \u015fi geniile se ceart\u0103 \u015fi se iart\u0103 ca oamenii de r\u00e2nd; Eminescu putea s\u0103 o judece pe Veronica a\u015fa cum voia. Dar e drept ca nici istoria s\u0103 nu aprecieze sacrificiile ei, s\u0103 nu-i recunoasc\u0103 meritele ?
\n\u00centorc\u00e2ndu-ne la poem, \u00eencerc\u0103m s\u0103 desprindem imaginea ei din Luceaf\u0103rul. Protagonista este o prin\u0163es\u0103 adolescent\u0103, inocent\u0103, care nu cunoa\u015fte drumurile spinoase ale vie\u0163ii; iar iubita poetului este o femeie matur\u0103, nu at\u00e2t prin v\u00e2rst\u0103, c\u00e2t prin am\u0103r\u0103ciunile vie\u0163ii, mama a doi copii orfani de tat\u0103. Este o femeie care se str\u0103duie\u015fte s\u0103-\u015fi cultive talentul poetic \u00een pofida luptei cu s\u0103r\u0103cia \u015fi s\u0103 nutreasc\u0103 iubirea nelegitim\u0103 \u00een \u00eemprejur\u0103ri neprielnice. Pe plan exterior, ele nu au nimic comun; dar calit\u0103\u0163ile suflete\u015fti le leag\u0103. \u00cen ciuda diferen\u0163elor mai sus men\u0163ionate, Veronica este la fel de vis\u0103toare \u015fi \u00eendr\u0103znea\u0163\u0103 \u00een dragoste ca prea frumoasa fat\u0103 din neamul \u00eemp\u0103r\u0103tesc. “Po\u0163i repro\u015fa inimei ceva ?” – era argumentul ei 9.
\nT\u00e2n\u0103ra femeie se \u00eendr\u0103goste\u015fte de portretul unui t\u00e2n\u0103r: “Privindu-\u0163i fa\u0163a de farmece plin\u0103,\/ Luci o raz\u0103 \u00een al meu sin;\/ Crud\u0103 fu \u00eens\u0103 a ei lumin\u0103,\/ Din pieptu-mi scoas\u0103 un lung suspin” – La portretul unui poet 10. De la fereastra ei. C\u0103t\u0103lina prive\u015fte astrul, c\u0103ruia \u00eei cade drag\u0103 \u015fi care, alunec\u00e2nd \u00een odaia ei, apare mai \u00eent\u00e2i ca o imagine din oglind\u0103: “Ea \u00eel privea cu un sur\u00e2s, \/El tremura-n oglind\u0103,\/ C\u0103ci o urma ad\u00e2nc \u00een vis\/ De suflet s\u0103 se prind\u0103”.
\nReac\u0163iile Veronic\u0103i sunt asem\u0103n\u0103toare: “\u015ei-a ceriurilor tain\u0103 ad\u00e2nc\u0103 \u015fi divin\u0103,\/ Ce-n mintea-mi m\u0103rginit\u0103 \u00eemi pare c-o cuprind,\/ Ca s-o-n\u0163eleg mai bine, eu ochii mi-i \u00eenchid.\/ \u015ei atunci v\u0103d c\u0103 de tine e inima mea plin\u0103.” – C\u00e2nd noaptea e ad\u00e2nc\u0103 11. Veronica \u00eei trimite chemarea adoratului ei: “De-ai \u015fti, iubite, c\u00e2t de mult\/ Mi-i dor ca glasul t\u0103u s-ascult,\/ Ai veni pe-aripi de v\u00e2nt,\/ \u015ei mi-ai spune un cuv\u00e2nt.\/\/[…] Vino dar pe-aripi de v\u00e2nt,\/ Vin\u2019 de-mi spune un cuv\u00e2nt,\/ C\u0103 mi-i dor at\u00e2t de mult\/ Glasul t\u0103u s\u0103-l mai ascult.” – De-ai \u015fti 12. Sesiz\u0103m ecoul poeziei populare rom\u00e2ne\u015fti \u015fi ascult\u0103m mai departe: “Pe tine \u015fi pe m\u00e2ndra lun\u0103\/ A\u015f vrea din mers s\u0103 v\u0103 opresc\/ \u015ei \u00een extaz, ca o nebun\u0103,\/ Un veac \u00eentreg s\u0103 v\u0103 privesc” – Pe ceruri13. Nu auzim oare aceea\u015fi chemare \u00een cunoscutele versuri: “- O, dulce-al nop\u0163ii mele domn,\/ De ce nu vii tu ? Vin\u0103 !” \u015ei C\u0103t\u0103lina a vrut s\u0103 opreasc\u0103 astrul din mers. \u00cen versurile poetului indian Vidyapati, Radha \u00ee\u015fi exprim\u0103 sentimentul: “De\u015fi-\u0163i v\u0103d chipul de c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu, te privesc \u015fi azi cu nesa\u0163. Milioane de ani te-am str\u00e2ns la piept, nu s-a stins, totu\u015fi, al meu dor.”
