de Carl Solomon<\/p>\n
7 decembrie 2008<\/strong><\/p>\n \nNu mai scriu nimic, m\u0103 uit ore \u00een \u015fir la tv, fac proiecte delirante (ieri, un roman despre Beethoven, azi, un tratat despre ploaie), iar anul 2009 m\u0103 ispite\u015fte cu virtualitatea sa, cu timpul s\u0103u nelimitat parc\u0103, \u00een care a\u015f putea scrie \u015fi lucra la filozofie. Azi totul este mizerie, caut insistent incon\u015ftien\u0163a ca s\u0103 scap din ghearele prezentului. 27 decembrie<\/strong><\/p>\n \nC\u00e2nd vidul e prezent \u00een tine, nu te a\u015ftepta s\u0103 g\u0103se\u015fti mai mult \u00een ceilal\u0163i\u2026B\u0103nuim cu to\u0163ii c\u0103 golul se ascunde \u00een inima acestei lumi, dar c\u00e2\u0163i dintre noi sim\u0163im faptul acesta ca o durere fizic\u0103? Prea pu\u0163ini, din p\u0103cate. I feel rejected.<\/p>\n \nMi-e sc\u00e2rb\u0103 de tine, Doamne! \nChopin m-a salvat de mine \u00eensumi. Preludiul Regentropfe<\/em> m-a f\u0103cut s\u0103 uit de sinucidere, de ura pentru Dumnezeu, de dragostea muribund\u0103 \u015fi de permanenta tenta\u0163ie a autodistrugerii.<\/p>\n \nOmul nu este nobil dec\u00e2t prin ipostaza disper\u0103rii sale. 28 decembrie<\/strong><\/p>\n \nA te uita la televizor \u015fi a dormi e \u00een general unul \u015fi acela\u015fi lucru. Doar c\u0103 primul te epuizeaz\u0103 \u00een loc sa te relaxeze \u015fi al doilea \u00ee\u0163i aduce destinderea, \u00eempu\u0163in\u00e2ndu-te. Grey mornings\u2026Blue days\u2026White nights.<\/p>\n \nAm trecut ca un fulger, cu dezgust si dispre\u0163, peste cele 200 de pagini ale lucr\u0103rii lui Soloviov despre Rusia si Biserica Universal\u0103<\/em>. De\u015fi esen\u0163a lucr\u0103rii, de o absurditate delirant\u0103, mi-a st\u00e2rnit indignarea, forma operei nu m-a l\u0103sat rece, o construc\u0163ie ingenios planificat\u0103 \u015fi un stil juc\u0103u\u015f, marca a unei inteligen\u0163e sclipitoare. Atmosfera parc\u0103 este \u00eemprumutat\u0103 din Jurnalul lui Dostoievski, dar lipse\u015fte profunzimea.<\/p>\n 31 decembrie<\/strong><\/p>\n \n2009 va fi anul filozofiei. Abandonez toate proiectele neterminate si \u00eencep altele, mult mai seme\u0163e, mai radicale. E lini\u015fte acum \u015fi parc\u0103 m\u0103 simt devenind. Sunt aproape vesel, indiferen\u0163a m\u0103 \u00eenf\u0103\u015foar\u0103 ca un v\u00e2nt prielnic. Toate temerile au apus \u015fi ceva din n\u0103zuin\u0163a unui cuceritor, unui Cristofor Columb m\u0103 caracterizeaz\u0103 acum. Filozofia va fi arma mea, m\u0103 las pe m\u00e2na ei. Nu am nevoie de nimeni pentru a-mi construi viitorul, \u00eemi sunt de-ajuns.<\/p>\n In the 90\u2019s rock has finally died.<\/p>\n \nCalmul m-a p\u0103r\u0103sit \u015fi parc\u0103 \u00eemi vine s\u0103 termin cu toate astea. Ce va r\u0103m\u00e2ne \u00een urma mea? Nimic\u2026Voi dispare, numele \u00eemi va pieri \u00een nori\u2026 Uneori, ca de exemplu asta-sear\u0103, sinuciderea \u00eemi pare ispititoare\u2026 S\u0103 nu mai fi, s\u0103 dispari, ca \u015fi cum n-ai fi existat. Nimeni nu m\u0103 va purta \u00een memorie \u00eendeajuns. Voi deveni ceea ce tot timpul am sperat s\u0103 devin\u2026 Nimic.
\nDragostea ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 mi-a schimbat p\u00e2n\u0103 \u015fi culoarea sufletului, nu doar cea a ochilor.
\nDiotima, one of us must die.<\/p>\n
\nAltfel, coridoarele universului ar fi umplute cu bolnavi ce \u00eengre\u0163o\u015feaz\u0103 privirea \u015fi noi ne-am sili s\u0103 tr\u0103im cu neantul care s\u00e2ngereaz\u0103 \u00een sufletele noastre pierdute.
\nTo\u0163i ne-am zbate \u00een spasme de diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 seara \u015fi dac\u0103 nop\u0163ile ar astupa \u0163ipetele, eterna Noapte<\/strong> le-ar amplifica p\u00e2n\u0103 la delir.
\nFebra con\u015ftiin\u0163ei de a fi<\/strong> ne-ar transforma pe to\u0163i in lunateci, c\u0103ci doar \u00een afara ra\u0163iunii am putea suporta o asemenea temperatur\u0103. Grav suferind, universul ar vomita f\u0103r\u0103 \u00eencetare, ar vomita amintiri sufocante, ne\u00eempliniri, obsesii ce \u00eenc\u0103tu\u015feaz\u0103, ar vomita toata viata din el \u015fi tot n-ar reu\u015fi sa moar\u0103.
\nOdat\u0103 legea chinului promulgat\u0103, nimeni n-ar reu\u015fi s\u0103 adoarm\u0103 din nou, agonia va \u00eenghite speran\u0163ele \u015fi nebunia va devora iluziile.
\nIat\u0103 destinul lumii, odat\u0103 sc\u0103pat\u0103 din mrejele iluziei, care conduce lumea. \u015ei iat\u0103, de ce v\u0103 dispre\u0163uiesc eu pe to\u0163i. Pentru mine, voi, care nu cunoa\u015fte\u0163i chinul, sunte\u0163i deja mor\u0163i. Voi nu exista\u0163i pentru mine, pentru c\u0103 tr\u0103i\u0163i \u00eentr-un somn convenabil, voi nu sunte\u0163i n\u0103scu\u0163i \u00eentru suferin\u0163\u0103 \u015fi cunoa\u015ftere. Lumea, a\u015fa cum o v\u0103d eu, via\u0163a, a\u015fa cum o tr\u0103iesc eu, este neantul care vi l-am descris. Eu tr\u0103iesc \u00een boal\u0103 \u015fi \u00een chin, singur \u00een lumea mea de co\u015fmar, \u00een lumea pe care doar eu o cunosc. \u00cen timp ce voi dormi\u0163i, eu mor pentru lini\u015ftea voastr\u0103, \u00eemi beau por\u0163ia de chin \u015fi urlu. Sunt o gre\u015feal\u0103 de calcul, un revers al crea\u0163iei, o gen\u0103 bolnav\u0103, care nu-si g\u0103se\u015fte lini\u015ftea \u00een lume, pentru care nu exist\u0103 fericire.<\/p>\n
\nDoar g\u00e2ndul ca ai putea exista, c\u0103 un la\u015f ca tine face pe undeva umbr\u0103 P\u0103m\u00e2ntului, sau m\u0103 rog raiului, m\u0103 arunc\u0103 \u00eentr-o stare convulsiv\u0103 de dezgust.
\nMi-e ru\u015fine \u015fi de veninoasa ta oper\u0103, de r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele experimentelor tale, de lumea aceasta \u00eentreag\u0103.
\nOchii mei usca\u0163i \u00eennegresc \u00een fiecare noapte de furie, c\u00e2nd \u00eemi amintesc c\u0103 m-am n\u0103scut \u00een iadul T\u0102U, m\u0103 hr\u0103nesc din roadele ce LE-ai s\u0103dit cu zg\u00e2rcenie, respir din aerul T\u0102U \u015fi beau din oceanele disper\u0103rii, ce TU ai avut amabilitatea s\u0103 mi le arunci \u00een cale\u2026
\nFulger blesteme ce ar \u00eensp\u0103im\u00e2nta \u015fi un demon, ascunde-te din calea mea, zeu de doi bani!
\nM\u0103 lini\u015ftesc \u00eentr-un t\u00e2rziu, voi muri atunci c\u00e2nd voi dori EU, pentru ca EU sunt propriul MEU Dumnezeu \u015fi te voi lua \u015fi pe tine cu MINE\u2026<\/p>\n
\nEl nu-\u015fi dep\u0103\u015fe\u015fte condi\u0163ia dec\u00e2t \u00een lupta cu divinitatea. \u015ei cum totul poarta amprenta zeilor, b\u0103t\u0103lia neg\u0103rii trebuie \u00eenceput\u0103 \u00een suflet.
\nS\u0103get\u00e2nd inima lui Dumnezeu, furia distrugerii s-ar sfin\u0163i. Un nou soare ar r\u0103s\u0103ri.
\nUn neant m\u00e2ntuit.<\/p>\n
\nDoua laturi ale incon\u015ftien\u0163ei.<\/p>\n
\nTotul \u00een jur e otrav\u0103. Sunt un bufon, un actor care nu mai are nimic de spus, ce moare con\u015ftient de inutilitatea sa. Cuvintele sunt de prisos, vreau s\u0103 mor.<\/p>\n