\nO fiin\u0163\u0103 p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 nu are, \u00eens\u0103, puterea s\u0103 reziste prezen\u0163ei unui corp celest, “un mort frumos cu ochii vii”. C\u0103t\u0103lina simte c\u0103 ochii lui o \u00eenghea\u0163\u0103. (\u00een c\u00e2ntul XI din Bhagavadgita, Arjuna s-a \u00eengrozit la vederea fenomenului cosmic – jocul mor\u0163ii – ce se petrecea \u00een persoana lui Krsna. L-a rugat s\u0103-i preia privirea transcendent\u0103 \u015fi s\u0103 apar\u0103 din nou sub chip uman, a\u015fa cum \u00eel cuno\u015ftea.)
\nSe \u015ftie c\u0103 Eminescu suferea de spaima mor\u0163ii, pe care a transformat-o \u00eentr-o obsesie \u00een crea\u0163ia sa liric\u0103. Presim\u0163irea sf\u00e2r\u015fitului prematur, sentimentul de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e timpurie i le va fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit iubitei. La un moment dat, Veronica izbucne\u015fte \u00eentr-o explozie de frustrare: “De ce-\u0163i mai numeri anii, s\u0103 vezi de e\u015fti b\u0103tr\u00e2n\/ C\u00e2nd \u015ftii ce grea durere tu por\u0163i \u00een al t\u0103u s\u00e2n…\/\/[…] \u015ei ce-\u0163i mai folose\u015fte s\u0103 \u015ftii azi cum mai e\u015fti,\/ C\u00e2nd sim\u0163i c\u0103 tu pe lume de mult nu mai tr\u0103ie\u015fti,\/ Purt\u00e2nd cu moartea-n suflet, str\u0103in \u00een orice loc,\/ Via\u0163a ta pustie \u015fi f\u0103r\u0103 de noroc ?!” -De ce-\u0163i mai numeri anii 14. \u015ei Eminescu se g\u00e2ndea: “Voi fi b\u0103tr\u00e2n \u015fi singur, vei fi murit de mult!” (Departe sunt de tine).
\nO asem\u0103nare, probabil \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, \u00eentre poem \u015fi via\u0163\u0103 a fost c\u0103, \u00een ambele cazuri, femeia a f\u0103cut primul pas, dar tot ea a respins dorin\u0163a b\u0103rbatului de a fi \u00eempreun\u0103. Luceaf\u0103rul o invit\u0103 pe fat\u0103 s\u0103-i fie mireas\u0103, s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een \u00een\u0103l\u0163imea cerurilor al\u0103turi de el \u015fi s\u0103 fie st\u0103p\u00e2na lumii \u015fi a apelor. Eminescu \u00eei pune Veronic\u0103i urm\u0103toarele condi\u0163ii: “Re\u00eentoarcere, din parte-mi, nu e dec\u00e2t c-o unic\u0103 condi\u0163ie. Aceasta e s\u0103 \u00eempar\u0163i soarta rea \u00een care tr\u0103iesc eu, s\u0103 fii a mea oricum a\u015f tr\u0103i \u015fi oriunde.[…] De o-mpline\u015fti, bine, de nu, nu.”15 Cuvintele acestea apar \u00eentr-o ciorn\u0103 redactat\u0103 \u00een prima parte a anului 1876.
\nFata de \u00eemp\u0103rat refuz\u0103 categoric s\u0103 mearg\u0103 pe calea ce i-a deschis-o astrul; \u00eei mai cere s\u0103 renun\u0163e la nemurirea lui. Veronica, fire cump\u0103nit\u0103 \u015fi cu mai mult\u0103 experien\u0163\u0103 lumeasc\u0103, \u00eei scrie poetului: “…tu nu \u015ftii c\u0103, pentru ca doi s\u0103 se iubeasc\u0103, trebuie ca imagina\u0163ia s\u0103 fie \u00eentre\u0163inut\u0103 continuu prin iluzii \u015fi speran\u0163\u0103, mizeria \u015fi nevoia distrug\u00e2ndu-le ?”16 Pentru ca s\u0103-\u015fi p\u0103streze “iluziile”, femeia a avut curajul s\u0103 \u00eenfrunte realitatea. Cu toate c\u0103 argumentul ei provine dintr-un alt plan existen\u0163ial dec\u00e2t cel al C\u0103t\u0103linei, mobilul este acela\u015fi. Nici una nu vrea s\u0103 ias\u0103 din sfera ei, mai degrab\u0103 \u00eei cere partenerului s\u0103 se desprind\u0103 de lumea sa. \u00cen loc de a fi a lui, fiecare \u00een parte vrea ca el s\u0103 fie al ei. C\u0103t\u0103lina \u00eel convinge pe luceaf\u0103r s\u0103 se desprind\u0103 de lumea astral\u0103. Unele scrisori eviden\u0163iaz\u0103 c\u0103 Veronica \u00eel ademenise pe Eminescu s\u0103 “coboare” \u00eentre oamenii obi\u015fnui\u0163i. “De pe acum am aranjat deci, \u015fi aranjamentul e definitiv.[…] De la Sf. Dumitru \u00eencoace \u015ftii c\u0103 e treaba ta s\u0103 alegi cum \u0163i-o pl\u0103cea \u0163ie. De-atunci \u00eentru paj \u015fi cavaler \u015fervet pentru perpetuitate \u00een suita M. Sale Doamnei Veronica, supus ca un c\u00e2ne \u015fi \u00eenamorat ca un c\u0103r\u0103bu\u015f” – scrie Eminescu \u00een martie 1882 17. Sentimentul exprimat \u00een glum\u0103 a fost afirmat \u00een scris \u00een alte scrisori. \u00cen luna ianuarie a aceluia\u015fi an, scrisese: “Va veni o vreme, Nicu\u0163\u0103, o sper c\u0103 va veni, \u00een care tu vei uita toate durerile ce \u0163i le-am cauzat.[…] Poate c\u0103 atunci voi deveni eu \u00eensumi alt om – \u015fi pacea, \u015fi lini\u015ftea vor fi partea noastr\u0103 a am\u00e2ndurura.” 18 Eminescu a fost con\u015ftient c\u0103, pentru a putea avea lini\u015fte \u015fi s-o fac\u0103 fericit\u0103 pe ea, era nevoie s\u0103-\u015fi schimbe personalitatea.
\n\u00cen acest punct crucial, intervine geniul poeziei; eul transcendental, care traverseaz\u0103 “c\u0103i de mii de ani \u00een tot at\u00e2tea clipe”. Astrul se roag\u0103 pentru a-i fi reluat nimbul nemuririi, [pentru ] a fi dezlegat de povara ve\u015fniciei. \u00cei spune p\u0103rintelui cosmic : \u00ab Din chaos, Doamne,-am ap\u0103rut\/\u015ei m-a\u015f \u00eentoarce-n chaos\u2026 \u00bb. \u00cent\u00e2lnim, surprinz\u0103tor, o idee asem\u0103n\u0103toare \u00eentr-o poezie a Veronic\u0103i : \u00ab Nimicul te aduce, nimicul te reia,\/ Nimic din tine-n urm[ nu va mai r\u0103m\u00e2nea.\/\/ [\u2026] C\u0103ci pulbere, \u0163\u0103r\u00e2n\u0103 de tine s-a alege,\/ Aceasta e a lumii nestr\u0103mutat\u0103 lege,\/ Nimicu-n ea te duce, nimicul te reia,\/ Din vecinica ei tain\u0103, nimic nu vei afla.” -\u015ei pulbere, \u0163\u0103r\u00e2n\u0103 19.
\nP\u0103rintele cosmic nu-l dezleag\u0103 pe luceaf\u0103r “de greul negrei vecinicii”. Nici Eminescu n-a putut s\u0103 se deta\u015feze de destinul s\u0103u de poet, de g\u00e2nditor, s\u0103 fie “un alt om”. A\u015fa cum se \u015ftie, aranjamentul de care vorbise \u00een scrisoarea de mai sus n-a fost definitiv. Con\u015ftiin\u0163a lui de artist l-a \u00eempins spre o via\u0163\u0103 de zbucium \u015fi i-a stat \u00een calea realiz\u0103rii unui c\u0103min. Motive ca s\u0103r\u0103cia, s\u0103n\u0103tatea precar\u0103 \u015fi frica de moarte pe care o purta \u00een suflet ani \u00eentregi au fost aspecte exterioare, periferice. Toate acestea la un loc, \u015fi \u00een primul r\u00e2nd motivul l\u0103untric, i-au constituit destinul – Demiurgul. \u00cenzestrat\u0103 cu un sim\u0163 puternic intuitiv, Veronica \u00eei spusese mai \u00eenainte: “…ne desparte o pr\u0103pastie s\u0103pat\u0103 de \u00eemprejur\u0103ri” 20. \u00centre Radha \u015fi Krsna a existat r\u00e2ul Yamuna, simbolul concursului de \u00eemprejur\u0103ri al destinului.
\n\u00cen poezie se petrece alt\u0103 scen\u0103. C\u0103t\u0103lin, “viclean copil de cas\u0103”, o cucere\u015fte pe C\u0103t\u0103lina, care, descris\u0103 ini\u0163ial ca “m\u00e2ndr\u0103-n toate cele”, \u00eel g\u0103se\u015fte pe acel “guraliv \u015fi de nimic” pe potriva ei. Epistolele personale, precum \u015fi Scrisoarea IV, relev\u0103 c\u00e2t de chinuit era Eminescu de gelozie \u015fi cum o judeca pe Veronica. Varia\u0163ia atitudinii fa\u0163\u0103 de iubit\u0103 rezult\u0103 din afirma\u0163ii contradictorii privitoare la caracterul eroinei. Totu\u015fi, poetul reafirm\u0103 sentimentul adoratoarei: “Luce\u015fte c-un amor nespus,\/ Durerea s\u0103-mi alunge,\/ Dar se \u00eenal\u0163\u0103 tot mai sus,\/ Ca s\u0103 nu-l pot ajunge”. O astfel de m\u0103rturisire i-a f\u0103cut-o Veronica \u00eentr-o scrisoare din 9 februarie 1882: “Las\u0103-mi-te acolo unde iubirea mea te-a a\u015fezat – pe punctul cel mai \u00eenalt \u00een lume \u015fi \u00een sufletul meu” 21, precum \u015fi \u00eentr-o poezie: “\u015ei de patim\u0103 e ars\u0103\/ Inima ce \u0163i-am dat \u0163ie,\/ Dar iubirea-n ea ne\u015ftears\u0103\/ A r\u0103mas pentru vecie” – \u00cen cenu\u015f\u0103 22.
\nSingur\u0103tatea C\u0103t\u0103linei \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte rezonan\u0163a \u00een multiplele scrisori ale poetei, pentru care dragostea a r\u0103mas singurul izvor de lumin\u0103. Via\u0163a ei cotidian\u0103, ca \u015fi a C\u0103t\u0103linei, era “pustie ca ni\u015fte stepe”, dar tr\u0103irea intrinsec\u0103 era plin\u0103 de “un farmec sf\u00e2nt”.
\nSe cuvine s\u0103 ne oprim odat\u0103 asupra frivolit\u0103\u0163ii de care sunt acuzate \u015fi femeia, \u015fi protagonista poemului. Dac\u0103 cea din urm\u0103 era at\u00e2t de distan\u0163at\u0103 spiritual fa\u0163\u0103 de luceaf\u0103r, putea s\u0103-l atrag\u0103 pe acesta, s\u0103-l coboare pe p\u0103m\u00e2nt prin for\u0163a iubirii ? Eminescu a mustrat-o crunt pe Veronica: “Nu crede c\u0103-\u0163i fac imput\u0103ri. Ce imput\u0103ri se pot face unei femei u\u015foare ? Dac\u0103 am a imputa cuiva ceva este numai mie, mie care am at\u00e2t de dobitoc ca s\u0103 cred o clip\u0103 \u00een vorba d-tale.” (Subl. autorului.) 23 Ar fi putut o femeie u\u015furatic\u0103 s\u0103 scoat\u0103 “la lumina zilei” “ceea ce era mai ad\u00e2nc ascuns” \u00een sufletul unui geniu ? Luceaf\u0103rul- Eminescu a fost un magnet care a atras-o pe C\u0103t\u0103lina-Veronica. Magnetul este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, mai puternic, dar \u015fi metalul respectiv -nu oricare – are capacitatea de a fi magnetizat. La prima vedere, Eminescu a sim\u0163it magnetismul latent care z\u0103cea \u00een Veronica \u015fi care \u00eel atr\u0103gea – dup\u0103 propria-i afirma\u0163ie – “\u00eentr-un mod fatal”.
\nDar pe cine a iubit Veronica? Pe Mihai-omul sau pe Eminescu-geniul ? \u00cen scrisorile-i intime i se adresa adesea cu Emin dec\u00e2t cu numele lui mic. Se pare c\u0103 i-ar fi iubit numele – aura poetului. Persoana lui Eminescu “de-poetizat”, \u00een perioada maladiv\u0103, nu i-a mai prezentat nici un interes. Dragostea sau admira\u0163ia i-au revenit, dup\u0103 ce omul s-a \u00eens\u0103n\u0103to\u015fit \u015fi a ar\u0103tat posibilitatea de a redeveni poet. \u00cen nep\u0103sarea ei fa\u0163\u0103 de destinul bolnavului a fost egoist\u0103, orgolioas\u0103. Din acest punct de vedere, at\u00e2t repro\u015ful Harietei, c\u00e2t \u015fi al criticii ulterioare a fost just. Dar… care a fost atitudinea societ\u0103\u0163ii, elitei, ministrului Titu Maiorescu \u015fi a regelui \u0163\u0103rii, fa\u0163\u0103 de Mihai Eminescu-bolnavul mintal ? Cum a tr\u0103it el \u00eentre anii 1883-1889 ? Cum a murit ? \u015ei unde ? Numai Veronica, femeie neajutorat\u0103, era vinovat\u0103 de indiferen\u0163\u0103 ?
\nVeronica s-a supus destinului: “Se rupe-un lan\u0163 plin de t\u0103rie\/ Ca firul cel mai sub\u0163irel;\/ C\u00e2nd soarta vrea a\u015fa s\u0103 fie,\/ Zadarnic vrei s\u0103 faci altfel” – Nu pl\u00e2nge 24. Constat\u0103: “S\u0103 iubesc c\u00e2nd nu-s iubit\u0103\/ Este soarta-mi pe p\u0103m\u00e2nt” – \u015etii c-amorul t\u0103u…25. \u015ei C\u0103t\u0103lina a ajuns s\u0103 cread\u0103: “\u00cen veci \u00eel voi iubi, \u015fi-n veci \/ Va r\u0103m\u00e2nea departe”.
\n\u00centr-o “sar\u0103-n asfin\u0163it”, Hyperion \u00eei surprinde pe cei doi tineri singuri \u00een p\u0103dure. Atmosfera este similar\u0103 cu cea din Dorin\u0163a sau Las\u0103-\u0163i lumea ta uitat\u0103. C\u0103t\u0103lin a avut grij\u0103 de a o face pe C\u0103t\u0103lina s\u0103 uite de “dorul de luceferi”. \u00cenc\u0103 o poezie, S\u0103 fie sara-n asfin\u0163it, seam\u0103n\u0103 at\u00e2t de mult cu fragmentul respectiv din Luceaf\u0103rul, \u00eenc\u00e2t unii editori au socotit-o variant\u0103 a poemului. Alte edi\u0163ii o prezint\u0103 ca pe una independent\u0103; a\u015fa a clasat-o cel mai mare editor al poetului, Perpessicius 26. Oricum, nimeni altul dec\u00e2t Eminescu nu putea s\u0103 spun\u0103: “\u015ei de asupra mea r\u0103m\u00e2i \/ Durerea mea de-o curm\u0103,\/ C\u0103ci e\u015fti iubirea mea dint\u00e2i\/ \u015ei visul meu din urm\u0103”. Aceea\u015fi strof\u0103 apare \u00een S\u0103 fie sara-n asfin\u0163it. Ideea asem\u0103n\u0103toare se exprim\u0103 \u00eentr-o scrisoare: “…tu e\u015fti cel \u00eent\u00e2i amor al meu \u015fi vei fi cel din urm\u0103, unicul, precum unica e\u015fti…” 27 Nu era oare C\u0103t\u0103lin “micul eu” al poetului, luceaf\u0103rul reprezent\u00e2ndu-i eul superior, l\u0103untric? \u00centr-o variant\u0103 a poemului, Creatorul \u00eel dojene\u015fte pe Hyperion: “Tu \u00ee\u0163i at\u00e2rni de micul eu\/ Speran\u0163\u0103 \u015fi durere” 28. \u00cen acest sens, ne amintim \u015fi de o cunoscut\u0103 poezie a lui R. Tagore, unde se sus\u0163ine c\u0103 poetul nu se identific\u0103 cu omul pe care \u00eel vede lumea.
\nAcum c\u00e2\u0163iva ani, regretatul critic \u015eerban Cioculescu \u015fi-a exprimat mirarea: “…Cum de n-a observat nimeni (pe c\u00e2te \u015ftim !) c\u0103 Eminescu e aci cel ce roste\u015fte una din cele mai pure cantilene de dragoste, despuiat\u0103 de orice carnalitate ?…” 29 Men\u0163ion\u0103m c\u0103 aceast\u0103 identitate am sesizat-o noi \u00eenc\u0103 din anii ’60, c\u00e2nd am tradus cele dou\u0103 opere lirice eminesciene \u00een bengali; S\u0103 fie sara-n asfin\u0163it a fost poezia cu care am \u00eencheiat volumul Eminescu: Kavita (Poezii) 30. Dar ne-a fost peste m\u00e2n\u0103 s\u0103 lans\u0103m o atare idee inedit\u0103.
\nDin punct de vedere biografic, Eminescu a avut alte muze, dar Veronica \u00eel avea numai pe el. \u00cen afar\u0103 de c\u00e2teva poezii de ocazie, integrala sa crea\u0163ie liric\u0103 i-a fost consacrat\u0103 unicului poet, unicei iubiri. Nici \u00een via\u0163a personal\u0103 nu s-a compromis, nu \u015fi-a c\u0103utat consolarea l\u00e2ng\u0103 un eventual C\u0103t\u0103lin. A\u015fa cum a apreciat criticul \u015fi biograful George Munteanu, dragostea ei “s-a consumat aproape integral \u00eentr-o lung\u0103 (\u015fi van\u0103 – ne permitem s\u0103 ad\u0103ug\u0103m) a\u015fteptare” 31. Tocmai acest tragism al vie\u0163ii ei ne-a \u00eendemnat s-o al\u0103tur\u0103m Radhei.
\nObserva\u0163ia satiric\u0103, dispre\u0163uitoare a astrului: “- Ce-\u0163i pas\u0103 \u0163ie, chip de lut, \/ Dac-oi fi eu sau altul?”, confirm\u0103 presim\u0163irea Veronic\u0103i: “Emin, Emin, tu vei sf\u00e2r\u015fi prin a m\u0103 ur\u00ee” 32. Sf\u00e2r\u015fitul iubirii nerealizate a fost c\u00e2t se poate de firesc, pentru c\u0103, a\u015fa cum observ\u0103 Tagore, “opusul iubirii nu este ne-iubire, ci ur\u0103”. Neav\u00e2nd dreptul la c\u0103ldura dragostei de care se pot bucura muritorii de r\u00e2nd, luceaf\u0103rul a r\u0103mas “nemuritor \u015fi rece”. Nici Eminescu n-a cunoscut moartea; lipsit de luciditate, r\u0103nit la cap, a trecut \u00een nemurire f\u0103r\u0103 s\u0103 simt\u0103 moartea corpului.
\nDiminea\u0163a zilei de 15 iunie 1889: Veronica este st\u0103p\u00e2nit\u0103 de un impuls poetic subit; f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie c\u0103 Eminescu s-a stins din via\u0163\u0103, scrie \u00eentr-un suflet o poezie, \u00eencep\u00e2nd cu versurile; “Ce n-ar da un mort din groap\u0103 pentr-un r\u0103s\u0103rit de lun\u0103 !\/ Ai zis tu…” – Raze de lun\u0103 33.
\nDup\u0103 aceea a scris doar o singur\u0103 poezie, care se termin\u0103 cu versurile: “\u015ei de ad\u00e2nca mea iubire\/ Va r\u0103m\u00e2nea pe-acest p\u0103m\u00e2nt,\/ Ca o etern\u0103 amintire,\/ Tristul \u015fi jalnicul meu c\u00e2nt” – S\u0103 \u015ftii c\u0103 oriunde 34.
\nVeronica s-a sinucis pe data de 2 august 1889. Ce a determinat-o s\u0103 fac\u0103 acest pas fatidic? Dispari\u0163ia geniului din zarea vie\u0163ii sale ? Remu\u015fcarea pentru indiferen\u0163a cu care \u00eel tratase pe acel om \u00een zilele cele mai grele din via\u0163a lui? Aspira\u0163ia de a se uni cu iubitul ei \u00een lumea cealalt\u0103?
\nO \u015ftia numai ea.<\/p>\n
\n1. Elena V\u0103c\u0103rescu, Memorii, Cluj-Napoca, 1989, p. 41.
\n2. Ibid.,p. 42.
\n3. Apud George Munteanu, Hyperion I. Via\u0163a lui Eminescu, Buc, 1973, p. 240.
\n4. \u015eerban Cioculescu, Via\u0163a lui I.L. Caragiale, Buc, 1986, pp. 207-213.
\n5. M. Eminescu, Opere, vol. XVI, 1988, p. 350.
\n6. M. Eminescu, ms. 2275 bis, f 56v, apud G. C\u0103linescu, Opera lui Mihai Eminescu, Buc, vol. I, 1969, p. 263; complet\u0103rile \u00een paranteze drepte, de G. C\u0103linescu.
\n7. Veronica Micle, Poezii, ed. \u00eengrijit\u0103 de Augustin Z.N. Pop, Buc, 1969, p. 74.
\n8. Ibid, p. 101.
\n9. Scrisoarea din 2.IX.1879 \u00een M. Eminescu, Opere, XVI, p. 621.
\n10. V. Micle, Poezii, ed. cit, p. 63.
\n11. Ibid., p. 35.
\n12. Ibid., pp. 22-23.
\n13.Ibid., p. 34.
\n14. Ibid., pp. 40-41.
\n15. M. Eminescu, Opere, XVI, ed. cit., p. 326.
\n16. Scrisoarea din 27.X.1877, redactat\u0103 \u00een francez\u0103 (v. M. Eminescu, Opere, XVI, p. 617); trad. rom. G. Munteanu, Hyperion…, ed. cit., p. 185.
\n17. Scrisoarea din martie 1882 (datat\u0103 de editori), Opere, XVI, p. 192.
\n18. Scrisoarea din 3.1.1882, Opere, XVI, p. 190.
\n19. V. Micle, Poezii, ed.cit., pp. 37-39.
\n20. Scrisoarea din august 1881 (v. M. Eminescu, Opere, XVI, p. 630); trad. rom. G. Munteanu, Hyperion…, ed.cit., p. 248.
\n21. M. Eminescu, Opere, XVI, p. 634.
\n22. V. Micle, Poezii, ed.cit., p. 19.
\n23. Scrisoarea din ianuarie-iunie 1876, \u00een M. Eminescu, Opere, XVI, p. 325 (dat\u0103 incert\u0103).
\n24. V. Micle, Poezii, ed. cit., p. 55.
\n25. Ibid., p. 71.
\n26. M. Eminescu, Opere, vol. IV, Buc, 1952, p. 448.
\n27. Scrisoarea din 3.VI.1882, \u00een M. Eminescu, Opere, XVI, p. 194.
\n28. M. Eminescu, Opere, vol. II, Buc, 1943, p. 386.
\n29. Apud George Munteanu, Eminescu \u015fi eminescianismul, Buc, 1987, p. 20.
\n30. Amita Ray, Eminescu: Kavita, Calcutta, 1969, pp. 63-64.
\n31. George Munteanu, Hyperion…, p. 177.
\n32. V. nota 20.
\n33. Augustin Z.N. Pop, M\u0103rturii…\/ Eminescu-Veronica Micle, Buc, 1969, p. 179.
\n34. V. Micle, Poezii, p. 114.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"